Decizia civilă nr. 2295/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 2295/R/2013
Ședința publică din 13 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta A. D. împotriva sentinței civile nr. 739/F din 22 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul B. -
N. în dosarul nr._ *, privind și pe pârâta intimată SC O. P. SA și pe
chematele în garanție - intimate A. | F. | P. B., D. | G. | A F. | |
P. B. -N., A. N. DE A. | F. | , D. G. | DE A. | A |
M. C. D. C. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei intimate SC O. P. SA, avocat Moroșan N. Agapia A., în substituirea domnului avocat Bilan I., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentanții chematelor în garanție - intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și chematelor în garanție - intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată SC O. P. SA a depus la dosar întâmpinare la care a anexat împuternicirea avocațială a domnului avocat Bilan G. I. .
Reprezentanta pârâtei intimate SC O. P. SA depune la dosar delegație de substituire și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentanta pârâtei intimate SC O. P. SA solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, întrucât în mod legal instanța de fond a apreciat că în speță termenul de prescripție este de 3 ani și nu de 5 ani, având în vedere faptul că acest litigiu a fost calificat ca fiind unul de dreptul muncii și este evident că termenul de prescripție aplicabil în cauză este de 3 ani. Având în vedere data la care s-a promovat acțiunea, acest termen nu a fost respectat, motiv pentru care este
evident că acțiunea este prescrisă.
Referitor la toate celelalte argumente care vizează fondul litigiului dacă se impune sau nu restituirea acestui impozit, reprezentanta pârâtei intimate SC O.
P. SA apreciază că nu se justifică a fi discutate, având în vedere că primează excepția prescripției .
În ceea ce privește la cheltuielile de judecată, reprezentanta pârâtei intimate SC O. P. SA arată că își rezervă dreptul de a le solicita separat pe calea unei acțiunii distincte.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin sentința civilă nr. 739/F/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._ *
, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor D. G. a F. P. B. -
N. și A. F. P. B. .
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul/a A. D. împotriva acestor pârâte ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins ca nefondate excepțiile tardivității și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC O. P. SA.
S-au respins excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta A. N. de A. F. - D. G. de A. a
M. C. .
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC
O. P. SA și-n consecință s-a respins ca prescrisă acțiunea precizată formulată de reclamantul/a A. D., împotriva pârâtelor SC O. P. SA și A. .
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC O. P. SA împotriva A. .
A fost obligat reclamantul/a să plătească pârâtei SC O. P. SA suma de 578,46 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Prin Sentința civilă nr. 555/2012 a Tribunalului B. N., Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal, pronunțată în dosarul nr. _ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la pârâtele D.
G. a F. P. B. -N., A. F. P. B. și SC O. P. SA, și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată față de acestea, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta A. N. de A. F. ,a fost admisă acțiunea formulată și completată de reclamantul/a A. D., împotriva pârâtei A. N.
de A. F. - D. G. de A. a M. C. și, în consecință: a fost obligată pârâta A. N. de A. F. - D. G. de A. a M. C. să restituie reclamantei/ului suma de 3.038 lei, reprezentând impozit pe venit, precum și dobânda legală de la data reținerii impozitului și până la data restituirii efective, a fost respinsă cererea de chemare în garanție
formulată de pârâta SC O. P. SA împotriva chematelor în garanție A. N. de A. F., D. G. a F. P. B. -N. și A. F.
P. B. ,a fost obligată pârâta A. N. de A. F. - D. G. de A. a M. C. să plătească reclamantei/ului cheltuieli de
judecată în cuantum de 1.190 lei, a fost obligat/ă reclamanta/ul să plătească pârâtei SC O. P. SA cheltuieli de judecată în cuantum de 368,38 lei.
Prin Decizia civilă nr.9095/2012 a Curții de apel C., Secția a II-a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal, a fost admis recursul declarat de pârâta A.
N. de A. F. împotriva Sentinței Civile nr. 555/2012 a Tribunalului
B. N., Secția a II-a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal, pronunțată în dosarul nr._, și a fost casată această sentință în întregime și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului B. N., Secția I civilă,completelor specializate în soluționarea litigiilor de muncă.
În considerentele acestei decizii, ce sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare potrivit art.315 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de recurs a calificat litigiul promovat de reclamant/ă ca fiind unul de dreptul muncii, în condițiile în care reclamantul/a este nemulțumit de faptul cum angajatorul a înțeles să interpreteze și să aplice dispozițiile legale atunci când a efectuat plata sumelor datorate ca urmare a concedierii, motiv pentru care nu există vreo rațiune a califica litigiu ca fiind unul de contencios fiscal. S-a mai indicat că angajatorului îi revine obligația de a calcula, reține și vira către bugetul de stat sumele datorate de angajați cu titlu de impozit, prin stopaj la sursă, dar această obligație îi revine și din perspectiva prevederilor art.40 alin.2 lit.f Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația de a plăti toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și de a reține și vira contribuțiile și impozitele datorate de salariați în condițiile legii.
Cauza fiind trimisă spre rejudecare a fost înregistrată sub nr. de mai sus.
Examinând în prealabil excepțiile invocate în cauză în condițiile art.137 Cod procedură civilă, tribunalul a reținut următoarele
.
În cadrul procesului de reorganizare a activității Zonei PECO B. conform Programului de reorganizare a P. SA, aprobat prin Hotărârile Consiliului de Administrație al P. SA din data de_ și respectiv_, în temeiul prevederilor art. 65-67 și art. 73-75 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, a fost emisă Decizia nr. 49 din_ privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantei/ului, înmânată personal acestuia, care a și semnat-o cu acea ocazie. Potrivit art.6 al menționatei decizii, valoarea netă a indemnizației de concediere acordată salariatului cu respectarea prevederilor art. 50 din contractul colectiv de muncă, completate cu prevederile Planului Social, ținând cont de vechimea acestuia în P., este de 15.947 lei (RON).
D. cuantumul brut al acestei indemnizații, s-a reținut și virat de către pârâta O. P. SA (în calitate de mandatar al instituțiilor financiare în temeiul art. 58 din Codul fiscal), bugetului general consolidat administrat de pârâta A.
N. de A. F., alături de contribuțiile pentru bugetul de asigurări sociale (CAS, CASS, șomaj), suma de 3038 lei cu titlu de impozit pe venit în procent de 16%, aspect atestat de fișa fiscală și confirmat unitar de litiganți. Prin cererea colectivă înregistrată la D. G. A F. P. B. -N. sub nr. 1559 din_ și adresată deopotrivă și ADMINISTRAȚIEI F. P. B., nerezolvată favorabil anterior demarării procesului, reclamanta/ul a solicitat restituirea impozitului și a contribuțiilor pentru bugetul de asigurări sociale reținute și plătite de către angajator pentru sumele compensatorii primite în urma disponibilizării colective, sume care, în opinia petiționarilor, nu sunt incluse în categoria veniturilor salariale și nu sunt impozabile conform legislației în vigoare.
Obiectul cererii deduse judecății, așa cum a fost acesta stabilit în aplicarea principiului disponibilității, vizează doar impozitul pe venit reținut și virat bugetului general consolidat
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor D. G. a F.
P. B. -N., A. F. P. B., A. N. de A. F.
- D. G. de A. a M. C. este întemeiată, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamant/ă împotriva acestora ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. In condițiile în care în litigiul de muncă demarat de fostul angajat împotriva pârâtei angajator și a celor trei organe fiscale, calificare stabilită de instanța de recurs în decizia de trimitere a cauzei spre rejudecare, nu există un raport juridic direct decât între angajat și angajator, lipsește legitimarea procesual pasivă a celor trei organe fiscale în raport de pretenția concretă dedusă judecății prin acțiunea principală de achitare
a contravalorii impozitului reținut aferent compensației de concediere acordată, pârâtul angajator neaflându-se într-un raport de solidaritate sau indivizibilitate cu pârâtele-organe fiscale. Totodată s-a avut în vedere că potrivit art. III din Hotărârea Guvernului nr.1171/2007 prin care a fost modificata Hotărârea Guvernului nr.495/2007 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de A. F., "începând cu data de 1 octombrie 2007, D. generala de administrare a marilor contribuabili se reorganizează ca direcție generală în cadrul Agenției Naționale de A. F., fără personalitate juridică, prin comasare. Comasarea se face prin absorbția Direcției generale de administrare a marilor contribuabili de către A. N. de A. F., in condițiile Decretului nr.31/1954 cu privire la persoanele fizice si persoanele juridice, cu modificările ulterioare."
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O. P. SA, invocată din oficiu de tribunal în primul ciclu procesual, soluția este diferită. Prin prisma verificărilor ce se impun a fi făcute, sunt relevante și obligatorii considerentele instanței de recurs în decizia de casare prin care s-a menționat că litigiul promovat de reclamant/ă este unul de dreptul muncii, în condițiile în care reclamantul/a este nemulțumit de faptul cum angajatorul a înțeles să interpreteze și să aplice dispozițiile legale atunci când a efectuat plata sumelor datorate ca urmare a concedierii, angajatorului revenindu-i obligația de a calcula, reține și vira către bugetul de stat sumele datorate de angajați cu titlu de impozit, prin stopaj la sursă, și din perspectiva prevederilor art.40 alin.2 lit.f Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația de a plăti toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și de a reține și vira contribuțiile și impozitele datorate de salariați în condițiile legii. Față de aceste dezlegări de drept obligatorii pentru instanța de rejudecare, în condițiile art.315 alin.1 C.pr.civ., tribunalul reținând și faptul că pârâta a fost angajatorul reclamantei/ului și că a procedat la reținerea și virarea sumei solicitate prin acțiune, a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale a pârâtei angajator.
Neîntemeiată este și excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârâta angajator SC O. P. SA. Contrar susținerilor acesteia, nu este aplicabil termenul de 30 de zile de la data comunicării deciziei de încetare a contractului individual de muncă, ținând cont de obiectul acțiunii civile deduse judecății prin care nu se atacă măsura încetării raporturilor de muncă între părți, ci se solicită plata unor sume de bani reținute și virate cu titlu de impozit de către pârâtă. Acest termen de 30 de zile invocat de pârâtă era aplicabil doar dacă se contesta măsura concedierii, ori nu acesta este obiectul litigiului dedus judecății, situație în care se impune respingerea acestei excepții.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC O. P. SA, tribunalul a admis-o, fiind întemeiată.
Reclamantul/a a solicitat prin acțiune restituirea sumei reținute și virate cu titlu de impozit din suma acordată de pârâta angajator cu ocazia concedierii ca indemnizație de concediere. Cum înainte s-a menționat, în prim ciclu procesual instanța de recurs a calificat litigiul dedus judecății ca fiind unul de muncă dezlegări de drept obligatorii pentru instanța de rejudecare, în condițiile art.315 alin.1 Cod procedură civilă.
Așa fiind, în cauză sunt aplicabile prevederile art.283 alin.1 lit.c Codul muncii în forma existentă la data sesizării instanței, în prezent art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat, ce stabilește că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau despăgubiri către salariat.
În cauză nu este aplicabil termenul de prescripție de 6 luni, conform art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii (actualul art.268 alin.1 lit.e), așa cum a susținut pârâta angajator, obiectul concret al pretențiilor deduse judecății nereferindu-se la neexecutarea unor clauze din contractul colectiv de muncă, ci la restituirea unor sume reținute și virate de angajator cu titlu de impozit din indemnizația de concediere acordată, ce au natura juridică a unor drepturi salariale neacordate integral. În cauză nu este aplicabil nici termenul de prescripție de 5 ani de la data încheierii anului financiar, așa cum s-a susținut de reclamant/ă în răspunsul la întâmpinare, deoarece fiind calificat litigiul ca fiind unul de muncă de către
instanța de recurs, incidente devin prevederile din legislația muncii inclusiv în ce privește termenul de prescripție, iar nu dispozițiile din C.pr.fiscală.
Astfel, tribunalul a constatat că acțiunea civilă pendinte a fost depusă și înregistrată în data de_, după expirarea termenului de prescripție de 3 ani, împlinit în data de_, termenul de prescripție de 3 ani pentru drepturile bănești solicitate de reclamant/ă curgând de la data comunicării deciziei de încetare a raporturilor de muncă în cuprinsul căreia se indică expres cuantumul net al sumei acordate angajatului, după reținerile făcute de angajator cu titlu de impozit și alte contribuții datorate statului, dată care în speță este_, decizia fiind semnată de reclamant/ă.
În consecință a respins ca prescrisă acțiunea precizată formulată de reclamanta/ul/a împotriva pârâtei SC O. P. SA.
În raport de rezolvarea defavorabilă a acțiunii principale, pentru considerentul neexercitării în termenul de prescripție, în temeiul art.60 alin.1 C.pr.civ., a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC O. P.
SA împotriva chematelor în garanție A. | N. | de A. | F. | - D. | G. | |
de A. a M. C. și D. | G. | a F. | P. | B. | -N. | - A. |
F. P. a municipiului B. ca fiind rămasă fără obiect, împrejurare ce exclude examinarea excepțiilor procesuale în legătură cu aceasta.
În temeiul art.274 C.pr.civ., tribunalul a constatat că reclamantul/a se află în culpă procesuală raportat la respingerea acțiunii formulate ca prescrisă, motiv pentru care a fost obligat/ă să plătească pârâtei SC O. P. SA suma de 578,46 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial achitat de pârâtă potrivit chitanțelor justificative depuse la dosar în toate fazele procesuale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. D.,
solicitând, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ., casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre soluționare instanței de fond.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că suma datorată de pârâta O.
P. SA reprezintă o diminuare a drepturilor salariale cu contravaloarea impozitului reținut de pârâtă și virat către bugetul statului, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile CAP. IV (art.137-142) din O.G. nr. 61/2002, termenul de prescripție fiind de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a fost achitat.
S-a mai precizat că în conformitate cu dispozițiile art. 55 al. 4 lit. j din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal (în forma de la data emiterii deciziei de concediere) nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primate de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, iar prin dispozițiile punctului 68 lit. l din normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, aprobate prin HG nr. 44/2004 nu se pot modifica prevederile din Codul fiscal menționate anterior.
Drept urmare, în condițiile în care sumele în discuție au fost calculate și reținute din plățile compensatorii acordate și cuvenite reclamantei în temeiul legii, contractului colectiv de muncă și programului de concediere colectivă, iar
aceste operațiuni au fost efectuate de către SC O. P. SA, în calitate de angajator, este întemeiată acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei SC O. P. SA la plata către recurent a diferenței dintre salariile compensatorii de care trebuia sa beneficieze și a salariilor compensatorii efectiv primite în urma desfacerii contractului individual de muncă ca urmare a concedierii colective.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosar în data de_ (f. 12), pârâta S.C.
O. P. S.A.
a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Recursul este nefondat.
Prin decizia de casare pronunțată în cauză în primul ciclu procesual s-a statuat, cu caracter obligatoriu conform dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, că obiectul prezentului litigiu îl constituie obligarea pârâtelor, inclusiv a SC O. P. SA, în calitate de fost angajator, la restituirea sumelor reținute cu titlu de impozit, din cele datorate reclamantei cu titlu de plăți compensatorii ca urmare a concedierii colective. Considerând în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit.f din Codul muncii că obligația angajatorului de a reține și vira contribuțiile și impozitele datorate de salariați este una proprie, instanța de casare a calificat prezenta cauză ca fiind un litigiu de muncă.
Drept urmare, așa cum judicios a constatat și Tribunalul, Curtea reține că termenul de prescripție al acțiunii deduse judecății, prin care s-a solicitat plata unor drepturi salariale neacordate integral ca urmare a reținerii impozitului pe venit, este de 3 ani conform art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii (în forma în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune).
Criticile din recurs în sensul că termenul de prescripție incident în cauză este de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a fost achitat impozitul sunt nefondate, întrucât art. 91 alin. 1 din OG 92/2003 (OG 61/2002 fiind abrogată) prevede că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Or, obiectul prezentei cauze îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate integral ca urmare a reținerii impozitului pe venit și nu se circumscrie în aceste condiții ipotezei din dispoziția legală menționată anterior.
De altfel, Curtea reține că în Codul muncii sau în Legea 62/2011 nu se reglementează un termen de prescripție mai mare de 3 ani, astfel încât criticile recurentului sunt nefondate și din această perspectivă.
Pentru aceste considerente și reținând și faptul că deși a invocat prevederile art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă, recurentul nu a dezvoltat motivele de recurs reglementate de aceste dispoziții legale, Curtea constată că instanța de fond a aplicat și interpretat corect normele legale incidente în cauză
(motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind nefondat), că nu se impune analiza motivelor de recurs relative la fondul cauzei și urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. D. împotriva sentinței civile nr. 739 din_ a Tribunalului B. N., pronunțată în dosar nr._ *, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
L. D. | S. | D. | D. | G. C. M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond:I.S.B.
