Sentința civilă nr. 2854/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2854/F/2013
Ședința publică din data de 30 octombrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. | I. B. | , judecător |
GREFIER: N. | G. |
Cu participarea asistenților judiciari
L. Z. S. P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de reclamantul D. G. împotriva pârâtei R. N. a P. R., reprezentată de DS B. -N. ,, având ca obiect calcul drepturi salariale.
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2013. Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată pentru data de 30 octombrie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.2716/112/_, reclamantul D. G. a chemat în judecată pe pârâta R. N. a P. "R. "; solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să oblige pârâta să-i plătească sporul de risc în procent de 25% din salariul de bază, calculat pe toată perioada cât a avut calitatea de pădurar - angajat al pârâtei-în cadrul Direcției Silvice B. ; să oblige pârâta la plata sumei ce reprezintă compensația în bani, prevăzută de art.76 din Contractul colectiv de muncă, compensație ce se acordă cu ocazia concedierii salariatului;cu cheltuieli de judecată de la pârâtă. În motivarea cererii reclamantul arată că a avut calitatea de salariat, al pârâtei, pădurar în cadrul unui ocol silvic din subordinea Direcției Silvice B. și că, urmare a intrării în vigoare a Codului silvic, la_, începând cu acea dată este îndreptățit să beneficieze de un spor de risc de 25% din salariul de bază, spor prevăzut pentru personalul care răspunde de silvicultură din cadrul ocoalelor silvice, spor prevăzut de
art.127 din Codul silvic și pe care pârâta nu i l-a achitat.
Totodată arată că, în luna decembrie 2012, urmare a faptului că s-a desființat ocolul silvic din cadrul Direcției Silvice B., unde el își desfășura efectiv activitatea a convenit cu pârâta încetarea contractului său de muncă prin acordul părților.
Apreciază că este îndreptățit să beneficieze de compensația în bani prevăzută de art.76 din Contractul colectiv de muncă.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei
Pârâta R. N. a P. "R. ";, reprezentată de DS B. -N. a formulat întâmpinare(f.8) și note de ședință(f.69), prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, în privința sporului de risc pentru perioada ce depășește termenul de trei ani calculat anterior datei promovării acțiunii(f.8), precum și excepția puterii de lucru judecat, în privința sporului de 25% pentru risc, față sentința civila nr.2229/_, pronunțată de Curtea de Apel B., secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.2989/272008, prin care s-a respins acțiunea formulată de Federația
Sindicatelor Silva
( care a fost împuternicită și de reclamantul din prezentul dosar) acțiune prin care, organizația sindicală, în calitate de organism social interesat a solicitat obligarea pârâtei R. N. a P. "R. ";
să plătească personalului silvic angajat al pârâtei, sporul de risc de 25% din salariul de bază, sentință irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de Federația Sindicatelor Silva, prin decizia nr.3496/23 iunie 2009, pronunțată de Î. în dosarul nr._ .
Pe fondul cererii a solicitat respingerea acesteia în întregime arătând că în privința sporului ed 25% din salariul de bază nu se poate acorda câț timp nu au fost emise acte normative care să reglementeze noțiunea de risc, a condițiilor specifice ce trebuie îndeplinite pentru acordarea acestui spor și categoriile de personal care pot beneficiază de acest spor.
Referitor la compensația în bani prevăzută de art. 76 din Contractul colectiv de muncă din anul 2012, la nivel de regie, se arată că reclamantul nu este îndreptățit să beneficieze de această compensație întrucât contractul său de muncă a încetat pe baza acordului părților și nu în condițiile prevăzute de art.76 din CCM, care se referă la desfacerea contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului.
După comunicare întâmpinării, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare
( și precizare a acțiunii(f.61) prin acre a arătat că îți precizează pretențiile bănești referitoare la sporul de 25% pentru perioada a trei ani anteriori promovării acțiunii și nu de la data intrării în vigoare a Codului silvic.
Referitor la sporul de risc de 25% din salariul de bază a arătat că el are calitatea de personal silvic, potrivit statutului personalului silvic, aprobat prin OUG nr.59/2000, care la art.1 alin.1 și alin.2 arată din cine este format personalul silvic or, el fiind pădurar are studii de specialitate silvică.
În ce privește compensația în bani pentru încetare a contractului individual de muncă, arată că deși i-a încetat contractul individual de muncă prin acordul părților, aceasta se datorează faptului că pârâta a desființat postul pe are el era angajat.
Prin notele scrise depuse, conform art.244 din codul de procedură civilă din 2010(Noul cod de procedură civilă-NCPC), reclamantul a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâtă, ca fiind rămasă fără obiect excepției prescrierii deoarece și-a precizat perioada pentru care solicită plata sporului de risc de 25% iar referitor la excepția autorității de lucru judecat arată că nu este incidentă în cauză nefiind îndeplinită tripla identitate de părți, obiect cauză. Se arată că, în dosarul Curții de Apel B., reclamant a fost federația sindicală, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ și nu al codului muncii.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele :
Excepția prescrierii dreptului la acțiune
, referitor la sporul de risc de 25% din salariul de bază, pentru perioada ce depășește ultimii trei ani anteriori formulării cererii, tribunalul constată că a rămas fără obiect
, urmare a faptului că reclamantul și-a restrâns pretențiile doar pentru o perioadă de trei ani anterioară introducerii acțiunii(f.61) astfel că această excepție va fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect
.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat,
reține că autoritatea de lucru
judecat cunoaște două manifestări procesuale
, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Se reține că, în manifestarea sa de excepție procesuală, care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată, autoritatea de lucru judecat, presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 cod civil din 1864, respectiv art.430-432 din NCPC: obiect, părți, cauză).
Reclamantul a fost salariatul pârâtei în cadrul Direcției Sivlice B. -N., începând din_ (f,13 verte), inițial pe post de silvicultor și apoi, din_, pe post de pădurar(f.13), până la data de_, când contractul său individual de muncă a încetat în baza art.55 litera "b"; din Codul muncii, conform deciziei nr.110/_, aflată în copie la fila
26, art.55 litera "b"; din Codul muncii reglementând încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților.
Potrivit art.127 alin.5 dinL nr.46/2008(Codul silvic) personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior și al Regiei Naționale a
P. -R. beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.
Prin sentința civilă nr. 2229/_, pronunțată de Curtea de Apel B., secția a VIII-a de Contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de Federația Sindicatelor Silva( care a fost împuternicită și de reclamantul din prezentul dosar,f.72) acțiune prin care, organizația sindicală, în calitate de organism social interesat, a solicitat obligarea pârâtei R. N. a P. "R. "; să plătească personalului silvic angajat al pârâtei, sporul de risc de 25% din salariul de bază(f.73-75) sentință irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de Federația Sindicatelor Silva, prin decizia nr.3496/23 iunie 2009, pronunțată de Î. în dosarul nr._ (f.76-78).
Curtea de Apel B. și Î. au reținut că, întrucât nu a fost elaborată metodologia prin care să se stabilească atât categoriile de personal care beneficiază de acordarea sporului de risc, cât și condițiile care trebuie îndeplinite de acesta, așa cum prevede art.122 din Legea nr.46/2008, pârâta nu poate fi obligată să plătească salariaților din cadrul pârâtei, afiliați la federația sindicală reclamantă la plata sporului de risc de 25 % din salariul de bază(f.72-78).
În plus, Î. a mai reținut, în considerentele deciziei de respingere a recursului reclamantei că, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a sporului de risc suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță, în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.,820/2008(f.78).
Din analizarea sentinței civile nr.2229/_, pronunțată de Curtea de Apel B.
, secția a VIII-a de Contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia nr.3496/23 iunie 2009, pronunțată de Î. în dosarul nr._, tribunalul reține că nu sunt îndeplinite condițiile existenței autorității de lucru judecat în manifestarea ei de excepție procesuală.
Astfel, tribunalul constată că există identitate de obiect, respectiv prin ambele acțiuni se solicită obligarea pârâtei la plata sporului de risc de 25%, prevăzut de art.127 alin.5 din Codul silvic, personalului silvic care își desfășoară activitatea din cadrul pârâtei,reclamantul susținând că face parte din acest personal..
Tribunalul constată că doar aparent nu există identitate de părți, întrucât în litigiul precedent în care reclamantă a fost Federația Sindicatelor Silva, deoarece această federație sindicală a acționat în numele membrilor săi de sindicat, printre care și reclamantul care a fost membru al Sindicatului Liber al silvicultorilor din cadrul DS B., sindicat afiliat la Federația Sindicatelor Silva, așa cum reiese din copia actelor depuse de pârâtă la filele 71 și 72, acte care au fost depuse și în dosarul nr._, la data la care acest dosar se afla pe rolul Înaltei Curți de Casație și justiție, tocmai pentru a justifica faptul că federația sindicală a solicitat obligarea pârâtei la plata sporului de risc de 25%, pentru personalul silvic, care face parte din sindicatele afiliate la federația sindicală, în condițiile în care în sentința pronunțată de Curtea de Apel B., s-a reținut că reclamanta din acel dosar, Federația sindicatelor Silva, nu a detaliat categoriile salariaților care constituie sindicatele.
Așa fiind, tribunalul reține că există și identitate de părți în cele două pricini dar, se reține că nu există identitate de cauză, acțiunea soluționată de Curtea de Apel B. fiind o acțiune în contencios administrativ, întemeiată pe refuzul pârâtei de a soluționa pretențiile personalului silvic reprezentat de Federației Sindicatelor Silva, respectiv de a plăti sporul de risc de 25% din salariul de bază, în timp ce prezenta acțiune este un conflict de mucă..
Prin urmare excepția autorității de lucru judecat va fi respinsă ca neîntemeiată .
Însă, având în vedere că autoritatea de lucru judecat se manifestă și sub formă de prezumție( mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți), respectiv se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit, adică efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într- un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
În relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, ceea ce înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Reglementarea autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii
În prezentul cadru procesual, având în vedere că, nici până în prezent, nu a fost elaborată metodologia prin care să se stabilească atât categoriile de personal care beneficiază de acordarea sporului de risc, cât și condițiile care trebuie îndeplinite de acesta, așa cum prevede art.122 din Legea nr.46/2008, nu se poate reține că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de sporul de risc de 25% și nici pârâta nu poate fi obligată să plătească reclamantului sporul de risc de 25 %, din salariul de bază, cele statuate în hotărârile judecătorești anterior arătate, fiind valabile și în prezent astfel că se impun, în mod obligatoriu, și în prezentul dosar.
Așa fiind cererea privind plata sporului de risc de 25% va fi respinsă ca neîntemeiată
.
Neîntemeiată este și cererea având obiect obligarea pârâtei la plata compensației în bani prevăzută de art.76 din Contractul Colectiv de muncă,
incident la nivelul pârâtei, regie națională(f.37-39) întrucât potrivit acestei dispoziții compensația în bani se acordă doar la desfacerea contractului de muncă din motive neimputabile salariatului.
Desfacerea contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului se încadrează în cauzele de încetare a contractului individual de muncă ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre părți, reglementate de art.55 litera "c"; din Codul muncii.
Încetarea contractului individual de muncă poate avea loc atât din inițiativa angajatului, în această situație fiind vorba de demisie (art.art.81 din Codul Muncii) cât și din inițiativa angajatorului(art.58 din Codul muncii), numită și concediere(sau desfacere a contractului individual de muncă), care îmbracă două forme: din motive care nu țin de persoana salariatului și din motive care țin de persoana salariatului, aceasta din urmă având, la rândul ei două subcategorii, motive imputabile și motive neimputabile salariatului.
Din coroborarea acestor dispoziții din Codul muncii cu art.76 din CCM invocat, rezultă că plata compensatorie prevăzută în contractul colectiv de muncă se poate acorda fie cu ocazia concedierii din motive care nu țin de persoana salariatului, adică desființarea locului de muncă (acesta fiind motiv care exclude culpa salariatului), fie din motive care țin de persoana salariatului, dar care exclud culpa acestuia(motive neimputabile), respectiv cele prevăzute la art.61 litera c și d, care deși țin de persoana salariatului, nu presupun culpa acestuia.
Contractul individual de muncă al reclamantului a încetat în baza art.55 litera "b"; din Codul muncii, în baza acordului părților (f.26), motiv care nu se încadrează în cazurile de desfacerea a contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului, pentru care se acordă salariatului compensația în bani prevăzută de art.76 din contractul colectiv de muncă.
Susținerile reclamantului în sensul că, anterior încetării contractului individual de muncă pârâta a desființat postul pe care-l ocupa și aceasta a fost cauza reală a încetării contractului, nu pot fi apreciate de instanță ca fiind motive justificate pentru acordarea
compensației bănești solicitate de el, cât timp reclamantul nu a contestat decizia de încetare a contractului individual de muncă, pe baza acordului părților și această cauză de încetare este definitivă.
Mai mult, potrivit cererii olografe aflată în copie la fila 25, reclamantul a fost cel care a solicitat încetata contractului individual de muncă "cu acordul părților";.
Față de aceste considerente da fapt și de drept cererea reclamantului va fi respinsă în întregime ca neîntemeiată.
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâta R. N. a P.
"R. ";,
reprezentată de DS B. -N.
ca neîntemeiată.
Respinge ca fiind rămasă fără obiect excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta R. N. a P. "R. ";, reprezentată de DS B.
-N. .
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea precizată, formulată de reclamantul D. G.
, CNP 1., domiciliat în localitatea R., nr.315, județul B. -N., împotriva pârâtei
R. N. a P. "R. ";,
cu sedioul în B., strada P., nr. 9-A,
reprezentată de
DS B. -N.,
cu sediul în municipiul B., strada G. G. B., nr.21, județul B. -N. .
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de exercitare a căii de atac se depune, sub sancțiunea nulității, la Tribunalul B. -N. .
Pronunțată în ședința publică din data de 30 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
R. -I. B. | N. | G. |
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
S. P. L. Z.
Redactat BRI/ tehnoredactat BRI/_ /4 ex/
