Decizia civilă nr. 796/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 796/R/2013
Ședința publică din data de 27 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. N. DE C.
F. "C. "; SA B. împotriva sentinței civile nr. 2402 din 5 decembrie 2912, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat B. L., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul Uniunii Teritoriale a Sindicatelor din Ramura Linii "Drum de Fier";, Chițimuș
N. Cristinel în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosarul cauzei împuternicire și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând în motivare că în mod greșit și-a întemeiat recurenta criticile pe prevederile art. 304 pct. 8 C.pr.civ., întrucât din dezvoltarea motivelor de recurs nu reiese în ce mod a încălcat instanța prevederile legale schimbând natura ori înțelesul actului juridic dedus judecății prin hotărârea pronunțată. Depune concluzii scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2402 din 5 decembrie 2912, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._
, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune privind capătul de cerere din acțiune referitor la obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pentru anul 2008 și s-a respins ca prescris acest capăt de cerere.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul B.
L., prin UNIUNEA TERITORIALĂ A SINDICATELOR DIN RAMURA LINII ""DRUM DE FIER"" I. împotriva pârâtei C. N. DE C. F. "C. "; S.A.
B. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului
salariul suplimentar pentru anii 2009, 2010 și 2011, ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun pentru anii 2009,2010 și 2011, prima de Ziua feroviarului pentru anii 2009, 2010 și 2011, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune având ca obiect capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pe anul 2008 este întemeiată, întrucât dosarul privind reclamanții din județul Bistrița Năsăud a fost înregistrat la Tribunalul Iași la data de 26 iunie 2012, fiind disjuns din dosarul nr._, dosar ce a fost depus în data de 04 aprilie 2012, iar la Tribunalul Bistrița Năsăud dosarul declinat a fost înregistrat în
08 august 2012, iar potrivit art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În ceea ce privește fondul pretențiilor deduse judecății, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul/a a avut calitatea de salariat la pârâtă în anii 2009, 2010 și 2011 pentru care a formulat pretenții potrivit mențiunilor din carnetul de muncă depus în copie la dosar.
Potrivit art. 30 alin. 1 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, act prelungit prin acte adiționale potrivit înscrisurilor depuse în copie la dosar, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, angajații vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Potrivit art.71 din același contract colectiv de muncă, salariații din cadrul pârâtei au dreptul și la un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun, stabilit cel puțin la nivel clase 1 de salarizare, iar de Ziua feroviarului același contract prevede că se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare.
Tribunalul a constatat că aceste drepturi bănești nu au fost plătite de pârâta angajator, deși au fost legal convenite printr-un contract colectiv de muncă ce este obligatoriu pentru părțile litigante.
În acest sens, tribunalul a arătat că potrivit art. 229 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților și că potrivit art.40 alin.2 lit.c Codul muncii angajatorului îi revine obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
La dosarul cauzei pârâta, căreia îi incumbă sarcina probei în conflictele de muncă potrivit art.272 Codul muncii republicat, nu a depus la dosar vreo dovadă din care să rezultă că reclamantul nu s-ar încadra în criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar ori privind plata ajutorului material de Crăciun și de Paști.
Având în vedere considerentele anterior arătate, ținând cont de prevederile legal anterior menționate, față de dispozițiile legale ce reglementează drepturile salariaților la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum și caracterele și efectele contractelor colective de muncă legal încheiate, tribunalul a constatat că reclamantul, în
calitate de salariat al pârâtei este îndreptățit să primească drepturile solicitate pentru anii 2009, 2010 și 2011.
S-a mai reținut că sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care s-a impus obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data scadenței fiecărei obligații și până la data plății efective, în temeiul art.2 din OG nr.9/2000 și art.2 din OG nr.13/2011, acest act aplicându-se pentru perioada ulterioară datei de 1 septembrie 2011.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. N. DE C.
F. "C. "; S.A. B.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Prima instanță, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel, se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că CNCF "C. "; - SA nu a onorat obligațiile asumate potrivit Contractelor Colective de Muncă ale CNCF "C. "; - SA pe anii 2009, 2010 și 2011.
Pentru anii 2007 -2008 și 2009-2010 la nivel de CNCF "C. ";- SA au fost încheiate Contracte Colective de Muncă, contracte ce au ca părți semnatare CNCF "C. ";-SA și reprezentanții organizațiilor sindicale și anume: Federația N. Feroviară Mișcare Comercial, Federația N. "Drum de Fier";, Federația N. a Sindicatelor din Transporturi "ELCATEL";, Federația Automatizări Feroviare și Federația Mecanicilor de Locomotivă din România.
Contractele colective de muncă sus menționate au fost înregistrate la
M. Muncii, Familiei și Egalității de Șanse cu numerele 1631/_ și 2591/_ și prelungite prin acte adiționale.
Aceste contracte colective de muncă produc efecte și sunt aplicabile salariaților CNCF "C. "; -SA.
Unul din actele adiționale care a fost încheiat în luna decembrie 2008 și anume cel înregistrat DMIS B. cu nr. 7151/_, a stabilit că contractul colectiv se prelungește până la 31 ianuarie 2009 în aceleași condiții, acest act reprezentând voința părților, respectiva administrației și a partenerilor sociali.
Ca atare, recurenta consideră că, în această situație, cererea formulată de către reclamanți și anume aceea de obligarea CNCF "C. ";-SA de a respecta dispozițiile art. 30 și 71 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006 - 2008 prelungit prin Act adițional, este neîntemeiată.
Se mai arată în acest sens că, în conformitate cu dispozițiile art. 247 din Legea nr. 53/2003- Codul Muncii, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior se aplică numai în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă.
Cu privire la plata ajutoarelor materiale pentru Ziua Feroviarilor, Paste și Crăciun pentru anii 2009, 2010 și 2011, recurenta consideră ca cererea reclamantului este total neîntemeiata și nejustificata, întrucât pentru acești ani obligația CNCF "C. "; SA de a plăti aceste ajutoare materiale nu exista.
Astfel, se arată că, în conformitate cu prevederile art. 65 ultimul aliniat din CCM al CNCF "C. "; SA pe anul 2009-2010, "în anul 2009 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paste, Crăciun și de Ziua Feroviarilor";.
Prin urmare, motivat de înțelegerea părților (patronat - sindicate) se arată ca nu exista temei legal pentru acordarea ajutoarelor materiale aferente Zilei Feroviarilor, Paste și Crăciun pentru anul 2009.
Se mai arată că și Contractele Colective pentru anii 2010-2011 și 2011- 2012, urmare negocierilor colective, cuprind aceleași clauze și anume
"în anul 2010 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paste, Crăciun și de Ziua Feroviarilor";, și identic și pentru anul 2011.
Cu privire la plata salariului suplimentar pentru anul 2009, se susține că, în conformitate cu art. 32 din Contractele Colective Menționate pentru munca desfășurata în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luata cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. în acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de baza mediu lunar realizat. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de pana la 10 % din fondul de salarii realizat lunar";.
CNCF "C. "; - SA este societate comerciala pe acțiuni cu capital social integral vărsat de Statul Român în calitate de acționar unic care își exercita drepturile și obligațiile prin M. Transporturilor.
Se mai arată că, potrivit prevederilor art. 22 alin.(1) din HG nr. 581/1998 privind înființarea Companiei Naționale de C. F. "C.F.R."; - S.A. plin reorganizarea Societății Naționale a C. lor F. C.F.R. își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care se aproba de către Guvern, la propunerea M. ui Transporturilor, cu avizul M. ui Muncii și Protecției Sociale și al M. ui Finanțelor, excepție fiind anii 2006 și 2007 când, în conformitate cu art. 1 alin.(1) - (2) și art. 2 din OG nr. 1/2007 bugetul de venituri și cheltuieli al CNCF "C. "; - SA, care este cuprins în bugetul general consolidat al M. ui Transporturilor se aproba prin ordin comun al ministrului transporturilor care este ordonatorul principal de credite, al ministrului finanțelor publice și al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei și se publica în Monitorul Oficial, Partea 1.
Conform art. 29 alin. (3) și (4), art. 47 alin. (3), art.48 alin.(2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisa și limitata. Fondul salariilor de baza se aproba distinct, prin anexa la bugetul fiecărui ordonator principal de credite.
Alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite si, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor aprobate în bugete se aproba de către ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale clasificației bugetare, pentru bugetele proprii și pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau ale ordonatorilor terțiari de credite, după caz.
Recurenta CNCF "C. ";-SA arată astfel că nu a avut aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2008 și 2009, astfel că, neavând stabilit cuantumul veniturilor și fondul salariilor de baza aprobat nu s-a putut constitui fondul pentru plata salariului suplimentar.
Se mai solicită ca instanța să aibă în vedere și faptul ca tot pe fondul unei crize economice, în anul 1997, Guvernul a emis, O.U.G. nr. 81/1997 pentru reglementarea plății premiilor anuale, a celui de-al 13-lea salariu sau a altor sume de aceasta natura, suportate din fondul de salarii, care, de regula, se acorda la finele anului, prin care se prevede ca regiile autonome și
societățile comerciale, cu capital majoritar de stat și care, potrivit balanțelor de verificare și declarațiilor pentru impozitul pe profit au înregistrat pierderi sau plăti restante fata de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale, nu au dreptul de a plăti, la finele anului premiul anual, al 13-lea salariu sau orice alte sume de aceasta natura suportate din fondul de salarii.
Cu privire la acordarea salariului suplimentar pentru anii 2010 și 2011, se consideră că cererea reclamanților este total neîntemeiată, întrucât, în urma negocierilor colective de munca, organizațiile sindicale reprezentative au semnat împreuna cu CNCF "C. "; SA Contractul Colectiv de Munca pe anul 2009-2010 cât și cel pe anii 2010-2011 cu prevederea că:
"nu se acorda SALARIU SUPLIMENTAR";.
Prin urmare, motivat de înțelegerea părților(patronat - sindicate), recurenta solicită instanței să constate că nu exista temei legal pentru acordarea salariului suplimentar pentru anii 2010 și 2011.
Intimata Uniunea Teritoriala "Drum de Fier";, în numele și pentru membrii săi, a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul formulat de pârâta C. N. DE C. F. "C. "; SA B., se reține că acesta este în parte fondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește salariul suplimentar pentru anii 2009 și 2010, se reține că, potrivit art.30 alin.1 din Contractului Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008, astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/_ înregistrat la M.M.F.F.S., pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
De asemenea, se menționează că din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri, așa cum în mod corect a remarcat și instanța de fond.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile
O.U.G. nr. 79/2008 invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, nu pot prezenta relevanță în speță.
Curtea mai reține că în mod corect s-a reținut și faptul că prevederile
O.U.G nr.81/1997 nu sunt aplicabile perioadei pentru care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar.
Se mai reține că aceste clauze nu condiționează de negocieri ulterioare acordarea acestor drepturi.
Prin urmare, se reține că reclamantul este îndreptățit, potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă anterior menționat, la plata salariului suplimentar pentru anii 2009 și 2010.
Se mai reține că în mod corect prima instanță a constatat îndreptățirea reclamantului la plata ajutorului material de Paști, Ziua Feroviarului și Crăciun pentru anii 2009, 2010, în temeiul disp.art.71 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar, pe anii 2007-2008, astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/_ înregistrat la M.M.F.F.S., care prevede că, pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere a cărui cuantum va fi stabilit de către Consiliul de Administrație cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
De asemenea, cu ocazia Sărbătorilor de Paști și Crăciun se va acorda un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
O interpretare corectă a acestui text duce indubitabil la concluzia că acordarea acestei prime este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea "se va acorda"; și nu "se poate acorda";, această prevedere contractuală instituind o obligație în sarcina intimatei și nicidecum o simplă facultate a acesteia.
De asemenea, se mai reține că aceste clauze nu condiționează de negocieri ulterioare acordarea acestor drepturi în cuantumul minimal prevăzut prin contract.
Se mai reține că, potrivit disp.art.133 alin.1 lit.b din Codul muncii, în cauză sunt aplicabile disp.art.71 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar.
De altfel, conform disp.art.127 alin.2 din acest contract colectiv, drepturile prevăzute în acest contract sunt considerate minime, și constituie baza de negociere pentru contractele colective de muncă la nivel de unități.
Se reține însă că recursul formulat de către recurentă este fondat în ceea ce privește salariul suplimentar și ajutoarele materiale de Paști, Ziua Feroviarului și Crăciun aferente anului 2011, având în vedere faptul că, astfel cum rezultă din adresei nr.629/_ a M.M.F.P.S., Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar și-a încetat valabilitatea la data de_, astfel încât acest contract nu mai poate fi izvor de drepturi pentru reclamant, ulterior acestei date.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite în parte recursul declarat de C. N. DE C. F.
"C. "; SA B. și se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul B. L. privind obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pentru anul 2011, ajutorului material de Paște pentru anul 2011, ajutorului material de Crăciun pentru anul 2011 și primei de Ziua Feroviarului pentru anul 2011, menținându-se restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F.
"C. "; SA B. împotriva sentinței civile nr. 2402/F din 5 decembrie 2912, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul B. L. privind obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pentru anul 2011, ajutorului material de Paște pentru anul 2011, ajutorului material de Crăciun pentru anul 2011 și primei de Ziua Feroviarului pentru anul 2011.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECATORI,
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER,
G. C.
Red.C.M.;
Tehnored.:C.M./ S.M.;
2 ex./_ ;
Jud.fond.: Tribunalul Bistrița-Năsăud: M.L. B.
