Decizia civilă nr. 209/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 209/R/2013
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. | M. | |
G. | : G. | C. |
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta C. N. P. R. SA împotriva sentinței civile nr. 1436 din 26 septembrie 2012, pronunțată de T. ui M. în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S. P. R. M., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1436 din_ a T. ui M., pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Sindicatul P. R. M. și excepția prescrierii dreptului material la acțiune, excepții invocate de pârâta C. N. P. R. SA.
A fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul Sindica- tul P. R. M. în contradictoriu cu pârâta C. Națională P. Română SA și, în consecință a fost obligată pârâta să plătească fiecărui membru de sindicat reprezentat de reclamant, înscriși în listele originale, depuse la filele 14-72, care fac parte integrantă din prezenta, următoarele drepturi salariale: 400 lei cadou în bani cu ocazia zilei de 9 octombrie 2010; 200 lei cadou în bani cu ocazia zilei de 9 octombrie 2011; 150 lei cadou în bani cu ocazia sărbătorii de Paști 2011, cu precizarea că, următorilor membri de sindicat: M. Aurica,
C. L., Santa I., Bledea G., Macioca I., Toth V., Duma M. Ș. ela, Batin M., Ticala C. a M. Roxana, Bonte Valencica, R. Alexandru Florin, Zaharie V. și M. Violeta M., nu li se va achita suma de 200 lei cadou în bani cu ocazia zilei de 9 octombrie 2011.
A fost respinsă ca nesusținută acțiunea civilă formulată de reclamantul Sindicatul P. R. M. pentru membrul de sindicat M. R. .
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 6.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, că aceasta este neîntemeiată,
având în vedere prevederile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 62/2011, norme cu caracter special care primează față de dispozițiile art. 68 C.pr.civ..
În ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune s-a reținut de asemenea că aceasta nu a fost întemeiată.
Sumele de bani solicitate de membrii de sindicat, angajați ai pârâtei, reprezintă drepturi salariale, atât prin
prisma dispozițiilor art. 160 Codul muncii cât și prin prisma dispozițiilor art.42 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, astfel că în cauză sunt incidente dis- pozițiile art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 3 ani și începe să curgă de la nașterea dreptului, acțiunea reclamantului fiind formulată în termenul de prescripție.
Trecând la soluționarea cauzei în baza probelor de la dosar, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 96 A din Contractul Contractului colectiv de muncă încheiat pentru anii 2008-2018 între C.N. P. R. S.A. și Federația Sindicatelor din P. R. și Comunicații, la care este afiliat și S. P. Ro- mână M., s-a stabilit că, la nivelul CNPR, din fondul pentru cheltuieli soci- ale constituit conform prevederilor legale, vor fi suportate cheltuieli pentru: cadouri în bani oferite copiilor minori ai salariaților cu ocazia zilei de 1 Iunie; cadouri în bani oferite salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paște și Crăciun; cadouri în bani oferite salariatelor cu ocazia zilei de 8 Martie, stabilindu-se că CNPR împreună cu ESPC vor stabili sumele necesare pentru acordarea acestor cadouri.
Prin Actul adițional nr. 833/_, semnat de către părți s-a modificat art. 96 A din Contractului colectiv de muncă, în sensul acordării de cadouri în bani pentru salariați, cu ocazia sărbătorilor de Paște și Crăciun, cu ocazia zilei de 9 octombrie, precum și cu ocazia zilei de 8 Martie pentru salariate și 1 Iunie pentru copii minori ai salariaților. În același act adițional s-a stabilit și cuantumul acestor cadouri și anume: 400 lei/salariat pentru ziua de 9 octombrie, câte 300 lei/salariat pentru sărbătoarea de Paști și la fel pentru sărbătoarea de Crăciun.
Prin Procesul verbal nr. 101/2304/_, pentru anul 2011 s-a sta- bilit modificarea sumelor prevăzute în actul adițional nr. 833/2010, respectiv 150 lei pentru sărbătoarea de Paști, 200 lei pentru ziua de 9 octombrie și 250 lei pentru sărbătoarea de Crăciun.
Sumele solicitate a fi plătite membrilor de sindicat nu au fost achitate de către pârâtă, de altfel aceasta nici nu a susținut că ar fi făcut plata, iar lipsa de lichidități invocată de către pârâtă nu a putut fi reținută, în acest sens nefiind făcută dovada, iar acordarea acestor drepturi, astfel cum au fost stabilite prin contractul colectiv de muncă nu au fost condiționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. N. P. R. S.A.
, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulata de către intimatul-reclamant ca neîntemeiata; iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței civile recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active și a excepției lipsei calității de reprezentant a S. ui P. R. M., prin raportare la dispozițiile Legii nr. 62/2011 coroborate cu art. 68 C.pr.civ. și în consecința, respingerea acțiunii ca fiind introdusa de o persoană fără calitate procesuala activa și fără a avea calitatea de reprezentant.
Pârâta recurentă mai solicită în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune în ce privește petitele de cerere privind acordarea sumei de 400 RON/salariat cu ocazia zilei de 9 octombrie 2010 și a sumei de 150 RON/salariat cu ocazia sărbătorii de Paste, pentru anul 2011, și în consecința respingerea acestor petite ca fiind prescrise.
În motivare recurenta a arătat că sentința instanței de fond a fost data cu greșita aplicare a legii, instanța procedând în mod greșit la respingerea excepției lipsei calității procesuale active a S. ui P. R. M. și nepronunțându-se asupra excepției lipsei calității de reprezentant a S. ui
P. R. M. . Sentința recurată a fost pronunțata fără ca instanța de fond să pună în discuția părților excepțiile invocate, fiind încălcat astfel unul din principiile fundamentale ale dreptului, principiul contradictorialității.
Având în vedere, pe de o parte, definiția data de lege reprezentativității conform art. l 1it. t din Legea nr. 62/2011, ca fiind atributul organizațiilor sindicale sau patronale dobândit potrivit legii, care conferă statutul de partener social abilitat să își reprezinte membrii în cadrul dialogului social instituționalizat și modul în care se face dovada îndeplinirii condițiilor de reprezentativitate, prevăzut la art. 5 alin. 1 coroborat cu art. 52 din aceeași lege, iar pe de alta parte faptul ca în prezent calitatea de sindicat reprezentativ la nivelul CNPR SA o are S. Lucrătorilor P. li din România, cu sediul în Vaslui, str. Republicii, nr. l, județul Vaslui (conform adresei nr.13/_ înregistrata la ITM București sub nr. 72493/_ ), consideră ca în mod nelegal instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții.
Totodată, potrivit prevederilor art. 28 alin. 2 din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale exercita atribuțiile de apărare a drepturilor membrilor lor în baza unei împuterniciri scrise data de aceștia, ar, aceasta împuternicire trebuie sa îmbrace forma ad literam reglementata de prevederile art. 68 C.pr.civ ..
Recurenta arată că listele depuse de reclamanta nu îndeplinesc cerințele textelor legale mai sus menționate, în sensul ca nu fac dovada procurii pentru exercițiul dreptului de chemare în judecata sau de reprezentare.
Sentința recurată a fost data cu greșita aplicare a legii și în ceea ce privește soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Apreciază că în mod greșit instanța de fond a calificat sumele de bani solicitate de reclamant ca fiind de natura salariala.
Având în vedere, pe de o parte, definiția legala a fondului de cheltuieli sociale, respectiv prevederile art. 21 alin.3 lit. c) din Codul fiscal și, de asemenea, prevederile art. 97 din CCMUN 2007-2010 (aplicabil până în 29 ianuarie 2011- conform art. 4 din contract) precum și prevederile art. 160 C.muncii, privind definirea salariului, reținând și prevederile art. 61-71 ale capitolului IV - salarizarea și alte drepturi similare din CCM 2008-2018 la nivel CNPR, apreciază ca sumele de bani solicitate de reclamant, care urmau a fi acordate din fondul de cheltuieli sociale constituit potrivit legii nu sunt drepturi salariale în interesul art.160 C.muncii ori ale Contractului colectiv de munca și nu sunt suplimentari salariale, ci sunt drepturi izvorâte din Contractul Colectiv de Munca, care tind, în esența, spre rezolvarea unor aspecte de ordin social și care se acorda în mod nediferențiat de vreunul din criteriile avute în vedere pentru componentele salariului.
Pe fondul cauzei se apreciază de către recurentă că hotărârea data de instanța de fond este netemeinica și nelegala.
Contrar celor reținute de către instanța de fond, atât prin întâmpinarea formulata de către subscrisa, cat și prin înscrisurile depuse în probațiune, s-a făcut dovada lipsei lichidităților pentru plata sumelor solicitate prin acțiune.
Așa cum se poate observa din analiza prevederilor art. 96 lit. A Contractului Colectiv de Munca 2008-2018, încheiat la nivelul C.N.P.R., aceasta nu si-a asumat de plano obligația de a acorda aceste beneficii salariaților săi, aspect ce rezulta cu evidenta din sintagma «vor stabili sumele necesare» .
Așadar, aceste cheltuieli urmau sa fie stabilite de comun acord intre
C.N.P.R. SA și F.S.P.C. și suportate din fondul pentru cheltuieli sociale constituit conform prevederilor legale și trebuiau sa aibă în vedere lichiditățile
angajatorului, în absenta cărora C.N.P.R. nu poate fi obligată la plata cadourilor în bani către salariații săi.
În cadrul negocierii ce a dus la încheierea Procesului-verbal 101/2304/_, președintele comisiei de negociere din partea CNPR SA a prezentat partenerului de negociere FSPC (la acel moment Federația Sindicatelor din P. și Comunicații), situația economico-financiara precara a Companiei Naționale P. R. SA (așa cum rezulta și din situația comparativa a principalilor indicatori economico-financiari luând spre analiza 10 luni din anul 2010 și 10 luni din anul 2011, înscris depus în probațiune la dosarul cauzei), lipsa de lichidități la nivelul Companiei, precum și scăderea prestațiilor fata de anul 2010, în aceeași perioada.
Ori, acordarea cadourilor în bani pentru salariați din fondul pentru cheltuieli sociale prevăzute la art. 96 punctul A din C.C.M. este posibila numai în condițiile în care aceste cheltuieli sunt prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli al anului 2011 (care la acea data de_ nu era aprobat prin hotărâre de Guvern) și numai în condițiile în care exista lichidități pentru acordarea acestora.
Tot în cuprinsul aceluiași proces verbal, depus în probațiune chiar de către intimatul-reclamant, CNPR SA a precizat ca nu poate fi pus în aplicare nici alt act adițional la Contractul Colectiv de munca încheiat la nivel de unitate, valabil pe anii 2008-2018, care prevedea, printre altele, acordarea unei majorări salariale începând cu data de_ și pana în luna aprilie 2011 inclusiv, motivat de faptul ca dispozițiile art. 40 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011, menționează ca operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenții sau transferuri de la bugetul de stat și bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăși nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent.
Este adevărat ca prin Protocolul nr. 101/2304/_ părțile s-au înțeles cu privire la cuantumul și modalitățile de plata (plata eșalonata) a sumelor reprezentând cadouri în bani pentru salariați cu ocazia sărbătorii pascale, zilei de 09 octombrie și sărbătorii Crăciunului, așa cum prevăd dispozițiile art. 96 lit. A teza finala din C.C.M. Al C.N.P.R. (CN.P.R. împreună cu F.S.P.C vor stabili sumele necesare pentru acordarea acestor cadouri), insa acest acord a fost condiționat în mod obiectiv, la acel moment (martie 2011), de îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiții: includerea în BVC-ul aferent anului 2011 a acestor sume de bani; existenta lichidităților pentru acordarea acestora.
Protocolul nr. 101/2304/_ pe care reclamanta înțelege sa îl invoce în susținerea pretențiilor sale este înlocuit printr-o înțelegere ulterioara a părților, respectiv Protocolul nr. 101/3433/_ prin care, datorita lipsei de lichidități părțile au convenit sa amâne acordarea sumei de 150 lei reprezentând cadouri în bani cu ocazia Sărbătorilor de Paste, urmând ca aceasta problema sa fie rediscutata in perioada dinaintea zilei de_ .
Mai mult decât atât, recurenta solicită să se observe că pretențiile reclamantului referitoare la plata sumei de 400 lei reprezentând cadou cu ocazia zilei de 9 octombrie aferenta anului 2010 nu a făcut obiectul înțelegerii părților Contractului Colectiv de Munca, înțelegere materializata prin Procesul Verbal nr. 101/2304/_ de care reclamanta se prevalează în susținerea acțiunii.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 14 ianuarie 2013 (f.29-33)
s-a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, respingerea ca neîntemeiată a excepțiilor invocate cu consecința respingerii recursului formulat de către
recurentă și menținerea în totalitate a dispozițiile sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la soluția primei instanțe asupra excepțiilor lipsei calității procesuale active, a lipsei calității de reprezentant a S. ui și excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 "(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei
împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres. (3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă";.
Din prevederile legale anterior menționate rezultă în mod expres dreptul sindicatului de a introduce acțiuni în numele membrilor săi de sindicat și de a- i reprezenta pe aceștia în instanță, în baza unei împuterniciri scrise. De asemenea, prin dispozițiile alin. 3 al textului legal menționat se recunoaște în mod expres în favoarea organizației sindicale, calitate procesuală activă.
În acord cu concluziile primei instanțe, Curtea constată că prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 au un caracter special și derogatoriu de la norma generală cuprinsă la art. 68 C.pr.civ., iar derogarea operează inclusiv în privința condițiilor de formă ale împuternicirii dată organizației sindicale din partea membrilor reprezentați.
Referitor la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant față de persoanele în numele cărora a fost introdusă acțiunea de fond, invocată de recurentă, prin reprezentant, la termenul de judecată din data de_, despre care s-a susținut că este o excepție distinctă de cea invocată la fondul cauzei privind lipsa calității de reprezentant a organizației sindicale, Curtea constată că acesta reprezintă un motiv nou de recurs, neinvocat în termenul legal de recurs, potrivit prevederilor art. 303 alin. 1 C.pr.civ., motiv pentru care nu va proceda la analizarea acestuia.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 283 C.muncii, art. 268 alin. 1 în forma republicată, "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
Potrivit alin. 2 al aceleiași norme citate, "În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. 1, termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.";
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor, prin contractul
colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.1 C.muncii, art. 229 alin. 1 în urma republicării. Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 268 alin. 1 lit. a-d din C.muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din C.muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. e din C.muncii.
În consecință, întrucât acțiunea reclamanților a fost înregistrată la data de _ și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi cu caracter salarial cuvenite și neacordate, aferente perioadei 2010-2011, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă.
Analizând recursul declarat în ceea ce privește motivele invocate cu privire la fondul cauzei, Curtea constată că acesta este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Reclamanții-intimați se prevalează în cauză de prevederile art. 96 A din Contractul Contractului colectiv de muncă încheiat pentru anii 2008-2018 între C.N. P. R. S.A. și Federația Sindicatelor din P. R. și Comunicații, la care este afiliat și S. P. Română M. și de Actul adițional nr. 833/_, semnat de către părți, prin care s-a modificat art. 96 A din Contractului colectiv de muncă, prin care s-a stabilit că, la nivelul CNPR, din fondul pentru cheltuieli sociale constituit conform prevederilor legale, vor fi suportate cheltuieli, printre altele, pentru cadouri în bani oferite salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paști și cu ocazia zilei de 9 octombrie. De asemenea prin Actul adițional nr. 833/2010 a fost stabilit cuantumul acestor drepturi pentru anului 2010 iar prin Procesul verbal nr. 101/2304/_ s-a stabilit cuantumul pentru 2011 precum și eșalonarea plății acestora.
Curtea reține că, în speță, verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile solicitate, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor contractuale aplicabile, pentru perioada în litigiu reținută prin hotărârea recurată, în mod greșit prima instanță a constatat că prezenta acțiune este fondată.
Pentru a se verifica dacă prevederile art. 96 A din Contractul Contractului colectiv de muncă încheiat pentru anii 2008-2018 între C.N. P.
R. S.A. și Federația Sindicatelor din P. R. și Comunicații, la care este afiliat și S. P. Română M. și ale pct. 2 din Actul adițional nr. 833/_, care modifică art. 96 lit. A din CCM, cuprind o clauză suficient de clară și necondiționată, în sensul acordării unor drepturi de natură salarială în favoarea angajaților, trebuie analizate toate prevederile art. 96 lit. A de care se prevalează reclamanții, în integralitatea lor.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul colectiv de muncă, partenerii sociali au prevăzut faptul că CNPR împreună cu FSPC vor stabili sumele necesare pentru acordarea acestor cadouri, o prevedere similară fiind cuprinsă și la pct. 2 din Actul adițional nr. 833/2010.
Totodată în cuprinsul Actului adițional nr. 833/2010 se menționează, la același pct. 2, faptul că CNPR se obligă să facă toate demersurile necesare pentru materializarea prevederilor cuprinse în acel articol.
Prin urmare, interpretând sistematic clauzele cuprinse la art. 96 A din Contractul Contractului colectiv de muncă încheiat pentru anii 2008-2018 și la pct. 2 din Actul adițional nr. 833/_, atribuindu-le înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceste clauze nu conferă în favoarea salariaților un drept pur și simplu, angajatorul asumându-și o obligație de diligență și nu una de rezultat.
O atare concluzie rezultă, pe de o parte, din faptul că partenerii sociali au lăsat pe seama unor negocieri ulterioare încheierii contractului colectiv de muncă, stabilirea în concret a sumelor necesare acordării cadourilor menționate iar, pe de altă parte, din faptul că CNPR s-a obligat la efectuarea demersurilor necesare în vederea materializării prevederilor cuprinse în contract, neasumându-și o obligație efectivă și necondiționată de plată.
Mai mult decât atât, în conținutul Procesului-verbal nr. 101/2304/_
, s-a menționat în mod expres că acordarea cadourilor prevăzute la art. 96 lit. A din CCM, este posibilă în condițiile în care aceste cheltuieli sunt prevăzute în Bugetul de venituri și cheltuieli al anului 2011, or, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 1 lit. a din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011,
"operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenții sau transferuri de la bugetul de stat și bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăși nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent";.
Prin urmare, în cauză, trebuie avute dispozițiile legale pe care recurenta și salariații acesteia, prin reprezentanții lor, aveau obligația să le respecte în cadrul negocierilor colective și care, în același timp, fac imposibilă în prezent acordarea unor drepturi de natură salarială suplimentare, sub formă de cadouri, față de cele aprobate în mod expres.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1-3 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat cu consecința modificării în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Față de soluția pronunțată pe fondul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., reclamantul S. P. R. M. va fi obligat să plătească pârâtei C. N. P. R. SA suma de 429 lei cheltuieli de judecată parțiale, la fondul cauzei, reprezentând diurna acordată reprezentantului pârâtei pentru deplasările aferente celor patru termene de judecată, menționate în nota de cheltuieli depusă la fila 278 dosar fond, și cheltuieli de transport pentru termenul de judecată din data de_, reținând faptul că doar pentru deplasarea reprezentantului pârâtei la acest termen au fost dovedite cuantumul acestora.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C. | N. | P. R. SA împotriva |
Sentinței civile nr. 1436 din_ a T. | ui M. | , pronunțată în dosarul |
nr._, pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de S. P. R. M. în contradictoriu cu pârâta C.
N. P. R. SA.
Obligă S. P. R. M. să plătească pârâtei suma de 429 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
G.
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M 2 ex./_
Jud. fond: C. V.
