Decizia civilă nr. 2503/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2503/R/2013
Ședința publică din data de 21 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: N. M.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. | LOCAL AL M. | ||
B. | M., respectiv recursul declarat de P. M. | B. | M. împotriva |
sentinței civile nr. 381 din 12 martie 2013 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe intimatul reclamant S. L. D. Î. M. și pe intimații pârâți L. E. "N. T. "; B. M., C. T. "A. S. ";
B. M., Ș. G. "N. S. "; B. M., Ș. G. D., C.
LOCAL D., P. C. D. și pe chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M., având ca
obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurenților, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 381 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de C. Local B.
M. împotriva M. ui F. P. prin D. G. a F. P. M. ca fiind formulată împotriva unei chemate în garanție fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de C. Local B. M. și P. municipiului B. M. .
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții C. E. "N. T. "; B. M., C. T. ";A. V. "; B. M., C. T. "A. S. "; B. M., Ș. G. "N. S. "; B.
M., Ș. G. D., C. local B. M., P. municipiului B. M., C. Local D. și P. comunei D. .
Au fost obligate pârâtele C. E. "N. T. "; B. M., C. T. ";A. V. "; B. M., C. T. "A. S. "; B. M., Ș. G. ";N. S. ";
B. M., Ș. G. D. să calculeze și să plătească membrilor de sindicat
M. caș C., Papp M., M. D. reprezentați de reclamant, diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru luna noiembrie 2009, diminuate cu 15,5% prin aplicarea Legii nr. 329/2009 doar începând cu data de_ și drepturile
salariale efectiv încasate pentru această lună, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M., P. orașului B. M., C. Local D. și P. comunei D. să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești acordate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut că acesta nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, astfel încât nu poate fi obligat în mod direct la plata drepturilor bănești solicitate.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă.
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a), g), h) și i) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și
13 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 10/2011, într-un recurs în interesul legii.
Așa fiind, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție M. ui F. P. și a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. municipiului B. M. și C. local B. M., instanța a reținut că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetului local, primarul are calitatea de ordonator principal de credite, instanța apreciază că legitimitatea procesuală pasivă a pârâtului P. orașului B. M. este conferită de art. 21 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 4 din O.U.G. 22/2002 coroborate cu art. 167 din Legea nr. 84/1995, iar potrivit art. 167 din Legea 84/95 C. local este finanțatorul unităților de învățământ ca atare excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții P. municipiului B. M. și
C. local B. M. s-s respins ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut că membrii de sindicat reprezentați în cauză sunt angajați ai unităților școlare pârâte, iar în luna noiembrie 2009 au fost reduse cheltuielile de personal cu 15,5%, respectiv total salarii brute, pentru întreg personalul angajat al unității de învățământ.
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 329/2009, în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie - decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre măsurile enumerate.
În conformitate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și art. 78 din Constituția României, legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în cuprinsul ei.
Legea nr. 329/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de_ și, în lipsa unei mențiuni privind intrarea în vigoare la o altă dată, a intrat în vigoare la 12 noiembrie 2009, dată de la care își produce efectele.
Prin urmare, pentru luna noiembrie 2009 procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporțional cu perioada din această lună în care legea se aplică, iar nu raportat la întreaga lună. Potrivit art. 15 din Constituția României, legea civilă produce efecte numai pentru viitor, respectiv de la data intrării sale în vigoare, neputând afecta
drepturile dobândite anterior.
Drepturile salariale aferente muncii prestate de membrii de sindicat reprezentanți de reclamant până la data de 12 noiembrie 2009 s-au născut sub imperiul legii anterioare și nu pot fi afectate de reducerile prevăzute de Legea nr. 329/2009.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. LOCAL B. M. și
P. M. B. M.
.
Prin recursul declarat de C. LOCAL B. M.
s-a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra cererii de chemare în garanție a DIRECȚIEI GENERALE A F.
M., modificarea sentinței în sensul respingerea celui de-al doilea capăt
de cerere privitor la obligarea C. ui local la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor salariale solicitate conform petitului I; obligarea chematului în garanție, în situația admiterii cererii, la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor salariale; admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a P. ui M. B. M. .
În motivare arată că în mod greșit a respins tribunalul cererea de chemare în garanție formulată de C. Local B. M. împotriva M. ui F. P. deși recurentul și-a îndreptat cererea de chemare în garanție împotriva Direcției Generale a F. P. M., care are personalitate juridică proprie potrivit art. 1 alin. 1 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3831/2011.
În motivarea sentinței sunt invocate prevederile art. 19 din Legea 500/2002 și art. 3 Hotărârea 34/2009, referitoare la Ministerul Finanțelor Publice și care nu privesc D. G. a F. P. M. .
Instanța nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate de C. local B. M. care au fost fundamentate pe prevederile Legii 1/2011 a educației naționale și a H.G.1395/2010 și H.G. 1274/2011, ce aduc modificări în ce privește finanțarea instituțiilor de învățământ.
Articolul 167 din Legea 84/1995 a învățământului a fost modificat de
O.U.G. 354/2004 "3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administra tiv-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
(5) Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuieli de personal";;
Iar la art. 170 alin. 2 prevedea:
"(2) S. ul de finanțare a învățământului preuniversitar de stat asigură descentralizarea fondurilor la nivelul unităților de învățământ. Modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice";.
Aceste prevederi generale au fost reglementate în concret prin Hotărâri de guvern anuale care privesc modalitatea de finanțare a cheltuielilor cu salariile.
H.G. nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 prevede la art. 3 alin. 3 și alin. 4
"(3)Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2010, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București se face prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare
(4) Calculul sumelor aferente unei unități administrativ-teritoriale se face prin ponderarea numărului de elevi/preșcolari cu standardele de cost prevăzute";. În baza prevederilor art. 167 din O.U.G. 354/2004 și a H.G. nr. 1618 din
23 decembrie 2009 în situația în care apăreau cheltuieli suplimentare, cum sunt cele rezultate din hotărâri judecătorești ordonatorii de credite trebuiau să facă demersuri în vederea suplimentării sumelor acordate prin rectificare bugetară.
În noua reglementare, în art. 4 alin H.G. 1395/2010 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2011, se prevede:
"(6) În cazuri excepționale, atunci când sumele calculate nu asigură plata drepturilor salariale la unele unități de învățământ cu personalitate juridică, în cadrul sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată aprobate județului/municipiului București prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010, direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație.
Acest text de lege reprezintă o noutate întrucât dă dreptul direcțiile generale ale finanțelor publice județene să facă redistribuiri ale sumelor nemaifiind obligatoriu necesar să se realizeze rectificări ale bugetului de stat.
Art. 62H.G nr. 926/2011 pentru completarea H.G. nr._ prevede: "62) Redistribuirea sumelor între unități de învățământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (6) și (61), va conduce implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost.";
La fel, Legea 1/2011 prevede la art. 104 alin. 5 că "Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al M. București";
Pe fondul cauzei învederează că nu are calitatea de angajator în sensul art. 14 din Codul muncii și nu poate aloca unităților de învățământ decât în limitele fondurilor acordat de către D. ; contractele individuale de muncă sunt încheiate între directorul unității de învățământ și persoanele reprezentate, potrivit dispozițiilor art. 11 alin 5 din Legea 128/1997 și a dispozițiilor art. 20 din Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 4925/2005.
În plus, unitățile de învățământ au personalitate juridică, conform art. 7 alin 8 si 9 din Legea 84/1995 și ale art. 19 din Legea 1/2011.
Obligația de plată a salariilor revine angajatorului, iar în situația în care aceasta nu deține fondurile necesare ea se adresează primarului care este ordonatorul de credite de la nivelul unității administrativ teritoriale care la rândul lui apelează la D. G. a F. P. M., potrivit art. 104 alin. 5 din Legea 1/2011.
În același sens sunt și prevederile art. 4 alin. 3 din H.G. 1274/2011 privind metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe elev/preșcolar/an și finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2012 prevăd că "Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2012, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare";.
Rezultă că direcțiile generale ale finanțelor publice județene sunt ordonatori principali de credite cu privire la fondurile destinate cheltuielilor cu salariile ale unităților de învățământ.
În situația în care unitatea de învățământ nu dispune de fonduri necesare acoperirii sumelor destinate cheltuielilor cu salariile acestea se pot adresa direcției generale ale finanțelor publice județene pentru acoperirea acestor sume
după procedura prevăzută la art. 5 alin. 4 din H.G. 1274/2011, similară cu cea reglementată de art. art. 4 alin H.G. 1395/2010, citat în cele de mai sus. Potrivit art. 5 alin. 6 din H.G. 1274/2011 "Redistribuirea sumelor între unități de învățământ cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (4) și (5), conduce
implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost";.
În concluzie recurentul nu poate fi obligat să aloce sumele necesare cheltuielilor ale unităților de învățământ întrucât acesta este doar un intermediar în circuitul fondurilor de la D. M. spre unitățile de învățământ.
În drept invocă prevederile art. 304, pct.6, 7, 8, 9, C.proc.civ.
Prin recursul declarat de P. M. B. M.
s-a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și a respingerii acțiunii îndreptată împotriva acestuia, pentru nelegalitatea alocării din bugetul propriu a sumelor solicitate.
În motivare sunt citate dispozițiile art. 21 și 77 din Legea nr. 215/2001 administrației publice local, cu sublinierea că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă, or între membrii de sindicat reprezentați și recurent nu există nici un raport juridic de muncă, o astfel de calitate având-o doar angajatorul.
În privința alocării fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate, citează dispozițiile art.1 alin.3 și ale art. 3 alin.3 din H.G. nr. 1618/2009, art.4 alin.6 din H.G. nr. 1395/2010.
Astfel, se dă dreptul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene să facă redistribuiri ale sumelor, nemaifiind obligatoriu necesar să se realizeze rectificări ale bugetului de stat.
În reglementările actuale, mergând de la elaborarea proiectului de buget al unității școlare, art.96 în coroborare cu art.97 din Legea nr. 1/2011 - Legea învățământului, prevăd faptul că directorul unității de învățământ este ordonatorul de credite, care propune spre aprobare consiliului de administrație al unității de învățământ proiectul de buget și raportul de execuție bugetară. C. de administrație al unității de învățământ are ca principală atribuție adoptarea proiectului de buget și avizarea execuției bugetare la nivelul unității de învățământ.
Art.101 alin 2 din Legea nr. 1/2011 prevede expres că statul asigură finanțarea de bază, pentru toți preșcolarii și pentru toți elevii din învățământul primar, gimnazial, profesional și liceal de stat. Sunt citate dispozițiile art. 102 alin.1, art.104 (2) din Legea nr. 1/2011. Legiuitorul a lăsat, într-adevăr, posibilitatea consiliilor locale de a contribui din bugetele proprii la finanțarea de bază și complementară a unităților de învățământ preuniversitar de stat, însă nu a instituit o normă imperativă în acest sens, ci, dimpotrivă condiționează
finanțarea, conform art.106 din Legea nr. 1/2011 de un contract de management încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității.
Astfel, potrivit art.103 "(2) Consiliile locale și consiliul județean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot contribui din bugetele proprii la finanțarea de bază și complementară a unităților de învățământ preuniversitar de stat";.
Prin urmare, contribuția autorității locale este facultativă fiind suspusă prevederilor legii speciale și a finanțelor publice.
În sensul acoperirii unor sume specifice finanțării de bază similare obiectului prezentei cauze, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 1204/2012 privind alocarea unei sume din fondul de rezervă bugetară la dispoziția
Guvernului prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele județe, care prevede faptul că, Guvernul prin M. F. alocă bani, în speță chiar pentru județul M., în vederea finanțării cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile, alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege.
Nu există temei legal în baza căruia autoritatea locală să asigure din surse proprii sumele precizate, raportat la faptul că, legea prevede expres că, sumele de această natură se alocă din bugetul de stat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Este întemeiat primul motiv de recurs, prin care se invocă nesoluționarea cererii de chemare în garanție formulată împotriva Direcției Generale a F. P. a Județului M., în condițiile în care pronunțarea s-a făcut în contra M. ui F. P. prin D. G. a F. P. a Județului M., fără a fi avute în vedere dispozițiile legale invocate în justificarea acestei cereri. Așa fiind, întrucât practic această cerere nu a fost soluționată în temeiul dispozițiilor legale invocate, devin incidente prevederile art. 312 alin. 5 C.proc.civ. și se impune casarea în parte a sentinței, în aceste limite, și trimiterea cauze spre rejudecarea cererii de chemare în garanție formulată.
În ce privește celelalte motive de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Notând că drepturile salariale solicitate erau scadente în anul 2009, conform dispozitivului, sens în care vor fi avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată, Curtea constată că, așa cum corect a reținut prima instanță, potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, la data scadenței drepturilor bănești solicitate prin acțiune), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamantei rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (dispoziții menținute în esență în Legea nr. 1/2011), calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurentului consiliu local este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr._ privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 "consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Or, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamantelor de către recurenți în calitate de angajate ale acestora, ci prin obligarea la "alocarea sumelor necesare pentru plata drepturilor"; s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume.
În mod evident, chemând în judecată pe acești pârâți, reclamantele au acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrelor didactice reprezentate în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamantele se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii reclamantelor, așa cum au fost arătate pe larg în sentință, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice.
Se reține incidența prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul C. LOCAL B. M. împotriva sentinței civile nr. 381 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr. _
, pe care o casează în parte în ceea ce privește modul de soluționare a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul C. local B. M. în contradictoriu cu chemata în garanție D. G. a F. P. M. și în consecință trimite cauza spre rejudecare în aceste limite.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de pârâtul P. M. B. M. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. G. I. T. M. N.
G. ,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. C. M.
