Decizia civilă nr. 2352/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2352/R/2013
Ședința publică din data de 15 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL B. S. și
P. O. B. S. împotriva sentinței civile nr. 372 din 8 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și Ș. G. "I. S. "; T. DE S., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., raportat la dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011, invocă excepția tardivității recursului.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de_, S. L. din Î., în numele membrilor săi: Barbur M., Bran G., Cardoș A., Chincea Grigore, Chiorean Adela, C. E., Cirstea Angelica, Cone V., C. Paulina, Coza Ancuța, D. ciu V., Grec E., Grosu I., Groza D., Kerekes N. ,
M. M., P. Adela, P. Diana, P. Zenaida, S. C., Timar M., Chereji Ludovica, Kzompaczki E., Stecbauer F., I. Codruța, Negreanu Alexandru și
F. S., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ș. G. "I. S. "; T. de S., C. Local B. S. și P. orașului B. S., ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea unității de învățământ la calcularea, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008 de aprobare a modificării OG nr. 15/2008, începând cu data de_ și până la_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
S-a solicitat obligarea celorlalți pârâți la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor de drepturi salariale solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 82/_ .
Potrivit art. 1 alin (1) lit. (c) din OG nr. 15/2008, "pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi:
- 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,00: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv produsul intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii";.
OG nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Legea a fost declarată constituțională de Curtea Constituțională a României, prin Decizia 1093/_ .
Ulterior intrării în vigoare a legii, a fost emisă OUG nr. 136/2008 prin care se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 299,933 lei, ordonanță declarată neconstituțională.
Ulterior, s-a încercat în mod repetat blocarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 221/2008, prin emiterea unor ordonanțe de urgență acestea însă și-au încetat efectele, astfel că în luna decembrie 2009, dispozițiile Legii nr. 221/2008 de majorare a coeficientului de multiplicare 1,000 la valoarea de referință de 400,00 lei erau în vigoare, iar pârâții aveau obligația imperativă de a proceda la calcularea salariilor utilizând această valoare a coeficientului de multiplicare 1,000.
Potrivit Legii-cadru nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se mențină și ulterior datei de_, la nivelul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare în luna decembrie 2009, aceasta însemnând respectarea dispozițiilor art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3, art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009.
Cu referire la data de 13 mai 2011 până la care s-a solicitat acordarea drepturilor bănești, reclamantul a susținut că, în Monitorul Oficial a fost publicată la data de_ Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, care a intrat în vigoare la data de _
În drept, s-au invocat prevederile art. 3 alin. 1 lit. c, art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3 și art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 221/2008, OG nr. 15/ 2008, art. 28 din Legea nr. 62/2011, art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții P. orașului B. S. și C. Local B. S. au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr.372 din 8 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._,
s-a admis acțiunea civilă formulată de S.
din Î. M. c în contradictoriu cu pârâții Ș. G. "I. S. "; T. de S., C. Local B. S. și P. orașului B. S. și, în consecință:
Pârâta Ș. G. "I. S. "; T. de S. a fost obligată să acorde membrilor de sindicat: Barbur M., Bran G., Cardoș A., Chincea Grigore, Chiorean Adela, C. E., Cirstea Angelica, Cone V., C. Paulina, Coza Ancuța, D. ciu V., Grec E., Grosu I., Groza D., Kerekes N., M.
, P. Adela, P. Diana, P. Zenaida, S. C., Timar M., Chereji Ludovica, Kzompaczki E., Stecbauer F., I. Codruța, Negreanu Alexandru și F. S. diferența dintre drepturile salariale stabilite prin raportare la salariul corespunzător funcției din luna decembrie 2009, în conformitate cu Legea nr. 221/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada_ -_, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâții C. Local B. S. și P. orașului B. S. au fost obligați să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești acordate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâții: C. Local B. S. și P. orașului B. S. sunt nefondate.
Potrivit art. 1 din HG nr. 538/2001 "începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 prevede că "Finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și primele de vacanță se asigură prin bu- getele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ";.
Potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art. 23 alin. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative.
Pârâtul consiliul local a fost chemat în judecată ca pârât datorită calității de finanțator a instituției de învățământ, iar primarul în calitate de ordonator principal de credite.
S-a mai reținut că legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Față de aceste considerente, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată.
Pe fond, tribunalul a reținut următoarele:
Prin dispozițiile O.G.nr.15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit.b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul Ro- mâniei prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -
31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Guvernul României, prin OUG nr. 136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ, pe anul 2008, modifică unele prevederi ale OG nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al României, Partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură a fost contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din Legea
fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5, potrivit cărora "în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, Guvernul emite OUG nr.151/2008 din_, publicată în M.O. Partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea OG nr. 15/2008, prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a OG nr. 15/2008.
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 842/2 iunie 2009, publicată în
M.O. Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, a constatat neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza OUG nr. 136/2008.
S-a mai reținut că, prin decizia nr. 989/30 iunie 2009, Curtea a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O.U.G.nr.151/2008 concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din O.U.G.nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
S-a mai constatat că, atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr.1/ 2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din OUG nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, prevederi constatate ca neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse OG nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din Legea nr. 47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern OG nr. 15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr. 221/2008, tribunalul a considerat că în prezent se aplică OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 și în anul 2010, tribunalul a reținut următoarele:
Începând cu data de_ Legea nr. 221/2008 a fost abrogată, în consecință aceasta nu mai poate fi aplicată.
Într-adevăr în art. 7 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 se face mențiunea că:
"(2) Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de
salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar la art. 12 alin. 3 din același act normativ se precizează că:
"(3) În anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.";
Art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 prevede că:
"(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";
Pentru considerentele reținute, raportat la temeiul de drept invocat privind calcularea drepturilor salariale a membrilor de sindicat pentru perioada_ -_, respectiv Legea nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a OG nr. 15/2008, instanța a apreciat fondată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs: C. LOCAL B. S. și
P. O. B. S.,
considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurenții susțin că nu au calitate procesuală pasivă în cauză, neputând fi obligați la alocarea drepturilor salariale pretinse de către reclamanți, întrucât sumele destinate cheltuielilor de salarizare a cadrelor didactice din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat sunt sume ce provin de la bugetul de stat.
Recurenții invocă în acest sens disp.art.167 alin.1, art.170 alin.1 și 7 alin.3 din Legea nr.84/1995 republicată, precum și art.48 alin.1-4 din Legea nr.128/1997, H.G. nr.1618/2009.
Prin întâmpinarea formulată, S. L. din Î. M. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
În ședința publică din data de 15 mai 2013, Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității introducerii recursului formulat de C. LOCAL B. S. și P.
O. B. S. .
Astfel, se reține că recursul formulat de C. LOCAL B. S. și P. O.
B. S. este tardiv introdus,
având în vedere faptul că hotărârea primei instanțe a fost comunicată acestor pârâți la data de_, iar recursul a fost declarat la data de_, după împlinirea termenului de 10 zile prevăzut de disp.art.215 din Legea nr.62/2011.
Acest termen este unul imperativ, iar neexercitarea recursului înlăuntrul acestuia atrage decăderea, în temeiul disp.art.103 alin.1 Cod.proc.civ..
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 alin.1 Cod.proc.civ.,
urmează să se respingă ca tardiv introdus recursul formulat de C. LOCAL B.
S. și P. O. B. S.
și să se mențină sentința civilă pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUEMLE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca tardiv introdus recursul formulat de pârâții: P. O. B.
S. și C. LOCAL B. S. împotriva sentinței civile nr.372 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
G.
G. C.
Red. C.M./Dact. V.R.
2ex./_ Jud.fond: C. V.
