Decizia civilă nr. 2850/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ N. 2850/R/2013
Ședința publică din data de 28 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 365 din 5 martie 20132013 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ privind și pe intimații reclamantul S. L. D. Î. M. și pârâții L. CU P. S. - C. S. Ș. B. M., Ș. CU CLASELE I - V.
"P. D. ";, Ș. G. "D. V. B. "; B. M., Ș. G. N. 4 M., C.
LOCAL B. M. și P. M. B. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că termenul a fost acordat în vederea comunicării cu intimații P. Municipiul B. M. și C. Local B.
M. a motivelor de recurs, procedură care a fost îndeplinită și acești intimați au formulat întâmpinare, înregistrată la data de 24 mai 2013.
Curtea, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea părților, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 365 din 5 martie 20132013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ s-au respins excepțiile lipsei calității și capacității procesuale ale pârâților C. Local B. M., P. M. B. M.
;
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învă- țământ M. în contradictoriu cu pârâții: L. cu P. S. -C. S. Ș. B.
M., Ș. cu clasele I-V. "P. D. "; B. M., Ș. G. "D. V. B. "; B. M.
, C. Local B. M., P. M. B. M. și, în consecință:
A fost obligat pârâtul L. cu P. S. -C. S. Ș. B. M. să calculeze salariile membrilor de sindicat utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și a O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, începând de la data de_ și până la_ pentru numiții Bilț Florentina, Bota L. Voichița, B. ea M., P. M., P. ișteanu
Lavinia, Sătmărel Nastasia, Călin M., B. C., Coca C., Cozma I., Dănesc D., D. iluc A., Grumaz D., Bonaț A., Fazacas Petru, Eberst M. ,
Ganta V., Gherghel A., Hendrea A., Hendrea Ș., Hotea R., M. C. ,
P. L., P. M. el, Sugar A., Terec A., Maxim I., Grumaz R., Iakab I.
, Borz M., Dărăban D., Petky I., Breban A., Put M., P. Florin, Nemeș Ofelia, Kosz Alexandru, Moje D., M. A., P. Susana, Raciu R., Rudics L., Stoian L., Tăbăcioiu C., D. D., Duruș D., Tătar I. a, I.
D. na, începând de la data de_ și până la data de_, pentru numitele
B. a Voichița M. și Oprea F. și să le plătească acestora diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestei dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
A fost obligată pârâta Ș. G. "D. V. B. "; B. M. să calculeze salariile membrei de sindicat B. a Voichița M., utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și a O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de apro- bare cu modificări a O.G. 15/2008, începând de la data de_ și până la_ și să-i plătească acesteia diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestei dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
A fost obligată pârâta Ș. cu clasele I-V. "P. D. "; B. M. să calculeze salariile membrului de sindicat M. M., utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și a O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, începând de la data de_ și până la_ și să-i plătească acesteia diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestei dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
A fost obligată pârâta Ș. G. nr. 4 M. să calculeze salariile membrului de sindicat Bolchiș C., utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și a
O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, începând de la data de_ și până la_ și să-i plătească acesteia diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestei dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M., P. M. B. M. să aloce unităților de învățământ: L. cu P. S. -C. S. Ș. B. M., Ș. cu clasele I-V. "P. D. "; B. M. și Ș. G. "D. V. B. "; B. M. sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Direcției Generale a F. P.
formulată de pârâtul C. Local B. M. și, în consecință:
A fost obligată D. G. a F. P. M. să aloce pârâtului C. Local B. M. sumele necesare plății drepturilor salariale datorate potrivit prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că așa cum reiese din adeverința depusă la filele 13-17 dosar, membrii de sindicat reprezentați în cauză, cu excepția numiților B. a Voichița M. Oprea F., Bolchiș C., M. M., constituie și au constituit personalul didactic și didactic auxiliar al unității școlare pârâte L. cu P. S. -C. S. Ș. B. M. în întreaga perioada vizată în prezenta acțiune:_ -_ .
Conform aceleiași adeverințe, membrii de sindicat B. a Voichița M. și Oprea F. au fost angajați la L. cu P. S. -C. S. Ș. B. M., doar la data de_, iar Bolchiș C., M. M., la data de_ .
În anul școlar 2009/2010, potrivit adeverinței nr. 1281/_, d-na B. a Voichița M. a fost angajata Ș. G. "D. V. B. "; B. M., iar în anul școlar 2010/2011 d-na Bolchiș C. a fost încadrată la Ș. G. nr. 4 M. (adeverința nr. 1021/_ ), iar d-nul M. M. la Ș. cu clasele I-V. "P. D. "; B. M. -f.20.
Prin cererea formulată reclamantul a solicitat instanței obligarea angajato- rului de a calcula salariile membrilor de sindicat începând de la data de_ și până la_, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008 și de a le plăti acestora diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite .
Prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale persona- lului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul Ro- mâniei prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octom- brie -_, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile sala- riale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, Decizia nr. 842/2 iunie 2009, Decizia nr. 989/30 iunie 2009).
Prin Decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată in Monitorul Oficial nr. 350 din_, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330^ 7 al. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 și în anul 2010, instanța reține următoarele:
Art. 7 alin. 2 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că "realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană
să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că
"în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.";
Art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 prevedea că "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salari- ului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de înca- drare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";
Însă, ținând seama de faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici Legea nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 al. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din
luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009.
Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Însă, cum prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, instanța a apreciat că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009.
O altă interpretare a prevederilor art. 5 al. 6 din O.U.G. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei susmenționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice .
Acest aspect l-a reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din
28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011, iar prin Decizia nr. 11 din _
Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova, a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Față de considerentele expuse, instanța a admis în parte cererea reclamantului și, având în vedere data nașterii raporturilor de muncă dintre părți, a obligat pe pârâtul L. cu P. S. -C. S. Ș. B. M. să calculeze salariile membrilor de sindicat utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și a O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, începând de la data de_ și până la_ pentru numiții Bilț Florentina, Bota L. Voichița, B. ea M., P. M., P. ișteanu Lavinia, Sătmărel Nastasia, Călin M., B. C., Coca C., Cozma I., Dănesc D., D. iluc A., Grumaz D., Bonaț A., Fazacas Petru, Eberst M., Ganta V., Gherghel A., Hendrea A., Hendrea Ș., Hotea R., M. C. ,
P. L., P. M. el, Sugar A., Terec A., Maxim I., Grumaz R., Iakab I.
, Borz M., Dărăban D., Petky I., Breban A., Put M., P. Florin, Nemeș Ofelia, Kosz Alexandru, Moje D., M. A., P. Susana, Raciu R., Rudics L., Stoian L., Tăbăcioiu C., D. D., Duruș D., Tătar I. a, I.
D. na, începând de la data de_ și până la data de_, pentru numitele
B. a Voichița M. și Oprea F. și să le plătească acestora diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestei dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Instanța a obligat pe pârâta Ș. G. "D. V. B. "; B. M. să calculeze salariile membrei de sindicat B. a Voichița M., utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și a O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de apro- bare cu modificări a O.G. 15/2008, începând de la data de_ și până la_ și să-i plătească acesteia diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestei dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Apoi, a obligat pe pârâta Ș. cu clasele I-V. "P. D. "; B. M. să calculeze salariile membrului de sindicat M. M., utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și a O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de apro- bare cu modificări a O.G. 15/2008, începând de la data de_ și până la_ și să-i plătească acesteia diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestei dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
A fost obligată pârâta Ș. G. nr. 4 M. să calculeze salariile membrului de sindicat Bolchiș C., utilizând coeficientul de multiplicare 1,000
cu valoarea de 400,00 lei
în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și a
O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, începând de la data de_ și până la_ și să-i plătească acesteia diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestei dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Instanța a obligat pe pârâții C. Local B. M., P. M. B. M. să aloce unităților de învățământ L. cu P. S. -C. S. Ș. B. M., Ș. cu clasele I-V. "P. D. "; B. M. și Ș. G. "D. V. B. "; B. M.
sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate din considerentele care au fundamentat și respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a acestora.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Direcției Generale a F. P.
formulată de pârâtul C. Local B. M., instanța a reținut următoarele: Potrivit art. XI al. 1 din O.U.G. nr. 92/2012 "plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite
executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, se va realiza astfel:
în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Al. (4) al aceluiași articol stabilește că "prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1)";.
Conform art. 52 din Legea 5/2013 " în anul 2013, plata titlurilor executorii se efectuează în cuantumul prevăzut pentru acest an prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, prin Ordonanța Guvernului nr. 17/2012, cu modificările ulterioare, precum și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012, din sumele aprobate la titlul "Cheltuieli de personal", în mod eșalonat în tranșe trimestriale egale.
(2) În bugetul M. ui F. P. - Acțiuni generale, la titlul "Cheltuieli de personal" este prevăzută o sumă globală, din care, prin hotărâre a Guvernului, pot fi majorate în ultima lună a fiecărui trimestru, în cazuri temeinic justificate, cheltuielile de personal prevăzute în bugetele ordonatorilor principali de credite finanțați integral de la bugetul de stat sau din venituri proprii și subvenții alocate de la bugetul de stat, pentru acoperirea necesarului de credite pentru plata titlurilor executorii conform alin. (1)";.
Potrivit art. 4 lit. b din Legea 5/2013, aplicabilă în speță raportat la dispozițiile O.U.G. N. 92/2012, din taxa pe valoarea adăugată s-au alocat 14.638,2 milioane lei sume defalcate pentru bugetele locale, din care: 10.390,1 milioane lei pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și municipiului București, potrivit anexei nr. 5.
Art. 5 al. 3 lit. a și b din Legea 5/2013 prevede că sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art. 4 lit. b) sunt destinate: finanțării de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat pentru categoriile de cheltuieli prevăzute la art. 104 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, respectiv plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, în cuantumul prevăzut prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, prin Ordonanța Guvernului nr. 17/2012, cu modificările ulterioare, precum și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012.
Capitolul III din H.G. 1274/2011 stabilește modalitatea de alocare a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru asigurarea finanțării de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Potrivit art. 2 al. 2 din H.G. 1274/2011 ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale transmit datele comunicate de unitățile de învățământ cu personalitate juridică direcției generale a finanțelor publice județene, iar conform al. 3, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene.
Dat fiind rolul Direcției Generale a F. P. M. în repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată în scopul plății sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, instanța, în temeiul art. XI al. 5 din O.U.G. 92/2012 coroborat cu art. 5 al. 3 lit. b și art. 52 din Legea 5/2013, cu art. art. 2 al. 2 din H.G. 1274/2011, s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Local B. M. și a fost obligată D. G. a F. P. M. să aloce pârâtului C. Local B. M. sumele necesare plății drepturilor salariale cuvenite membrilor de sindicat reprezentați în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate in sensul respingerii cererii de chemare in garanție a Direcției Generale a F. P. M., formulata de către C. Local B. M. si pe cale de consecința, respingerea obligării
M. ui F. P. la alocarea sumelor necesare plații drepturilor bănești solicitate
.
În motivele de recurs se arată că prin cererea de chemare in garanție, reclamanții au solicitat obligarea la: calculul si plata drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv incasate si cele cuvenite membrilor de sindicat in conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea O.G nr.15/2008, incepand cu 1 octombrie 2008, actualizate in funcție de indicele de inflație pana la plata efectiva; obligarea M. ui F. P. la asigurarea fondurilor necesare ordonotarilor de credite in scopul indeplinirii obligației de plata.
Consideră că sentința recurată este netemeinica, invocând lipsa calității procesuale pasive a M. ui F. P., întrucât instituția noastră nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Arată că rolul esențial in procesul bugetar si in execuția bugetara revine Guvernului respectiv Parlamentului potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de Guvern.
Reglementând rolul Guvernului la art.18 din aceeași lege, stabilește ca, acesta asigura insasi elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, precum si supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anula de execuție.
In asemenea condiții, admiterea cererii formulate împotriva M. ui F.
P. ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane si care nu se număra printre angajații M. ui F. P., incalcandu-se astfel prevederile art.14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, respectiv:
"{1) Cheltuielile bugetare au destinație precisa și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.
Nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici angajata și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuiala.
Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanța și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și
nu are prevederi bugetare."
Obligarea M. ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsita de suport legal si in același timp imposibila deoarece, aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice iar Ministerul Finanțelor Publice sa fie autorizat in acest sens da către legiuitor.
Prin Decizia nr. 10/_, înalta Curte de C. si Justiție a admis recursurile in interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe ianga înalta Curte de C. si justiție stabilind ca :
" in aplicarea dispozițiilor art.60 din Codul de procedura civila raportat Ia art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările si completările ulterioare, si art. 1-4 din OG, nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările si completările ulteriore, cererea de chemare in garanție a M. ui
F. P. formulata de către instituțiile publice anagajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut in favoarea cadrelor didactice titulare la ajutorul financiar prevăzut in favoarea cadrelor didactice titulare si /sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr.315/2006 privind stimularea achiziționării de cârti sau de programe educaționale pe suport electronic, necesre îmbunătățirii calității didactice, in invatamnatul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.
Solicită admiterea recursului pentru următoarele motive:
Potrivit art.2 din O.U.G nr.136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008:
"Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ, stabilită prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, se va aplica începând cu plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2009, în condițiile prevăzute de legea unitară de salarizare a personalului din sectorul bugetar si ținând seama de gradul de îndeplinire a criteriilor de performantă, de creșterea competitivității si calității actului de învățământ."
Efectele raporturilor de munca stabilite intre angajat si angajator se concretizează in obligații de ambele parti, iar una dintre obligațiile angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestata.
întrucât dreptul la salariu este un drept constituțional, diminuarea sa se constituie intr-o restrângere a exercițiului dreptului la munca, măsura ce se poate realiza numai in condițiile strict si limitativ prevăzute de art.53 din Constituție.
Astfel, conform dispozițiilor legii si a controlului de constituționalitate drepturile salariale au fost corect stabilite.
F. a de prevederile de mai sus, solicitam admiterea recursului in sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive formulata de Ministerul Finanțelor Publice.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, C. Local B. M., invocând excepția inadmisibilității recursului promovat de Ministerul Finanțelor Publice solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal
.
Arată că prin demersul juridic inițiat, reclamanții au chemat în judecată pârâții L. cu P. S. - C. S. Ș. B. M., Ș. cu Cls. I-V. "P. D. "
B. M., Ș. G. "D. V. B. " B. M., Ș. G. N. 4 M., C.
Local B. M. și P. M. B. M. . C. Local B. M. a chemat în garanție D. G. A F. P. M. .
Recursul în prezenta cauză a fost formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M. .
În acest context, neavând calitate de parte în litigiu, Ministerul Finanțelor Publice nu are abilitarea legală de a uza de căile de atac împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în contradictoriu cu alte persoane. Pentru aceste considerente, recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice solicităm să fie respins ca inadmisibil, soluție care nu mai permite examinarea criticilor aduse de acesta hotărârii atacate.
Sentința civilă nr. 365/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar cu nr._ este temeinică și legală.
C. local B. M. a înțeles să se îndrepte împotriva DIRECȚIEI GENERALE A F. P. M. întrucât aceasta are personalitate juridică proprie potrivit art. 1 alin. 1 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.3831/2011.
C. local B. M. a formulat cererea de chemare în garanție a DIRECȚIEI GENERALE A F. P. M. datorită apariției Legii 1/2011 a educației naționale precum și a metodologiilor finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat aprobate prin H.G.1395/2010 și H.G. 1274/2011.
Dacă în vechea reglementare dreptul de decizie de modificare a sumelor inițial aprobate aparținea legislativului în noua reglementare direcțiile generale ale finanțelor publice județene pot modifica bugetele inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost.
Arată că noile prevederi aduc modificări în legislația privitoare la finanțarea instituțiilor de învățământ pe care le prezentăm în istoricul ce urmează.
Legea 84/1995 a învățământului a prevăzut de-a lungul timpului numeroase modalități de finanțare a unităților de învățământ în cele ce urmează ne vom referi doar la modificările aduse după republicarea ei anterioară Deciziei nr. 10/2011 a înaltei Curți de C. și justiție precum și modificările ulterioare.
Articolul 167 din Legea 84/1995 a învățământului a fost modificat de
O.U.G. 354/2004 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995
3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de
care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
(5) Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuieli de personal;
Iar la art. 170 alin. 2 prevedea:
"(2) S. ul de finanțare a învățământului preuniversitar de stat asigură descentralizarea fondurilor la nivelul unităților de învățământ. Modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice."
Aceste prevederi generale au fost reglementate în concret prin Hotărâri de guvern anuale care privesc modalitatea de finanțare a cheltuielilor cu salariile.
H.G. nr. 1618 din 23 decembrie 2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 prevede la art. 3 alin. 3 și alin. 4
"(3)Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2010, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București se face prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare
(4)Calculul sumelor aferente unei unități administrativ-teritoriale se face prin ponderarea numărului de elevi/preșcolari cu standardele de cost prevăzute" în baza prevederilor art. 167 din O.U.G. 354/2004 și a H.G. nr. 1618 din 23 decembrie 2009 în situația în care apăreau cheltuieli suplimentare, cum sunt cheltuielile rezultate din hotărâri judecătorești ordonatorii de credite trebuiau să facă demersurile necesare în vederea suplimentării sumelor acordate unităților de învățământ prin rectificare bugetară.
În noua reglementare, în art. 4 alin H.G. 1395/2010 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2011, se prevede:
(6) în cazuri excepționale, atunci când sumele calculate nu asigură plata drepturilor sa la riale Ia unele unități de învățământ cu personalitate juridică, în cadrul sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată aprobate județului/municipiului București prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010, direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație.
Acest text de lege reprezintă o noutate pentru legislația în materie întrucât dă dreptul direcțiile generale ale finanțelor publice județene să facă redistribuiri ale sumelor nemaifiind obligatoriu necesar să se realizeze rectificări de ale bugetului de stat.
Mai mult decât atât ulterior a fost introdus art. 62 H.G nr. 926/2011 pentru completarea Hotărârii Guvernului nr._ privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2011 care prevede:
"62) Redistribuirea sumelor între unități de învățământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (6) și (61), va conduce
implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost."
În final precizează că prevederile din hotărârile de guvern privitoare la modalitatea de finanțare a unităților de învățământ au fost preluate și în noua lege a educației Legea 1/2011 care prevede la art. 104 alin. 5 că "Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Ș. al M. București"
Așa cum rezultă din coroborarea alin. 4 și 6 din H.G. 1274/2011 direcțiile generale ale finanțelor publice județene pot modifica bugetele inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost.
Curtea, analizând hotărârea atacată cu luarea în considerare a criticilor din recurs, ce se pot circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. constată că recursul este nefondat, hotărârea atacată fiind legală pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Prealabil Curtea analizează calitatea în care M.F.P. a exercitat calea de atac a recursului, aspect ce a fost pe cale de excepție invocat prin întâmpinare de intimatul C. Local B. -M. .
Acest aspect se află în legătură cu excepția lipsei calității procesual pasive a MFP invocată prin motivele de recurs.
În rezolvarea celor două excepții Curtea observă că la judecata în fond s-a formulat o întâmpinare de către MFP dar nu în nume propriu ci pentru D. M.
.
Se poate constata că din perspectiva părții care a formulat întâmpinarea, aceasta este D. M., ștampila și semnătura de pe întâmpinare aparținând D.
.
Formularea care desemnează pârâtul ce a formulat întâmpinarea este defectuoasă ca de altfel și motivele ei putând ușor duce în eroare. Însă așa cum a procedat și prima instanță, trebuie considerat că întâmpinarea aparține D. M.
.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține că întâmpinarea ar fi formulat-o MFP acesta nu a făcut-o în nume propriu ci pentru D. M. .
Că este așa rezultă și din faptul că nu a fost depusă dovada mandatului de reprezentare a MFP așa cum prevăd dispozițiile legale respectiv HG nr. 34/2009 și OMFP nr. 1227/2006 atunci când participă MFP în nume propriu în proces.
Prin motivele întâmpinării s-a încercat justificarea de către D. a lipsei calității sale procesuale pe care însă o invocă, prezentând atribuțiile MFP care într-adevăr nu are calitate procesuală pasivă în asemenea litigii.
A apreciat că prezentând lipsa calității procesuale pasive a MFP se justifică și lipsa calității ei procesuale pasive ca structură subordonată instituției administrative centrale arătate, omițând însă ca temeiurile cererii de chemare în garanție pe care chiar el, recurentul, le-a invocat în cerere vizează tocmai atribuțiile specifice D. M. pe care le are în legătură cu finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Se constată astfel că în mod corect prima instanță s-a pronunțat în cadrul procesual subiectiv cerut prin acțiunea introductivă și cererea de chemare în garanție.
În privința excepției lipsei calității procesual pasive invocate, în realitate invocată de D. M., pentru considerentele deja arătate nu poate fi reținută
întrucât motivarea excepției are în vedere exclusiv lipsa oricăror raporturi juridice și respectiv lipsa oricăror atribuții în finanțarea directă a învățământului
preuniversitar de stat, a MFP și nu a D. M., al cărui rol în implicare, acest tip de învățământ nu-l contestă.
Implicarea direcțiilor generale ale finanțelor publice în finanțarea publică rezultă din dispozițiile legale.
Astfel:
Art. 5 al. 3 lit. a și b din Legea 5/2013 prevede că sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art. 4 lit. b) sunt destinate: finanțării de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat pentru categoriile de cheltuieli prevăzute la art. 104 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, respectiv plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, în cuantumul prevăzut prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, prin Ordonanța Guvernului nr. 17/2012, cu modificările ulterioare, precum și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012.
Capitolul III din H.G. 1274/2011 stabilește modalitatea de alocare a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru asigurarea finanțării de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Potrivit art. 2 al. 2 din H.G. 1274/2011 ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale transmit datele comunicate de unitățile de învățământ cu personalitate juridică direcției generale a finanțelor publice județene, iar conform al. 3, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene.
Analizând hotărârea sub toate aspectele în baza art. 304/1 C.pr.civ. Curtea constată că nu sunt motive de nelegalitate.
Stabilirea obligațiilor către reclamantă aflate în sarcina pârâților a fost făcută corect.
În acest sens Curtea observă următoarele:
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În mod evident, chemând în judecată pe acest pârât, reclamanții au acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrelor didactice reprezentate în litigiu nu au fost calculate în acord
cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanții se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii recurenților, așa cum au fost arătate pe larg în sentință, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. _
"consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Or, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamanților de către recurenți în calitate de angajați ai acestora, ci prin obligarea la "asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor"; s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume.
Se reține incidența prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ. și art. 10 și 14 din Codul muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul | declarat | de recurentul MINISTERUL FINANȚELOR |
PUBLICE prin D. G. | A F. | P. M. împotriva sentinței civile |
nr.365 din_ a T. | ui M. | pronunțată în dosar nr._, pe care o |
menține. |
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.
I. T. D. C. G. N. M. N. N.
în C.O., semnează pentru în CO, semnează pentru în CO, semnează pentru Președintele Curții de Apel C. Președintele Curții de Apel C. Prim G. ,
Judecător V. M. judecător V. M. M. LENA T.
red.N.M./A.C.
2 ex. /_ jud.fond.G. B.