Decizia civilă nr. 156/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 156/R/2013
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. T. și P. MUNICIPIULUI C. T. împotriva sentinței civile nr. 10360 din 11 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P.
C. și pe pârâta intimată Ș. "M. VITEAZU"; C. T., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. nr. 10360 din 11 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ invocată din oficiu de către instanță.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL Î.
P. C., în numele membrilor de sindicat C. V., B. A. și R.
E. M. în contradictoriu cu pârâții Ș. "M. V. ";, C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. T. și P. MUNICIPIULUI C. T. .
Pârâta Ș. "M. V. "; a fost obligată la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, și anume: pentru C. V. și R. E. M. începând cu_ și până la_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății și pentru B. A. începând cu_ și până la_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Pârâții C. Local al Municipiului C. T. și P. Municipiului C.
T. au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanții au promovat acțiunea în calitate de cadre didactice în cadrul pârâtei de rd.1.
Încadrarea profesorilor, personalului auxiliar și nedidactic, s-a făcut conform Ordinului nr. 15/2008, respectiv Ordinului nr. 10/2008 și nu li s-au achitat acestora diferențele salariale cuvenite conform Legii nr. 221/2008.
Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 93/_ a constatat că Legea 221/2008 privind aprobarea O.G. 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis O.U.G. 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin Legea 221/2008 și prin O.U.G. 151/2008 ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost ridicată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1, 2 și 4 din O.U.G. 136/2008 și prevederile art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008.
Prin Decizia nr. 843/_ și Decizia nr.989/_ Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin. l și art.115 alin.4 din legea fundamentală și este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
Atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.1/2009 cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 ce au fost declarate neconstituționale.
Având în vedere că reclamanții nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmai a se acorda în cursul anilor 2008 și 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de_, în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin Legea 221/2008, tribunalul a admis cererea reclamanților, în conformitate cu prevederile art.208 și urm. din Legea nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art.166 din Codul Muncii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. MUNICIPIULUI C.
T. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. T.
solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond ar fi trebuit să constate lipsa calității procesuale pasive a P. ui și a C. ui Local al Municipiului C. T. .
Din interpretarea art. 21 din Legea nr.215/2001 rezultă că în prezenta cauză, titular al drepturilor și obligațiilor ce decurg din raporturile cu reclamanții este Municipiul C. T. .
În litigiile dintre salariați și unitățile de învățământ preuniversitar de stat,
C. Local și P. nu pot fi obligați la "calculul și plata" unor drepturi salariale ce iau naștere ca urmare a încheierii unui contract individual de muncă între personalul din învățământ și unitatea școlară în care își desfășoară activitatea, întrucât nu există niciun raport de drept civil, între aceștia și personalul unității de învățământ, care să implice drepturi în favoarea acestuia și obligații în sarcina consiliului local sau a primarului.
Remunerația sau salariul personalului didactic intră, în mod indiscutabil, în conținutul raportului juridic de muncă intervenit între fiecare cadru didactic în parte și unitatea școlară în care acesta își desfășoară activitatea.
Obligația prestării activității didactice revine cadrului didactic și, corelativ, în baza aceluiași raport juridic, obligația plății salariului incumbă unității școlare.
Prin urmare, apreciază că părțile raportului juridic dedus judecății sunt reclamanții în calitate de salariați și Ș. "M. V. "; în calitate de angajator.
Existența unor obligații legale de finanțare a învățământului în sarcina autorităților administrației locale nu schimbă concluzia de mai sus, căci finanțarea se realizează în baza altor raporturi juridice, în care inițiatorii acestei proceduri judiciare nu au calitatea de parte și, astfel, sunt împiedicați să le aducă în mod direct pe rolul instanțelor judecătorești.
Potrivit prevederilor art.104 alin. 2 lit. a din Legea nr. 1/2011, cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, fac parte din finanțarea de bază, și se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În aceste condiții, apreciază că primarul și consiliul local nu pot avea calitate procesuală pasivă, întrucât politica managerială privind acordarea drepturilor salariale ale personalului din învățământ angajat cu contract individual de muncă, intră în competența exclusivă a directorului unității de învățământ.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de pârâții recurenți nu au vizat fondul pretențiilor deduse judecății, aceștia înțelegând să critice hotărârea tribunalului doar prin invocarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive, față de care Curtea apreciază că argumentația pe care se fundamentează nu este întemeiată, iar în concret, prin raportare la normele legale incidente, excepțiile nu pot fi primite.
Astfel, se observă că dispozițiile art. 104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 statuează că finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat, care include și cheltuielile cu salariile, este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat.
Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului C. Local al Municipiului C. T., rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
P. Municipiului C. T. își justifică, de asemenea, calitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv municipiului, art. 62 alin. 1 din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Așadar, criticile aduse de pârâți hotărârii atacate sunt nefondate, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâților recurenți doar la alocarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți, or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul că fiecare dintre cei pârâții recurenți are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor reprezentând drepturi salariale.
În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, însă prevederile din legile speciale privitoare la finanțarea învățământului preuniversitar de stat, care sunt de strictă interpretare, justifică legitimarea procesuală a primarului și consiliului local în prezentul litigiu.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâți, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. T. și P. MUNICIPIULUI C. T. împotriva sentinței civile nr. 10360 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: E. B.
