Decizia civilă nr. 1287/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ N. 1287/R/2013
Ședința publică din 25 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTORI: S. D.
: D. G.
G.: C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții P. ORAȘULUI V. DE S. și M. E. NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 82 din 18 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâții intimați G. Ș. V. DE S., Ș. CU CLASELE I-V. N. 7 V. DE S., Ș. DE A. ȘI M. V. DE J., G. Ș. R., Ș. CU CLASELE I-V. N. 4 B. ,
C. C. V. DE S., G. Ș. O. Ș., C. LOCAL V. DE S., C. LOCAL V. DE J., P. V. DE J., C. LOCAL R., P. C. R., C. LOCAL B., P. OR. B., C. LOCAL O. Ș., P. C. O. Ș., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
De asemenea, se constată că la data de 14 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, Tribunalul Maramureș a comunicat recursul declarat de pârâtul M. E. Naționale.
Totodată, se constată că la data de 18 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor formulate ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Maramureș, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Se constată că la data de 20 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul recurent M. E. Naționale a depus la dosar întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 215 din Legea nr. 62/2011, invocă excepția tardivității recursului formulat de pârâtul recurent M. E. Naționale, având în vedere că sentința atacată i-a fost comunicată acestuia la data de 11 februarie 2013, conform dovezii de primire și a procesului verbal de predare aflat la fila 97 din dosarul tribunalului, iar recursul a fost transmis prin fax și înregistrat la Tribunalul Maramureș la data de 25 februarie 2013, și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții și pe fond cu privire la recursul declarat de pârâtul recurent P. orașului V. de S. .
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 82 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. orașului V. de S. și M. ui E., C., T. și S.
, invocate de aceștia prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. împotriva pârâților G. Ș. V. de S., Ș. cu clasele I-V. nr. 7 V. de S., Ș. de A. și M. V. de J., G. Ș. R., Ș. cu clasele I-V. nr. IV B.
, C. C. V. de S., G. Ș. O. Ș., C. Local V. de S., P.
orașului V. de S., C. Local V. de J., P. orașului V. de J., C. Local R., P. comunei R., C. Local B., P. orașului B., M.
, C., T. și S., C. local O. Ș., P. ui comunei O. Ș. .
Au fost obligați pârâții G. Ș. V. de S., Ș. cu clasele I-V. nr. 7 V. de S., Ș. de A. și M. V. de J., G. Ș. R., Ș. cu clasele I-V. nr. 4 B., C. C. V. de S., G. Ș. O. Ș. să plătească membrilor de sindicat Aczberger S. V., A. ca G. Calin, Beuca A., Bilici I., Bledea
I., Borodi L., Bumbuc Nastaca Sosia, Chindris M. D., Ciolpan G. Letiția, Coman Ritta Ana, Coman I., Costeniuc Olga, Cret Mineta M., Csorba
I., D. ci M. S., Dodin A. M., Dombos I., Dunca V., Feiciuc L. ,
G. Diana, Hapca Gavrilă, Hapca I., Iusco Ilisca I., Konradi M., Lang Ramona C., Lazu D. Irina, Lica Constantin, Man Melania, Manta G.
, Mihalca V., M. Raluca M., Muller M., Musinschi Gruber A., N. I.
, Olah M. Elvira, Ostas G., Ostas Nita, Petreus I., Petreus Ramona, Pich I.
, P. (N. ) A., Rosca Antoanela L., Sandru M. E., Scopet Nita, Scripciuc I.
, Sidau I., S. L., Skurka Agnes M., Somcutean Mircea I., Stadler Ramona, S. Alexandru, Tomoiaga Ancuta A., Tomoiaga I., Toth M., Urda
M., Vanjurec I., Ticala E. Titiana, Zavaczki O. prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu
(conform art. 36 lit.g din contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului S. al Judetului M. 2008-2009), aferentă concediului de odihnă din anul 2010 (respectiv pentru anul școlar 2009/2010), actualizată cu indicele de inflatie la data efectivă a plătii.
Au fost obligați pârâții C. Local V. de S., P. orașului V. de S. ,
C. Local V. de J., P. orașului V. de J., Consilui Local R., P. comunei R., C. Local B., P. orașului B., M. E., C. ,
T. și S., C. local O. Ș. și P. ui comunei O. Ș. să asigure unităților de învățământ a căror finanțare au obligația de a o susține sumele necesare plății drepturilor bănești acordate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al comunei V. de S. și P. comunei V. de S. sunt nefondate în raport de dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 538/2001, art. 16 și 49 din anexa la H.G. nr. 2192/2004, art. 23 și 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, prevederilor art. 1 alin.1, 2 alin. 1 lit.b, 21 alin.1, 36 alin.2 lit. b și d, alin.4 lit. a și alin.6 lit. a pct. din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.
E., C., T. și S., instanța a reținut că potrivit art. 111 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, cluburile sportive școlare, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. ui E., C., T. și S. .
Așa fiind, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E., C., T. și S. invocată de acesta prin întâmpinare.
Referitor la fondul cauzei, s-a reținut că potrivit art.11 alin.1 lit.a, c și d din Legea nr. 130/1996 a contractelor colective de muncă, în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile bănești, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte "pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, "pentru toți salariați încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă";, respectiv "pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel- național";, iar, potrivit art. 8 alin.2 din același act normativ, "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Art. 48 alin.2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că sunt supuse negocierii unele drepturi salariale suplimentare și materiale, în afara salariului de bază și a sporului de vechime.
Prevederile oricărui contract colectiv de muncă la nivel superior sunt considerate niveluri minime de la care începe negocierea contractelor de muncă la nivelurile inferioare, astfel încât contractele colective de muncă la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, acestea din urmă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Potrivit art.37 lit.g) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură-învățământ pentru anii 2003-2004, părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, urmând ca prima să se acorde o dată cu indemnizația de concediu.
Prin art. 36 lit.g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009 s-a stipulat că
"toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Acest contract colectiv de muncă a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului M. la data de_ și a fost în vigoare până la data de_ .
Reclamantul a dovedit prin adeverințele depuse în probațiune (filele 10-
23) că membrii de sindicat sunt încadrați la unitățile școlare pârâte și nu au beneficiat de prima de vacanță pentru perioada solicitată.
Față de aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 36 lit.g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009, instanța a admis cererea conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. ORAȘULUI V. DE
S. și pârâtul M. E. NAȚIONALE B.
.
Prin recursul declarat de P. ORAȘULUI V. DE S.
s-a solicitat în principal, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a primarului și pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantului în contradictoriu cu P. orașului V. de S. ; iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul ca primarul orașului V. de S. să fie obligat la plata sumelor prevăzute în sentință nu din bugetul propriu, ci de a plăti aceste sume cadrelor didactice în momentul în care vor fi repartizate sub acest titlu de la bugetul de stat, pentru că, fiind ordonator principal de credite este
obligat ca atunci când vin banii de la bugetul de stat pentru unitățile de învățământ să repartizeze aceste sume către aceste instituții.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit prevederile legale întrucât prevederile HG nr. 538/2001, al Legii nr. 84/1995 și ale Legii nr.215/2001 în temeiul cărora a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului orașului V. de S. fac referire la unitățile administrativ teritoriale, iar nu la calitatea de primar al orașului, chiar dacă potrivit Legii nr. 215/2001 acesta este cel care reprezintă unitatea administrativ teritorială în raport cu persoane fizice sau juridice și în fața instanței de judecată. De asemenea, prima instanță a omis să aibă în vedere că potrivit HGR nr.
538/2001 finanțarea instituțiilor de învățământ se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar nu din bugetul propriu al primarul orașului, cu atât mai mult cu cât aceeași reglementare arată că fiecare instituție de învățământ are obligația sa își desfășoare activitatea pe baza bugetului propriu.
Mai arată pârâtul că nu poate asigura sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate de către membrii de sindicat din învățământ deoarece nu are buget propriu, în calitatea de primar, astfel încât nu poate să își asume obligații pecuniare, pe cale de consecință nici nu poate avea calitate procesuală pasivă. Bugetul local aparține orașului iar nu primarului. P. doar reprezintă orașul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice, precum și în instanță.
Face trimiteri la H.G. nr. 1618/2009, HG nr. 2192/2004, Legea 273/2006, OUG nr. 32/2001 în ceea ce privește modalitatea de finanțarea a învățământului preuniversitar de stat.
Prin recursul înregistrat la data de 25 februarie 2013 pârâtul M. E. NAȚIONALE B.
a solicitat modificarea sentinței civile atacate, cu respingerea acțiunii ca nefondată.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Recursul declarat de pârâtul P. ui orașului V. de S.
Criticile aduse de pârât hotărârii atacate nu pot fi primite, având în vedere ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie, din care rezultă faptul că acesta are, pe segmentul lui de activitate, atribuții specifice în ceea ce privește asigurarea, calcularea și plata sumelor reprezentând drepturi salariale.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale. Or, pentru aceasta sunt prevăzute prin dispoziții legale speciale atribuții specifice în sarcina instituției pârâte.
Potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Prin urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
P. Orașului V. l de S. este de ordonator principal de credite al bugetului orașului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv
V. l de S. , art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea observă că pârâtul nu a fost chemat în judecată în calitate de angajator, ci în calitate de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală.
În raport de prevederile legale menționate mai sus se constată că recurentul are atribuții chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului, astfel că acesta are calitate procesuală pasivă în privința alocării/asigurării sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege. Faptul că angajatorul nu a solicitat plata sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate prin acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale, nu poate fi imputat cadrelor didactice reprezentate de către sindicat și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâții recurenți, întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile bănești acordate prin sentință rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru a obține alocarea/asigurarea sumelor necesare de la bugetul de stat.
Neprevederea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamant pentru membrii săi de sindicat nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atât timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. orașului V. de S. .
Recursul declarat de pârâtul M. E. Naționale B.
Potrivit dispozițiilor 215 din Legea nr. 62/2011, termenul de recurs este de 10 zile și curge de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac. Calea de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Raportat la dispozițiile legale menționate și având în vedere documentația existentă la dosar, Curtea constată că sentința atacată a fost comunicată pârâtului M. E. Naționale B. la data de 11 februarie 2013, conform dovezii de primire și procesul verbal de predare aflat la fila 97 din dosarul tribunalului, iar recursul a fost transmis prin fax și înregistrat la Tribunalul Maramureș la data de 25 februarie 2013, cu depășirea termenului legal imperativ menționat, ultima zi de depunere a recursului fiind data de_ .
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 301 alin. 1 și art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă coroborat cu art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca tardiv recursul formulat de pârâtul M. E. Naționale B. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. ORAȘULUI V. DE S. și ca tardiv recursul declarat de pârâtul M. E. NAȚIONALE B. împotriva sentinței civile nr. 82 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
L. D. | D. | S. | D. | G. |
G. ,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: H. D. M.
