Decizia civilă nr. 250/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 250/R/2013
Ședința publică din 28 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T.
F. DE M. "C. M. "SA împotriva sentinței civile nr. 10571 din 15 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată T. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente S. N. de T. F. de M. "C.F.R. M. "; SA, consilier juridic Jurma Cosmin și reclamanta intimată T. M., asistată de avocat Simola Larisa, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 ianuarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată T. M. a depus la dosar întâmpinare, la care a anexat împuternicire avocațială și dovada achitării cheltuielilor de judecată, un exemplar înmânându-se reprezentantului pârâtei recurente.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar cu titlu de practică judiciară copia deciziei civile nr. 4604/R din 06 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate, și rejudecând cauza, respingerea contestației formulate de reclamanta intimată pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs depus la dosar.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. Solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 450 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței anexată la întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.10571 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea exercitată de reclamanta T. M. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; SA B. și, în consecință s-a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 3A_ din_ emisă de pârâtă și reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii, respectiv magaziner tranzit, a fost obligată pârâta să plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Totodată a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor a Societății Naționale de T. F. de M. ";C. M. "; SA nr. 8/_ s-a aprobat Programul de restructurare și reorganizare a C. M.
, menționându-se în mod expres în cuprinsul acestei hotărâri că directorul general este mandatat în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. 52 alin. 3 din Codul Muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 40/2011, până la finalizarea procedurii de concediere colectivă.
În ceea ce-o privește pe reclamanta T. M., din înscrisurile depuse la dosar rezultă că între aceasta și pârâtă s-au stabilit raporturi de muncă, iar, ca urmare a concedierilor colective operate în cadrul pârâtei conform Programului de restructurare și reorganizare a acesteia, s-a emis Decizia nr. 3A_ din_ (f. 6-8), prin care s-a dispus concedierea acesteia de pe postul de magaziner tranzit din cadrul Stației Câmpia Turzii, începând cu data de_, din inițiativa angajatorului și pentru motive care nu țin de persoana salariatului ca urmare a concedierii colective, reținându-se drept motiv al concedierii situația economico financiară a societății menționată în Programul de restructurare și reorganizare, în cuprinsul art. 4 din această decizie fiind enumerate criteriile prioritare pentru stabilirea ordinii persoanelor concediate și criteriile minimale aplicabile după cele prioritate. S-a reținut că subunitatea din care făcea parte și postul ocupat de către reclamantă au fost desființate.
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 78 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Conform art. 76 din Codul Muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea iar, în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de priorități menționate în art. 69 alin. 2 lit. d din Codul Muncii.
Totodată, astfel cum prevede art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, criteriile, prevăzute de lege sau în contractele colective de muncă, avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate în vederea concedierii colective, se aplică pentru departajarea angajaților numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Prin urmare, criteriile la care face referire art. 69 alin. 2 lit. d Codul Muncii, criterii prevăzute de art. 4 din decizia de concediere a reclamantei, se puteau aplica situației acesteia numai subsecvent aplicării criteriului
competenței profesionale, stabilit ca urmare a evaluării obiectivelor de performanță.
În cauză, instanța a constatat că pârâta nu a făcut dovada realizării unei astfel de evaluări a obiectivelor de performanță a angajaților acesteia.
Instanța a reținut că, la data adoptării Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor a Societății Naționale de T. F. de M. ";C. M. "; SA nr. 8/_, dispozițiile legale privitoare la evaluarea realizării obiectivelor de performanță în procedura concedierii colective erau în vigoare, împrejurare de altfel cunoscută și acceptată de pârâtă, întrucât în cuprinsul acestei hotărâri se face explicit trimitere, astfel cum s-a menționat mai sus, la dispoziții ale Codului Muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 40/2011 (f. 63).
Dispozițiile art. 69 alin. 3 din Codul muncii urmăresc protecția salariaților, stabilind în favoarea acestora dreptul de a fi evaluați profesional atunci când la nivelul angajatorului se pune problema concedierii colective, scopul acestei prevederi legale fiind înlăturarea arbitrariului în procedura concedierii, astfel că pârâta nu avea posibilitatea de a opta între a aplica sau nu aceste dispoziții legale. Mai mult, se poate reține că este chiar în interesul pârâtei de a menține raporturile de muncă cu aceia dintre angajații săi care dovedesc o competență profesională superioară.
Prin urmare, luarea în considerare a criteriilor indicate în art. 4 din decizia de concediere poate avea loc și poate constitui temei al stabilirii ordinii de prioritate la concediere numai după ce salariații au fost ierarhizați din punct de vedere al competenței profesionale, respectiv al atingerii performanțelor aferente postului ocupat.
Ori, în cazul concedierii reclamantei se constată că nu a operat nicio evaluare a competenței sale profesionale și nicio comparație între competența sa profesională și cea a celorlalți angajați, astfel că instanța constată că nu au fost respectate dispozițiile art. 69 alin. 3 din Codul Muncii în procedura concedierii acestuia.
În ceea ce privește motivul invocat în decizia de concediere, privitor la desființarea subunității din care face parte reclamanta, instanța reține că, potrivit capitolului 10 din Programul de restructurare și reorganizare a SNTFM
C. M. SA (f. 51), s-a decis comasarea, prin preluarea activității a stației gestionare Câmpia Turzii cu stația gestionară Cluj-Napoca Est, stația Câmpia Turzii devenind stație arondată stației gestionare Cluj-Napoca Est. Ori, în raport de această modalitate aleasă de pârâtă pentru reorganizare, de transfer al activității stației gestionare Câmpia Turzii în sarcina stației gestionare Cluj- Napoca Est, cu reducerea de personal corespunzătoare, s-ar fi impus anterior concedierii colective, realizarea unei evaluări a competențelor profesionale a personalului celor două stații gestionare comasate, urmată de concedierea acelor angajați care nu corespund exigențelor angajatorului, iar nu concedierea doar a personalului stației Câmpia Turzii, atâta timp cât obiectul activității acestui personal nu a dispărut în totalitate, ci doar a fost preluat de cealaltă stație gestionară.
Întrucât etapa evaluării competențelor profesionale constituie, ca urmare a voinței legiuitorului, o etapă obligatorie în cadrul procedurii concedierii colective, iar dispozițiile art. 78 din Codul Muncii sancționează nerespectarea procedurii prevăzute de lege cu nulitatea absolută, instanța a constatat că se impune anularea deciziei de concediere a reclamantei nr. 3A_ din_ . Totodată, potrivit dispozițiilor art. 80 alin. 1 din Codul muncii, instanța a obligat pârâta să reintegreze reclamanta pe postul și în funcția deținute anterior concedierii și să achite în favoarea contestatoarei o despăgubire egale cu
salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă a acestuia.
În baza art. 274 alin.1 Cod Procedură Civilă, având în vedere că a fost formulată o cerere expresă în acest sens, a fost obligată pârâta căzută în pretenții la plata către reclamantă a sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. N. de T.
F. de M. "C. M. "; S.A. B.,
solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, respingerea contestației intimatei Suciu M. .
În motivare pârâta a arătat că prima instanță a reținut că nu a respectat dispozițiile legale prevăzute de art.69 alin.3 C.Muncii.
Modificările aduse prin Legea nr. 40/2001 la Legea nr. 53/2003 nu se aplicau prezentei proceduri de concediere colectivă, întrucât aceasta a fost inițiată în luna aprilie 2011, iar Legea nr. 40/2011 a intrat în vigoare la data de_ . În consecință, procedura concedierii colective este supusă condițiilor de fond și formă dispuse legal la momentul declanșării acesteia.
Pârâta reiterează că, pentru a putea produce efecte juridice, atât prevederile Contractul colectiv de muncă referitor la aplicarea criteriilor de competență, cât și cel al Codului muncii, conform art.242 lit. j C. muncii trebuiau să fie prevăzute în Regulamentul intern.
Conform art.243 alin.1 "Regulamentul intern se aduce la cunoștința salariaților prin grija angajatorului și își produce efectele față de salariați din momentul încunoștințării acestora";.
Art. 246 din Codul muncii prevede că regulamentul intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod, adică la data de_, când procedura de concediere colectivă era în curs, ea fiind finalizată la data de_ .
Rațiunea pentru care legiuitorul a fixat acest termen este acela de a da timp angajatorului de a implementa aceste prevederi, astfel încât aprecierea instanței cu privire la aplicarea acestui articol ni i se pare corect.
Se invocă, de asemenea, că prin desființarea Stației Câmpia Turzii ca subunitate fiind arondată Stației Gestionare Cluj-Napoca Est nu mai există nici un angajat la această unitate, a cărei activitate este asigurată la cererea clienților ocazionali de personalul stației gestionare Cluj-Napoca Est.
În această situație, se afirmă că nu mai era necesară aplicarea criteriilor de competență deoarece toate posturile de natura celui ocupat de reclamantă a fost desființat, fără a mai fi posibilă o departajare.
De altfel, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului să facă selecția acelor posturi sau subunități pe care să le desființeze, în cazul în care apreciază că această măsură duce la eficientizarea activității. Dacă prin hotărârea conducerii se apreciază că reorganizarea societății implică și reducerea posturilor, instanța trebuie să țină cont de această hotărâre atunci când analizează contestația, nefiind îndreptățită să e implice în elaborarea și aplicarea strategiei de reorganizare a angajatorului.
Instanța nu poate realiza totodată o analiză de oportunitate în stabilirea salariaților supuși acestei proceduri și o nouă evaluare a salariaților care ar fi putut rămâne, ori ar fi putut face obiectul concedierii, fondate pe dispozițiile art.65 alin.1 Codul muncii, cu ignorarea criteriilor avute în vedere de angajator.
În doctrina juridică s-a exprimat în această problemă opinia potrivit căreia controlul de legalitate al instanței în cazul concedierii nu afectează
dreptul angajatorului de a stabili persoanele care urmează a fi supuse în mod obiectiv procedurii concedierii datorită reorganizării.
Dreptul de a stabili organigrama în funcție de necesarul de personal și de indicatorii economici ai societății revine angajatorului.
Astfel, societatea a hotărât că își poate desfășura activitatea în condițiile desființării acestei unități, iar până în prezent (timp de mai bine de 1 an) s-a dovedit că această hotărâre a fost corectă.
Reclamanta T. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat
și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, arătând în esență, că procedura concedierii colective a fost demarată după intrarea în vigoare a Legii nr.40/2011 care impune criteriul prioritar al evaluării profesionale, precum și că nu a avut loc o desființare a Stației Câmpia Turzii, ci o comasare a sa cu Stația Cluj-Napoca Est, fiind menținut un post de magaziner tranzit, ocupat de Frătean Ana.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Prin decizia de concediere nr.3A_ din_ (fila 6-8 fond), pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei începând cu_ în temeiul art.65 Codul muncii fără a stabili o ordine de prioritate la concedieri, reținând prin art.5 că subunitatea s-a desființat, iar postul ocupat de reclamată (n.r. magaziner tranzit) a fost de asemenea desființat.
Starea de fapt invocată de pârâtă prin decizia de concediere este însă infirmată de statele de funcții depuse la filele 66-67 al dosarului de fond, din care reiese că din data de_ în Stația Câmpia Turzii își desfășoară activitatea 4 magazineri tranzit (f.66 fond), iar din data de_ în Stația arondată Câmpia Turzii își desfășoară activitatea un magaziner tranzit (f.67).
Păstrarea în statul de funcții a unui post de magaziner tranzit după aplicarea măsurilor de concediere colective la nivelul Stației Câmpia Turzii semnifică realizarea unui proces de selecție, de departajare între cei 4 magazioneri tranzit angajați anterior datei de_ .
Or, potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. a și c din Codul Muncii decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea iar, în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 lit. d Codul Muncii.
De asemenea, prevederile art. 69 alin. 3 Codul Muncii statuează că
"criteriile prevăzute la alin. 2 lit. d se aplică pentru departajarea salariaților
după evaluarea realizării obiectivelor de performanță";
.
Prin urmare, astfel cum rezultă din textul legal anterior menționat, în sarcina unității angajatoare subzista obligația de a face aplicarea, cu prioritate a unui criteriu obiectiv, ce ține de evaluarea competențelor profesionale ale fiecărui salariat, dintre cei care ocupă funcții similare vizate de măsura desființării postului și, doar în subsidiar, de a proceda la departajarea salariaților în funcție de alte criterii prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă pentru a stabili ordinea de prioritate la concediere.
În mod just reclamanta a contestat neaplicarea a criteriului obiectiv avut în vedere de recurenta pârâtă, deoarece mai existau și alți angajați pe postul de magaziner tranzit în Stației Câmpia Turzii, iar o persoană și-a păstrat postul, ceea ce impunea efectuarea unei selecții pe baza criteriului de evaluare realizării obiectivelor de performanță.
De altfel, nu pot fi primite susținerile recurentei pârâte în sensul că, în cauza dedusă judecății nu-și găsesc aplicabilitate prevederile art. 69 alin. 3
C.muncii, motivat de faptul că procedura concedierii colective a fost declanșată anterior modificărilor aduse codului muncii prin prevederile Legii nr. 40/2011.
Este real că alin. 3 al art. 69 din Codul Muncii a fost introdus ca urmare a modificărilor aduse acestui act normativ prin Legea nr. 40/2011, care a intrat în vigoare la data de_, însă, este de observat că reclamanta a fost concediată prin aplicarea procedurii concedierii colective ca urmare a aplicării Programului de restructurare și reorganizare a C. M. SA ce a fost aprobat prin Hotărârea AGA nr. 8/_, deci ulterior intrării în vigoare a modificărilor aduse codului muncii. Mai mult decât atât, în conținutul Hotărârii nr. 8 din_ se face trimitere expresă la dispozițiile codului muncii, astfel cum acesta a fost modificat prin prevederile Legii nr. 40/2011.
Pe de altă parte, obligativitatea aplicării cu prioritate, în cazul concedierilor colective, a unui criteriu obiectiv de departajare a salariaților în funcție de competențele profesionale rezultă și din prevederile art. 61 alin. 5 din CCM 2009-2010 a C. M. potrivit cărora "angajatorul va stabili criterii de apreciere a competențelor profesionale și a disciplinei, pentru ierarhizarea în
funcție de acestea a salariaților din formațiile de lucru care își reduce activitatea";. Iar la alin. 6 al aceluiași articol sunt prevăzute criterii subsidiare care devin incidente "în condiții de competență egală";.
Prin urmare, Curtea apreciază că recurenta pârâtă nu se poate prevala de existența unor motive obiective care să justifice neaplicarea prioritară a criteriului privind evaluarea competențelor profesionale, cum ar fi timpul insuficient pentru adoptarea Regulamentului intern care să conțină procedura de evaluare.
Nerespectarea prevederilor art. 69 alin. 3 Codul Muncii și ale art. 61 alin. 5 din CCM 2009-2010 a C. M., echivalează cu neîndeplinirea unei cerințe obligatorii prevăzută prin dispozițiile legale pentru ca decizia de concediere să fie valabilă.
Întrucât normele referitoare la forma și conținutul deciziei de sancționare sunt norme juridice imperative, încălcarea lor fiind sancționată cu nulitatea absolută de art. 78 din Codul Muncii și constatând că decizia de concediere are un caracter formal, lipsa mențiunilor obligatorii pe care decizia de concediere trebuie să le cuprindă neputând fi complinită prin alte înscrisuri administrate în acest sens, Curtea apreciază raportat la prevederile art. 76 alin. 1 lit. a și c din Codul Muncii și art. 78 din Codul Muncii, că decizia de concediere contestată este nulă, soluția primei instanțe fiind astfel legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 312 al. 1 teza a II a Cod de procedură civilă curtea va respinge ca nefondat recursul societății pârâte, care în temeiul art. 274 C.pr.civ., va fi obligată să plătească reclamantei suma de 450 de lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat (fila 14).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T.
F. DE M. "C. M. " SA împotriva sentinței civile nr. 10571 din_ a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei T. M. suma de 450 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
S. | D. D. | G. | L. | D. |
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M:D.
2 ex./_
Jud.fond.A. M.I.
