Decizia civilă nr. 179/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 179/R/2013
Ședința publică din 21 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G.
G.: C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL C.
R. și P. C. R. împotriva sentinței civile nr. 1621 din 23 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâta intimată Ș. CU CLASELE I-V. R., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamantului intimat și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al. (2) C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 11 ianuarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Maramureș, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1621 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al comunei R. și a P. ui comunei
R. .
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. împotriva pârâților Ș. cu clasele I-V. R., C. Local R., P. comunei
R., și în consecință a fost obligată pârâta Ș. cu clasele I-V. R. să acorde membrei de sindicat: Huminiuc M. prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu (conform art. 36 lit.g din contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al Județului
M. 2008-2009), aferentă concediului de odihnă din anul 2009 (respectiv
pentru anul școlar 2008/2009), actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plătii.
A fost obligat C. Local R. și P. comunei R. să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești acordate.
Pentru a hotărî astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. comunei R. și C. local al comunei R., instanța a reținut că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetului local, primarul are calitatea de ordonator principal de credite, instanța apreciază că legitimitatea procesuală pasivă a pârâtului P. comunei R. este conferită de art. 21 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 4 din OUG 22/2002 coroborate cu art. 167 din Legea nr. 84/1995, iar potrivit art. 167 din Legea 84/95 C. local este finanțatorul unităților de învățământ ca atare excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții P. comunei
R. și C. local R. se respinge ca neîntemeiată.
Trecând la soluționarea fondului cauzei, examinând actele de la dosar tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit art.11 alin.1 lit. a, c și d din Legea nr. 130/1996 a contractelor colective de muncă, în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile bănești, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte "pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, "pentru toți salariați încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă";, respectiv "pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național";, iar, potrivit art. 8 alin.2 din același act normativ,
"contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Art. 48 alin.2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că sunt supuse negocierii unele drepturi salariale suplimentare și materiale, în afara salariului de bază și a sporului de vechime.
Prevederile oricărui contract colectiv de muncă la nivel superior sunt considerate niveluri minime de la care începe negocierea contractelor de muncă la nivelurile inferioare, astfel încât contractele colective de muncă la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, acestea din urmă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Potrivit art.37 lit. g) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură-învățământ pentru anii 2003-2004, părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, urmând ca prima să se acorde o dată cu indemnizația de concediu.
Prin art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului M. pentru anii 2008-2009 s-a stipulat că
"toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Acest contract colectiv de muncă a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului M. la data de_ și a fost în vigoare până la data de_ .
Reclamantul a dovedit prin adeverința depusă în probațiune că membra de sindicat este încadrată la unitatea școlară pârâtă și nu a beneficiat de prima de vacanță pentru perioada solicitată.
Față de aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 36 lit.g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului
M. pentru anii 2008-2009, instanța a admis cererea și a obligat unitatea școlară la calculul și plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu, aferentă concediului de odihnă din anul 2009 (respectiv pentru anul școlar 2008/2009), actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății .
Instanța a obligat pârâții C. local R. și P. comunei R. să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs C. LOCAL R. ȘI P. C.
R.
, solicitând în principal, casarea/modificarea sentinței civile recurate, sentință pe care o consideră netemeinică și nelegală, cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a P. ui C. R. și a C. ui Local al C. R. și respingerea acțiunii formulată de reclamant ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate și calitate procesuală pasivă; iar în subsidiar, pe fondul cauzei solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate iar rejudecând cauza, respingerii acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată și totodată inadmisibilă.
În motivarea recursului pârâții au arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală întrucât, în primul rând, C. local este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, astfel că nu poate a-și asuma obligații pecuniare, neputând sta în judecată în nume propriu într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești. Conform art. 21 din Legea 215/2001, unitățile administrative-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, fiind totodată și subiecte juridice de drept fiscal.
P. comunei R. și C. local al comunei R. nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și din prisma faptului că nu pot fi obligați la respectarea unor clauze contractuale, așa cum face referire reclamantul la Contractul individual de muncă unic la nivelul Inspectoratului școlar al județului
M., întrucât nu este parte semnatară a contractului descris mai sus, nefiindu-ne opozabil, neavând nici calitatea de angajator al personalului din instituțiile de învățământ, prin urmare nu avem nici calitate procesuală pasivă în acest dosar. Orice contract poate produce efecte juridice și obligații doar între părțile semnatare.
Conform art. 169 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este cel obligat, în temeiul normelor și principiilor civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu, iar conform art.157 alin.2 din același act, prevede faptul că, neplata salariului constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat, atrăgând răspunderea civile contractuală a celui care angajează, ori în cauza de față, pârâții C. local și P. comunei R. nu au calitatea de angajator al reclamantului.
Pârâții P. comunei R. și C. Local R. nu au raporturi juridice, directe, de muncă cu reclamantul și prin urmare nu puteau fi obligați, în mod direct, la plata acestor drepturi bănești solicitate.
Acțiunea reclamantului este neîntemeiată și datorită faptului că fondurile necesare salarizării personalului didactic provin de la bugetul de stat, din sume defalcate din TVA pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, iar în bugetul local nu au fost prevăzute asemenea sume privind plata unor drepturi salariale, prin urmare nu se pot suporta aceste cheltuieli.
Aceste sume, privind plata drepturilor salariale către cadrele didactice pot fi asigurate în funcție de alocările M. ui Finanțelor P. e privind "cheltuieli de personal ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat";, prin urmare pârâtele recurente nu pot fi obligate, în solidar la asigurarea, respectiv plata, acestor sume, neacordate de angajatorul acestor persoane, în lipsa acestor alocări.
În cazul în care vor fi prevăzute/alocate asemenea sume, privind plata drepturilor salariale neacordate de angajator, pârâții vor asigura plata acestor sume către unitățile de învățământ, dar atât timp cât aceste sume nu sunt prevăzute și nu au fost alocate în acest scop, nu pot asigura plata lor, întrucât plata acestor sume, așa cum au arătat și mai sus se efectuează prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâții reiterează faptul că, obligația stabilită prin sentința civilă recurată și anume aceea de a asigura unităților de învățământ sumele necesare pentru plata drepturilor bănești neacordate de angajator, coincide cu obligația de a plăti aceste sume, obligație care nu le poate fi imputată, deoarece o cerere privind plata unor drepturi bănești către persoane care nu sunt angajații acestora, este lipsită de orice temei legal, fapt constatat și de practica judiciară în materie, mai mult aceste plăți se fac prin bugetul local și nu din bugetul local așa cum sunt obligați prin prezenta sentință.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive iar rejudecând cauza, solicită respingerea pe fond a acțiunii reclamantului formulată împotriva noastră.
În drept a invocat prevederile art. 299 și urm. Cod pr.civ., art. 137, 158- 166 Cod pr.civ., Ordinul MECTS nr. 3753/2011, Legea nr. 128/1997, Legea nr. 215/2001.
Reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus întâmpinare în data de_ (f. 12-16),
solicitând respingerea recursurilor și menținerea hotărârii recurate, ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, reclamanta a solicitat obligarea unității școlare pârâte la calcularea și plata primei de vacanță, conform art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul Inspectoratului Școlar al județului M. 2008-2009.
De asemenea s-a solicitat obligarea pârâților recurenți C. Local al C.
R. și P. C. R. la alocarea sumelor necesare plății.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 16 din HG nr. 2192/2004,
"finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Prin urmare bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, reprezintă sursa de finanțare a acesteia, unitatea școlară fiind cea căreia îi revine obligația, în limita sumelor alocate, de plată directă în raport cu salariații săi - membrii de sindicat.
Atribuțiile C. Local reies din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
P. are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului municipiului conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, potrivit art. 62 alin. 1 din același act normativ.
În plus, conform art. 4 alin. 1 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 "consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin bugetele locale, pentru următoarele articole de cheltuieli, în funcție de care se calculează costul standard per elev/preșcolar: a) cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca cele de natură salarială să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din C.muncii.
Nealocarea până în prezent de la bugetul de stat, a fondurilor necesare achitării drepturilor de natură salarială solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opus dreptului de natură salarială al reclamanților care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Prin urmare, motivele invocate de recurenți, nu pot avea eficiență în condițiile în care nealocarea până în prezent a fondurilor necesare plății nu
înlătură obligația recurenților pârâți de a-și îndeplini propriile obligații în etapa executării hotărârii.
Având în vedere atribuțiile recurenților în privința finanțării unităților de învățământ, anterior menționate, se constată a fi neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin motivele de recurs.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL C.
R. și P. C. R. împotriva sentinței civile nr. 1621 din_ a T. ui
M., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. D. | S. | D. | D. G. |
G.
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond. C. M.
