Decizia civilă nr. 1701/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1701/R/2013
Ședința publică din 01 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTORI: S. D.
: D. G.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta SC S. C. S. împotriva sentinței civile nr. 5392 din 29 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat G. G. -D., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că la data de 28 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă SC S. C. S. a transmis prin fax la dosar concluzii scrise la care a anexat în copie xerox Statele de plată - salariați permanenți aferente perioadei decembrie 2011-aprilie 2012 (filele 32-36).
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 25 martie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5392 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Gârbovan
G. D., în contradictoriu cu pârâta SC S. C. S., și în consecință, a fost anulată decizia de concediere nr. 59/_ emisă de pârâtă, a fost obligată pârâta să îl reîncadreze pe reclamant pe postul și funcția deținută anterior concedierii, și să îi plătească despăgubiri egale cu plata salariilor indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de_ și până la reîncadrarea efectivă.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 620,04 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a avut calitatea de angajat al societății SS C. S.R.L. dar prin Dec. nr. 1/_, i s- a desfăcut contractul de muncă în baza art. 65 alin. 1 Codul muncii.
A atacat această hotărâre iar prin decizia civilă nr. 5378/R/2011 a Curții de A. C., cererea i-a fost admisă în întregime.
Prin urmare, s-a dispus anularea decizie nr. 1, reintegrarea acestuia în funcția avută anterior și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale, cu salariile indexate majorate și reactualizate începând cu_ până la reintegrarea efectivă.
Deși decizia Curții de A. C. este irevocabilă, pârâta nu a trecut la executarea ei. Prin urmare, nu s-au achitat sumele de bani dispuse prin instanță și nici nu s-a procedat la emiterea deciziei de reîncadrare în funcție a reclamantului. Dimpotrivă, s-a formulat o contestație în anulare, care a fost și ea respinsă în cursul lunii mai 2012 (f.19).
După pronunțarea Curții de A. C., pârâta avea obligația de a emite o nouă decizie de reîncadrare în funcție a reclamantului și de a face cuvenitele mențiuni în Registrul general de evidență al salariaților.
Neprocedând în acest sens, în data de_ i s-a cerut avocatei reclamantului să prezinte un punct de vedere cu privire la modalitatea de executarea decizie Curții de A. C. (f.39-40).
În data de_ aceiași unitate emite o adresă către reclamant, prin care i se aduce la cunoștință să se prezinte în_ în fața comisiei de disciplină instituită la nivelul unității, cu mențiunea că în caz de neprezentare urmează a se desface contractul de muncă în temeiul art. 61 alin. 1 lit. a Codul muncii.
Așa se face că la data de_ s-a și emis o decizie purtând nr. 59, prin care reclamantului i s-a desfăcut contractul de muncă conform art. 61 lit. a Codul muncii.
Or, pentru a i se desface contractul de muncă, acesta trebuia mai întâi reîncadrat pe postul avut anterior, trebuia emisă o decizie în acest sens care să fie operată și înregistrată în Revisal.
În speță, pârâtul nu a făcut dovada că a executat Decizia Curții de A. C., în ceea ce privește despăgubirile bănești și reintegrarea pe postul avut anterior.
Din această perspectivă este nelegală decizia nr. 59/2012 privind desfacerea contractului de muncă al reclamantului, în condițiile în care acesta nu a fost reangajat și nu avea un contract valabil încheiat la data emiterii deciziei.
În aceste condiții, nici demararea procedurii disciplinare nu este legală, în cauză se invocă absențe de la locul de muncă, respectiv neprezentarea în data de_, când în esență, la această dată niciuna dintre părți nu făcuseră vreun demers privind reluarea activității.
Art. 252 Codul muncii menționează că sancțiunile disciplinare se iau în 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii, or, în cauză, acest termen este cu mult depășit.
Prin urmare, niciunul dintre argumentele pârâtei nu pot fi luate în considerare, atâta vreme cât în esență este vorba despre nerespectarea unei hotărâri judecătorești, iar neaplicarea ei ar face ca hotărârea judecătorească să rămână neexecutată în detrimentul reclamantului.
Unitatea pârâtă avea obligația ca în calitate de angajator să acționeze cu bună credință și să aducă la îndeplinire acea decizie, or prin toate demersurile nu a făcut altceva decât să se opună executării acesteia.
Fiind îndeplinite prevederile art. 80 alin. 1 și 2 Codul muncii, a fost admisă acțiunea reclamantului și s-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 59/_ emisă de pârâtă, obligarea acesteia să îl reîncadreze pe reclamant pe postul și funcția deținută anterior concedierii, și să-i plătească despăgubiri egale cu plata salariilor indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de_ și până la reintegrarea efectivă. Pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 620,04 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta SS C. S. a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâta a invocat dispozițiile art.274 Codul muncii conform cărora "hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept". De vreme ce instanța a dispus anularea deciziei de concediere intra în
funcțiune principiul retroactivității, adică nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor ci și pentru trecut, înlăturând efectele concedierii produse intre momentul emiterii actului și cel al anularii de către instanță. Din acest principiu izvorăște și cel al repunerii în situația anterioară, ceea ce înseamnă că persoana în cauză trebuie sa-și recupereze toate drepturile de care a fost deposedată prin decizia nelegala a angajatorului, respectiv statutul de salariat, funcția, postul, locul de muncă, precum și despăgubiri echivalente cu salariul datorat pe acea perioadă cât a fost împiedicat să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu.
În aceste condiții nu este necesară emiterea unei decizii noi prin care angajatorul să dispună repunerea salariatului în postul deținut anterior, deoarece cu ocazia soluționării litigiului s-a tranșat această problemă a funcției ocupată de salariat, astfel că angajatorul trebuie să se conformeze reintegrându-l pe salariat în litera și în spiritul titlului executoriu care consacra redobândirea calității de salariat.
Intimatul nu trebuia să aștepte emiterea unei decizii de reîncadrare pe postul deținut, deoarece odată anulată decizia de concediere acesta a redobândit calitatea de salariat pe care o avea anterior deciziei anulate. Astfel, după ce salariatul ia cunoștința de hotărârea ce ii este favorabila trebuie sa solicite reluarea activității iar angajatorul trebuie sa acționeze cu buna credința aducând la îndeplinire acea hotărâre. Legea nu prevede obligativitatea emiterii unei decizii a angajatorului prin care salariatul sa fie repus in postul deținut anterior. Odată anulată decizia de desfacere a contractului individual de muncă, nu este necesară emiterea unei noi decizii de reintegrare a salariatului in funcția deținută anterior, deoarece acesta rămâne angajatul societății și se bucură de aceleași drepturi avute anterior deciziei.
De asemenea instanța în mod greșit reține faptul că nu s-au efectuat modificările in Registrul general de evidență al salariaților în urma rămânerii definitive a Deciziei Curții de A. C. nr. 5378/R/2012, deoarece recurenta a făcut dovada efectuării acestor modificări depunând la dosarul cauzei extras din programul REVISAL de unde reiese că s-a modificat data de încheiere a contractului individual de munca si de asemenea s-a dat eficiența hotărârii in ceea ce privește anularea deciziei de concediere. Acest înscris, purtând denumirea de "extras din revisal - anexa 8", s-a depus la dosarul cauzei la termenul din data de_, fiind inadmisibil ca instanța să îl omită și să susțină în cuprinsul hotărârii că nu s-au efectuat modificările in Registrul general de evidență al salariaților.
Recurenta a expediat în luna februarie 2012 adresa nr. 179/_ atât intimatului cât și avocatei acestuia. Fiind interpelat în cursul interogatoriului cu privire la acest aspect intimatul a susținut că nu a primit nicio adresa nici de la avocatul sau și nici prin poștă, susținând faptul ca el nu locuiește la adresa respectivă, acolo locuind doar mama lui, care de asemenea nu are cunoștință despre vreo adresa comunicata de către SC S. C. S. . Toate aceste afirmații nu relevă altceva decât reaua credința și nesinceritatea reclamantului, care în realitate nu a dorit să primească corespondența de la angajator, plicul cu adresa întorcându-se la expeditor (așa cum se poate observa din anexele depuse la dosar), deși adresa destinatarului indicata pe plic este str. S., nr. 27, J., Sălaj, fiind aceeași cu adresa pe care intimatul a indicat-o și prin cererea de chemare în judecata ca fiind adresa sa de domiciliu, adresă care este înscrisă pe contractul individual de munca și la care s-a mai purtat corespondența cu acesta, aspecte pe care le-a indicat atât în dezbaterile orale pe fondul cauzei cât și în cuprinsul concluziilor scrise, însă instanța fondului le-a omis cu desăvârșire susținând că recurenta nu a efectuat nici un demers în vederea punerii în executare a deciziei Curții.
Raportul final al cercetării disciplinare s-a întocmit și înregistrat la data de_, iar decizia de concediere nr. 59/2012 s-a emis la data de_, astfel este lesne de observat că între cele doua acte s-au scurs 27 de zile și nu "mai mult de 30 de zile" așa cum eronat reține instanța. Cu privire la acest aspect trebuie avută în vedere și Decizia I. nr. 16/2012 pronunțată în dosarul nr. 15/1012, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Avocatul Poporului si Procurorul General de pe Lângă I. care stabilește că "în interpretarea art. 252 alin. 1 din Codul Muncii, republicat, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicare sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prea labile la registratura unității".
Invocând dispozițiile art. 80 alin 2 Codul muncii, este evident că instanța de fond consideră că situația anterioară emiterii deciziei este situația în care contractul individual de munca nr. 4913/II/H/2007 este perfect valabil și între părți există o relație contractuală izvorâtă dintr-un contract individual de muncă, pentru că, în caz contrar, dacă ar considera că nu este valabil atunci nu ar dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei. Astfel, intervine o mare contradicție între susținerile instanței, deoarece, anterior, aceeași instanță, consideră "în condițiile în care acesta nu a fost reintegrat, nu avea un contract valabil încheiat la data emiterii deciziei".
Reclamantul G. G. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat
, arătând în esență că nu a fost reintegrat în funcția deținută anterior, că pârâta nu i-a solicitat să se prezinte la locul de muncă în vederea reîncadrării, că în REVISAL nu a fost înregistrată decizia de reîncadrare, că deși a demarat executarea silită, pârâta nu s-a conformat dispozițiilor deciziei civile nr.5372/R/2011 a Curții de A. C. cu excepția plății drepturilor salariale. Se susține că pârâta avea obligația de a emite o decizie de reîncadrare și de a o comunica reclamantului, iar termenul de 30 de zile curge de la data de_, fiind depășit la data de_ . În fine, se invocă nulitatea deciziei de concediere pentru nedescrierea faptei considerate abatere disciplinară în raport de neindicarea în convocator și în decizia de concediere a zilelor în care reclamantul a absentat de la serviciu.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va admite recursul pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr.5378 din_ a Curții de A. C. (dosar nr._ ) a fost anulată decizia de concediere nr.1/_ emisă de pârâta și s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția și postul deținute anterior, corelativ cu plata drepturilor salariale corespunzătoare.
Repunerea părților în situația anterioară în sensul art. 78 alin.2 Codul muncii (anterior republicării) semnifică redobândirea calității de salariat de către reclamant și renașterea drepturilor și obligațiilor reciproce ale părților unui contract individual de muncă, fără alte formalități cum sunt cele invocate de reclamant: emiterea unei decizii de reîncadrare, comunicarea sa către salariat, înregistrarea sa în REVISAL.
Reintegrarea salariatului în funcția și postul deținute anterior concedierii operează în temeiul hotărârii judecătorești, ce reflectă aplicarea dispozițiilor art.78 alin.2 Codul muncii (anterior republicării).
Nu reprezintă, prin urmare un demers obligatoriu în vederea punerii în executare a hotărârii judecătorești emiterea de către angajator a unei dispoziții interne de reîncadrare a salariatului și nici înregistrarea sa în REVISAL, deoarece hotărârea judecătorească este executorie prin sine însăși, fără a depinde de eventuale formalități interne ale angajatorului, care, de altfel, nu produc efecte juridice diferite de cele ale titlului executoriu.
Curtea de A. reține astfel că prin reintegrarea reclamantului pe postul și funcția deținute anterior au fost înlăturate efectele concedierii nelegale, renăscând în sarcina sa obligațiile ce dau conținut raporturilor juridice de muncă, inclusiv prezentarea la serviciu pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice funcției deținute.
De altfel, instanța de recurs remarcă faptul că pârâta nu a rămas inactivă cu privire la punerea în executare a dispoziției de reintegrare, contactând avocatul reclamantului precum și reclamantul la începutul lunii februarie 2012 la scurt timp după motivarea deciziei civile nr.5378/2011 (la_ ), în vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor titlului executoriu (filele 39-40 fond și 58-60 fond).
Acest demers al pârâtei care nu are caracter obligatoriu deoarece salariatului îi revenea obligația de a se prezenta la serviciu fără o notificare/înștiințare prealabilă din partea angajatorului, relevă buna sa credință cu privire la aducerea la îndeplinire a dispoziției de reintegrare a reclamantului.
În acest context, Curtea de A. nu consideră utilă examinarea conduitei pârâtei privind executarea celorlalte dispoziții ale titlului executoriu, deoarece în prezenta cauză prezintă interes doar măsura reintegrării reclamantului în funcția deținută anterior concedierii.
De asemenea, se reține că reclamanta nu a dovedit că pârâta ar fi refuzat să îl primească la locul de muncă, neprobând nici că a încercat să se prezinte la locul de muncă, ulterior pronunțării deciziei civile nr.5378/_ .
Un atare refuz ar fi justificat absența de la serviciu din moment ce chiar angajatorul este cel care, în această ipoteză eventuală, îl împiedică pe salariat să presteze munca. Notificarea nr.282/_ emisă prin intermediul BEJ Adam și Oszocczki (filele 23-25 fond) este ulterioară desfășurării cercetării prealabile în cadrul căreia s-a constata absența reclamantului de la serviciu, astfel încât nu poate proba refuzul angajatorului de a-l reintegra pe reclamant.
Cu privire la motivele de nulitate ale deciziei de concediere Curtea observă că termenul de 30 de zile precizat de art.252 alin.1 Codul muncii republicat, curge, potrivit dezlegării obligatorii dată prin Decizia nr.16/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, de la data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității. Acest moment este în speță_ (fila 89 fond), în raport de care emiterea deciziei de concediere la_ se încadrează în termenul legal de 30 de zile.
În fine, cu privire la modul în care este expusă fapta imputată reclamantului prin decizia de concediere, Curtea constată că aceasta precizează în mod clar absența reclamantului de la serviciu până la data emiterii deciziei de concediere, ceea ce semnifică un interval de timp, nefiind necesară prin urmare indicarea fiecărei zile a acestui interval.
În acest sens, este relevantă constatarea că "reclamantul nici până la această dată nu s-a prezentat la serviciu și nici nu a motivat în vreun fel lipsa de la locul de muncă";, fiind indicată și împrejurarea că reclamantul nu a dat curs convocării nr.26/_ în cuprinsul căreia (f.42 fond) s-a indicat, contrar apărărilor intimatului că din_ absentează nemotivat.
În concluzie, Curtea de A. constată că decizia de concediere respectă exigențele legale edictate de art.252 alin.2 Codul muncii, fiind sub aspectul stării de fapt temeinică.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. în temeiul art.312 alin.2 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ. va admite recursul, va modifica în tot hotărârea în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantului, care în
temeiul art.274 C.pr.civ., va fi obligat să plătească pârâtei suma de 850 de lei cheltuieli de judecată la fond (fila 107 fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SS C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 5392 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantului G. G. -D. în contradictoriu cu pârâta SS C. S.R.L.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 850 lei, cheltuieli de judecată la fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
L. D. | S. | D. | D. | G. |
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. P. R. a
