Decizia civilă nr. 2051/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N. 2051/R/2013
Ședința publică din data de 24 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. M. G. și
C. LOCAL AL M. G. împotriva sentinței civile nr. 2876 din 18 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. E C. și pe pârâții- intimați: ȘCOLA CU C. I-V. N. 1 G., L. T. "ANA IPĂTESCU"; G., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat, av. G. Patricia, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta reclamantului intimat arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Cluj sub nr. 4334/117/_, astfel cum a fost precizată ulterior, S. L. AL Î. PREUNIVERSIATAR
C. i-a chemat în judecată pe pârâții: ȘCOLA CU C. I-V. N. 1 G., L. T.
"ANA IPĂTESCU"; G., C. LOCAL AL M. G. și P. M. G. ,
solicitând instanței să îl oblige pe pârâții: ȘCOLA CU C. I-V. N. 1 G., L.
T. "ANA IPĂTESCU"; G., în calitate de angajatori, la calcularea și la plata către membrii de sindicat: R. SONIA, HATFALUDI AGNETA, CHIRA E., S. I.
M., VIG GHIZELA E., SABO RAFILA, DEBRECZENI ORSOLYA, DEZSO REKA a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de_ până la_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
S-a mai solicitat prin acțiune și obligarea pârâților: C. LOCAL AL M.
G. și P. M. G. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce au făcut obiectul cauzei.
În motivarea acțiunii, s-a arătat în esență că membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea sunt îndreptățiți să primească drepturile salariale solicitate în temeiul O.G. nr. 15/2008 aprobată prin cu modificări prin Legea nr.221/2008, ținând cont de deciziile Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de C. și Justiție referitoare la modificările aduse acestor acte normative.
Pârâții P. M. G. și C. local al M. G. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive în cauză, iar pe fondul cauzei, au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În dovedire, părțile au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.2876 din 18 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj,
s-a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ invocată de pârâți, respingându-se ca prescris dreptul la acțiune pentru această perioadă, s-a admis în parte acțiunea formulată de către
S. L. AL Î. P. C., în numele membrilor de sindicat: R. SONIA, HATFALUDI AGNETA, CHIRA E., S. I. M., VIG GHIZELA E., SABO RAFILA, DEBRECZENI ORSOLYA, DEZSO REKA, în contradictoriu cu pârâții: L. T. "ANA IPĂTESCU"; G., C. LOCAL AL M. G. și P.
M. G. și, în consecință:
A fost obligat pârâtul L. T. "ANA IPĂTESCU"; G., în calitate de angajator pentru reclamanta R. SONIA și ȘCOLA CU C. I-V. N. 1 G., pentru reclamanții: HATFALUDI AGNETA, CHIRA E., S. I. M., VIG GHIZELA E., SABO RAFILA, DEBRECZENI ORSOLYA, DEZSO REKA, la
calcularea și plata diferențelor de
drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții: C. LOCAL AL M. G. și P. M.
G. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, data nașterii dreptului la acțiune, respectiv_ și prevederile art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, potrivit cărora asemenea cereri se formulează in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, prima instanță a constatat că, pentru perioada_ -_, dreptul la acțiune al reclamanților este prescris.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții în numele cărora s-a formulat cererea de chemare în judecată au calitatea de cadre didactice la unitățile de învățământ pârâte.
Potrivit prevederilor art. 157 alin. 2 din Codul muncii sistemul de salarizare a personalului din instituțiile publice finanțate integral de la bugetul local se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Potrivit prevederilor art.1 alin.1 lit.b din OG 15/2008, coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic 2 definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare, sunt majorați cu 10% începând cu_ față de nivelul din_ .
Conform lit.c din același articol, pentru funcțiile didactice prevăzute in anexele 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1 va fi 259,593 lei până în_, 275,168 lei respectiv o creștere de 6% până în 30ș.09.2008 și 291,678
lei, respectiv cu încă 6% până în_ .
Această ordonanță de urgență a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Principala modificare a constat în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400 lei pentru perioada_ -_ .
Unitatea de învățământ la care sunt angajate cadrele didactice cuprinse în tabelele anexă la cererea de chemare în judecată este instituție de învățământ finanțată din fonduri alocate prin bugetul local al municipiului G. de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit.";c"; din Lg.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ pentru funcțiile didactice avute de către membrii de sindicat, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, începând cu data de_ .
S-a reținut de către prima instanță că, după intrarea în vigoare a Legii nr.221/2008 unitatea de învățământ avea obligația să calculeze pentru cadrele didactice și să plătească acestora după cuprinderea sumelor în bugetul local salariile conforme cu acest act normativ, obligație pe care nu și-a respectat-o.
L. T. Ana I. și Ș. cu clasele I-V. "G. a continuat să plătească cadrelor didactice salarii în baza altor acte normative pentru perioada_ -_ .
Potrivit prevederilor Legii nr.221/2008, în vigoare până la data intrării în vigoare a Lg.330/2009, reclamanții cadre didactice din aceste unități de învățământ vor beneficia de salarii calculate în baza acestui act normativ deoarece acesta este singurul temei de drept în baza căruia se face salarizarea personalului didactic
S-a mai reținut că, pentru a putea fi plătite aceste sume, P. M. G. are obligația de a întocmi bugetul local și de a-l propune spre aprobare C. ui Local, iar acesta are obligația de a-l aproba conform prevederilor art.63 alin. 1 lit.";c"; și alin. 2 lit.";c"; și art. 36, alin. 4 lit.";b"; din Lg.215/2001, deoarece unitățile de învățământ pârâte sunt unități de învățământ preuniversitare care funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetul local al M.
G. de la bugetul de stat și din alte surse conform prev. art.167 din Legea nr. 84/1995 a învățământului.
S-a mai constatat că, deși nu au raporturi juridice directe cu personalul didactic din unitățile de învățământ, P. și C. Local au obligația legală de a cuprinde în buget și cheltuielile de personal privind salarizarea cadrelor didactice din L. Ana I. și S. cu clasele I-V. G. conform solicitărilor unităților de învățământ având la bază prev. Legii nr.221/2008.
Pentru aceste motive, tribunalul a reținut că cererea sindicatului este în parte fondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții: C. LOCAL AL M.
G. și P. M. G., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurenții arată că niciunul dintre actele normative invocate de către instanța ca fiind temei al admiterii acțiunii reclamantei fata de recurenți nu prevede în mod expres obligația acestora de-a aloca fonduri necesare plătii drepturilor bănești.
Articolele 36 și 63 din Legea nr. 215/2001 prevăd atribuțiile C. ui Local și ale P. ui, P. având atribuția legala de a propune aprobarea bugetului local (art. 63 alin 1 lit. c și alin. 4 lit. c) iar C. Local având atribuția de a aproba bugetul propus de către primar (art. 36 alin. 4 lit. a).
Art. 104 din Legea nr. 1/2011 prevede la alin. 2 ca "Finanțarea de bază se asigura din bugetul de stat din sume defalcate din TVA și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale"; iar la alin. 5 se prevede ca ";Finanțarea de baza aprobata prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către Direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al M. București".
De asemenea, se invocă faptul că în mod greșit prim a instanță a reținut că
P. și C. Local au obligația legală de-a cuprinde în buget și cheltuielile de personal privind salarizarea cadrelor didactice din școala conform solicitărilor unității de învățământ având la baza prevederile Legii nr.221/2008, deoarece acest act normativ nu prevede aceasta obligație.
Se susține că sursa de finanțare a acestor cheltuieli nu este bugetul local ci, așa cum se arata clar la art. 104 alin. 2 din Legea nr.1/2011 este bugetul de stat din sume defalcate din TVA. Același articol prevede însă și rolul bugetului local în procesul de asigurare a finanțării de baza, respectiv de etapa intermediara, prin care se asigura finanțarea.
Se consideră astfel că prevederea legală invocată este clară și nu cuprinde obligația primarului de-a propune alocarea din bugetul local a sumelor destinate finanțării de baza și nici obligația C. ui Local de-a aproba aceasta propunere.
Recurenții mai arată că Legea bugetului de stat pe anul 2012, respectiv Legea nr. 293/2011 la art. 5(4) indică exact sursa de finanțare a cheltuielilor de baza pentru personalul din unitățile de învățământ preuniversitar iar aceasta sursa este bugetul de stat din sumele defalcate din TVA.
Mai mult, se arată că aceeași procedura de asigurare a finanțării de baza prevăzută la art. 104 alin. 5 din Legea 1/2011 este prevăzută și în art. 5 alin 6 din Legea nr. 293/2011, în sensul că repartizarea sumelor defalcate din TVA pe unități administrative teritoriale se face prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene după consultarea C. ui Județean și a Primăriei și cu asistenta tehnica a inspectoratelor școlare în funcție de numărul de elevi preșcolari, standardele de cost și numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Analizând recursul formulat de pârâții:C. LOCAL AL M. G. și P.
G.
prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefundat
pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți, în perioada 1 martie 2009 -31 decembrie 2009, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008, drepturi de care aceasta a fost
lipsită în mod nejustificat.
Prin decizia nr.3/2011, obligatorie pentru instanțe, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, având în vedere efectul deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de
Urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 31 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
În mod corect prima instanță a soluționat și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților-recurenți în cauză, având în vedere faptul că, potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
un viceprimar - președinte;
2.șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
unul-doi directori ai unităților de învățământ;
reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
În ceea ce privește disp.art.63 din Legea nr.215/2001, se reține că recurenții nu au probat în cauză că ar fi solicitat, în cadrul fundamentării fondurilor necesare unităților de învățământ, alocarea în buget a sumelor necesare plății drepturilor solicitate de către reclamantă prin acțiune.
Având în vedere aceste dispoziții legale, se reține că recurenților le reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește fundamentarea fondurilor necesare și asigurarea finanțării unităților de învățământ, necesare plății tuturor drepturilor bănești cuvenite personalului din învățământ, cu respectarea legilor și a prevederilor contractuale în vigoare la data scadenței acestora.
Cât privește prevederile Legii nr.1/2011 a educației naționale și a Legii nr.293/2011, nu se poate reține că acestea ar putea fi aplicabile în cauză, întrucât nu erau adoptate la data la care drepturile solicitate prin acțiune erau scadente.
În consecință, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege plata acestui drepturi din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării acestor prevederi legale, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanta nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin.1 Cod.proc. civilă, urmează să se respingă ca nefondat recursul formulat de C. LOCAL AL M.
G. și P. M. G.
și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. LOCAL AL M. G. și P. M. G. împotriva sentinței civile nr.2876 din 18 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red.C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalului C.: P. U. .