Decizia civilă nr. 3050/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3050/R/2013
Ședința publică din data de 12 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta U. S.
D. T. F. A. I. și de pârâta SC T. C. SA B. împotriva sentinței civile nr. 13707/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. _
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, av. A. F., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentantul reclamantei recurente arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, desființarea în parte a sentinței recurate și reținând cauza spre rejudecare, admiterea acțiunii și în ceea ce privește obligarea pârâtei la acordarea salariului suplimentar aferent anului 2010, a ajutorului material aferent sărbătorii de Paște pentru anul 2010, ajutorul material aferent sărbătorii de Crăciun pentru anul 2010 și a premierii cu ocazia Zilei Feroviarului pentru anul 2010, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, arătând în esență că prima instanță a realizat o bună prezentare a situației de fapt, însă a acordat drepturile solicitate doar parțial. Drepturile salariale neacordate se încadrează în prevederile dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c Codul muncii, respectiv angajatorul este obligat să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, precum și a dispozițiilor art. 241 și art. 243 alin. 1 din Legea nr. 53/2003. Precizează că drepturile salariale pentru anul 2009 au fost suspendate, însă pentru anul 2010 această clauză nu a mai operat. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar, reprezentând onorariu avocațial.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 13707 din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-au respins excepțiile necompetenței teritoriale, lipsei dovezii calității de reprezentant și prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiate.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta U. S. D. T.
F. în numele membrilor de sindicat Balet R. -B., I. I., Pietroianu I., Ghebosu Dumitra, Ghebosu F. E., Stan Crinuta, C. D., D. u Madeleine,
Zarif A. Cosmin, Stanciu A., Toma Gheroghe, Vasii E. L., Badircea M.
, Badircea Costin, Negoi G., Toma Stelu, Cosma G. Ana, Puenaru Mihai, Sandu Ana-M., T. u Crsitian, Alecu G. Dorel, Ene M., S. O., Soare D.
, Stan N. L. a, Pislaru C. a, M. escu Aurelia, Ghita Manuela, Ghita M.
, C. I., Bioliteanu M., Onita T., Paraschiv Petriso, R. M., David Tudorica, Pislaru G., Constantinescu V., Stanciu E. n, Gauca Constantin, Tudor I., Roman G., Neciu A., G. Florian, Craciunescu Mihail, Pasculescu Teodor, Neciu D., Bratu I. M., Mica Virginia E. A. ,
P. escu Nelida R., B. N., Nita I., C. asu Constantina, Dicu Ana, R. canu V., Spinu Sorin, Pitaroiu M., Olari V., Nedelcu D., Florea V., Stoflea N., B. lescu Mihai, Enache A., Butisanu I., P. escu Stefan, Mitrache M., Galan Florian, C. u A., Stroie Constantin, I. I., C. u N.
, Csengeri M., Ghita V., Spataru N., Gutu M., Badita Constantin G.
, Bulacu A., Pirlac Teodor, G. scu I., Focica Dorian, Linte Constantin, Mutu
C. an, Nedelcu I., Prodea E., Gubendreanu Florian, Mara N., Badeci I., Mara G., A. Dumitru, manea M., Clinciu Cornel, Raneti D. A., N.
S., Dobrinas Dumitru, P. Figan, Screciu Aurelia, Calin Fanica, Badea
, Badea M., Mutalip Fedin, Ghilerdea D. M., V. -Teslaru Florentin, Toma I., Moldoveanu A., Costescu N. lae, Puiu C. Costel, Jantea M., Toma G., Ciorabai Idman, Voinea Sorin C., Culisov V., Ismail Genan, Condulimazi C. an, Craciun Sandu Eigen, R. lescu Constantin,
u Haralambrie, Furtuna Costel, Iancu G., Malaescu T., Nagoda C. nel,
R. Mitica V., Durigo Cerasela, Fintina Teodor Romfiliu, Pascaru V., Blana
G., Creangă I. el, Orbulescu A. -I., Iarca N., Dumitrache A., Pamblica M.
, Tacea Dumitru, Bucur Teodor, Mocanita Grigore L. O., Gogot Constantin, Carsote G., D. Mihai L., Generalu Florea V., Dumitrache S., Purcareanu D. C., Purcareanu Petrisor, B. G., Soldan A., G. scu Vili, G. scu M., Buleandra Romeo, Scripcaru Robert, Mares I., I. M., Nastase Teodor G., Leu V., Picu Robert I. n, Ene A. D. ut, Galai A.
, Tacea Dumitru, P. N., Plamuti S. e, Ghecu G., Lorincz Stefan Csaba, Marusca L. Calin, Man Remus F., Bar M., U. C., Lazar N. G., Crecan S. D., Revnic Claudiu, Chira I., Zemianschi R., D. Cornelia, Maier A., Ples I., Iosip A., Apostol M., P. iuliana, Vescan E., P. O.
, Zaprea Olimpiu M., M. T. L., Parvu I., Donea D. I., Kerekes Iosif, Branea Tomas Stefan, Florian L. Sabin, Gherhes O., Gal Levente, Borza D.
, Titea I. G., C. G., Mastan Claudiu, Zemianschi Alisa I., Pantea Razvan, P. M., Rosca D. ut, Lehere D., Vasilca D. D. A., Patari D., A. u A. S., Cimpean I. M., Tisa Sorin Remus, Balogh Ernest, Afrim P. Stefan, A. N., Fazakas M., Dejeu Silviu, Dunies P., Secara F., T. Dumitru Octavian, Foitos M., N. L., Man I., Varvara Eduard, Ciocirlan D., B. A., Fitigau V., Cupsa Constantin M., C. V., P. Nelu, M. I. F., M. A., G. Matilda, Gavrea Ana-M., Baba M. Calin, V. A. Aristide, Tirla Cornel, Bucur Stelian, Puioc G., Jucan I., Bucur M., S. G., Orosz Emeric, T. n I. D. u, T. I., T. N. lai, T.
G. a, Petz D. ut, Call Antoneta, Duduta M., Stolniceanu L., R. cuta M., Zamurca Dumitru, Blinda P., Patracuta M., Biclea V. a, N. Constantin, Suciu D., Vasiliu A. Isabella, Canila F. Mihai, Vasiliu Tudorel L., Cretu Costelus, Clim P., Tescanu Costinel, Benghiac Mihai, Patracuta M., Spataru
, Jipa M., Melinte V., Murariu P. D., Hopinca I., Onciuleanu Lacramioara, Morosanu V., Vasiliu I., Oslobanu V. iu, M. C., Gheorghiu E., ferica Romica, Blanaru G., P. eti Sevastian, Murgoci G. V.
, Muraru Manuela, Muraru Cezar, Haler G. C., Salvari N. lai, Apostu Romeo, U. eanu L., Varariu Mihai, Croitor I. el, Opris S., Androne D. ,
Pentiuc M., Mirotoi Mihai, Iacob E., Postelnicu G., M. Eduard C., Chele I. n Mihai, Suciu I. el, Mustata C., Posa R., Nae V. V., Vesa L.
I. el, Lupu Lucretia C., D. Lelia Mioara, Gruia C., Fedeles N., Radoi Constantin Lazar, Pepa M., Brinduse Petrisor, D. u S., Bora Ilonca, Pirlogea Calin M., Peptenatu Constantin C. an, Prisaca Emanuel, Focan Florentin, B.
C. R., Tatar A., Adam F., Mixicu Emeric, P. a F., Mondec D., Tomos Calin, Zuba L., Daminescu Sorin, I. I., M. A., Florea M.
M. lena, Branet E., Buda Gligor I., Fordon olimpiu I., Ponta Flavius, Magulean I. E., Tigan I., S. Caius, Matisan N. sor, Ruja Dumitru, Dimb G.
, Badescu M., Beju A. G., R. L. M., Vanc V., Rob Dumitru E., Iacob F., Socaciu E. Codrut, Toc M. F., T. F. M., Dehelea S., Costescu daniel I., Tomulete M. Constanta, Roman I. .F., Pasconi A. D. el, Iorgoni P. Doinel, Girbaciu M. el, Biro Susana C., Lazar V. L., Serban L., Bologan Silviu M., Serban D., Camenita Constantin, Maiorescu Calin, Suciu I., R. M., June Darius, A. M., Muntean Iosif, L. ciu I. L.
D., Bozan Damian C., Jula M., Burza O. Srgiu, Hanas Cerasela L.
, Macovei G. Gabi, Diaconu D. M., Serghie M., M. ca M., Velescu N.
, Godinac Mihai-I., D. ulescu M., Soceneantu D. ut Dimitrie, Sabaila G., Juca Mihai, Copaceanu Ghita, Tiganila I., V. scu N., V. scu A. eta, Vas
A. -M., P. escu G. Titel, Craia Florian, B. Tiberiu, Cerbu I., Cornea D. ut, Onutiu DS na, Dimea M. M., Toth I., Gyenes Paraschiva Ella, F.
E. L., Handan G., Sida M., Kovacs Pavel, L. L. E., menționați în tabelele anexate acțiunii în contradictoriu cu pârâta SC T. C. SA.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamanți a salariului suplimentar aferent anului 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
S-au respins restul pretențiilor reclamanților privitoare la obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar aferent anului 2010, ajutorului aferent sărbătorii de Paști pentru anul 2010, ajutorului aferent sărbătorii de Crăciun pentru anii, 2009 și 2010 și la plata premierii cu ocazia Zilei Feroviarului pentru anul 2010.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamanți a sumei de 2.480 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut cu privire la excepția necompetenței teritoriale că, astfel cum s-a reținut în practica judiciară recentă, respectiv în cuprinsul Deciziei nr. 208 din 17 ianuarie 2012 pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de C. și Justiție, având ca obiect pronunțarea unui regulator de competență, în conformitate cu Legea dialogului social nr. 62/2011, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, putând introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor, în scopul apărării drepturilor acestora, decurgând din legislația muncii. Ca urmare, în astfel de situații în care sindicatului i se recunoaște calitatea nu doar de reprezentant al reclamantului, ci
legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, pentru determinarea competenței teritoriale se va ține seama, în sensul art. 284 alin. 2 din Codul muncii, de sediul sindicatului-reclamant, iar nu de domiciliul membrului de sindicat în numele căruia acționează.
Aplicând aceste principii jurisprudențiale în cauza de față și constatând că sediul Uniunii S. din T. F. este situat în localitatea Cluj- Napoca, tribunalul a respins excepția necompetentei teritoriale invocată, stabilind astfel că este competentă să judece prezenta cauză.
Referitor la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, instanța a reținut că membrii de sindicat menționați în aceste tabele au înțeles să împuternicească U. S. din T. F., ca în numele acestora și pentru aceștia, să formuleze și să susțină acțiune în justiție în dobândirea
următoarelor drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 prelungit prin acte adiționale până la_: salariul suplimentar aferent anilor 2009 și 2010, ajutorul material aferent sărbătorii de Paște pentru anul 2010 și sărbătorii de Crăciun pentru anii 2009 și 2010 și premierea cu ocazia Zilei Feroviarului pe anul 2010.
Cât privește excepția prescripției dreptului material la acțiune s-a reținut că potrivit art. 268 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii, cererea în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate se poate formula în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune.
Instanța a constatat că nu pot fi primite apărările pârâtei în susținerea excepției prescripției invocate, în sensul aplicabilității tuturor clauzelor contractului colectiv de muncă a termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. e din același act normativ, întrucât ar lipsi de obiect dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a-d din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, în fapt, membrii de sindicat au avut în anii 2009 și 2010 calitatea de angajați ai pârâtei.
Potrivit dispozițiilor art. 30 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008, salariații unităților feroviare beneficiază, pentru munca ireproșabilă desfășurată în decursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, de un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 71 din același contract colectiv, aceiași salariați beneficiază, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun, de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, iar de Ziua Feroviarului de o premiere al cărei cuantum este stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Aceste prevederi au fost preluate și în Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2009 - 2010, cu mențiunea expresă că drepturile referitoare la ajutoarele materiale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște, Crăciun și Ziua Feroviarului se acordă începând cu_ .
Ori, în raport de prevederile acestor contracte colective de muncă și ale actului adițional, instanța a constatat că acțiunea reclamantului a fost întemeiată în parte, membrii de sindicat reprezentați fiind îndreptățiți să primească salariul suplimentar pentru anul 2009.
Astfel, instanța a reținut că în cauză pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractele colective de muncă în ceea ce privește achitarea drepturilor mai sus menționate. Mai mult, pârâta nu a contestat existenta dreptului reclamanților de a li se plăti salariul suplimentar pentru anul 2009, singura apărare fiind aceea că drepturile salariale solicitate nu au fost achitate ca urmare a situației financiare dificile a companiei.
În cauza de față, revenea angajatorului sarcina de a proba existenta factorilor care au determinat necuprinderea în bugetul de venituri și cheltuieli a contravalorii salariului suplimentar pentru anul 2009. Simpla afirmație conform căreia aceste drepturi nu au fost acordate pentru lipsa de fonduri nu a fost de natura a justifica neîndeplinirea de către pârâtă obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă.
Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării Guvernului României a fondului necesar acordării salariului
suplimentar pentru anul 2009 s-a făcut din culpa pârâtei iar aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin Contractele Colective de Munca.
În temeiul art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorului îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de munca aplicabil, iar potrivit prevederilor art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, în vigoare la momentul încheierii contractelor colective de muncă analizate în prezenta cauză, contractele colective de munca produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta la plata către membrii de sindicat reprezentați a drepturilor salariale restante constând în salariul suplimentar pentru anul 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Totodată, s-au respins ca nefondate pretențiile reclamantului având ca obiect prima de Ziua Feroviarului aferentă anului 2010, ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paști aferent anului 2010, ajutorul material de Crăciun aferent anilor 2009 și 2010 precum și salariul suplimentar pentru anul 2010.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, având în vedere că pârâta a fost partea căzută în pretenții și că s-a formulat o cerere expresă în acest sens de către reclamantă, instanța a obligat pârâta la plata către aceasta a sumei de 2480 cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs U. S. D. T. F. CLUJ-NAPOCA și pârâta SC T. C.F.R. SA.
Pârâta SC T. C.F.R. SA
a solicitat modificarea sentinței, respingerea pretenției referitoare la salariul suplimentar ca fiind prescrisă în principal și netemeinică în subsidiar.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că drepturile pecuniare ce rezultă din contractul colectiv de muncă nu au caracterul unui salariu chiar daca sunt numite de părți astfel. De altfel salariul suplimentar se poate observa că nu este acordat în baza muncii prestate ci este un mijloc de premiere al angajatului care îndeplinește condițiile, ca urmare nu se poate susține în mod temeinic că acest mod de premiere are caracterul unui salariu așa cum este definit de art. 159 CM în sensul că este plătit angajatului în contrapartida muncii prestate
Instanța de fond nu a motivat respingerea prezentei excepții întrucât nu a arătat de ce aceste drepturi deduse judecații sunt considerate drepturi salariale, mai ales în condițiile în care conform legii salariul este contraprestația muncii, iar conform CCM al societății salariul este format din salariul de baza negociat plus sporuri aplicate în conformitate cu legea și CCM. Sporurile sunt reglementate în Anexa 3 iar după cum se poate observa aceste ajutoare nu sunt incluse în sporurile ce formează drepturi salariale.
Ca urmare, având în vedere toate aceste argumente, sumele solicitate fac obiectul contractului colectiv de muncă, iar față de prevederile art. 268(1) lit. e), urmează ca aceste solicitări să se constate prescrise întrucât termenul de 6 luni prevăzut de lege s-a împlinit.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea salariilor suplimentare aferente 2009-2010, arătă instanței că, potrivit art.2.23 din contractele colective de muncă aplicabile la nivelul societății "pentru munca ireproșabilă desfășurată în timpul anului, în prima lună a anului următor, personalul din SC T. C. SA va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului încheiat. Salariul suplimentar se acordă în baza hotărârii C. de Administrație, luată cu
consultarea reprezentanților organizațiilor sindicale semnatare ale prezentului CCM. Fondul necesar pentru acordare acestui salariu se constituie lunar în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar, cu încadrarea în prevederile bugetului aprobat". Ca urmare, conform acestor prevederi rezultă că salariul suplimentar se va acorda numai cu aprobarea C. de Administrație, și în condițiile în care s-a constituit fondul necesar și totodată a fost inclus în exercițiul bugetar al societății. D. adresa întocmită de Serviciul financiar- contabilitate, reiese împrejurarea că nu există nicio hotărâre a C. de Administrație care să prevadă acordarea salariului suplimentar pe 2010, astfel că se impune respingerea și a acestui capăt de cerere.
Potrivit bilanțurilor depuse la dosar, societatea a înregistrat pierderi, astfel că, prevederile art.2.23 din contractele colective de muncă aplicabile la nivelul societății, negociate prin acordul pârtilor, vor fi supuse rigorilor prevederilor OUG nr.81/1997, potrivit cărora societățile comerciale cu capital de stat, care au înregistrat pierderi la sfârșitul anului, nu au dreptul de a plați un salariu suplimentar din fondul de salarii.
Prin actul adițional la CCM 2009-2010 înregistrat la SMPS B. sub nr. 2591 s-a prevăzut că pentru anul 2009-2010 nu se mai acordă ajutoare materiale cu ocazia Paști, Crăciun, Ziua Feroviarului, ca urmare pentru aceste drepturi ne mai existând temei juridic. Pe de altă parte recurenta este societate cu capital de stat sub autoritatea M. ui Transporturilor și Infrastructurii, și sunt monitorizați conform OUG 79/2001 și OUG 79/2008, ceea ce înseamnă că recurenta trebuie să se încadreze în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli iar fundamentarea fondului de salariu se face pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut, care nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii.
Recurenta U. S. D. T. F.
a solicitat desființarea în parte a sentinței recurate și reținând cauza spre rejudecare, admiterea acțiunii introductive și în ceea ce privește salariul suplimentar aferent anului 2010, ajutorul material aferent sărbătorii de Paște pentru anul 2010, ajutorul material aferent sărbătorii de Crăciun pentru anul 2010, premierea cu ocazia Zilei Feroviarului pentru anul 2010.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind lipsită de temei legal pentru respingerea drepturilor salariate reprezentate de prima de Ziua Feroviarului aferentă anului 2010, ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paste aferent anului 2010. ajutorul material de Crăciun aferent anului 2010 precum și salariul suplimentar pentru anul 2010.
Așa cum se arată în sentința atacată, drepturile a căror acordare a fost solicitată sunt cuprinse în art. 30 și art. 71 din Contractul Colectiv de Muncă (C.C.M.) La Nivel De Grup De Unități F. pe anii 2006-2008 înregistrat la M. Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr. 2836/20 din_, prelungit cu 48 de luni prin Actul adițional înregistrat la M. Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 370 din_ și prelungit până în data de_ prin Actul adițional înregistrat la M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr. 629 din_ .
Acordarea acestor drepturi salariale a fost preluată și în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății intimate 2009-2010 înregistrat la D.M.P.S.- Municipiul B. sub nr. 2888/_, art. 2.23 și art. 6.9 (cu excepția primei de Ziua Feroviarului). Singura diferență impusă în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității intimate-pârâte, sub forma unui termen suspensiv, a fost că acordarea drepturilor salariale aferente ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Paște și ajutorului material de Crăciun se
suspendă până la data de_ . Acest contract colectiv de muncă la nivel de unitate a fost prelungit prin acte adiționale (nr. 2 și nr. 3) până în data de_, nefiind menținută suspendarea drepturilor salariale aferente ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Paste și ajutorului material de Crăciun.
Prin urmare, acceptând că prin voința expresă a părților semnatare din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate (contract colectiv de muncă inferior celui încheiat la nivelul grupului de unități feroviare) au fost suspendate, până la_, drepturilor salariale aferente ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Paște și ajutorului material de Crăciun, după această dată, adică începând cu_, drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități în ceea ce privește plata ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Paste aferent anului 2010, ajutorului material de Crăciun aferent anului 2010 precum și salariul suplimentar pentru anul 2010, sunt acordate și în conformitate cu Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, nefiind nicio restricție, condiționalitate sau termen suspensiv pentru acordarea lor.
Pârâta SC T. C.F.R. SA a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantul recurent.
U. S. din T. F. Cluj-Napoca a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului formulat de intimata pârâtă ca fiind nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de pârâta SC T. C.F.R. SA
este nefondat.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 din Codul muncii (în reglementarea anterioară modificării prin Legea nr. 40/2011) "cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din Codul muncii, textele legale fiind cele în vigoare la data derulării raporturilor juridice deduse judecății.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a - d din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Este real că drepturile cuvenite angajaților au fost denumite în Contractul colectiv de muncă ca fiind "salarii suplimentare";, sens în care s-a susținut de către pârâtă că nu au natură salarială, însă și din enumerarea criteriilor stipulate pentru acordarea acestor drepturi, din caracterul periodic al acordării acestora, și
anume anual, reiese cu certitudine caracterul salarial al drepturilor la a căror plată a fost obligat pârâtele.
Prin drept salarial nu se înțelege doar salariul de bază, ci așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 154 și urm. din Codul muncii, acesta semnifică și indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri care sunt exprimate în bani și reprezintă o contraprestație a muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, natura salarială nefiind dată doar strict de denumirea convenită de părți, ci de natura drepturilor care în final guvernează regimul juridic aplicabil.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că obiectul acțiunii îl constituie pretenții reprezentând drepturi salariale și termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile pretinse de reclamanți este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
În concret, cu privire la plata salariului suplimentar pentru anul 2009, Curtea reține că dreptul la acțiune s-a născut la data de_, iar întrucât acțiunea reclamanților a fost înregistrată în 19 iulie 2012, se constată că în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției și a reținut că nu s-a împlinit termenul de prescripție aplicabil în cauză de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c C. muncii.
Față de criticile pe fondul cauzei, Curtea reține că în mod temeinic și legal a considerat instanța de fond ca fiind întemeiată cererea reclamanților privind acordarea salariului suplimentar pentru anul 2009.
Astfel, prin art. 30 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, pe care reclamanții și-au întemeiat demersul lor judiciar, aplicabil și la nivelul unității pârâte, s-a stabilit că pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se pot opune contractele
colective de muncă încheiat la nivelul unității pârâte.
În consecință, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, având în vedere că din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 30 din Contractul colectiv la nivel de grup de unități (cu forță juridică superioară celui la nivel de unitate) rezultă caracterul pur și simplu al acestor drepturi. Așadar, o interpretare corectă a acestor texte duce indubitabil la concluzia că acordarea acestor drepturi este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea că "vor primi";, ceea ce exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
Critica recurentei în sensul că obligația lor de a achita drepturile pretinse era condiționată de încadrarea în buget, este nefondată și pentru că în Contractul colectiv de muncă părțile nu au inserat nici o clauză în care să limiteze sau condiționeze drepturile cuvenite.
Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot justifica apărarea în sensul exonerării de răspundere și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor, deoarece acordarea drepturilor în favoarea salariaților nu a fost condiționată sub acest aspect, fiind stabilite în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.
312 alin. 1 C.proc.civ. urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ., a fost invocat doar formal de către pârâtă, întrucât nu a indicat în ce mod instanța a acordat mai mult sau ceva ce nu s-a cerut prin acțiune, împrejurare față de care nu poate fi reținută incidența acestuia.
Recursul declarat de reclamant în numele membrilor de sindicat
este fondat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința obligării angajatorului de a plăti ajutorul material de Paști, Crăciun și prima aferentă Zilei Feroviarului pentru anul 2010, precum și salariul suplimentar pentru anul 2010.
Astfel, prin art. 71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte SC T. C. SA, s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un ajutor material pentru Paști și Crăciun și de o premiere pentru Ziua Feroviarului al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație la nivelul clasei unu de salarizare.
Totodată, 30 alin. 1 din același contract colectiv de muncă statuează:
"pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Acordul colectiv menționat s-a aplicat conform art. 4 de la data înregistrării, respectiv_, producând efecte timp de 24 de luni. Prin actul adițional nr. 370/_, aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la_ până la_ . Ulterior, valabilitatea contractul colectiv de muncă a fost prelungită până la 31 ianuarie 2011 prin actul adițional nr. 629/_ .
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor constând în ajutorul material de Paști, ajutorul material de Crăciun, prima aferentă Zilei Feroviarului pentru anul 2010 și salariul suplimentar aferent anului 2010 rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte.
În consecință, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, având în vedere că din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 30 și 71 din Contractul colectiv la nivel de grup de unități (cu forță juridică superioară celui la nivel de unitate) rezultă caracterul pur și simplu al acestor drepturi. Așadar, o interpretare corectă a acestor texte duce indubitabil la concluzia că acordarea acestor drepturi este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea "vor primi"; și "se va acorda"; ceea ce exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Nu poate fi acceptată apărarea formulată de intimată, în sensul aplicării cu prioritate a contractului colectiv de muncă la nivel de societate, iar nu a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități, fiind incidente sub acest raport prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare la data scadenței drepturilor, în condițiile în care doar prin Legea nr. 62/2011 a fost abrogată această lege), conform cărora contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin
Contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de grup de unități.
În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, (texte legale în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune)
"contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamantul erau îndreptățit la plata drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu mai sus menționate, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va admite recursul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului pe care o va modifica în parte în sensul că va obligă pârâta să-i plătească ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paște aferent anului 2010, ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Crăciun aferent anului 2010, premiul pentru Ziua Feroviarului aferent anului 2010, precum și salariul suplimentar aferent anului 2010.
Vor fi menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., având în vedre culpa procesuală a intimatei SC T. C. SA, o va obliga să plătească reclamantei recurentei suma de
1.240 lei cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial justificat cu chitanța depusă la fila 44.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DE C I D E :
Admite recursul declarat de U. S. D. T. F. CLUJ- NAPOCA împotriva sentinței civile nr. 13707 din_ a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta SC T. C. SA să plătească reclamanților și următoarele drepturi: salariul suplimentar aferent anului 2010, ajutorul material de Paști pentru anul 2010, ajutorul material de Crăciun pentru anul 2010 și premierea pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T. C. SA împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe intimata SC T. C. SA să plătească recurentei suma de
1.240 lei cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. SCB.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: A. M. I.
