Decizia civilă nr. 1794/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1794/R/2013
Ședința publică din data de 10 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 1124 din 24 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată M. M. și pe pârâtul intimat C.
T. DE C. "A. M. " C. -N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1124 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al Municipiului C. -N. și P. Municipiului C. -N. .
A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ invocată din oficiu de către instanță.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâții C. T. de C. "A. M. "; C. -N., C. Local al Municipiului C. -N. și P. Municipiului C. -N. .
A fost obligată pârâta C. T. de C. "A. M. "; în calitate de angajator, la calcularea și la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, pentru perioada_ și până la_, sumă actualizată în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local al Municipiului C. -N. și P. Municipiului C. -N. să aloce sumele necesare achitării drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamanta a promovat prezenta acțiune în numele său, nefiind asistată de către o organizație sindicală. Acesta are calitatea de cadru didactic în cadrul pârâtei de rândul I.
Anterior, Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 93/_ a constatat că Legea nr. 221/2008 privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis OUG nr. 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin Legea nr. 221/2008 și prin OUG nr. 151/2008 ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost ridicată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1, 2 și 4 din OUG nr. 136/2008 și prevederile art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008.
Prin Decizia nr. 843/_ și Decizia nr. 989/_ Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art. 2 și art. 3 din OUG nr. 1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității OUG. nr. 136/2008 și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă prevederile art. 1 alin. 4, art. 61 alin. l și art. 115 alin. 4 din Legea fundamentală și este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009 cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din OUG nr. 31/2009 și art. 2 din OUG nr. 41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008 ce au fost declarate neconstituționale.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat și salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar și cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege. Reținerile din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor și documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. în cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
Potrivit dispozițiilor art.161 și art.168 alin.1 din Codul Muncii salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se
dovedește prin semnarea statelor de plată,precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art. 166 alin.4 din Codul Muncii angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere,în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de_ urma să se facă cu luarea în calcul a salariilor de bază avute la data de_, stabilite în conformitate cu prevederile OUG nr. 41/2009.
Noua lege a salarizării face trimitere la păstrarea salariului avut, raportat la data de_ .
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 11/_, a dispus că personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de_ are dreptul, începând cu data de_, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanta nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 și 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de_, în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin Legea 221/2008, tribunalul a admis în parte cererea reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 208 și urm. din Legea nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art. 168 alin. 1 din Codul muncii și i-a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite pentru reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții P. MUNICIPIULUI C. -
N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. .
Prin recursul declarat de C. Local al Municipiului C. -N. s-a solicitat
în temeiul art. 312 C. pr. civ. admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă împotriva pârâtului recurent.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul arată că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Astfel, la pronunțarea hotărârii instanța de fond nu a avut în vedere poziția procesuala a instituției care, raportat la prevederile legale în vigoare, nu are legitimare procesuala pasiva. Pentru ca pârâtul recurent, C. Local al Municipiului C. -N. să poată îndeplini cerințe cuprinse în petitul acțiunii introductive, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate in mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate și virate în contul bugetului local.
Prin urmare, rezulta ca in vederea acordării diferențelor drepturilor salariale, solicitate prin cererea introductiva, era necesar ca partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, in vederea includerii respectivelor drepturi în actele normative care le reglementează și achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Arată, de asemenea, ca instituția pârâtă poate aloca sumele necesare plătii drepturilor salariale doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect și să fi fost virate in contul bugetului local, având în vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fie ca reia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin 6 din Legea 273/2006. Așadar, în cazul prezentului litigiu, arată că nu s-a făcut dovada ca partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse.
Apreciază totodată că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
De asemenea recurentul face trimitere la prevederile art. 104 din Legea nr. 1/2011 și înțelege să critice hotărârea atacată sub aspectul cheltuielilor de judecată.
Pârâtul P. Municipiului C. -N.
a solicitat, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că cererea de chemare în judecata a fost formulata în contradictoriu cu pârâții C. T. de C. "A. M. ";, C. Local al Municipiului C. -N. și Primăria Municipiului C. -N. .
Cadrul procesual este stabilit de către reclamant care menționează în cererea de chemare în judecata persoanele cu care înțelege să se judece și obiectul cererii. Instanța nu poate introduce din oficiu o alta persoana în proces decât cele arătate de reclamant prin cerere.
În respectarea principiului disponibilității, instanța nu poate introduce din oficiu o alta persoana în cauză, cu atât mai mult nu poate să oblige P. Municipiului C. -N. la alocarea fondurilor necesare drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
Reclamanții nu au formulat nicio extindere de acțiune prin care să identifice pârâtul P. Municipiului C. -N. în calitate de pârât și să exprime pretențiile în contradictoriu cu acesta.
În acest sens, recurentul a înțeles să critice sentința prin care instanța s-a pronunțat în contradictoriu cu P., fără ca acesta din urma să fi dobândit calitatea de pârât în prezentul litigiu.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, reclamanta a solicitat obligarea unității școlare pârâte la calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii 221/2008 începând de la data de_ și până la_ .
De asemenea s-a solicitat obligarea pârâților C. Local al Municipiului
C. -N. și Primăria Municipiului C. -N. la alocarea sumelor necesare plății.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 16 din H.G. nr. 2192/2004,
"finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri
alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Prin urmare bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, reprezintă sursa de finanțare a acesteia, unitatea școlară fiind cea căreia îi revine obligația, în limita sumelor alocate, de plată directă în raport cu salariații săi - membrii de sindicat.
Atribuțiile C. Local reies din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
P. are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului municipiului conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, potrivit art. 62 alin. 1 din același act normativ.
Având în vedere atribuțiile recurentului în privința finanțării unităților de învățământ, anterior menționate, se constată a fi neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin motivele de recurs.
Referitor la motivele de recurs invocate de pârâtul P. Municipiului C. -N.
, Curtea reține următoarele:
Este adevărat că primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ- teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 republicată.
Însă, potrivit art. 62 din Legea nr. 215/2001, primarul este cel care reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice, române sau străine, precum și în justiție. Faptul că primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în justiție, nu exclude dimpotrivă, presupune ca în justiție acesta să figureze, în calitate de pârât, primarul exercitând și funcția de ordonator principal de credite, potrivit art. 63 alin. 4 din Legea nr. 215/2001.
Într-adevăr, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a înțeles să cheme în judecată Primăria Municipiului C. -N. alături de ceilalți pârâți, însă acest fapt reprezintă o evidentă inconsecvență terminologică din partea reclamantei, motiv pentru care în mod corect prin sentința recurată s-a dispus obligarea P. Municipiului C. -N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor restante, tocmai în virtutea calității acestuia de calitate de ordonator principal de credite al bugetului orașului, conform art. 63 alin. 4 din Legea 215/2001.
Așadar, Curtea apreciază că în mod just tribunalul, în virtutea rolului activ instituit prin dispozițiile art. 129 pct. 5 C.proc.civ. a stabilit cadrul procesual ținând cont de raporturile juridice reale dintre părți, astfel cum acestea derivă din prevederile legale ce stabilesc atributul primarului de ordonator principal de credite.
Nu se poate reține că, procedând în acest mod, instanța de fond ar fi încălcat principiului disponibilității. Dimpotrivă, o altfel de interpretare, contrară înțelesului evident avut în vedere de parte la data stabilirii cadrului procesual, ar fi însemnat o interpretare excesiv de rigidă a dispozițiilor legale amintite, cu încălcarea tocmai a înțelesului real dat de reclamant termenului de "primărie"; și, deci a disponibilității în stabilirea cadrului procesual.
Dincolo de acest viciu de formă, Curtea subliniază importanța exercitării drepturilor procesuale cu bună credință. Or, chiar dacă formal apare ca citată în
cauză în fața instanței de fond Primăria Municipiului C. -N. și nu P. Municipiului C. -N., nu se poate reține că acest aspect a produs o vătămare recurentului, în condițiile în care acesta face parte din primărie, conform art. 77 din Legea nr. 215/2011, mai sus redat, motiv pentru care o concluzie contrară nu ar conduce decât la un formalism exagerat în aplicarea legii.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâții P. MUNICIPIULUI C. - N. și
C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 1124 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. Municipiului C. -N. și C. Local al Municipiului C. -N. și în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: E. B.
