Decizia civilă nr. 3424/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N. 3424/R/2013
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL B. M. și recursul declarat de pârâtul P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 640 din 19 aprilie 2013 pronunțate de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, privind și pe intimatul reclamant S. L. D. Î. M., precum și pe intimații pârâți G. CU P. P._ A M. și D. G. A F. P. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 iunie 2013 DGFP M. a înregistrat în cauză întâmpinare, iar la data de 1 august 2013 a depus la dosar întâmpinare reclamantul.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 640 din 19 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._
s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare de pârâtul P. municipiului B. M. .
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții G. cu P. P. nr. 27, C. Local B. M. și P. municipiului B. M. și în consecință pârâta G. cu P. P. nr. 27 B. M. a fost obligată să calculeze și să plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: Sumalau M., ș.a., diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru luna noiembrie 2009, diminuate cu 15,5% prin aplicarea Legii nr. 329/2009 doar începând cu data de_ și drepturile salariale efectiv încasate pentru această lună, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâții C. Local B. M. și P. municipiului B. M. au fost obligați să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești acordate.
S-a respins cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. prin
G. a F. P. M.
formulată de pârâtul C. Local B. M.
.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. B. M., prevederile art. 1
din HG nr. 538/, art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 art. 104 alin. 1 și 2 din Legea educației naționale nr. 1/2011.
Apoi, conform art. 1 alin. 1 din HG nr. 1274 din_ privind metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe elev/preșcolar/ an și finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2012 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar de stat, denumite în continuare unități de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Art. 4 din HG nr. 1274/2011 stabilește că unitățile de învățământ cu personalitate juridică transmit la începutul anului bugetar ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale de care aparțin și inspectoratelor școlare numărul de elevi/preșcolari pe nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu pentru întreaga unitate cu personalitate juridică, iar potrivit art. 5 alin. 1 ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale răspund de repartizarea sumelor pe unități de învățământ și le supun aprobării autorităților deliberative.
De asemenea, conform art. 6 din HG nr. 1274 din_ pentru finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și a contribuțiilor aferente acestora pentru unitățile de
învățământ, autoritățile administrației publice locale alocă pe lângă sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată și sume din bugetele proprii ale acestora.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 273/2006 "bugetele locale și celelalte bugete prevăzute la art. 1 alin. (2) se aprobă astfel:
bugetele locale, bugetele împrumuturilor externe și interne și bugetele fondurilor externe nerambursabile, de către consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor, județelor și de C. General al M. București, după caz;
bugetele instituțiilor publice, de către consiliile prevăzute la lit. a), în funcție de subordonarea acestora.
(2) Pe parcursul exercițiului bugetar, autoritățile deliberative pot aproba rectificarea bugetelor prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii de rectificare a bugetului de stat, precum și ca urmare a unor propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali de credite. Rectificărilor bugetelor locale li se vor aplica aceleași proceduri ca și aprobării inițiale a acestora, cu excepția termenelor din calendarul bugetar";, iar conform art. 21 alin. 2 și 3 din același act normativ, primarii unităților administrativ teritoriale sunt ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, iar conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică cărora li se alocă fonduri din bugetele locale sunt doar ordonatori secundari sau terțiari de credite,
după caz.
Apoi, art. 4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii stabilește că ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, virările de credite bugetare putându-se efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții C. Local B. M. și P.
M. B. M. în considerarea raporturilor ce leagă angajatorul - unitatea de învățământ pârâtă - de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă din sistemul bugetar au, pe lângă latura de drept privat, respectiv raportul concret dintre angajat și angajator, și o latură specifică dreptului public, căci nu se poate face abstracție de faptul că salarizarea cadrelor didactice, ca și a altor categorii de angajați din sistemul bugetar, este stabilită prin lege și asigurată inclusiv de la bugetul de stat.
Conform art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare, iar potrivit art. 36 alin. 6 lit. a asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
În baza art. 63 alin. 5 lit. c din Legea nr. 215/2001 primarul, în exercitarea atribuțiilor privind serviciile publice asigurate cetățenilor, ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) - d.
Legitimarea procesuală a acestor pârâți nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la prevederile legale evocate ce constituie temeiul pretenției formulate împotriva lor.
Fiind chemați în judecată raportat la calitatea lor de autorități publice locale, au devenit incidente dispozițiile art. 1 al. 1 și art. 2 al. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, atât consiliul local, cât și primarul având atât capacitate, cât și calitate procesuală.
Pe fond, tribunalul a reținut că membrii de sindicat sunt cadre didactice angajate la unitatea școlară pârâtă. Potrivit adeverinței nr. 284/_, emisă de pârâta, în luna noiembrie 2009 au fost reduse cheltuielile de personal cu 15,5%, respectiv total salarii brute, pentru întreg personalul angajat al unității de învățământ.
Potrivit art. 15 din Constituția României, legea civilă produce efecte numai pentru viitor, respectiv de la data intrării sale în vigoare, neputând afecta drepturile dobândite anterior.
Drepturile salariale aferente muncii prestate de cadrele didactice reprezentate de reclamant până la data de 12 noiembrie 2009 s-au născut sub imperiul legii anterioare și nu pot fi afectate de reducerile prevăzute de Legea nr. 329/ 2009.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, tribunalul a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată și, în consecință, a fost admisă astfel cum a fost formulată.
În ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârât, instanța a apreciat-o neîntemeiată, întrucât din dispozițiile legale pe baza cărora s-a susținut cererea de chemare în garanție, nu se poate reține posibilitatea chematului în garanție de modificarea a bugetelor inițial aprobate ci doar posibilitatea acestora de redistribuire a celor inițial stabilite.
Față de considerentele reținute cererea de chemare în garanție a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. Local B. M. și P. municipiului B. M. .
Pârâtul C. Local B. M.
a solicitat admiterea recursului astfel formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra cererii de chemare în garanție a DGFP M., modificarea sentinței atacate în sensul că solicită respingerea celui de-al doilea capăt de cerere privitor la obligarea C. ui local la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor salariale solicitate conform petitului 1, obligarea chematului în
garanție, în situația admiterii cererii, la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor salariale cuvenite pentru luna noiembrie 2009, diminuate cu 15 % prin aplicarea Legii 329/2009 doar începând cu data de_ și drepturile efectiv încasate pentru această lună, sumă actualizată cu indicele inflației de la data plății efective și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a P. ui M. B. M. .
În motivarea recursului, recurentul a arătat că apreciază greșită soluția instanței de fond în primul rând pe motiv că aceasta a respins cererea de chemare în garanție formulată de C. Local B. M. împotriva M. UI F.
P. deși C. Local B. M. și-a îndreptat cererea de chemare în garanție împotriva DIRECȚIEI GENERALE A F. P. M. .
În motivarea sentinței atacate sunt invocate prevederile art. 19 din Legea 500/2002 și art. 3 Hotărârea 34/2009. Aceste prevederi sunt referitoare la MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și nu privesc D. G. A F. P.
M. .
Instanța nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate de C. Local B.
M. care au fost fundamentate pe prevederile Legii 1/2011 a educației naționale și a H.G.1395/2010 și H.G. 1274/2011.
În baza prevederilor art. 167 din O.U.G. 354/2004 și a H.G. nr. 1618 din 23 decembrie 2009 în situația în care apăreau cheltuieli suplimentare, cum sunt cheltuielile rezultate din hotărâri judecătorești ordonatorii de credite trebuiau să facă demersurile necesare în vederea suplimentării sumelor acordate unităților de învățământ prin rectificare bugetară.
În noua reglementare, în art. 4 alin H.G. 1395/2010 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2011, se prevede:
(6)În cazuri excepționale, atunci când sumele calculate nu asigură plata drepturilor salariale la unele unități de învățământ cu personalitate juridică, în cadrul sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată aprobate județului/municipiului București prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010, direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație.
Acest text de lege reprezintă o noutate pentru legislația în materie întrucât dă dreptul direcțiile generale ale finanțelor publice județene să facă redistribuiri ale sumelor nemaifiind obligatoriu necesar să se realizeze rectificări de ale bugetului de stat.
Mai mult decât atât ulterior a fost introdus art. 62 H.G nr. 926/2011 pentru completarea Hotărârii Guvernului nr._ privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2011 care prevede:
"62) Redistribuirea sumelor între unități de învățământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (6) și (61) va conduce implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost. "
În final precizează că prevederile din hotărâri le de guvern privitoare la modalitatea de finanțare a unităților de învățământ au fost preluate și în noua lege a educației Legea 1/2011 care prevede la art. 104 alin. 5 că "Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiva municipiului București, cu asistența
tehnică de specialitate | a | inspectoratelor | școlare | județene, | respectiv | a |
Inspectoratului Școlar al M. | București" |
Pe fondul cauzei învederează:
C. local al municipiului B. M. nu are calitatea de angajator și nu poate aloca fonduri unităților de învățământ decât în limitele fondurilor care le- au fost acordat de către D. G. a F. P. M. .
În sensul prevederilor Legii 53/2003, Codul muncii, în temeiul art. 14 alin (1), prin angajator se înțelege "persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă".
În situația de față contractele individuale de muncă sunt încheiate între directorul unității de învățământ în calitate de angajator și persoanele reprezentate de reclamant în calitate de angajați.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin 5 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, conform căruia "angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general", dar și dispozițiile art. 20 din Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 4925/2005 prin care este prevăzut faptul că, directorul școlii, în calitate de angajator, încheie contractele individuale de muncă cu personalul angajat.
În plus, unitățile de învățământ au personalitate juridică, conform art. 7 alin 8 și 9 din Legea 84/1995 și ale art.19 din Legea 1/2011, calitate care le permite încheierea contractelor individuale de muncă.
În privința alocării fondurilor necesare plății diferențelor salariale precizează că obligația de plată a salariilor revine angajatorului care este unitatea de învățământ. În situația în care aceasta din urmă nu deține fondurile necesare ea se adresează primarului care este ordonatorul de credite de la nivelul unității administrativ teritoriale care la rândul lui apelează la D. G. a F. P.
M. .
Așa cum rezultă din art. 104 alin. 5, art. 104 alin 2 lit. a din Legea 1/2011 și art. 4 alin. 3 din H.G. 1274/2011, direcțiile generale ale finanțelor publice județene sunt ordonatori principali de credite cu privire la fondurile destinate cheltuielilor cu salariile ale unităților de învățământ.
De asemenea, potrivit art. 5 alin. 6 din H.G. 1274/2011 "Redistribuirea sumelor între unități de învățământ cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (4) și (5), conduce implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calcula te pe baza standardelor de cost."
Așa cum rezultă din coroborarea alin. 4 și 6 din H.G. 1274/2011 direcțiile generale ale finanțelor publice județene pot modifica bugetele inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost.
În concluzie C. Local al M. B. M. nu poate fi obligat să aloce sumele necesare destinate cheltuielilor ale unităților de învățământ întrucât acesta este doar un intermediar în circuitul fondurilor de la D. G. a F.
P. M. spre unitățile de învățământ.
Pentru considerentele mai sus enunțate solicită admiterea recursului formulat cu consecința respingerii acțiunii formulate împotriva C. ui Local B.
M. .
În drept: art. 304, pct.6, 7, 8, 9, art. 242 alin.2 Cod procedură civilă .
P. M. B. M. a solicitat admiterea recursului;modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și a respingerii acțiunii îndreptate împotriva P. ui M. B. M. .
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în fapt: prin sentința instanței de fond P. este obligat să asigure sumele necesare unității de învățământ conform dispozitivului sentinței.
Raportat la lipsa calității procesuale pasive a P. ui M. B. M. M.
B. M. invocă prevederile art. 21și art.77 din Legea 215/2001-Legea administrației publice locale.
Cu referire tot la excepția lipsei calității procesuale pasive a P. ui M.
B. M. M. B. M., învederează faptul că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă.
Pornind de la obiectul procesual spre calitatea procesuală se poate constata că procesul se poate purta doar între cei care există sau poate exista raportul de drept substanțial, în orice alt caz existând lipsa calității procesuale pasive.
Cum între reclamantul S.L.Î.M.M în numele membrilor săi de sindicat și pârâtul P. M. B. M. nu există nici un raport juridic de genul angajat- angajator sau unitate de învățământ-unitate administrativ teritorială, rezultă faptul că, P. M. B. M. nu are calitate procesuală pasivă într-un litigiu în care se solicită plata unor drepturi salariale, o astfel de calitate având-o doar angajatorul.
În privința alocării fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate, invocă art. 1, alin 3, art.3 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009 ; art. 4, alin 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1395/2010 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate prin bugetele locale, pe baza standardelor de cost elev/preșcolar.
Consideră esențiale în cauză prevederile art. 101 din Legea nr.1/2011, referitoare finanțarea unităților de învățământ preuniversitar care cuprinde finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară, potrivit contribuția autorității locale este facultativă fiind supusă prevederilor legii speciale și a finanțelor publice.
Nu există temei legal în baza căruia autoritatea locală să asigure din surse proprii sumele precizate, raportat la faptul că, legea prevede expres ca sumele de această natură se alocă din bugetul de stat.
Pentru considerentele mai sus enunțate, solicită admiterea recursului formulat cu consecința respingerii acțiunii formulate împotriva P. ui M.
B. M. .
În drept: art.304,art.242 alin.2 C. proc. civ., Hotărârea guvernului 1204/2012 privind alocarea unei sume din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului prev. în bugetul de stat pe anul 2012, legea nr. 1/2011- legea învățământului, Hotărârea guvernului nr. 1395/2010 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, din legea 215/2001-legea administrației publice.
Chematul în garanție M. ui F. P. prin D. G. a F. P.
M. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat, cu privire la recursul declarat de C. Local B. M., menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
În mod evident, nu poate fi primit motivul de recurs prin care se solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare prime instanțe, deoarece această solicitare ar putea viza, eventual, modalitatea de soluționare a cererii de chemare în garanție a Direcției Generale a F. P. a Județului M. .
Nu este întemeiată însă nici în această măsură solicitarea, chiar în condițiile în care cererea de chemare în garanție a fost îndreptată împotriva Direcției Generale a F. P. a Județului M., iar Tribunalul Maramureș respins cererea de chemare în garanție în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. a Județului M. .
Se constată, sub acest raport, în primul rând, că nu se confirmă o nepronunțare în contradictoriu cu D. G. a F. P. a Județului M.
, dimpotrivă, soluția vizează această instituție, privită în raportul său de subordonare cu Ministerul Finanțelor Publice.
În al doilea rând, D.G.F.P. M. fiind o structură organizatorică subordonată M. ui F. P., corect a reținut Tribunalul Maramureș că sunt aplicabile considerentele pentru care s-a pronunțat decizia în interesul legii nr. 10/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, prin care se stabilește că în aplicarea art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și a art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaților de plată a instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la care cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege.
Aparent, pârâtul C. local B. M. a invocat noi dispoziții legale care să întemeieze cererea de chemare în garanție, în comparație cu cele reținute în decizia în interesul legii invocată.
Se constată însă că, în fapt, prin aceste prevederi legale, citate în cuprinsul cererii de recurs (art. 4 alin. 6 H.G. 1395/2010, art. 62H.G nr. 926/2011 pentru completarea H.G. nr._ ), nu se reglementează decât posibilitatea ca direcțiile generale ale finanțelor publice județene, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, să efectueze redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București, destinate pentru plata drepturilor salariale în cadrul unităților de învățământ.
Prin urmare, tot în cadrul bugetului aprobat la nivel de județ se fac aceste redistribuiri, iar, după cum se arată în decizia în interesul legii citată că
"Pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță (…). Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor Legii nr. 315/2006";.
Se constată că aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, și cererii de chemare în garanție îndreptată împotriva Direcției Generale a F. P. a Județului M., chiar întemeiată pe noile dispoziții legale invocate, întrucât acestea nu instituie o obligație în ce privește redistribuirea, ci o facultate de a o dispune, evident, condiționat de existența unor excedente la alte unități de învățământ, așa cum reiese din partea finală a dispozițiilor art. 4 alin. 6 H.G. 1395/2010: "(…) pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație";, coroborat cu prevederile introduse de H.G. nr. 926/2011, anume, art. 61: "în situația în care cazurile prevăzute la alin. (6) se identifică între unități de învățământ cu personalitate juridică din cadrul aceleiași unități administrativ-
teritoriale, redistribuirea sumelor se aprobă de consiliul local, la propunerea primarului, cu avizul conform al inspectoratului școlar.
Conform art. 62: "Redistribuirea sumelor între unități de învățământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (6) și (6^1), va conduce implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost";.
Prin urmare, critica recurentului C. Local al mun. B. M. nu este întemeiată.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 16 din H.G. nr. 2192/2004,
"finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii și pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturi, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, pentru perioada de până la data de_ ), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât
C. Local al M. B. M., rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Așadar, criticile aduse de acest pârât sunt nefondate, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea acestuia doar la asigurarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți. Or, din ansamblul
dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul că pârâtul recurent are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor, reprezentând drepturi salariale.
P. municipiului B. M. este de ordonator principal de credite al bugetului orașului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv Municipiul B. M., art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, ci în calitate de ordonatori de credite (finanțatori), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Faptul că pârâții nu au calitatea de angajator a reclamanților nu prezintă nici o relevanță, întrucât, așa cum s-a subliniat anterior, aceștia au fost chemați în judecată în calitate de ordonatori de credite ai angajatorului reclamanților, cei din urmă solicitând obligarea la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. În același sens ,nu se poate reține că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, pentru a atrage incidența art. 304 pct. 6 C.proc.civ.
De asemenea, se constată că hotărârea atacată cuprinde considerentele de fapt și de drept pe care se sprijină, neputându-se reține că acestea sunt contradictorii sau străine de natura pricinii, pentru a echivala cu o nemotivare și a atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., care a făcut indicat în cererea de recurs.
Și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.proc.civ., a fost invocat doar formal de către recurent, întrucât nu a indicat care este actul dedus judecății ce a fost interpretat greșit sau a cărui natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic a fost schimbat, împrejurare față de care nu poate fi reținută incidența acestuia.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, va respinge ca nefondate recursurile pârâților C. Local al M. B.
M. și P. M. B. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 640 din 19 aprilie 2013 a
T. ui M. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din _
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
I. T. | D. | C. | G. | N. | M. |
G.
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_ Jud.fond: C. V.
