Decizia civilă nr. 3013/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3013/R/2013
Ședința publică din data de 11 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: D. C. G.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M.
B. M., respectiv recursul declarat de pârâtul P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 410 din 15 martie 2013, pronunțate de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, privind și pe intimații reclamantul S. L. D. Î.
M. și pârâții Ș. G. "I. L. C. "; B. M., Ș. G. R., C. LOCAL R., P. C. R. și D. G. A F. P. B. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că intimatul reclamant a formulat întâmpinare în cauză, înregistrată la dosar la data de 3 iunie 2013.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere solicitarea părților de judecată a ei și în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 410 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ au fost respinse excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive a pârâților P. municipiului B. M. și C. Local
B. M., invocate de aceștia prin întâmpinare.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Finanțelor P., invocată de acesta prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învăță- mânt M. în contradictoriu cu pârâții Ș. G. "I. L. C. "; B. M., Ș. G. R., C. Local B. M., P. municipiului B. M., C. Local R., P. comunei R. .
Au fost obligate pârâtele Ș. G. "I. L. C. "; B. M., Ș. G.
R., să calculeze drepturile salariale ale membrilor de sindicat Barra Lehel, Bol- dor C. a, Butoi V. a, I. S., R. L., Pampas E., Tamas C., Tanta
M., Palfi M., Cuciulatan Marioara, F. D. Andrei, Bogovit R., Mateșan I. ita, Hosu R., Borota Călin, Timb Edina, Czegenyi L., Gavrilaș N., Bocut Ariana și Sandru D., corespunzătoare perioadei în care aceștia au fost angajații pârâtelor, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de
400,00 lei,
în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și ale O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, începând de la data de_ și până la_
și să le plătească diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestor dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M., P. municipiului B. M. ,
C. Local R. și P. comunei R. să aloce unităților de învățământ pârâte a căror finanțare au obligația de a o susține sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a M. ui F. Publice prin D. G. a F. P. a Județului M., formulată de C. Local
B. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Membrii de sindicat Barra Lehel, Boldor C. a, Butoi V. a, Ionescu S.
, R. L., Pampas E., Tamas C., Tanta M., Palfi Mirela, Cuciulatan M.
, F. D. Andrei, Bogovit R., Mateșan I. ita, Hosu R., Borota Călin, Timb Edina, Czegenyi L., Gavrilaș N., Bocut Ariana și Sandru D., reprezentați în cauză de reclamantul S. Liber din Î. M. sunt angajați ai pârâtelor Ș. G. "I. L. C. "; B. M. și Ș. G. R., astfel cum rezultă din adeverințele nr. 452/_ (filele 11-12) și nr. 413/28.03.202 (fila 13).
S-a reținut că prin cererea formulată, reclamantul S. L. din Î. Maramureș a solicitat instanței obligarea pârâtelor Ș. G. "I. L. C. ";
B. M. și Ș. G. R. la calculul și plata drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a OG nr. 15/2008, prin utilizarea coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, începând de la data de_, ac- tualizate în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății.
Raportându-se la dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxi- liar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
S-a observa că acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -_, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
S-a reținut că această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, Decizia nr. 842/2 iunie 2009, Decizia nr. 989/30 iunie 2009).
De asemenea s-a reținut că prin Decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată în Monitorul Oficial nr. 350 din_, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor
didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330^ 7 al. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Mo- nitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 și în anul 2010, instanța a reținut următoarele:
Art. 7 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a perso- nalului plătit din fonduri publice menționa că "realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că "în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.";
Art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 prevedea că "în anul 2010, perso- nalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi a- fectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salari- ului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de înca- drare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";
S-a observat faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici Legea nr. 329/ 2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expi- rarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de perso- nal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.Of. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din lu- na decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009.
Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/ 2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu pre- vederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Reținând că prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 Î. Curte de C. și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, instanța a apreciat că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coe- ficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009.
S-a considerat de instanță că o altă interpretare a prevederilor art. 5 al. 6 din OUG nr. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei sus menționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice, acest aspect fiind reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din 28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011.
S-a apreciat că drepturile solicitate pot fi acordate doar până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic auxiliar din învățământ, respectiv până la data de_ .
Față de considerentele expuse, instanța a admis cererea având ca obiect obligarea unităților școlare angajatoare de a calcula drepturile salariale ale membrilor de sindicat Barra Lehel, Boldor C. a, Butoi V. a, I. S., R. L.
, Pampas E., Tamas C., Tanta M., Palfi Mirela, Cuciulatan M., F.
Andrei, Bogovit R., Mateșan I. ita, Hosu R., Borota Călin, Timb Edina, Czegenyi L., Gavrilaș N., Bocut Ariana și Sandru D., reprezentați în cauză de reclamantul S. Liber din Î. M., corespunzătoare perioadei în care aceștia au fost angajații pârâtelor, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și ale OUG nr. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a OG nr. 15/2008, începând de la data de_ și până la_ .
Instanța a obligat pârâții C. Local B. M., P. municipiului B. M.
, C. Local R. și P. comunei R. să aloce unităților de învățământ pârâte a căror finanțare au obligația de a o susține sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C. LOCAL B. -M.
solicitând admiterea acestuia și în principal casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe asupra cererii de chemare în garanție a DGFP M., iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul:
respingerii celui de-al doilea capăt de cerere privitor la obligarea C. ui local la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor salariale solicitate conform petitului I.
obligării chematului în garanție, în situația admiterii cererii, la alocarea fondurilor necesare plății la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile Legii ~ cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit cu fonduri publice coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, începând cu data de 01 ianuarie 2010 și până la 13 mai 2011, sumă actualizată cu indicele inflației de la data plății efective
admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a P. ui M.
B. M.
Prin motivele de recurs hotărârea a fost criticată sub mai multe aspecte,
după cum urmează.
Un prim aspect se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a calificat cererea de chemare în garanție a DIRECȚIEI GENERALE A F. P.
M. formulată de C. local B. M. ca fiind îndreptată împotriva M. UI
F. P. prin D. G. a F. P. .
C. local B. M. a înțeles să se îndrepte împotriva DIRECȚIEI GENERALE A F. P. M. întrucât aceasta are personalitate juridică proprie potrivit art. 1 alin. 1 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3831/2011.
S-a apreciat de recurent că prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002 și ale art. 3 din Hotărârea nr. 34/2009 reținute de instanță nu sunt incidente în cauză întrucât ele se referă MFP și la DGFP, incidente fiind dispozițiile Legii nr. 1/2011 a educației naționale și cele ale HG nr. 1395/2010 și HG nr. 1274/2011, dispoziții ce aduc modificări în legislația privitoare la finanțarea instituțiilor de învățământ.
În acest sens a arătat că Legea nr. 84/1995 a învățământului a prevăzut de-a lungul timpului numeroase modalități de finanțare a unităților de învățământ în cele ce urmează ne vom referi doar la modificările aduse după republicarea ei anterioară Deciziei nr. 10/2011 a înaltei Curți de C. și justiție precum și modificările ulterioare.
Articolul 167 din Legea 84/1995 a învățământului a fost modificat de
O.U.G. 354/2004 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995
3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administra tiv-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
(5) Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuieli de personal;
Iar la art. 170 alin. 2 prevedea:
"(2) S. ul de finanțare a învățământului preuniversitar de stat asigură descentralizarea fondurilor la nivelul unităților de învățământ Modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice."
Aceste prevederi generale au fost reglementate în concret prin Hotărâri de guvern anuale care privesc modalitatea de finanțare a cheltuielilor cu salariile.
H.G. nr. 1618 din 23 decembrie 2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 prevede la art. 3 alin. 3 și alin. 4
"(3)Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2010, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București se face prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare
(4)Calculul sumelor aferente unei unități administrativ-teritoriale se face prin ponderarea numărului de elevi/preșcolari cu standardele de cost prevăzute"
în baza prevederilor art. 167 din O.U.G. 354/2004 și a H.G. nr. 1618 din 23 decembrie 2009 în situația în care apăreau cheltuieli suplimentare, cum sunt
cheltuielile rezultate din hotărâri judecătorești ordonatorii de credite trebuiau să facă demersurile necesare în vederea suplimentării sumelor acordate unităților de învățământ prin rectificare bugetară.
S-a arătat că în noua reglementare, în art. 4 alin H.G. 1395/2010 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2011, se prevede:
(6)în cazuri excepționale, atunci când sumele calculate nu asigură plata drepturilor salariale Ia unele unități de învățământ cu personalitate juridică, în cadrul sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată aprobate județului/municipiului București prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010, direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație.
S-a interpretat că acest text de lege reprezintă o noutate pentru legislația în materie întrucât dă dreptul direcțiile generale ale finanțelor publice județene să facă redistribuiri ale sumelor nemaifiind obligatoriu necesar să se realizeze rectificări de ale bugetului de stat.
Mai mult decât atât ulterior a fost introdus art. 62 H.G nr. 926/2011 pentru completarea Hotărârii Guvernului nr._ privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2011 care prevede:
"62) Redistribuirea sumelor între unități de învățământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (6) și (61), va conduce implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost."
Un al doilea aspect vizează critica pe fond a hotărârii. În sensul criticii se arată că:
C. local al municipiului B. M. nu are calitatea de angajator și nu poate aloca fonduri unităților de învățământ decât în limitele fondurilor care le-au fost acordat de către D. G. a F. P. M. .
În sensul prevederilor Legii 53/2003, Codul muncii, în temeiul art. 14 alin (1). prin angajator se înțelege "persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă".
În situația contractelor individuale de muncă acestea sunt încheiate între directorul unității de învățământ în calitate de angajator și persoanele reprezentate de reclamant în calitate de angajați.
Au fost invocate dispozițiile art. 11 alin 5 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, conform căruia ..angajarea pe post se face de directorul tinitătii de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general", dar și dispozițiile art. 20 din Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 4925/2005 prin care este prevăzut faptul că, directorul scolii. în calitate de angajator, încheie contractele individuale de muncă cu personalul angajat, unitățile de învățământ au personalitate juridică, conform art 7 alin 8 si 9 din Legea 84/1995 și ale art. 19 din Legea 1/2011, calitate care le permite încheierea contractelor individuale de muncă.
În susținerea acestei critici s-a mai arătat că în privința alocării fondurilor necesare plății diferențelor salariale dorim să precizăm că obligația de plată a salariilor revine angajatorului care este unitatea de învățământ. în situația în care aceasta din urmă nu deține fondurile necesare ea se adresează primarului care este ordonatorul de credite de la nivelul unității administrativ teritoriale care la rândul lui apelează la D. G. a F. P. M. .
S-a arătat că prevederilor art. 104 alin. 5 din Legea 1/2011 a educației naționale "Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al M. București", finanțarea de bază cuprinzând potrivit art. 104 alin 2 lit. a din Legea 1/2011 "cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora"
Au fost reținute prevederile art. 4 alin. 3 din H.G. 1274/2011 privind metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe elev/preșcolar/an și finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2012 care prevăd că "Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2012, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare."
S-a concluzionat că așa cum rezultă din textele de lege mai sus invocate direcțiile generale ale finanțelor publice județene sunt ordonatori principali de credite cu privire la fondurile destinate cheltuielilor cu salariile ale unităților de învățământ.
în situația în care unitatea de învățământ nu dispune de fonduri necesare acoperirii sumelor destinate cheltuielilor cu salariile acestea se pot adresa direcției generale ale finanțelor publice județene pentru acoperirea acestor sume după procedura prevăzută la art. 5 alin, 4 din H.G. 1274/2011 potrivit căreia "în cazuri excepționale, inclusiv cele prevăzute la art. 4 alin. (6), atunci când sumele calculate nu asigură plata drepturilor salariale prevăzute la art. 1 alin. (2) sau nu asigură plata cheltuielilor prevăzute la art. 1 alin. (4) la unele unități de învățământ cu personalitate juridică, în cadrul sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate județului/municipiului București prin legea bugetului de stat pe anul 2012, direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație"
S-a apreciat că important este că potrivit art. 5 alin. 6 din H.G. 1274/2011 "Redistribuirea sumelor între unități de învățământ cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (4) și (5), conduce implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost."
S-a considerat că din coroborarea alin. 4 și 6 din H.G. 1274/2011 direcțiile generale ale finanțelor publice județene pot modifica bugetele inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor din motivele de recurs, ce pot fi circumscrise art. 304 pct. 9 din C.pr.civ., Curtea apreciază recursul nefondat și hotărârea atacată legală și temeinică pentru considerentele ce succed.
În ce privește prima critică aceasta este neîntemeiată întrucât instanța s-a pronunțat asupra unei cereri de chemare în garanție formulată de recurent.
Așa cum rezultă din formularea petitului întâmpinării depuse (f. 40 dosar de fond) s-ar putea crede că aceasta ar fi fost făcută de MFP însă atât din arătarea sediului instituției ce a formulat-o cât și din ștampila și semnătura aplicate la finalul întâmpinării rezultă că aceasta a fost făcută de chemata în garanție DGFP Bistrița-Năsăud.
Că este așa rezultă și din faptul că nu a fost depusă dovada mandatului de reprezentare a MFP așa cum prevăd dispozițiile legale respectiv HG nr. 34/2009 și OMFP nr. 1227/2006 atunci când participă MFP în nume propriu în proces.
Prin motivele întâmpinării s-a încercat justificarea de către DGFP a lipsei calității sale procesuale pe care însă o invocă, prezentând atribuțiile MFP care într-adevăr nu are calitate procesuală pasivă în asemenea litigii.
A apreciat că prezentând lipsa calității procesuale pasive a MFP se justifică și lipsa calității ei procesuale pasive ca structură subordonată instituției administrative centrale arătate, omițând însă ca temeiurile cererii de chemare în garanție pe care chiar el, recurentul, le-a invocat în cerere vizează tocmai atribuțiile specifice DGFP M. pe care le are în legătură cu finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Se constată astfel că în mod corect prima instanță s-a pronunțat în cadrul procesual subiectiv cerut prin acțiunea introductivă și cererea de chemare în garanție.
În privința criticii pe fond ce vizează și I. P. ui mun. B. -M. este apreciată de Curte tot ca neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În mod evident, chemând în judecată pe acest pârât, reclamanții au acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrelor didactice reprezentate în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanții se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii recurenților, așa cum au fost arătate pe larg în sentință, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a)
pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. _
"consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Or, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamanților de către recurenți în calitate de angajați ai acestora, ci prin obligarea la "asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor"; s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume.
Se reține incidența prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ. și art. 10 și 14 din Codul muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL și P.
B. M. împotriva sentinței civile nr. 410 din_ pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
T. N. M. D. C. G.
în C.O., semnează pentru în C.O., semnează pentru Președintele Curții de Apel C. Președintele Curții de Apel C.
Judecător V. M. Judecător V. M.
G. ,
N.
în C.O., semnează pentru PRIM G. ,
M. LENA T.
Red.N.M./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: D. M. H.
