Decizia civilă nr. 1844/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1844/R/2013
Ședința publică din data de 17 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 940 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamanții intimați B. A. și B. E. și pe pârâta intimată U. "B. -B. ";, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., raportat la dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011, invocă excepția tardivității.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare asupra excepției invocat.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.6013/117/_ pe rolul Tribunalului C.
, reclamanții B. A. și B. E. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții: U. "B. - B. "; C. -N., M. E., CERCETĂRII, T.
și S. ca, prin sentința ce o va pronunța în cauză, să oblige pe pârâta U.
"B. - B. "; C. -N., în calitate de angajator, la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la_, astfel: pentru reclamantul B. A., suma de 14.436 lei și pentru reclamanta B. E., suma de 7.459 lei, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Prin aceeași acțiune s-a solicitat și obligarea pârâtului M. E., CERCETĂRII, T. și S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
În motivarea cererii, reclamanții arată că Guvernul României a aprobat, la_, O.G. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Potrivit alin. 1, lit. b din această ordonanță, coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10% începând cu_ față de nivelul din_ .
Conform art.1 alin. 1, lit. c din aceeași ordonanță, pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 si 3 valoarea coeficientului de multiplicare l,000 va fi :
- 01.01-_ 259,593 lei;
01.04-_ 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
01.10-_ 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%.;
Valoarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație precum si nivelul productivității muncii.
Potrivit susținerilor reclamantei, O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/_, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400 lei pentru perioada 01.10-_ și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare și pârâții nu au procedat la calculul si la plata drepturilor salariale potrivit acestei legi.
Apoi, potrivit deciziei nr. 3/_ privind recursul în înțelesul legii, ca efect a deciziilor Curții Constituționale, prin care au fost declarate neconstituționale prevederile OUG nr.136/2008, OUG nr. 151/2008 și OUG nr. 1/2009, dispozițiile OG nr.15/2008, astfel cum au fost aprobate și modificate prin Legea nr. 221/2008 constituie temei legal pentru plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
În drept, au fost invocate art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, art. 67 din Legea 168/1999, art. 28 din Legea nr. 54/2003, Legea nr. 221/2008, art. 29 și urm. din Legea nr. 47/1992, art. 20 alin.1 din Constituția României, art. 3 lit. c și art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M. E., CERCETĂRII, T. și S. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză, întrucât între minister și cadrele didactice reclamante nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă și nici obligații din partea acestuia cu privire la încadrarea, calcularea și plata salariilor către reclamanți, iar potrivit art. 13 al O.U.G. nr. 32/2001, ministerul nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, această finanțare asigurându-se din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază de activitate acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat.
Prin sentința civilă nr.940 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._,
s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ invocată de pârâta U. B. B., s- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. E.
, CERCETĂRII, T. ȘI S., s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții: B. A. și B. E. și în consecință, pârâta U. B. -B. C.
, în calitate de angajator, a fost obligată la plata către reclamanți a diferențelor de
drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la_, astfel: pentru reclamantul B. A., suma de 14.436 lei și pentru reclamanta B. E., suma de 7.459 lei, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A fost obligat pârâtul M. E., Cercetării, T. și S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au promovat prezenta acțiune în calitatea lor de salariați ce fac parte din categoria de personal didactic auxiliar al universității pârâte, fapt care rezultă din adeverința eliberată de angajator.
Curtea Constituțională a României prin decizia nr. 93/_ a constatat că Legea 221/2008 privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis OUG nr. 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin Legea nr. 221/2008 și prin OUG nr. 151/2008 ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost invocată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1, 2 și 4 din OUG nr. 136/2008 și prevederile art. 1, pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008.
Prin decizia nr. 843/_ și decizia nr. 989/_ Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiilor art. 1, pct.2 și 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă prevederile art. 1, alin.4, art. 61 alin. l și art.115 alin. 4 din legea fundamentală și este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 7 din Constituția Românei.
S-a mai remarcat că atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009 cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 31/2009 și art. 2 din
O.U.G. nr. 41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. 1, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 ce au fost declarate neconstituționale.
Conform deciziei nr. 3/_ a Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii asupra efectelor Deciziilor Curții Constituționale nr. 1221/2008, nr. 842/_ și nr. 989/_, obligatorie pentru instanță, prevederile O.G. nr. 15/2008, așa cum au fost aprobate și modificate prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice stabilite de către acest act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar și cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. Reținerile din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Potrivit dispozițiilor art. 156 și art. 163 din versiunea nemodificată a Codului muncii, în vigoare la data nașterii drepturilor salariale solicitate, salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art.169 alin.1 din Codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte, neplata de către angajator la scadență a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanții nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 si 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de_, în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin Legea nr. 221/2008, tribunalul a admis cererea acesteia în conformitate cu prevederile art. 208 și urm. din Legea nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art. 268 lit. c și art. 269 din Codul muncii și i-a obligat pe pârâți să calculeze și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite pentru reclamantă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a M. UI E., CERCETĂRII, T. și S., s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât acesta este ordonatorul principal de credite, bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază de activitate acestea își desfășoară activitatea neputând face față acestor cheltuieli neprevăzute în buget.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. E., N. ,
considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin întâmpinarea formulată, U. "B. - B. "; C. -N. a solicitat respingerea recursului.
La termenul de judecată din 17 aprilie 2013, Curtea invocă excepția tardivității introducerii recursului.
Se reține că acest recurs este tardiv introdus, având în vedere faptul că hotărârea primei instanțe a fost comunicată pârâtului-recurent la data de_, iar recursul a fost declarat la data de_, după împlinirea termenului de 10 zile prevăzut de disp.art.215 din Legea nr.62/2011.
Acest termen este unul imperativ, iar neexercitarea recursului înlăuntrul său atrage decăderea, în temeiul disp. art.103 alin.1 Cod.proc.civilă.
În consecință, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc. civilă, să se respingă ca fiind tardiv introdus recursul formulat de pârâtul M.
E. N. și să se mențină sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca tardiv introdus recursul declarat de M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 940 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./V.R.;
2ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul Cluj: P. U. .
