Decizia civilă nr. 3225/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3225/R/2013
Ședința publică de la 25 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. A. C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1994 din 07 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată C.
E., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, avocat Sevianu Ana M., lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța pune în discuție aspectul privitor la lit. n și a din Contractul Individual de Muncă încheiat între părți, respectiv dacă în perioada de probă de 90 de zile calendaristice, se poate proceda la desfacerea Contractului Individual de Muncă la simpla manifestare de dorință a părților.
Reprezentanta pârâtei recurente consideră că sunt aplicabile dispozițiile art. 31 alin. 3 din Codul muncii, iar pe de altă parte, desfacerea contractului individual de muncă s-a făcut în perioada în care persoana a manifestat dezinteres total de a rămâne să lucreze în firmă. Arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei-intimate, cu cheltuieli de judecată, susținând pe larg motivele invocate în memoriul de recurs depus la dosar.
Apreciază că modul în care s-a procedat la desfacerea contractului individual de muncă este legal, reclamanta intimată nu era cazul să rămână să
lucreze în firmă, având în vedere dezinteresul total pe care l-a manifestat în perioada cât a lucrat în cadrul societății. Contractul Individual de Muncă și Actul Adițional la Contract au fost semnate de reprezentantul legal al firmei și de către reclamanta-intimată, acte care au fost depuse la I.T.M., însă ulterior, reclamanta intimată, având în vedere că în perioada cât a fost angajată a avut acces la biroul și la actele firmei, a procedat la ștergerea semnăturii de pe exemplarele depuse la sediul societății.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1994 din_ a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul numărul_, a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanta C. E. în contradictoriu cu pârâta SC A. C. S.R.L. și s-a anulat decizia de concediere nr. 7/_ emisă de angajator.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantei diferența dintre drepturile salariale achitate și drepturile salariale aferente perioadei_ -_ .
S-a constatat încetate raporturile de muncă la data de_ prin demisie.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Între reclamantă, în calitate de salariat, și societatea pârâtă, în calitate de angajator, au fost stabilite raporturi juridice de dreptul muncii, fiind încheiat contractul individual de muncă nr. 16/_ .
Prin contract s-a stabilit că reclamanta urma să presteze activitate pentru societatea pârâtă începând cu data de_, pe perioadă nedeterminată, în funcția de manipulant mărfuri, salariul stabilit fiind de 670 lei brut, fiind încheiat și actul adițional nr. 4/_
Deși reclamanta a susținut că a refuzat semnarea contractului individual de muncă, instanța apreciază că susținerile acesteia nu sunt reale, atât timp cât pârâta a prezentat în fața instanței exemplarul original al acestui contract din care rezultă că în locul destinat semnăturii salariatului a fost aplicată o semnătură asemănătoare cu cea care a aparține reclamantei, dar greu vizibilă din cauza pastei corectoare aplicate peste aceasta. De altfel, faptul acoperirii semnăturii de la rubrica destinată semnăturii salariatului din contractul individual de muncă, este lesne de observat și pe exemplarul depus în copie la dosarul cauzei. De asemenea, reclamanta însăși și-a întemeiat pretențiile pe raportul juridic de muncă stabilit între părți prin prestarea de activitate în beneficiul societății pârâte, susținând însă că a prestat activitate pentru aceasta din urmă începând cu data de_, iar nu cu data menționată în cuprinsul contractului individual de muncă.
Asupra perioadei în care reclamanta a prestat efectiv activitate la societatea pârâtă, instanța a reținut că potrivit declarației martorului Farcas I., la începutul lunii iulie, martorul a vizitat în mod repetat punctul de lucru al societății pârâte pentru a face cumpărături, și de fiecare dată reclamanta se afla în magazin. De asemenea, reclamanta a depus adeverința eliberată de medicul de medicina muncii în dat de_, prin care se atesta că aceasta era aptă de muncă în sectorul alimentar. Prin urmare, deși cererea de angajare adresată societății pârâte este data_, din probele analizate rezultă că demersurile în vederea angajării la societate au avut loc anterior acestei date, martorul menționat arătând că a și întâlnit-o pe reclamantă în mod repetat la punctul de lucru al societății pârâte. Pe de altă parte, nu poate fi reținută depoziția martorei Georgiu L., conform căreia reclamanta s-ar fi prezentat doar 3 zile la locul de muncă, timp în care nu a lucrat efectiv, atât timp cât martora se află în relații de prepușenie cu societatea pârâtă, declarația sa fiind aptă a fi subiectivă.
Cu privire la încetarea raporturilor juridice de muncă dintre părți, instanța a constatat că prin raportul nr. 3/_ întocmit de Mureșan I. în calitate de director al societății SC A. C. S. s-a reținut că salariata reclamantă a absentat nemotivat 3 zile consecutiv de la locul de muncă, fără o notificare scrisă prealabilă și că a operat modificări nejustificate și neîntemeiate asupra documentelor firmei, prin decizia nr. 4/_ emisă de directorul societății a fost constituită comisia de cercetare disciplinară prealabilă, iar prin raportul nr.
5/_ Comisia a concluzionat că fapta angajatei de a absenta nemotivat 3 zile consecutiv de la locul de muncă fără notificare scrisă prealabilă și de a modifica documentele firmei fără a avea acordul sau autorizarea societății în acest sens este una "foarte gravă";, motiv pentru care a recomandat desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Astfel, prin decizia nr. 6/_ emisă de angajator s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantei, fiind emisă decizia nr. 7/_ de desfacere a contractului individual de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 251 C.muncii rep., sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția avertismentului, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, iar în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii. A. .3 al aceluiași articol prevede că neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin.2 fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării prealabile.
În cauză, pârâta în calitate de angajator nu a făcut dovada convocării salariatei reclamante în vederea cercetării disciplinare, în condițiile art. 251 alin.2 C.muncii, iar cercetarea disciplinară a fost efectuată în absența acesteia, astfel că instanța a reținut nulitatea absolută a deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă nr. 6 și 7/_ în temeiul dispozițiilor art. nr. 251 alin.1 C.muncii rep..
Cu privire la data încetării raporturilor de muncă, instanța a constatat că aceasta este reprezentată de momentul denunțării unilaterale a contractului de către salariata reclamantă, respectiv începând cu data de_ . Aceasta este de altfel data menționată în notificarea comunicată angajatorului cu privire la achitarea drepturilor salariale.
Raportat la dispozițiile art. 820 C.muncii, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei diferența dintre drepturile salariale achitate și drepturile salariale aferente perioadei_ -_ .
Pentru considerentele expuse, instanța a admis acțiunea conform dispozitivului.
Ca parte căzută în pretenții în temeiul art. 274 alin.1 și 3 C.proc.civ., a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat în parte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta
, solicitând casarea și rejudecând cauza să se respingă acțiunea, cu cheltuieli de judecată.
În drept, invocă prevederile art. 486, art.488, pct.6, 8, art.496, 498 Cod proc.civ, textele de lege încălcate sau aplicate greșit fiind art. 251 C. muncii, apoi un art. invocat greșit - art.820 Cm., inexistent, probabil s-a dorit trimitere la art. 253 Cm.
Contestatoarea solicită plata unor drepturi salariale și schimbarea deciziei de concediere disciplinara cu decizie de concediere prin acordul părților, susținând că a lucrat în perioada 1-_, data la care i s-a prezentat din partea firmei un act adițional la contractul de munca, act cu care nu a fost de acord, în_ arătând ca nu mai dorește să lucreze în firma.
Tribunalul a constatat încetarea raporturilor de muncă la data de_ prin demisie ceea ce reclamanta nu solicitase.
Cererea reclamantei pentru angajare în cadrul societății, în calitate de manipulant marfă, datează din data de_ .
Au urmat depunerea rezultatelor analizelor medicale și încheierea contractului individual de munca nr.16/_ și a actului adițional la contract,
cu același număr și aceeași data, acte semnate de reprezentantul legal al firmei și de reclamantă și depuse la ITM conform regulilor în materie.
Reclamanta, care avea acces la biroul și la actele firmei, a procedat la ștergerea semnăturii sale de pe actele menționate, semnătura ce se vede totuși sub ștersătura cu culoarea alba și care exista și pe exemplarele depuse la ITM, situație în care nu poate susține ca nu a fost de acord cu actul adițional. Recurenta nu avea interes sa practice ștersături pe acele acte sau sa adauge semnături false cât timp depusese originalele la ITM.
Daca s-ar lua în considerare contractul și actul adițional pe care reclamanta a șters semnătura sa, s-ar regăsi în situația în care părțile nu a avut o relație de angajat/angajator și contestația ar fi lipsita de obiect iar recurenta ar fi lipsită de capacitate procesuala pasiva.
Având în vedere semnarea contractului de munca și a actului adițional, se constată legalitatea deciziei disciplinare de desfacere a contractului de muncă.
Cu actul numit INFORMARE, reclamanta este anunțata să-și înceapă activitatea la sediul firmei, în calitate de manipulator marfa, pe o perioada nedeterminata, începând cu data de_, urmând să beneficieze de 21 zile
lucrătoare de concediu anual de odihna, cu un salariu brut de 670 lei/luna.
La data de_, cu nr.3, se întocmește raportul conducătorului de munca, care constata ca reclamanta a absentat nemotivat 3 zile consecutiv de la locul de munca, fără notificare prealabila sau fără a cere încetarea contractului de munca prin acordul părților, operând modificări neaprobate asupra documentelor firmei.
Prin decizia nr.4/_, a fost constituită comisiei de cercetare disciplinară, întocmind raportul nr.5/_ cu concluziile sale.
În lipsa oricărei explicații din partea reclamantei, cu decizia nr.7/2011, acesteia i se desface disciplinar contractul de munca.
Practic reclamanta a funcționat în cadrul firmei în perioada 14.07.- _
, cu program în zilele fără soț.
Pentru efectuarea analizelor medicale necesare angajării contestatoarea s- a prezentat la laboratorul de analize numai în_, aducând rezultatele în _
, data până la care le era imposibil să o angajeze fără să devină pasibili de sancțiuni.
La data de 1 iulie 2011 nici nu o cunoștea pe contestatoare.
Martora Georgiu L., angajată, a fost zilnic în firma, a încercat sa o ajute pe reclamantă să se acomodeze și a auzit-o pe reclamanta spunând că nu dorește sa rămână la firma, că i s-a cerut demisia dar nu și-o va da, că a fost prevenită că i se desface contractul de munca dar a răspuns ca nu o interesează, a venit cu cheile unității și le-a aruncat pe masa șefei, a umblat printre acte și și- a șters semnăturile de pe ele.
Pe de alta parte, martorul Farkas Ian este prieten de familie cu reclamanta, nu-și amintește zilele în care mergea la cumpărături și reclamanta a fost cea care cu 5 zile înainte de audiere i-a precizat zilele de 1 iulie și 19 iulie.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și al modificării deciziei nr. 7/_ emisă de pârâtă în sensul că temeiul juridic al încetării raporturilor de muncă îl constituie dispozițiile art. 31 alin. 3 Codul muncii.
Practic, petitul secund al acțiunii l-a constituit cererea reclamantei de modificare a deciziei de concediere sub aspectul temeiului acesteia, încât, în loc de un temei disciplinar, să se rețină acordul părților.
Prima instanță nu a admis această cerere, ci a constatat încetarea prin demisie a contractului individual de muncă.
Aceasta, în condițiile în care, prin întâmpinarea depusă la fond, pârâta s-a opus admiterii acțiunii, arătând că reclamanta s-a făcut vinovată de abaterile disciplinare reținute în sarcina sa, contestând practic acordul de voințe sub acest aspect.
Recursul prezent vizează același aspecte, pârâta pledând pentru temeinicia și legalitatea deciziei de concediere.
Or, se constată că potrivit convenției părților, cuprinsă în contractul individual de muncă încheiat de acestea (fiind nerecurate reținerile primei
instanțe sub acest aspect, al existenței acestui contract), la litera "L a"; s-a stipulat o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 3 Codul muncii, pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia.
Ca urmare, este legitimă solicitarea reclamantei intimate de a nu se reține caracterul disciplinar al încetării raporturilor de muncă - aspect lezionar pentru aceasta în parcursul său profesional - în condițiile în care Codul muncii reglementează o unică modalitate de încetare a contractului individual de muncă în timpul perioadei de probă, anume, prin notificare scrisă.
Pe de altă parte, nu poate fi reținută ca legală tranșarea primei instanțe privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantei prin demisie, în condițiile în care nu s-a depus în probațiune un act care să surprindă manifestarea de voință în acest sens a reclamantei și nici nu s-a prevalat reclamanta de o atare manifestare de voință.
Nici solicitarea de a se constata încetat contract individual de muncă prin acordul părților, cum solicită reclamanta, nu este întemeiată, în condițiile în care pe perioada de probă, sunt aplicabile dispozițiile art. 31 alin. 3 Codul muncii, astfel încât, fiind probată doar emiterea deciziei de concediere disciplinară, deci manifestarea de voință a angajatorului pentru încetarea contractului individual de muncă, încetarea acestuia se consideră întemeiată în drept pe aceste prevederi legale. Aceasta, prin aplicare teoriei conversiunii actelor juridice, care permite a se considera un act nul ca fiind valabil dacă este privit sub haina unei alte instituții juridice decât cea pe care au denumit-o părțile. Or, decizia nr. 7/_, nulă ca decizie de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, este valabilă ca manifestare de voință a angajatorului de a înceta contractul individual de muncă al angajatului său pe perioada de probă.
De altfel, în ședința de judecată, reprezentanta pârâtei recurente a arătat că înțelege să se prevaleze de aceste dispoziții legale, puse în discuția părților din oficiu.
Cât privește drepturile salariale pe care le-a pretins reclamanta, acestea sunt datorate doar pentru perioada ulterioară încheierii contractului individual de muncă, anume, data de_ .
Nu poate fi reținută drept convingătoare proba testimonială furnizată de reclamantă, întrucât martorul propus de aceasta a arătat specific faptul că știe din relatările reclamantei, făcute cu 5 zile înaintea termenului la care a fost audiat, datele exacte între care reclamanta a prestat activitate la firma pârâtă. Or, în acest mod, martorul și-a anulat propria mărturie, atestând că nu cunoaște prin propriile simțuri aceste date, ci i-au fost indicate de parte spre a fi arătate instanței, nefiind de altfel credibil ca un martor să poată cunoaște cu precizie o perioadă de timp relativ mică în care o persoană a lucrat ca vânzătoare cu un an în urmă la punctul de lucru din zonă.
Așa fiind, singura probă care atestă perioada în care a lucrat reclamanta este contractul individual de muncă, motiv pentru care va fi admis recursul și sub acest aspect, reducându-se perioada pentru care pârâta va fi obligată la plata drepturilor salariale la cea care reiese din înscrisuri, anume, 14-_ (data de_ este indicată chiar de reclamantă prin acțiune, marcând astfel limitele petitului sub acest aspect).
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 276 C.proc.civ., Curtea va compensa cheltuielile de judecată aferente fondului, urmând ca fiecare parte să suporte cheltuielile pe care le-a făcut, întrucât admiterea fiecărei poziții procesuale s-a făcut în parte.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., va fi obligată intimata reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 și art.
3041C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta SC A. C. S.R.L. împotriva sentinței civile numărul 1994 din_ a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul numărul_, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta C. E. în contradictoriu cu pârâta SC A. C. S.R.L. și în consecință:
Modifică decizia nr. 7/_ emisă de pârâtă în sensul că temeiul juridic al încetării raporturilor de muncă îl constituie dispozițiile art. 31 alin. 3 Codul muncii.
Obligă pârâta la plata drepturilor salariale în favoarea reclamantei, corespunzătoare perioadei 14-_ .
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți la judecata în fond. Obligă pe intimata C. E. să plătească recurentei suma de 500 lei,
cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
I. T. | M. | N. | S. | D. |
aflat în CO, semnează Președintele instanței,
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. R. -M. V.
GREFIER,
A. B.
