Decizia civilă nr. 215/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ **
DECIZIA CIVILĂ NR. 215/R/2013
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1774 din 6 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată N. O. A.
, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, av. Felezeu Tudor, lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării onorariului avocațial, arătând că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului arătând în motivare că instanța de fond în mod corect, legal și temeinic a soluționat cauza, reținând că prin depășirea celor 24 luni a contractului încheiat pe durată limitată, acesta a devenit un contract pe perioadă nedeterminată. Cu cheltuieli de judecată conform dovezii depuse.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1774 din_ A T. ui M., pronunțată în dosarul nr._ **, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea N. O. A. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. și în consecință s-a dispus anularea Deciziei nr. 227 din_ emisă de Ministerul Finanțelor Publice - D.
G. a F. P. a județului M., reîncadrarea reclamantei pe postul inspector de specialitate gr. II gradația 3.
A fost obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, începând cu data încetării contractului -_ și până la reintegrarea efectivă.
A fost respinsă cererea de acordare a daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Decizia nr. 227/_ emisă de Ministerul Finanțelor Publice - D.
G. a F. P. M. s-a dispus ca începând cu data de_, contestatoarei îi încetează contractul individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, conform art. 55 lit. a) coroborat cu art. 56 al. 1 lit. i din Legea nr. 53/2003 la expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată.
În cuprinsul deciziei se amintește de reducerea posturilor de execuție vacante și de Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2305/_ prin care se aprobă structura organizatorică a Direcției Generale a F. P. M., însă angajatorul nu invocă ca și temei de drept art. 65 alin. 1 Codul muncii pentru încetarea contractului individual de muncă, drept urmare concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului determinată de desființarea postului ocupat de salariat nu poate face obiectul analizei de față întrucât angajatorul nu poate modifica temeiul legal al încetării contractului individual de muncă.
Contestația poate fi analizată doar prin prisma temeiului de drept invocat de angajator, reținut în decizie, respectiv încetarea contractului individual de muncă conform art. 55 lit. a) coroborat cu art. 56 al. 1 lit. j) Codul muncii - la expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată.
Potrivit contractului individual de muncă între părți au existat raporturi juridice de muncă începând cu_ până la data organizării concursului; se precizează perioadă determinată.
Raporturile de muncă au continuat din 2007 și până în prezent, ceea ce dovedește faptul că adevărata natură a contractului de muncă este una pe durată nedeterminată întrucât au continuat să se desfășoare și după împlinirea celor 18 luni expres prevăzute de art. 82 al. 1 Codul muncii.
Întrucât contractul individual de muncă a continuat până în prezent iar angajatorul nu a încheiat contract individual de muncă cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie, contractul individual de muncă pe durată determinată fiind o derogare de la regula prevăzută la art. 12 al. 1 Codul muncii, s-a apreciat că acest contract individual de muncă a fost încheiat între părți pe durată nedeterminată.
Așadar, încetarea de drept a contractului individual de muncă (art. 55 lit.
a) Codul muncii coroborat cu art. 56 al. 1 lit. j), respectiv la expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată, este nelegală.
Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale solicitate de contestatoare, prin Decizia nr. XL ( 40 ) din_ în dosarul nr. 10/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a statornicit că în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii angajatorilor, potrivit art. 269 alin. 1 Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
Contestatoarea nu a făcut dovada existenței unor astfel de clauze în contractul individual de muncă, fiind vorba de o răspundere contractuală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M.
, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe cale de consecință respingerea acțiunii și menținerea Deciziei nr. 227/_ emisă de D. G. a F. P. M., ca fiind legală și temeinică.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că instanța de fond în mod eronat a anulat decizia ce concediere și a dispus reîncadrarea reclamantei cu plata
despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și actualizate de la data concedierii și pana la efectiva reîncadrare.
În acest sens s-a făcut trimitere la Decizia nr. 40/0_ a Înaltei Curți de
C. și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Î. Curte de C. și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 269 alin.1 din Codul muncii în legătura cu daunele morale pretinse de salariați în cadrul litigiilor de munca referitoare la atragerea răspunderii materiale a angajaților.
Pentru a fi angajata răspunderea patrimoniala pentru daune morale este necesar sa se dovedească elementele răspunderii civile, respectiv fapta ilicita a angajatorului, prejudiciul și legătura de cauzalitate.
Contractul individual de munca nu prevede acordarea daunelor morale reclamantului.
Prin urmare, apreciază recurentul ca instanța de fond în mod corect a respins capătul de cerere privind daunele morale și cheltuielile de judecata care nu au fost dovedite.
Pentru o viziune de ansamblu asupra spetei arată faptul ca, reclamanta a fost angajat în funcția de casier trezorerie, pe perioada determinata, conform Deciziei nr. 224/_, încheindu-se Contractul individual de munca nr. 958/_ .
Conform contractului de munca reclamanta a fost angajata pe perioada determinata începând cu data de_ până la întoarcerea titularului de post.
Având în vedere deficitul de personal din cadrul D.G.F.P M., generat de încetarea raporturilor de munca ale unor salariați, s-a dispus reîncadrarea reclamantei pe perioada determinata pe funcția de inspector specialitate debutant la Compartimentul trezorerie și contabilitate publică.
Ulterior prin Decizia nr. 449/_ reclamanta promovează în gradul profesional imediat superior debutantului de inspector specialitate gr. IV, în urma concursului organizat pentru promovare în grad profesonal.
Prin Decizia nr. 227/_ reclamantei i-a încetat contractul de munca de drept, ținând cont de Nota Direcției de Organizare și Resurse Umane din cadrul
A.N.A.F București nr. 938551/_ din conținutul căreia rezulta ca toate posturile de execuție vacante au fost reduse.
Pârâta mai arată că deciziile mai sus menționate nu au fost contestate de către reclamanta dându-și tacit acordul cu privire la prelungirea contractului.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2180/2011 (comunicat la data de_ ) s-a modificat Ordinul nr. 375/2009 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, noua structura organizatorica intrând în vigoare la data de_, ulterior acest termen fiind prorogat prin O.P.A.N.A.F. nr. 2289/_ până la data de_ .
Potrivit art. III din O.P.A.N.A.F. nr. 2180/2011, modificat prin O.P.A.N.A.F. nr.2365/2011:
În aplicarea prevederilor O.P.A.N.A.F. nr. 2180/2011 D. G. de Organizare și Resurse Umane din cadrul A.N.A.F. a comunicat Nota nr. 938.551/_ prin care se precizează faptul ca la întocmirea statelor de funcții care vor fi predate obligatoriu pana la data de_ nu se vor lua în calcul posturile de execuție vacante existente la acea data, posturile de execuție vacante fiind doar cele preluate de la unitățile desființate.
Rațiunea pentru care nu mai pot fi luate în considerare este aceea ca nu sunt bugetare și ca au fost reduse prin proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea H.G. nr.109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, cu modificările și completările ulterioare.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F nr. 2262/_ s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate și aprobate pentru D.G.F.P. M. fiind în număr de 489, nefiind incluse și posturile vacante, ocupate pe perioada determinata de personal contractual.
Astfel, având în vedere Nota nr. 938.551/_ la data de_ s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare conform art. 75 alin.1 din Legea nr. 53/2003 pentru personalul contractual.
Concedierea reclamantei s-a făcut urmare reorganizării instituției, ocupând un post pe perioada determinata (post vacant), neavând calitate de funcționar public. Potrivit art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii: "(1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca determinata de desființarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia";.
Astfel, având în vedere reorganizarea instituției, faptul ca reclamantul a ocupat un post vacant (personal contractual) pe perioada determinata, acesta fiind desființat prin O.P.A.N.A.F. nr. 2262/_, modificat ulterior prin O.P.A.N.A.F. nr. 2305/_, contractul individual de munca a încetat de drept, nefiind posibila reîncadrarea reclamantei.
F. a de cele prezentate mai sus învederează instanței de judecata faptul ca din punct de vedere al formei și al fondului actele emise în prezenta cauza sunt la adăpost de orice critica, fiind întocmite cu respectarea normelor legale.
În prezenta cauza nu se poate face vorbire de existenta unor acte nule, ci dimpotrivă acestea au fost întocmite cu respectarea riguroasa a textului de lege.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Decizia nr. 227/2011, emisă de pârât reprezintă o dispoziție de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art. 55 lit. a raportat la art. 56 alin.
1 lit. i C.muncii, după cum rezultă în mod expres din acest act, care se coroborează cu contractul de muncă încheiat între părți, pe durata determinată.
Nu are nici un temei factual sau legal apărarea pârâtului privind încetarea raporturilor de muncă dintre părți prin concediere în baza art. 65 C.muncii, ca urmare a necesității încadrării unității în limitele bugetare și în schemele de personal aprobate, având în vedere faptul că Decizia nr. 227/2011 menționează extrem de clar măsura de încetare cu reținerea dispozițiilor legale corespunzătoare (art.55 lit. a și art.56 lit. i Codul muncii).
În atare situație Curtea nu poate primi susținerile pârâtului privind considerarea deciziei nr. 227/2011 ca o măsură de concediere, fiind de observat că nici în recurs pârâtul nu a indicat cine este titularul postului ocupat pe durată determinată de reclamantă sau motivul pentru care acesta lipsește, conform art.
84 alin. 2 Codul muncii, pentru a putea verifica în aceste limite legalitatea deciziei.
Consecința anulării deciziei de încetare este reintegrarea reclamantei în postul deținut pe care îl va ocupa până la revenirea titularului postului în unitate, fără ca pârâta să se poată prevala de ambiguitatea acestei exprimări inserate în contractul de muncă pentru a se opune reintegrării reclamantei, din moment ce îi revine responsabilitatea pentru o atare clauză contractuală.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., recurentul va fi obligat să plătească intimatei N. O. A. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat | recursul | declarat | de | pârâtul | MINISTERUL |
FINANȚELOR PUBLICE prin D. | G. | a F. | P. | M. | împotriva |
Sentinței civile nr. 1774 din_ A T. ui M., pronunțată în dosarul nr._ **, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească intimatei N. O. A. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
G.
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M 2 ex./_
Jud. fond: C. M.
