Decizia civilă nr. 2635/2013. Conflict de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 2635/R/2013
Ședința publică din data de 22 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
D. G.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. D. împotriva sentinței civile nr. 11506 din 5 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ *, privind și pe pârâții intimați SOCIETATEA NAȚI. ALA DE T.
F. DE C. SA B. - R. S. DE T. F. DE C. C. și A.
J. PENTRU O. F. DE M. C., având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate S. SA B. - S. DE T. F. C. C., consilier juridic Berindean N., lipsă fiind reclamantul și reprezentantul pârâtei intimate AJOFM C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate S. SA B. - R. S. de T. F. de C. C. întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond.
De asemenea, se constată că la data de 21 mai 2013, prin fax, pârâta intimată AJOFM C. a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Reprezentantul pârâtei intimate S. SA B. - R. S. de T.
F. de C. C. depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția nulității recursului, față de lipsa motivelor de recurs.
Reprezentantul pârâtei intimate S. SA B. - R. S. de T.
F. de C. C. arată că în întâmpinarea formulată s-a făcut referire la faptul că reclamantul recurent nu arată în ce mod soluția instanței de fond este nelegală sau netemeinică, astfel că excepția invocată este întemeiată și solicită admiterea ei.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare asupra excepției nulității recursului.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 11506 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ *, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată
din oficiu de către instanță cu privire la capetele de cerere, formulate în rejudecare, privitoare la anularea deciziei nr. 400/190/_ privind desfacerea contractului individual de muncă, reîncadrarea la locul de muncă avut înaintea concedierii, obligarea pârâtei S. SA - R. S. de T. F. C. C. la plata unor daune morale și obligarea pârâtei A. J. de Ocupare a F. de M. C. la plata venitului lunar de completare prevăzut de art. 7 din OG nr. 9/2010 și în consecință:
Au fost respinse pentru autoritate de lucru judecat capetele de cerere formulate de reclamantul P. D. în rejudecare privitoare la anularea deciziei nr. 400/190/_ privind desfacerea contractului individual de muncă, reîncadrarea la locul de muncă avut înaintea concedierii, obligarea pârâtei S. SA - R. S. de T. F. C. C. la plata unor daune morale și obligarea pârâtei A. J. de Ocupare a F. de M. C. la plata venitului lunar de completare prevăzut de art. 7 din O.G. nr. 9/2010.
Au fost respinse capetele de cerere vizând obligarea la plata concediului de odihnă neefectuat și la plata primei de concediu formulate de reclamantul P. D. în contradictoriu cu pârâta S. SA - R. S. de T. F. C. C., cu sediul în C. -napoca, ca neîntemeiate.
A fost respins capătul de cerere vizând obligarea la plată a venitului lunar de completare prevăzut de art. 11 din O.G. nr. 9/2010 formulat de reclamantul P.
D. în conmtradictoriu cu A. J. de Ocupare a F. de M. C., ca neîntemeiat.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâte.
Asupra excepției autorității de lucru judecat invocată din oficiu de către instanță cu privire la capetele de cerere, formulate în rejudecare, privitoare la anularea deciziei nr. 400/190/_ privind desfacerea contractului individual de muncă, reîncadrarea la locul de muncă avut înaintea concedierii, obligarea pârâtei S. SA - R. S. de T. F. C. C. la plata unor daune morale și obligarea pârâtei A. J. de Ocupare a F. de M. C. la plata venitului lunar de completare prevăzut de art. 7 din OG nr. 9/2010, instanța a reținut că reclamantul a formulat aceste pretenții prin cererea de chemare în judecată și precizarea acestei cereri (f. 2-4, 25 și 36-37) depuse la dosarul de fond, asupra acestora pronunțându-se instanța de judecată prin Sentința civilă nr. 1522/_ în sensul respingerii acestora.
Dispozițiile cuprinse în această hotărâre judecătorească asupra acestor capete de cerere au rămas irevocabile, Curtea de Apel C. dispunând, prin Decizia civilă nr. 5263/R/_, exclusiv rejudecarea capetelor de cerere având ca obiect plata primei de concediu și plata concediului de odihnă neefectuat, menținându-se astfel celelalte dispoziții ale sentinței ce a făcut obiectul recursului reclamantului.
Pe fondul cauzei
, instanța a reținut că, în fapt, între reclamant și pârâtă au existat raporturi de muncă până la data de_, dată la care acestuia i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, prin decizia nr. 400/190/_ (f. 5-6), în cadrul unei proceduri de concedierii colective.
Reclamantul solicită, în cererea de chemare în judecată, ca pârâta să fie obligată la plata concediului de odihnă de 26 de zile, neutilizat, aferent anului 2010, și la plata primei de concediu aferente aceluiași an.
Asupra acestor capete de cerere instanța a reținut că, potrivit art. 144 din Codul Muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților, acesta neputând forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
De asemenea, în conformitate cu art. 145 alin. 2 teza a II-a din același act normativ, concediul de odihnă anual se acordă proporțională cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
Astfel cum reiese din adresa nr. 2579/_ și actele anexate acesteia (f. 18-25), în raport de perioada în care reclamantul a avut raporturi de muncă cu pârâta în cursul anului 2010, respectiv 01.01 -_, acesta era îndreptățit, proporțional cu perioada lucrată, la un număr de 9 zile de concediu de odihnă. Reclamantul P. D. a beneficiat efectiv de un număr de 2 zile de concediu pentru care i s-a plătit indemnizație, restul de 7 zile de concediu de odihnă neefectuate fiindu-i compensate financiar cu suma de 567 lei la încetarea raporturilor de muncă.
Ori, în raport de dispozițiile legale mai sus menționate și având în vedere această situație de fapt, s-a constatat că susținerile reclamantului în ceea ce privește plata concediului de odihnă neefectuat și plata primei de concediu sunt neîntemeiate.
Reclamantul a formulat în rejudecare un nou capăt de cerere vizând obligarea la plată a venitului lunar de completare prevăzut de art. 11 din O.G. nr. 9/2010 formulat de reclamantul P. D. în contradictoriu cu A. J. de Ocupare a F. de M. C., motivând că ar trebui să beneficieze de acest venit lunar deoarece s-a reîncadrat în muncă în perioada de șomaj.
Din analiza dispozițiilor art. 11 alin. 1 din OG nr. 9/2010, instanța a reținut că unul din criteriile legale pentru a se acorda acest venit lunar de completare este acela ca cel concediat să fi beneficiat o perioadă de timp de venitul lunar de completare prevăzut de art. 8 alin. 2 din OG nr. 9/2010, interval de timp în care să se fi reangajat.
Instanța a reținut că solicitarea reclamantului de plată a venitului lunar de completare prevăzut de art. 7 din OG nr. 9/2010 a făcut obiectul sentinței civile nr. 1522/_ a Tribunalului C., acest capăt de cerere fiind respins irevocabil.
Ori, în condițiile în care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, astfel cum s-a reținut mai sus, că reclamantul nu a avut dreptul de a beneficia de venitul lunar de completare prevăzut de art. 7 din OG nr. 9/2010, se impune a se constata că reclamantul nu este îndreptățit nici la a i se plăti venitul lunar de completare prevăzut de art. 11 alin. 1 din OG nr. 9/2010.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. D.
, solicitând rejudecarea întregului dosar și reiterând capetele de cerere formulate în fața instanței de fond.
La termenul de judecată din data de_ Curtea, din oficiu
, în temeiul art.
137 alin. 1, raportat la art. 303, art. 306 alin. 1 C.pr.civ., a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivarea acestuia, excepție ce va fi admisă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 306 alin. alin. 1 c.pr.civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. 2";.
De asemenea, potrivit art. 303 alin. 1 și 2 c.pr.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs; termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul a fost promovat anterior.
Din dosarul cauzei rezultă că hotărârea instanței de fond i-a fost comunicată reclamantului-recurent la data de 1 aprilie 2013 (fila 46 dosar fond), acesta a depus cererea de recurs în termenul legal de 10 zile conform dispozițiilor art. 215 din Legea nr. 62/2011, respectiv la data de 5 aprilie 2013, însă cererea înregistrată nu cuprinde și motivele de recurs, reclamantul limitându-se la a enumera solicitările sale fără a formula critici față de soluția primei instanțe de
admitere a excepției autorității de lucru judecat pentru unele dintre capetele de cerere formulate și de respingere ca neîntemeiate a celorlalte pretenții, astfel încât Curtea urmează să constate nulitatea recursului, întrucât în cauză nu sunt prezente motive de recurs de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. 2 C.pr.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul P. D. împotriva Sentinței civile nr. 11506 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ *, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S. -C. B. I. -R. M. D. G.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: A. M. I.
