Sentința civilă nr. 502/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 502
Ședința publică din 28 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. N. C., judecător
: O. I. -M., grefier șef secție penală Completul este asistat de asistenții judiciari
P. R. S.
V. R. I.
S-a luat în examinare - după casare - acțiunea formulată de reclamantul M.
G. cu domiciliul în Z., str.M.V. l,nr.11, bl.E2, ap.24, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâta SA T. S., cu sediul în M., nr.290, județul Sălaj, având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut cauză se prezintă reclamantul M. G., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Reclamantul susține cererea și pentru toate motivele de fapt și de drept scrise și reiterate verbal solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 2936 lei reprezentând salariul pe 2 luni precum și la restituirea garanției în sumă de 1250 lei.
Instanța, pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L :
Prin cererea sa precizată reclamantul M. G. a chemat în judecată pârâta SC A. T. SRL solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 2936 lei reprezentând salariul neachitat pentru perioada_ -_ și a sumei de 1250 lei reprezentând garanții reținute și nerestituite cu ocazia încetării raportului de muncă.
În motivarea cererii sale reclamantul arată faptul că începând cu data de_ i s-a interzis de către angajator accesul în incinta unității fără a-i fi oferit un alt loc de muncă și fără a fi emisă o deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Ca urmare a acestui fapt a fost lipsit de drepturile salariale cuvenite până la data de_ când a încheiat un contract de muncă cu un alt angajator.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a solicitat instanței să respingă cererea reclamantului ca nefondată deoarece acesta a fost concediat disciplinar ca urmare a
1
neprezentării la locul de muncă timp de 6 zile consecutiv, fiind emisă în acest sens Decizia nr.29/_ .
Trecând la soluționarea cauzei în baza probelor de la dosar, instanța reține următoarele:
Începând cu data de_, reclamantul a fost angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată al pârâtei, în funcția de șofer autocamion/mașină de mare tonaj (f.24).
În urma unei altercații verbale dintre fiul administratorului și reclamant acestuia din urmă nu i s-a mai permis accesul în unitate începând din_ fără a fi emis nici un act care să motiveze această măsură.
În cursul zilei de_ pârâta a realizat o cercetare disciplinară prealabilă a reclamantului sub aspectul săvârșirii abaterilor disciplinare constând în "daunele utilajului tip Bomag" (f.27,28).
La data de_ pârâta a emis Decizia nr. 29 de concediere disciplinară a reclamantului ca urmare a faptului că acesta ar fi absentat nemotivat 6 zile (f.25).
Această decizie nu este semnată de salariat pentru comunicare iar pârâta nu a putut face dovada comunicării acesteia reclamantului.
Conform prevederilor imperative ale art. 77 din Codul muncii "Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului".
Faptul că angajatorul din poziția sa dominantă nu i-a permis reclamantului accesul în unitate îngrădindu-i dreptul la muncă cu încălcarea art.3 din Codul muncii și nici nu i-a comunicat acestuia decizia de concediere pentru a o putea eventual contesta i-a creat acestuia un prejudiciu ce se cuvine a fi reparat.
Cuantumul prejudiciului trebuie raportat la data la care a fost îngrădit dreptul la muncă al reclamantului și până la data la care acesta s-a angajat la o altă societate precum și la veniturile efectiv realizate de acesta lunar în perioada anterioară (f. 7-9).
Având în vedere aceste aspecte, instanța, în temeiul art.253 alin.(1) din Codul muncii va obliga pârâta să-i plătească reclamantului suma de 2936 lei reprezentând prejudiciu produs în perioada_ -_ .
În privința garanțiilor bănești reținute reclamantului și nereturnate de pârâtă cu ocazia concedierii instanța reține faptul că potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.22/1969, la încetarea contractului de muncă al reclamantului pârâta avea obligația de a-i restitui suma reținută cu titlu de garanție.
Deși instanța a emis o serie de adrese către pârâtă pentru ca aceasta să facă dovada restituirii garanției reținute reclamantului sau a motivelor pentru care nu se restituie, aceasta nu a răspuns solicitărilor instanței (f.43, 45, 48).
Considerând că această pasivitate ca o achiesare la pretențiile reclamantului, instanța, în temeiul art.253 alin.(1) din Codul muncii, va obliga pârâta să-i achite reclamantului suma de 1250 lei reprezentând garanție nerestituită.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E
2
Admite acțiunea reclamantului M. G. și obligă pârâta SA T. S.
M. să îi plătească acestuia suma de 2936 lei reprezentând salariul pe perioada _
-_ și să îi restituie garanția de 1250 lei reținută în mod nelegal.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică.
Președinte, | Asistenți judiciari, | Grefier, | ||||
C. N. C. | P. | R. | S. | V. R. I. O. I. | -M. |
Red.CNC/_
Dact.IMO/_ / 4 ex. Com.2 ex.
3
