Decizia civilă nr. 3807/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3807/R/2013
Ședința publică din data de 01 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuientul M. T. împotriva deciziei civile nr. 290 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr._ privind reclamanta F. S. T. F. DINR. și pe pârâții S. N. DE T. F. DE C. CFR C. SA, S. - S. DE T. F. DE C. C. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă revizuentul personal și asistat de avocat Bichescu G. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul reclamantei intimate și reprezentantul pârâților intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cererea de revizuire este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 02 septembrie 2013, pârâta intimată S. - S. DE T. F. DE C. C. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de revizuire și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Reprezentantul revizuentului depune la dosar împuternicirea avocațială și copia Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, din data de 14 mai 2013, privind pe învinuitul M. T. și arată că nu are cereri prealabile de
formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea cererii de revizuire.
Reprezentantul revizuentului solicită admiterea cererii de revizuire în temeiul prev. art. 327 al. 1 C.pr.civ., schimbarea în tot a deciziei atacate, cu consecința respingerii recursului promovat cu rea credință de către recurenta pârâta ca fiind nefondat și să fie menținută sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică. Arată că înscrisul doveditor al aplicării sancțiunii dispusă de instanța de fond, înscris pe care recurenta îl deținea șipe care revizuentul l-a obținut ulterior, după pronunțarea deciziei instanței de recurs, înscris care, după opinia sa, schimbă starea de fapt și de drept avută în vedere de către instanța de recurs, la data pronunțării deciziei atacate. Solicită obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4766/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta F. S. T. F. din R., în numele și pentru M.
T., în contradictoriu cu pârâta S. N. de T. F. de C. CFR C. SA și S. de T. F. de C. C. și, în consecință, a fost anulată în parte decizia nr. 402/C/_ de încetare a contractului individual de muncă al numitului M. T. în ceea ce privește sancțiunea disciplinară aplicate acestuia constând în desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
A fost modificată sancțiunea disciplinară aplicată numitului M. T. prin decizia nr. 402/C/_, din desfacerea contractului individual de muncă în sancțiunea reducerii cu 10% a salariului de bază pe o durată de trei luni și, în consecință, s-a dispus reintegrarea numitului M. T. în funcția și postul deținute anterior concedierii disciplinare și au fost obligate pârâtele la plata către acesta a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, din care se vor reține sumele aferente sancțiunii disciplinare a reducerii salariului aplicate. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 3290 din_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._
s-a admis recursul declarat de pârâta S. N. DE T.
F. DE C. CFR C. SA B. - REGIONALA DE T. F. DE C.
C. împotriva sentinței civile nr. 4766 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care a modificat-o în parte în sensul că s-a respins în întregime acțiunea reclamantului M. T. împotriva pârâtelor S. N. DE
T. F. DE C. CFR C. SA B. - REGIONALA DE T. F. DE
C. C. .
Pentru a hotărî astfel Curtea a reținut că prin decizia nr. 11/_ pronunțată de către ÎCCJ în dosarul nr. 8/2013, în soluționarea unui recurs în interesul legii privitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. 5 raportat la art. 250 din Codul muncii s-a stabilit că "Instanța competentă să soluționeze contestația salariatului împotriva sancțiunii disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greșit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancțiune disciplinară.";
Reținând caracterul obligatoriu al acestei decizii, Curtea de Apel a înlăturat susținerile recurentei referitoare la imposibilitatea primei instanțe de a se substitui angajatorului și de a modifica sancțiunea aplicată intimatului.
Cu toate acestea, a apreciat că în cauză în mod greșit instanța fondului a procedat la modificarea sancțiunii aplicate intimatului, în contextul în care circumstanțele nu justificau o reindividualizare a acesteia.
În ceea ce privește reindividualizarea sancțiunii, prima instanță a reținut că intimatul nu a fost sancționat disciplinar anterior, respectiv, că fapta săvârșită de către acesta nu a prezentat o asemenea gravitate încât să justifice măsura cea mai severă, respectiv desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, aceasta în condițiile în care o asemenea măsură a fost dispusă anterior de către societatea recurentă în cazul unor salariați care au fost surprinși în timp ce sustrăgeau combustibil din rezervorul locomotivelor pe care își desfășurau activitate, ceea ce nu era și cazul intimatului care doar a părăsit locomotiva pe care o deservea, fără a anunța prin stație.
Curtea a reținut că într-adevăr intimatul nu fost sancționat disciplinar anterior, însă a apreciat că nu se poate nega gravitatea deosebită a faptei săvârșite de către acesta, întrucât prin părăsirea locomotivei fără a anunța în prealabil prin stație a făcut posibilă sustragerea de motorină de către numitul Solomie G., cel din urmă fiind surprins lângă locomotiva pe care o deservea
intimatul, cu un furtun introdus în rezervorul locomotivei, aspect care nu a fost contestat.
Or, interdicția impusă intimatului prin Instrucțiunile nr. 201/2001 a fost instituită tocmai pentru a preîntâmpina astfel de sustrageri care ulterior ar fi putut afecta siguranța circulației pe calea ferată.
Nu a prezentat relevanță existența efectivă a unui prejudiciu, acesta fiind prezumat, angajatorul nefiind ținut să facă vreo dovadă în acest sens față de dovedirea celorlalte elemente constitutive ale abaterii disciplinare.
Împrejurarea că societatea recurentă a procedat la reintegrarea intimatului nu a putut fi interpretată drept o manifestare de voință a acesteia în sensul admiterii acțiunii, aceasta fiind justificată exclusiv prin prisma caracterului executoriu al hotărârii primei instanțe.
În contextul expus, a apreciat Curtea că societatea recurentă era îndreptățită să sancționeze cu desfacerea contractului individual de muncă, această măsură fiind dispusă cu respectarea criteriilor stabilite de art. 250 al. 1 din Codul Muncii, reindividualizarea de către prima instanță a sancțiunii aplicate intimatului nefiind justificată în contextul circumstanțelor cauzei.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 al. 1, 3 Cod de procedură civilă Curtea a admis recursul și a modificat în parte sentința atacată, în sensul că a respins în întregime acțiunea reclamantului.
Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuentul M. T.
solicitând în temeiul prevederilor art. 327 alin. l Cod pr. civila, încuviințarea cererii de revizuire și pe cale de consecința, după administrarea probatoriului cu înscrisurile depuse/anexate prezentei cereri de revizuire schimbarea în tot a deciziei civile a instanței de recurs, cu consecința respingerii recursului promovat, cu reacredință, de către recurenta/pârâta SNTFC CFR C. SA- REGIONALA DE T. F. DE C. C., ca fiind nefondat, respectiv menținerea, în tot a sentinței instanței de fond - Sentința civila nr. 4766/_ a Tribunalului C. . 2.
În temeiul prevederilor art. 274 alin. l Cod pr. civilă, solicită obligarea recurentei/pârâte, la plata cheltuielilor de judecată, în recurs și în cadrul revizuirii, cheltuieli reprezentând onorariul avocațial, justificat prin chitanțe la dosarul cauzei.
În motivarea cererii de revizuire, revizuientul a arătat că în acest context, este de reținut și faptul că, în promovarea recursului și în cadrul motivelor de recurs, recurenta nu a menționat faptul că, în baza hotărârii instanței de fond, a fost pusă în aplicare și a fost executată sancțiunea diminuării salariului de baza cu 10% pe durata a trei luni, sancțiune pusă în aplicare, retroactiv, prin reținerea de 10% din salariu, din drepturile salariale aferente lunilor iulie-septembrie 2012, respectiv 157 lei/luna, conform fișei de salarizare-drepturi salariale - M.
T. . Aceste date ale stării de fapt au fost cunoscute de către recurenta dar, probabil din rea credință, nu l-au menționat și nici nu le-au depus la dosarul cauzei.
Anexează în acest sens înscrisul doveditor al aplicării sancțiunii dispusă de instanța de fond, înscris pe care recurenta îl deținea și pe care revizuientul la obținut ulterior, după pronunțarea deciziei instanței de recurs, care, în opinia sa schimbă starea de fapt și de drept avută în vedere de către instanța de recurs, la data pronunțării Deciziei civile nr. 3290/R/2O13.
Revizuientul arată că, la data judecării recursului, instanța de recurs nu a avut cunoștința despre împrejurarea că sancțiunea dispusă de instanța de fond - reducerea cu 30% a salariului de bază pe o durată de trei luni, își produsese efectele în mod definitiv, prin încasarea acestor sume din drepturile salariale
cuvenite, aferente perioadei iunie 2012- septembrie 2012. Ca atare sancțiunea disciplinară, specifică dreptului muncii își produsese efectele la data judecării și soluționării recursului.
Având în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art. 249 al. 2 din Codul muncii, care prevăd că pentru aceeași abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancțiune, iar, potrivit înscrisurilor pe care le anexează prezentei cererii de revizuire, reiese că aceasta sancțiune era epuizată la data soluționării recursului. Întrucât instanța de recurs nu a fost informată de către recurenta asupra acestei situații - ce reiese numai din parcurgerea graficului de plăți - consideră că aceste aspecte esențiale schimbă fundamental conținutul datelor avute în vedere de către instanța de recurs, ce au condus la admiterea recursului. Practic, prin admiterea recursului pârâtei, instanța a dublat sancțiunea disciplinară din decizia 402/C/208 din_, în condițiile în care reducerea salariului de baza cu 10% pe o durată de trei luni era operată. Consideră că, în privința acestei situații sunt aplicabile dispozițiile art. 322 al. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
3. Analizând considerentele deciziei a cărei revizuire o solicită, consideră că instanța de recurs a conferit o gravitate mult prea ridicată faptei săvârșite la data de 06-_ . Învederează instanței de revizuire, așa cum apărătorul său a învederat și instanței de recurs, faptul că, mai are doar 8 luni de zile până la pensionare (martie 2014) iar în temeiul sentinței instanței de fond, a fost reangajat în funcția și locul de muncă deținut anterior, în baza Deciziei nr. 11/5364/_ .
În drept: art.322, al. l, pct.2; pct.5, art.323 al. l; art.324 al. l, pct.1 și pct.4, art. 326 al. l; art.327; art.328 Cod pr. civilă, coroborate cu prevederile art.274 al. l Cod pr. civilă.
Pârâta S. N. DE T. F. DE C. CFR C. SA B. -
REGIONALA DE T. F. DE C. C. a formulat întâmpinare prin
care a solicitat respingerea cererii de revizuire și menținerea dispozițiilor sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de revizuire și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Din conținutul art.322 punct 5 Cod procedura civila reies condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru admisibilitatea unei asemenea cai extraordinare de atac, respectiv: descoperirea unui înscris după pronunțarea unei hotărâri
judecătorești, deci acest înscris trebuia sa fi existat la data judecații, dar sa nu fi fost cunoscut de instanța care a judecat fondul; imposibilitatea prezentării acestui înscris de parte datorita împrejurărilor la care se refera în mod expres chiar art.322 punct 5 cod procedura civila; înscrisul descoperit si invocat în revizuire sa aibă un caracter determinant, adică sa fi fost apt de a conduce la o alta soluție decât cea pronunțată.
Dincolo de îndeplinirea primelor două condiții cerute pentru definirea unui înscris ca fiind "nou"; în sensul cerut de ele, Curtea constată caracterul vădit nedeterminant al înscrisurilor depuse de revizuient în susținerea cererii sale.
În opinia Curții, faptul că instanța de recurs nu a cunoscut executarea sancțiunii de diminuare a salariului după pronunțarea instanței de fond nu prezintă nici un fel de relevanță, neputând - din nici o perspectivă - conduce la o concluzie contrară celei reținute prin decizia atacată.
Revizuientul susține, în esență, că atâta vreme cât pârâta a executat sentința instanței de fond, diminuându-i salariul cu 10%, instanța de recurs nu mai putea dispune modificarea acesteia în sensul menținerii sancțiunii anterioare, aceea a concedierii, deoarece ar fi încălcat principiul ce interzice aplicarea a două sancțiuni pentru aceiași faptă.
Cu alte cuvinte, revizuientul susține că, în astfel de situații, odată pusă în executare sentința instanței de fond, aceasta nu mai poate fi practic cenzurată pe calea recursului sub aspectul sancțiunii aplicate, în condițiile în care obiectul recursul viza tocmai acest aspect. O astfel de interpretare nu poate fi nicidecum primită, contravenind principiilor fundamentale ale procesului civil, prin încălcarea dreptului efectiv la un dublu grad de jurisdicție.
Diminuarea salariului revizuientului a fost dublată de măsura reintegrării acestuia, în baza executării aceleiași sentințe, ca efect al caracterului executoriu al acestuia, fapt de altfel subliniat și de instanța de recurs în considerentele deciziei atacate, instanță căreia, de altfel, nu îi era străină această împrejurare.
Curtea mai subliniază faptul că, în speță, nu se încalcă nici principiul non bis in idem, în condițiile în care există proceduri legale specifice pentru situația în care, o hotărâre judecătorească pusă în executare, a fost ulterior desființată în căile de atac.
În consecință, față de cele de mai sus, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.322 C.pr.civilă, Curtea va respinge cererea de revizuire formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul M. T. împotriva deciziei civile nr. 3290 din_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
I. T.
D. C.
G.
N.
M.
GREFIER
B.
Red.D.C.G./dact.V.R. | |||
2ex./_ | |||
Jud.fond:A.M. Ion | |||
Jud.recurs:L. D. /S. | D. | /D. | G. |
