Decizia civilă nr. 1726/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1726/R/2013
Ședința publică din data de 3 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. SA prin D. C. împotriva sentinței civile nr. 2443 din 6 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr. _
, privind și pe reclamantul intimat S. N. P. AL D. D. R., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, consilier juridic M. D., lipsă fiind reprezentantul reclamantului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar în termen procedural, din partea reclamantului intimat întâmpinare.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului și în principal, casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând în motivare că instanța de fond s-a pronunțat exclusiv pe expertiza întocmită în cauză, care în opinia recurentei este greșită. Corespunde realității faptul că atât în contractul colectiv de muncă pe anul 2008, cât și în cel din 2011 era prevăzută obligativitatea acordării acestor sporuri, însă nu au fost acordate. În raportul de expertiză efectuat nu s-a ținut cont de toate prevederile din aceste contracte, unde se arată clar că sporul se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat, luându-se în calcul mult mai multe ore. Raportat la motivele invocate în întâmpinarea formulată de reclamantul intimat arată că o parte din aceste sporuri, pe dosarele care au fost soluționate definitiv și irevocabil s-au acordat, contrar celor susținute. Angajații au fost de acord să nu li se acorde după pronunțarea primei sentințe în cazul în care s-a declarat recurs. În toate dosarele pe care compania le are pe rol, au fost depuse calcule de către angajator, însușite de către sindicat, acesta fiind singurul dosar în care s-a efectuat expertiză greșită, sindicatele și-au însușit și au fost de acord cu calculele efectuate, care au avut la bază timpul efectiv lucrat, așa cum acesta a fost evidențiat în foile de parcurs și în foile de evidență a utilajelor. În expertiză s-a considerat că atât pentru timpul lucrat, cât și pentru timpul de staționare se acordă sporul, ceea ce contravine prevederilor contractelor colective de muncă în baza cărora se acordă aceste sporuri, unde se precizează clar, și sindicatele au fost de acord, că sporul
se acordă doar pentru timpul efectiv lucrat. Începând cu luna februarie 2012 aceste sporuri au fost acordate, însă în expertiză apar și sporuri pentru luna martie 2012. Față de aspectele invocate de către sindicat privind obligația angajatorului de a ține evidența orelor lucrate în risc de accidentare sub trafic, arată că acestea sunt evidențiate în foile de parcurs și în fișele utilajelor, care au fost găsite și de către expertul care a efectuat expertiza în cauză. La întrebarea instanței dacă apreciază că s-au formulat motive de recurs privind daune interese, reprezentanta pârâtei recurente consideră că nu este vorba de o neacordare la termen. Depune în copie poziția exprimată în scris de către S.
N. P. al D. din R. în dosarul nr._ . Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2443 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._
s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S. N. P. AL D. D. R., în numele și pentru membrii de sindicat, N. I., F. oi D., N. C., S. I. G., B. C. ,
A. ca S., D. G. M., H. D., G. A., O. C. și B. SS, în contradictoriu cu pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R.
S.A. prin mandatar DIRECȚIA REGI. ALĂ D. ȘI PODURI C. .
Pârâtele au fost obligate să plătească fiecărui membru de sindicat drepturile salariale brute cuvenite și neacordate, reprezentând sporul pentru condiții periculoase de muncă pentru intervalul 02 aprilie 2009 - 02 aprilie 2012, după cum urmează: N. I. - 2972 lei, F. oi D. - 2117 lei, N. C. -2891 lei, S. I. G. - 2679 lei, B. C. - 3195 lei, A. ca S. -2107 lei, D. G. M. - 1600 lei, H. D. -4621 lei, G. A. - 3719 lei, O. C. - 4937 lei și B. SS - 4351 lei.
Pârâta a fost obligată să plătească fiecărui membru de sindicat daune interese în cuantum de 0,1%/ zi de întârziere pe perioada_ -_ și de 0,04 %/zi de întârziere, pe perioada 1 mai 2011 până la data plății efective.
S-au respins excepțiile invocate de pârâta C. N. de A. și D.
N. din R. S.A. prin mandatar Direcția Regională D. și Poduri C. .
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 2.550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că excepția prematurității acțiunii nu este fondată motiv, întrucât, în temeiul principiului liberului acces la justiție, orice persoană se poate adresa instanței în vederea realizării dreptului pretins. Nu există niciun text de lege care să instituie expres obligativitatea îndeplinirii vreunei proceduri prealabile sesizării instanței.
Tribunalul a constatat că excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondată astfel că a fost respinsă, în considerarea dispozițiilor art. 268 alin 1 punctul c din Legea 53/2003 (fostul art.283 lit. c C. muncii), potrivit cărora cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fond, prima instanță a reținut, în esență, că membrii S. ui N. P. al D. din R. au fost salariați în cadrul Direcției Regionale de D. și Poduri C. .
Potrivit art. 107 alin.1 lit. D din contractul colectiv de muncă la nivelul Companiei N. de A. și D. N. din R. S.A, înregistrat la nr. 610 din 31 ianuarie 2008, a cărui valabilitate a fost prelungită, succesiv, prin acte adiționale până la data de 1 februarie 2011 "personalul ce execută, îndrumă și
controlează lucrările de la locurile de muncă la care se menține un anumit grad de pericol, respectiv riscul de accidentare sub circulație, beneficiază de sporul pentru condiții periculoase, în cotă de 15 %";.
Aceleași dispoziții sunt prevăzute în articolul 106 lit. B din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei nr. 78 din 28 aprilie 2011, numai că în cotă de 21 %.
În perioada februarie 2011 - mai 2011 la nivelul pârâtei nu a existat contract colectiv de muncă aplicabil.
Pârâta nu a contestat existența dreptului solicitat, ci chiar îl recunoaște, acordând salariaților în luna februarie aceste drepturi, însă a susținut că sporul solicitat, de risc și accidentare sub circulație, nu li se cuvine salariaților întrucât aceștia un au efectuat lucrări de întreținere, reparare și investigare a rețelei de drumuri și poduri executate în zona drumurilor naționale, arătând că în intervalul respectiv a încheiat acorduri pentru întreținere vară-iarnă pe raza Societății N. de D. Bistrița-Năsăud cu terți, iar atunci când aceste lucrări au fost efectuate de reclamanți au fost luate toate măsurile de siguranță, astfel că nu au prezentat risc de accidentare sub circulație
Expertul a concluzionat că în perioada_ -_ salariații reprezentați în acțiune au desfășurat o parte din activitate, în condiții periculoase de muncă, adică conducerea autovehiculelor de persoane sau materiale, iar evidențierea timpului (cât s-a lucrat în aceste condiții periculoase) este consemnat în foile de parcurs sau în rapoartele de schimb.
Calculul sporului pentru condiții periculoase de muncă, impozabil, pe perioada_ -_ pentru fiecare salariat reprezentat în acțiune, este evidențiat în Anexa nr. 2 a raportului de expertiză, cu excepția lunii februarie 2012, când acesta a fost acordat din inițiativa unității.
Pârâta, a formulat obiecțiuni, ce au fost încuviințate în parte de instanță.
Prin completarea la raportul de expertiză s-a recalculat sporul pentru condiții periculoase de muncă, impozabil, proporțional cu timpul efectiv lucrat de salariații reprezentați în acțiune, timp evidențiat în foile de parcurs și rapoartele de lucru, calculul acestuia făcându-se pe perioadele_ -_ și_ - _
, perioade cât au fost în vigoare contractele colective de muncă și cuprinse în anexa nr.2, cu excepția lunii februarie 2012, când sporul respectiv a fost acordat din inițiativa unității, iar data de 1 aprilie 2012 a fost zi nelucrătoare și nu a intrat în calcul.
Membrii de sindicat au deservit utilaje sau autovehicule de transport marfă sau persoane, astfel că stabilirea numărului de ore lucrate în aceste condiții s-a făcut după foile de parcurs sau rapoartele de schimb, deoarece pârâta nu a organizat și nu a ținut evidența orelor lucrate în condiții periculoase de muncă, deși această obligație îi revenea tocmai potrivit articolului 106 lit. J, pct.3 din contractul colectiv de muncă nr.78/2012 - invocat de altfel de aceasta, și potrivit căruia ";sporurile pentru condiții deosebite de muncă nocive, grele și periculoase, se acordă proporțional cu timpul cât personalul a lucrat în condițiile respective, cu evidențierea distinctă în pontaje a timpului efectiv lucrat în aceste condiții";.
Prin urmare, pârâta avea obligația să evidențieze distinct orele efectiv lucrate în condiții periculoase pentru fiecare salariat, ceea ce nu a făcut, motiv pentru care instanța a apreciat ca fiind corecte concluziile expertului și modul de calcul al orelor lucrate în aceste condiții.
Chiar dacă la dosar pârâta a depus în apărare un calcul estimativ al sporului pentru condiții periculoase, din care a rezultat că în raportul de expertiză, inclusiv în cel completat, în mod eronat s-a considerat faptul că angajații pârâtei, indiferent dacă mijlocul de transport a fost în mișcare sau a staționat, acesta nu poate fi reținut.
D. cuprinsul lucrării de expertiză efectuată și completată în cauză, care a avut la bază toate înscrisurile puse la dispoziție de societatea pârâtă, a rezultat cu certitudine că salariații din acțiune au desfășurat o parte din activitate, în condiții periculoase de muncă, adică conducerea autovehiculelor de persoane sau materiale.
În baza considerentelor exprimate, văzând că pârâta nu a acordat în perioadele_ -_ și_ -_ sporul pentru condiții periculoase de muncă, decât în luna februarie 2012, s-a admis acțiunea.
Totodată, în baza disp. art.102 din contractul colectiv de muncă valabil încheiat la nivelul pârâtei nr.610/_, a obligat pârâta să plătească fiecărui membru de sindicat daune interese (convenite de părți) pentru repararea prejudiciului produs, în cuantum de 0,1%/zi de întârziere, pe perioada_ -_ și de 0,04 %/zi de întârziere, conform art.101 din contractul colectiv de muncă valabil încheiat la nivelul pârâtei nr.78/_ și a art.120 pct.7 din Ord.92/2003 (Codul de procedură fiscală), pe perioada 1 mai 2011 până la data plății efective.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 2550 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat 1200 lei și onorariu expert 1350 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. S.A. prin DIRECTIA REGI. ALA D. și PODURI C.
modificarea sentinței atacate, în sensul obligării recurentei la plata sumelor reprezentând spor pentru condiții periculoase de muncă cu respectarea dispozițiilor din Contractul colectiv de muncă, respectiv doar proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că expertul nu a ținut cont de dispozițiilor Contractului colectiv de munca, în baza căruia se acordă aceste sporuri.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 109 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă valabil pentru perioada_ -_ la nivel de C.NA.D.N.R și art. 106 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă valabil începând cu data_, sporul pentru condiții deosebite de munca - nocive, grele și periculoase, se acorda proporțional cu timpul cât persoana a lucrat în condițiile respective, cu evidențierea distinctă în pontaje a timpului efectiv lucrat în aceste condiții.
Or, prima instanță nu a ținut cont de timpul efectiv lucrat în condiții grele și periculoase de muncă, ci a considerat că reclamanții, care au deservit utilaje sau autovehicule de transport marfă sau persoane au fost supuși riscului de accidentare sub circulație, indiferent dacă mijlocul de transport a fost în mișcare sau a staționat. Aceasta reținere contravine dispozițiilor contractelor colective.
Corespunde realității faptul că acest timp nu a fost evidențiat distinct în pontaje, însa acestea au fost întocmite în baza documentelor primare (a foilor de parcurs, a foilor utilajelor deservite de reclamanți) din care reiese în mod clar timpul efectiv lucrat în condiții periculoase de muncă.
Consideră că punctul de vedere al expertului și al instanței de fond - respectiv acordarea sporului atât pentru orele de acțiune, cât și pentru orele de staționare - contravine prevederilor Contractului colectiv de munca aplicabil, care stipulează în mod expres acordarea acestui spor în funcție de orele prestate efectiv în aceste condiții.
Recurenta susține că a procedat la calcularea orelor și sporului pentru condiții periculoase de muncă la care sunt îndreptățiți reclamanții, iar diferențele sunt considerabile. Aceste calcule au fost făcute în contextul în care recurenta a dorit soluționarea pe cale amiabilă a mai multor litigii.
Pe rolul instanțelor de judecată se află o serie de dosare având ca obiect drepturi bănești, prin care se solicită acordarea sporului pentru condiții periculoase de muncă, ce se cuvin angajaților CNADNR SA. Cu excepția prezentei cauze, în toate celelalte dosare calcularea drepturilor salariale s-a făcut de către recurentă, cu respectarea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă, iar reprezentanții reclamanților i-au însușit, fără obiecțiuni, calculele depuse, unele dintre dosare fiind deja soluționate.
Așa cum a arătat în exemplul dat instanței de fond, calculul expertului pentru orele reprezentând spor pentru condiții periculoase de muncă este eronat. Astfel, pentru reclamantul N. I., care este angajat deservent utilaje buldoexcavator (pe utilajul cu număr de înmatriculare_ ), în luna ianuarie 2011 expertul numit în cauza a considerat că acesta a lucrat în condiții periculoase un număr de 51 de ore. În tabelul întocmit de către recurentă, același reclamant figurează cu un număr de 28 de ore lucrate în condiții periculoase. D. foaia utilajului respectiv pentru luna ianuarie 2011 rezultă fără putința de tăgadă faptul ca numărul de ore efectiv lucrate în condiții periculoase este de 28 (6 ore în perioada 1-15 ianuarie și 22 de ore în perioada 16-31 ianuarie), și nu 51, cât a considerat în mod eronat d-na expert, părere însușită și de către instanță. Aceasta situație se repetă pentru fiecare reclamant în parte, în fiecare lună.
Având în vedere cele arătate, consideră că tabelele întocmite de către recurentă reflectă situația reală a orelor prestate de către angajații CNADNR SA în condiții periculoase de munca și solicită luarea în considerare a acestor calcule.
Reclamantul intimat S. N. P. AL D. D. R.
a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
În speță este de necontestat dreptul membrilor de sindicat reprezentați de reclamant cu privire la sporul pentru condiții periculoase acordat pentru personalul în privința căruia există risc de accidentare la lucru sub circulație, astfel cum este prevăzut în art. 107 alin.1 lit. D din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte nr. 610/2008, a cărui valabilitate a fost prelungită, succesiv, prin acte adiționale până la data de 1 februarie 2011 și în articolul 106 lit. B din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității nr. 78/2011.
Într-adevăr, așa cum susține și recurenta, din cuprinsul contractelor colective de muncă aplicabile, rezultă că sporul pentru condiții periculoase urma să se acorde doar pentru perioadele de timp efectiv lucrate în atare condiții.
În același timp, pârâtei recurente în calitate de angajator, îi revenea obligația de a ține evidența distinctă a numărului de ore corespunzător perioadelor în care salariați au lucrat efectiv în condiții caracterizate ca fiind periculoase, obligație pe care însă nu și-a îndeplinit-o, fapt recunoscut prin cererea de recurs.
D. cuprinsul expertizei contabile ce a fost efectuată pe parcursul cercetării judecătorești în primă instanță, astfel cum a fost completată, rezultă cu certitudine faptul că sumele cuvenite salariaților au fost determinate de către expertul judiciar în funcție de timpul efectiv lucrat în condiții periculoase, fiind avute în vedere înscrisurile întocmite pârâtă - foi de parcurs, rapoarte de schimb și foi colective de prezență.
Ca atare, în mod nefondat se susține prin cererea de recurs faptul că expertul și prima instanță nu au ținut cont de timpul efectiv lucrat în condiții periculoase de muncă.
În realitate, pârâta susține un mod de calcul propriu, în funcție de împrejurarea dacă utilajul sau mijlocul de transport a fost în mișcare sau a staționat. Practic, pârâta invocă un alt criteriu de calcul a sporului pretins, criteriu care nu este menționat în cuprinsul celor două contracte colective de muncă aplicabile și care nu poate fi acceptat, deoarece acordarea sporului are în vedere timpul în care un salariat a lucrat în atare condiții, iar nu timpul în care un utilaj sau mijloc de transport se afla în mișcare.
Tabelele întocmite ulterior promovării acțiunii, pe baza cărora pârâta și-a formulat apărările și obiecțiunile cu privire la expertiza în cauză, nu sunt de natură a conduce la modificarea soluției adoptată de prima instanță, deoarece pe de o parte nu au fost depuse documentele pe baza cărora au fost întocmite, iar pe de altă parte chiar din titlul acestor tabele "calcul estimativ al sporului"; rezultă caracterul pur subiectiv al acestora.
Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea pârâtei de completare a expertizei (f. 428 fond), în condițiile în care calculele invocate de aceasta se dovedesc a fi generate de o interpretare eronată a clauzelor contractelor colective de muncă. Astfel, potrivit exemplului oferit de pârâtă, în cazul unui autovehicul care potrivit foii de parcurs a efectuat în 8 ore o cursă de
200 Km, timpul efectiv lucrat ar fi trebuit calculat prin raportarea distanței parcurse la viteza medie de 50 km/h și astfel ar rezulta 4 ore lucrate în condiții periculoase. Cum potrivit acestui exemplu, pârâta a avut vedere la efectuarea propriilor calcule doar distanța parcursă de autovehicul și viteza medie, ignorând timpul efectiv în care salariatul a lucrat potrivit foilor de parcurs, Curtea constată că acestea nu au legătură cu noțiunea de timp efectiv lucrat și nu pot fi primite.
În cazul salariatului N. I., recurenta a invocat faptul pentru luna ianuarie 2011 i se cuvin doar 28 de ore lucrate în condiții periculoase, iar nu 51 cum a stabilit expertul, însă Curtea apreciază că nici acest exemplu nu este de natură a înlătura expertiza efectuată în cauză, deoarece pârâta a făcut această determinare plecând doar de la foaia utilajului, fără a avea în vedere foile de parcurs și foile de schimb/consum, înscrisuri pe care nici nu le-a depus la dosarul cauzei.
Recurenta a mai susținut că în litigii asemănătoare alți salariații au acceptat calculele pe care le-a propus, cu excepția membrilor de sindicat din prezenta cauză, însă Curtea reține că această împrejurare nu este de natură să conducă la nelegalitatea hotărârii recurate, neexistând dispoziții procedurale care să fi fost încălcare de instanța de fond pe parcursul soluționării pricinii.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., față de soluția adoptată, va obliga pe pârâta recurentă aflată în culpă procesuală să plătească intimatului S. N. P. al D. din R. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial, justificat cu factura și ordinul de plată depuse la dosar (f.11 - 12).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. SA prin DIRECTIA REGI. ALĂ D. ȘI PODURI C.
împotriva sentinței civile nr. 2443 din 6 decembrie 2012 a Tribunalului Bistrița- Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului S. N. P. AL D.
D. R. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
C. | M. | S. | -C. | B. | I. -R. | M. |
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: I. C.
