Decizia civilă nr. 3282/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3282/R/2013
Ședința publică din 27 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T.
F. DE M. "C. M. " SA împotriva sentinței civile nr. 1637/F din 08 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. _
, privind și pe reclamanții intimați R. - D. M., T. I., U. A., P. T.
, P. V., H. M. I. și pe pârâta intimată S. "C. M. " SA - S. T.
, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamanților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cursul acestei zile de 27 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții intimați R.
- D. M., T. I., U. A., P. T., P. V., și H. M. -I. au
depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulat de
S. N. de T. F. de M. "C. M. SA - S. T. și păstrarea în totalitate a sentinței civile atacate, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus reclamanții: R. D. M., T. I., U. A., P. T., P. V., H.
M. I. au chemat în judecată pe pârâtele: S. N. DE T. F. DE
M. C. M. S.A. B. și S. T. a SOCIETĂȚII NAȚIONALE DE T.
F. DE M. ,,C. M., solicitând instanței obligarea pârâtelor la plata diferențelor de salariu rezultate prin luarea în calcul a salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut de art. 41 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură T. uri pe perioada iulie 2009-martie 2010, față de sumele efectiv primite, actualizate cu rata inflației cu începere de la data nașterii drepturilor până la data plății efective; obligarea pârâtelor la plata diferențelor dintre prima de vacanță pentru anul 2009, prima de Crăciun pentru anul 2009, salariul suplimentar pentru anul 2009 și salariul suplimentar pentru
anul 2010 parțial, determinate în funcție de un salariu de bază minim brut de 700 lei și sumele efectiv încasate, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective; precum și la operarea modificărilor corespunzătoare în carnetele de muncă, cu plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Prin sentința civilă nr. 1637/F/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._,
s-a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâta S. N. de T. F. de M. "C. M. "; S.A. B.
.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții R. D. M. ,
T. I., U. A., P. T., P. V. și H. M. I., împotriva pârâtelor
S. N. de T. F. de M. "C. M. "; S.A. B., reprezentată în proces de S. T. a Societății Naționale de T. F. de M. "C. M. "; SA, și S. T. a Societății Naționale de T. F. de M. "C. M. "; SA.
Au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamanților suma ce reprezintă diferența dintre drepturile salariale lunare determinate în funcție de un salariu de bază minim brut de 700 lei și sumele efectiv încasate, pentru perioada iulie 2009 - martie 2010, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective;
Au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamanților, diferențele dintre prima de Crăciun pentru anul 2009, prima de vacanță pentru anul 2009, salariul suplimentar pentru anul 2009 și salariul suplimentar parțial pentru anul 2010, determinate în funcție de un salariu de bază minim brut de 700 lei și sumele efectiv încasate, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective;
A fost obligată pârâta S. N. de T. F. de M. "C. M. "; SA-
S. T. să completeze corespunzător carnetele de muncă ale reclamanților.
Au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamanților suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Hotărârea se fundamentează pe următoarele considerente:
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, întemeiată pe prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii, republicat, invocată de pârâte, tribunalul a reținut că nu este întemeiată și a respins-o.
Obiectul acțiunii îl constituie plata diferențelor de salariu, ori, conform art. 55 alin. 1 din Codul fiscal, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă.
Ca atare, aceste diferențe de salariu sunt supuse prescripției de 3 ani, prevăzută de art. 268 alin. 1 lit. c, termen care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Conform art. 229 alin. (1) Codul muncii, republicat, prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă".
Drept urmare, s-a reținut că în contractul colectiv de muncă sunt cuprinse dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 268 alin.
(1) lit. a) - d) din Codul muncii, republicat, a reglementat termene speciale
distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile pârâtelor, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Prin urmare, ori de câte ori obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate ori plata unor diferențe salariale rezultate din recalcularea salariului de bază, indiferent de izvorul lor, termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, republicat, prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii, republicat, fiind incidente numai în situația neexecutării unor clauze ale contractului colectiv de muncă, altele decât cele privitoare la drepturi salariale neacordate.
Dreptul la acțiunea pentru plata diferenței de salariu dintre salariul de bază minim brut negociat de 700 lei prevăzut în contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi și salariul de bază minim brut de acordat reclamanților, de 570 lei, prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, solicitată pentru perioada iulie 2009 - iunie 2011, a început să curgă diferit, pentru fiecare lună în parte, de la data la care se plătește salariul aferent lunii anterioare, acesta fiind momentul la care s-a cunoscut că salariul nu s-a acordat la nivelul solicitat de 700 lei (astfel, pentru luna iunie 2009, prescripția curge de la data plății salariului aferent acestei luni, adică din iulie 2009; pentru luna iulie 2009 prescripția curge din luna august 2009 și așa mai departe), astfel că raportat la momentul introducerii acțiunii, cererea s-a formulat în termenul legal de prescripție de 3 ani.
Așa fiind, cum reclamanții au solicitat plata diferențelor salariale pentru drepturi salariale care au fost încasate cel mai devreme începând cu luna iulie 2009 iar acțiunea a fost formulată la data de 14 iunie 2012, nici unul din drepturile salariale solicitate nu este prescris, cererea fiind formulată în interior termenului de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune..
Referitor la fondul pretențiilor tribunalul reține că reclamanții au fost angajații pârâtelor până la data concedierii acestora_ .
Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Conform literei b a art. 41 alin. 3, părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41 pct. (3) lit. a) pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41 pct.
(1) din contractul colectiv de muncă nr. 722/2008.
Potrivit art. 132 alin. 3 și 4 din Legea nr. 62/2011, republicată, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior. Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile. Aceleași prevederi se regăseau și în art. 8 alin. 2 și 3 din Legea nr. 130/1996, republicată, în vigoare la data nașterii dreptului pretins.
Prin contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități s-a stabilit valoarea salariului de bază minim brut negociat de 570 lei, respectiv de 600 lei începând din 21 aprilie 2010 față de salariul de bază minim brut negociat
prevăzut în contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008, de 700 lei.
Prin urmare, întrucât are prioritate în aplicare contractul colectiv de muncă la nivel superior, ce cuprinde dispoziții mai favorabile pentru salariat, reclamanții sunt îndreptățiți în baza contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 la un salariu de bază minim brut negociat de 700 lei pe perioada iulie 2009 - decembrie 2010, cât a fost în vigoare acest contract.
În consecință pârâtele au fost obligate să achite reclamanților suma ce reprezintă diferența dintre drepturile salariale lunare determinate în funcție de un salariu de bază minim brut de 700 lei și sumele efectiv încasate, pentru perioada iulie 2009 - decembrie 2010.
Întrucât salariul suplimentar recunoscut în favoarea reclamanților prin contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități (art. 30) și contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2009/2010 (art. 30) se raportează la salariul de încadrare, prima de vacanță se raportează la salariul de bază (art. 50 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2009/2010), iar prima de Paște, Crăciun, Ziua F. ului se raportează la salariul stabilit la nivelul clasei I de salarizare (art. 71 contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, art. 64 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2009/2010), de 570 lei conform actului adițional din_ ; de 600 lei începând din 21 aprilie 2010, urmare a recunoașterii îndreptățirii reclamanților la plata unui salariu de bază minim negociat de 700 lei și implicit la plata diferențelor dintre salariul de bază minim brut negociat efectiv plătit și cel cuvenit de 700 lei pe perioada iunie 2009 - decembrie 2010, reclamanții au dreptul și la plata diferențele dintre prima de vacanță pentru anul 2009, prima de Crăciun pentru anul 2009, salariul suplimentar pentru anul 2009 și salariul suplimentar parțial pentru anul 2010, determinate în funcție de un salariu de bază minim brut de 700 lei și sumele efectiv încasate.
Sumele recunoscute prin hotărâre suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data scadenței fiecărei obligații și până la data plății efective.
Întrucât drepturile recunoscute prin hotărâre privesc o perioadă în care era în vigoare Decretul nr.92/1976, abrogat numai cu începere din 1 ianuarie 2011, tribunalul a obligat pârâta S. T. a Societății Naționale de T. F. de M. "C. M. "; SA, care a păstrat și completat carnetele de muncă ale reclamanților, să completeze corespunzător carnetele de muncă ale acestora.
În baza art. 274, pârâtele au fost obligate în solidar să plătească reclamanților suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța atașată concluziilor scrise.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. N. de T.
F. de M. "C. M. " S.A. B. ,
solicitând admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței sus menționate, în sensul respingerii acțiunii.
Dreptul solicitat de catre reclamanti este prevazut in Contractul Colectiv la nivel de Ramura T. uri pe anii 2008-2010, astfel încât recurenta consideră că toate clauzele acestuia sunt supuse termenului de prescripție de 6 luni.
În ceea ce privește fondul cauzei, se arată că, având în vedere faptul că pe perioada în care se solicită diferența de salariu, respectiv iulie 2009 - martie 2010, C. M. SA a avut contracte valabil încheiat la nivel de unitate pe anii 2009, 2010 si 2011, ale căror prevederi sunt obligatorii pentru parți, salariul de
baza minim brut la nivel de unitate, astfel negociat, a fost menționat si în contractul individual de muncă al reclamanților.
Se mai arată că, la încheierea Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, negocierile au fost purtate între reprezentanții salariaților (respectiv federațiile sindicale reprezentative: Federația Mecanicilor de Locomotivă, FNFMC, FSRV) și reprezentanții conducerii executive a S. C. M. S.A.. Or, reprezentanții salariaților sindicatelor reprezentative au cunoscut prevederile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură, au avut cunoștință și de posibilitățile financiare, maxime, ale societăților din calea ferată și, de comun acord, recunoscând buna-credință a patronatelor semnatare, au finalizat negocierile Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate prin semnarea acestuia și implicit prin semnarea tuturor Anexelor lui.
Se mai invocă faptul că, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și înregistrat la M. Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 722/03/_ și-a încetat valabilitatea la_, astfel cum rezultă din actul M. ui Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 141/DDS/l_, astfel încât orice pretentii salariale in temeiul acestui contract pe anul 2011 sunt lipsite de temei juridic.
Se susține că, în concordanță cu strategia in domeniul salarizării, societatea recurentă a fost ținută să se încadreze în bugetul aprobat, cu atât mai mult cu cât aceasta era monitorizată, conform OUG nr.99/2009.
Se arată că reclamanții intimați, fac confuzie intre valoarea salariului de baza minim brut, prevăzuta in CCM Unic la Nivel de Ramura T. uri 2008- 2010, cu valoarea corespunzătoare clasei 1 de salarizare din Grila de salarizare specificata in anexa la CCM C. M. SA.
Astfel, în CCM la Nivelul Ramurii T. uri 2008-2010, la art.41 alin.l sunt prevăzuți coeficienții minimi de ierarhizare, aceștia variind de la 1,0 la 2,0. În cazul reclamanților, o aplicare exclusivă a prevederilor acestui contract, ar însemna ca salariul de baza minim brut pentru funcția deținuta de aceștia, ar trebui sa fie la nivelul sumei de 1050 lei, rezultat din amplificarea valorii salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi (700 lei) cu coeficientul minim de ierarhizare in valoare de 1,5 prevăzut la art.41 alin.l, lit.a, din același contract (coeficient specific funcțiilor pentru care condiția de pregătire este calificat).
Conform grilei de salarizare prevăzuta in anexa nr.l din CCM C. M. SA, coeficienții de ierarhizare variază intre 1,0 si 4,061. Astfel, reclamanții au fost retribuiți pe baza unui salariu de baza care depășește nivelul valorii determinate exclusiv pe baza prevederilor CCM Unic la Nivel Ramura T. uri, aceștia fiind remunerați pe baza grilei si clasei de salarizare specifica fiecărei meserii ocupate.
După o expunere a evoluție în timp a salariului de bază și a modului de reglementare a acestuia, se subliniază că drepturile salariale pretinse de către reclamanți au fost corect stabilite în raport de un salariu de bază de 570 lei și, nicidecum, în raport de unul de 700 lei, cum greșit pretind reclamanții.
În fine, se fac trimiteri la alte hotărâri judecătorești pronunțate în cauze similare.
Prin întâmpinarea formulată, intimații reclamanți R. -D. M., T. V., U.
A., P. T., P. V. si H. M. -I. a
u solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Nu au fost administrate probe noi. Recursul este fondat.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect a fost soluționată de instanța de fond, întrucât art. 283 alin.(1) din Codul
muncii prevede că "Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă(în vigoare în perioada de referință) "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, așa cum judicios a apreciat și instanța de fond, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)-d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor diferențe de drepturi salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit.
e) din Codul muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Reclamanții-intimați se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit.a) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Prima instanță a mai reținut în cauză prevederile literei b) a art.41 alin.3, potrivit cărora părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit.a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.
Conform dispozițiilor art.157 alin.1 din Codul muncii în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit dispozițiilor art.162 alin.1 din Codul muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
Curtea reține că, în speță, verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada iulie 2009-martie 2010, în mod greșit prima instanță a constatat că prezenta acțiune este fondată.
Astfel, recurenta invocă în cauză faptul că solicitările formulate de către reclamanți încalcă atât prevederi ale contractelor colective de muncă valabile în perioada pentru care s-au cerut drepturi salariale, cât și dispozițiile legale în vigoare.
În ceea ce privește dispozițiile art.41 alin.3 lit.a) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, înregistrat la M. Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.722/03/_, se constată, în primul rând, că acestea și-au încetat valabilitatea la data de_, astfel cum rezultă din adresa nr. 141/DDS/1_ a M. ui Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
În ceea ce privește perioada iulie 2009-martie 2010, pentru a se verifica dacă art.41 alin.3 lit.a) din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, trebuie analizate toate prevederile art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, nu numai cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamanții, ci și cele ale alin.5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut, la alin.5, că: "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
De asemenea, alin.6 al aceluiași articol, prevede că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie;";.
Prin urmare, conform disp.art.1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art.41 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, societatea națională recurentă, a negociat cu sindicatele și a stabilit, prin Contractul colectiv de muncă pe anii 2009/2010, înregistrat sub nr.2584/_, în Anexa nr.1 la acest act, că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_, prin actul adițional nr.1713/_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.
De altfel, reclamanții au înscrise în carnetul de muncă mențiunile privind: salariul stabilit, începând cu data de_, cu precizarea că acesta a avut la bază actul adițional nr.2093/_ la Contractul colectiv de muncă și drepturile salariale stabilite de către angajator începând cu data de_, conform actului adițional nr.1713/_ la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nr.2584/_ .
Se mai reține că art.1 lit.d) din Legea nr.329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora;
În acest sens, potrivit.art.27 alin.1 din Legea nr.329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform alin.2 al aceluiași articol, reprezentanții statului, respectiv ai unităților administrativ-teritoriale sunt mandatați să pună în aplicare politica salarială stabilită potrivit alin.1 în cadrul organelor de administrare și de conducere a operatorilor economici.
Potrivit art.28 alin.1 din același act normativ, operatorii economici prezintă, în vederea aprobării, bugetul de venituri și cheltuieli organelor administrației publice centrale sau locale, după caz, în subordinea, coordonarea, sub autoritatea cărora funcționează sau în al căror portofoliu se află, în termen de 10 zile de la aprobarea bugetului de stat, potrivit legii.
Organele administrației publice centrale, potrivit art.29 alin.1 din aceeași lege, elaborează, în termen de 5 zile de la primirea bugetelor de venituri și cheltuieli, documentația necesară aprobării acestora.
Conform art.30 din Legea nr.329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Mai mult, analizând în cauză și mențiunile înscrise în carnetele de muncă al reclamanților în perioada 2009-2010, Curtea observă că toți aceștia au înscrise diferite perioade din în cursul anului 2009 și 2010, în care s-au aflat în șomaj tehnic, ceea ce evidențiază, pe de o parte, dificultățile economice ale recurentei, iar, pe de altă parte, încercarea acesteia de a păstra în această perioadă personalul angajat, cu atât mai mult cu cât, tot din înscrierile din carnetele de muncă ale intimaților rezultă că societatea a trecut și în anul 2010 printr-o procedură de reorganizare aprobată prin Hotărârea A.G.A. nr.27/_ .
În consecință, se constată că în diferite perioade ale anilor 2009, 2010 reclamanții au avut suspendat contractul de muncă, în temeiul dispozițiilor art.
52 alin.1 lit.d) din Codul muncii, pentru întreruperea temporară a activității angajatorului, din motive economice, tehnologice, structurale și, conform disp.art.53 alin.1din cod, în aceste perioade, salariații erau îndreptățiți doar la o indemnizație, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de baza corespunzător locului de munca ocupat.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată acțiunea reclamanților, astfel că în baza dispozițiilor art.312 alin.2 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamanților.
Vor fi menținute restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. de M. "C.F.R." M. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1637 din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte, și în consecință respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de RECLAMANȚII
R. D. M., T. I., U. A., P. T., P. V. și H. M. I., în contradictoriu cu pârâtele S. N. de T. F. de M. "C. M. "; S.A.
B., reprezentată în proces de S. T. a Societății Naționale de T.
de M. "C. M. "; SA și S. T. a Societății Naționale de T. F. de M. "C. M. "; SA.
Menține restul dispozițiilor. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
L. D.
S.
D.
D. G.
În C.O. semnează
VICEPREȘEDINTELE INSTANȚEI
A. I.
GREFIER
C. M.
Red.DG/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: R.I.B.
