Decizia civilă nr. 3470/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3470/R/2013
Ședința publică din data de 11 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL T. L. și
P. O. T. L. împotriva sentinței civile nr. 540 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S.
L. D. Î. M. și pe pârâții intimați L. T. "G. M. "; T. L. ,
C. Ș. PENTRU E. I. T. L., Ș. G. S. DE S., C. LOCAL S. DE S., P. C. S. DE S., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.8266/100/_ pe rolul T. ui M., S. L. D. Î. M., în numele membrilor de sindicat: BAIC
V., BOGA AURELIA, BOGA OVIDIU MIREL, BOT A. M., BOZGA FLOARE,
A M., B. A N., BURZO M. D., BURZO M. MIRCEA, CATRUC M. ,
G. M., C. MARCEL, C. MARTA, COZMA REGHINA, CUREU A., CUREU I. A G., D. CIU L., DEMIAN REGHINA, DUMA L., F. ZORICA, FINTA TIBERIU, GHERMAN AURELIA, GHERMAN REGHINA, G. S., GRIGUȚA AURELIA, HERES DOCHIA, HORT L., IONAS M., IVASUC L. ANA, LATIS S., LESE C., LESE D. M., LESE V., MAN D., MEDISAN M., MICLE M. M., MIHUS G., MIKLOS PIROSKA, M. A.
, MOSUT M., M. M., MUT I., NISTEA I., NODIS V., O. AUGUSTIN, ONITA ANA, PAINA D., PAINA O., PALL I., P. L. TINA, PETREHUS AURICA, PETRUT AUREL, PETRUT TICULEANU M., P. ALIN, P. AURICA, P.
C. M., P. C., P. G., SANTA A., P. I., P. I. D., P. I. D., P. MRIANA, P. M. ANA, P. M., P. ONITA, P. ZORICA F., RAT FLOARE, R. CIPRIAN V., STECZ R., SLIAM AURELIA, THIRA OVIDIA F., THIRA R., TOTH AGNETA, TUNS V. A, TUNS VALERIE, TURA M., VELE ALEXANDRU, VELE LUCREȚIA N., VELE R., VIMAN L., ZIMA M. și VOIEVOD M. ,
a chemat în judecată pe pârâții: L. T. "G. M. "; T. L., C. Ș. PENTRU E. I. T. L., Ș. G. S. DE S., C. LOCAL T. L. ,
O. T. L., C. LOCAL S. DE S. și P. C. S. DE S., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să dispună obligarea unității de învățământ pârâte să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de sindicat diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru luna noiembrie 2009, diminuate cu 15,5% prin aplicarea Legii nr. 329/2009 doar începând cu data de_ și drepturile salariale efectiv încasate pentru această lună, sumă actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plătii.
În privința consiliilor locale și a primarilor, reclamanții au solicitat obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor salariale solicitate .
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, potrivit art. 10 din Legea 329/2009 privind reorganizarea unor autorități si instituții publice raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor - cadru cu Comisia Europeană a Fondului Monetar Internațional:
"(1) In vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie - decembrie 2009, conducătorii autorităților si instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre următoarele măsuri:
să acorde personalului propriu, indiferent de statutul acestuia, zile libere fără plată pentru o perioadă de până la 10 zile lucrătoare;
să reducă programul de lucru;
să dispună o masură ce combină alternativele prevazute la lit. a) si b);
altă masură cu efect echivalent.
Cu respectarea prevederilor alin. (1), autoritătile si institutiile publice au obligatia de a-si organiza activitatea astfel încât să asigure continuitatea serviciilor de interes public.
Modalitatea de aplicare a măsurilor prevazute la alin. (1) se stabileste cu acordul salariatului, după consultarea organizatiilor sindicale sau, după caz, a reprezentantilor salariatilor.
În lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a optiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul si numărul de zile libere, precum si reducerea programului se stabilesc de conducatorul institutiei publice, astfel încat să nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o lună, iar diminuarea salariului să nu depăsească nivelul prevăzut la alin. (1).";
Legea 329/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de_, astfel că potrivit art. 78 din Constitutia României a intrat în vigoare la 3 zile de la publicare. Raportat la dat intrării în vigoare a actului normativ mentionat, reclamantul a sustinut că, în privinta modului de aplicarea a Legii 329/2009,
C.S.M. si-a exprimat pozitia în sensul că:"pentru luna noiembrie, procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporțional cu perioada din această lună în care legea se aplică și nu raportat la întreaga lună. În consecință, trebuie operată o reducere de 9,81% pentru această lună";.
În probațiune, s-au depus înscrisuri.
Pârâții C. Local Tg. L. și P. orașului Tg. L. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, urmând a se reține că în sarcina acestora nu revine plata drepturilor salariale către cadrele didactice.
Ceilalți pârâți, deși legal citați, nu au depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 540 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș,
s-a admis acțiunea formulată de S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții: L. T. "G. M. "; Tg. L., C. Ș. pentru E. I. T.
, Ș. G. S. de S., C. Local Tg. L. și P. orașului T. L., C. Local S. de S. și P. comunei S. de S. și în consecință, au fost obligati pârâții: L. T. "G. M. "; Tg. L., C. Ș. pentru E. I. T. L. și Ș. G. S. de S. să calculeze și să plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: Baic V., Boga Aurelia, Boga Ovidiu Mirel, Bot A.
, Bozga Floare, B. a M., B. a N., Burzo M. D., Burzo M. Mircea, Catruc M., C. G. M., C. Marcel, C. M., Cozma Reghina, Cureu A.
, Cureu I. a G., D. ciu L., Demian Reghina, Duma L., F. Zorica, Finta Tiberiu, Gherman Aurelia, Gherman Reghina, G. S., Griguța Aurelia, Heres Dochia, Hort L., Ionas M., Ivasuc L. Ana, Latis S., Lese C., Lese D.
M., Lese V., Man D., Medisan M., Micle M. M., Mihus G., Miklos Piroska, M. A., Mosut M., M. M., Mut I., Nistea I., Nodis
V., O. Augustin, Onita Ana, Paina D., Paina O., Pall I., P. L. tina, Petrehus Aurica, Petrut Aurel, Petrut Ticuleanu M., P. Alin, P. Aurica, P. C. M., P. C., P. G., Santa A., P. I., P. I. D., P. I. D., P. M., P.
M. Ana, P. M., P. Onita, P. Zorica F., Rat Floare, R. Ciprian V., Stecz R., Sliam Aurelia, Thira Ovidia F., Thira R., Toth Agneta, Tuns V. a, Tuns Valerie, Tura M., Vele Alexandru, Vele Lucreția N., Vele R., Viman L., Zima M. și Voievod M., diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru luna noiembrie 2009, diminuate cu 15,5% prin aplicarea Legii nr. 329/2009 doar începând cu data de_ și drepturile salariale efectiv încasate pentru această lună, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâții C. Local Tg. L., P. orașului T. L., C. Local S. de
S. și P. comunei S. de S. au fost obligati să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești acordate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instantă a retinut următoarele:
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ- teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică, cât și patrimoniu propriu.
Prin urmare, consiliul local a fost chemat în judecată tocmai în considerarea calității acestuia de organ deliberativ al unității administrativ- teritoriale, deci, în reprezentarea unității administrativ-teritoriale, aspect care a reiesit, în mod neîndoielnic, din modul de formulare a cererii introductive de instanță.
Astfel, prin acțiune s-a solicitat drepturi salariale cuvenite cadrelor didactice, or, potrivit dispozițiilor art. 1 din HG nr. 538/2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale unde își au sediul. Aceste prevederi legale sunt aplicabile pentru perioada de până la 31 decembrie 2004, conform art. 49 din anexa la HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Pentru perioada ulterioară datei de 1 ianuarie 2005, sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004, unde, de asemenea, se prevede că
"finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Or, reclamantul a urmărit obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, C. local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamant pentru a solicita, în contradictoriu cu acest pârât, admiterea acțiunii.
S-a mai reținut că ar fi excesiv de formal să nu se dea o astfel de interpretare acțiunii formulate de reclamant, în condițiile în care art. 978 cod civil statuează, cu putere de principiu, că atunci când o clauză este primitoare de două înțelesuri, se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce niciunul. Aplicând acest principiu în speța de față,a fost oportună, din această perspectivă, interpretarea dată cererii introductive de către
instanță, în sensul că aceasta a fost formulată în contradictoriu cu unitatea administrativ-teritorială, fără a mai fi nominalizată direct această unitate, ci fiind nominalizate în acțiune autoritățile care o reprezintă.
S-au reținut în acest sens dispozițiile art. 23 din Legea nr. 215/2001, modificată, unde se prevede că autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
De asemenea, trebuie reținut că, potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public";.
Prin urmare, Legea contenciosului administrativ reglementează in terminis capacitatea procesuală și calitatea procesuală a autorităților publice. Or, art. 2 alin. 1 lit. b din lege definește autoritatea publică drept organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Ca atare, consiliile locale și primarii se subsumează acestei categorii.
Prima instanță a mai reținut că dispozițiile legale mai sus menționate sunt aplicabile și în prezentul conflict de drepturi, având în vedere că pârâții au fost chemați în judecată în considerarea raporturilor juridice stabilite între aceștia și angajatorul persoanelor ale căror drepturi salariale fac obiectul prezentului litigiu. Or, raportul juridic dintre un consiliu local, respectiv, primar și o unitate de învățământ este, prin excelență, unul administrativ. Prin urmare, reclamantul s-a raportat, în momentul constituirii cadrului procesual, nu doar la raportul juridic stabilit între angajat și angajator, ci și la cel în virtutea căruia angajatorul va putea obține sursele financiare pentru plata drepturilor salariale solicitate, în dorința de a asigura caracterul eficient și executoriu al hotărârii judecătorești, prin implicarea tuturor factorilor de decizie în asigurarea acestor surse financiare.
Conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Potrivit prevederilor art. 36 alin. 2 lit. b și d, alin. 4 lit. a și alin. 6 lit. a pct. 1 din Legea nr.215/2001, consiliul local exercită, printre altele, atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului și atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni. În exercitarea
acestora, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar și asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind, printre altele, educația.
Pe de altă parte, s-a mai reținut că P. a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-au reținut următoarele: Reclamanții sunt cadre didactice angajate la unitățile școlare pârâte.
Potrivit adeverințelor nr. 2415/_, 169/_, 235/_ emise de unitățile școlare pârâte, în luna noiembrie 2009 au fost reduse cheltuielile de personal cu 15,5%, respectiv total salarii brute, pentru întreg personalul angajat al unității de învățământ.
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 329/2009, în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie - decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre măsurile enumerate.
În conformitate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și art. 78 din Constituția României, legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în cuprinsul ei.
Legea nr. 329/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de_ și, în lipsa unei mențiuni privind intrarea în vigoare la o altă dată, a intrat în vigoare la 12 noiembrie 2009, dată de la care își produce efectele.
Prin urmare, pentru luna noiembrie 2009 procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, a trebuit aplicat proporțional cu perioada din această lună în care legea se aplică, iar nu raportat la întreaga lună. Potrivit art. 15 din Constituția României, legea civilă produce efecte numai pentru viitor, respectiv de la data intrării sale în vigoare, neputând afecta
drepturile dobândite anterior.
Drepturile salariale aferente muncii prestate de cadrele didactice reprezentate de reclamant până la data de 12 noiembrie 2009 s-au născut sub imperiul legii anterioare și nu au putut fi afectate de reducerile prevăzute de Legea nr. 329/ 2009.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, tribunalul a reținut acțiunea ca fiind întemeiată.
Instanța a obligat consiliile locale și primarii să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești acordate.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs: C. LOCAL T. L. și
P. MUNICIPIULUI T. L.,
considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurenții susțin că nu au calitate procesuală pasivă în cauză, neputând fi obligați la alocarea drepturilor salariale pretinse de către reclamanți, întrucât reclamanții nu sunt salariații acestora, iar sumele destinate cheltuielilor de salarizare a cadrelor didactice din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat sunt sume ce provin de la bugetul de stat.
Se invocă în acest sens disp.art. 14 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:
Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi speciale și în legile bugetare anuale.
Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin.
(2) și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
(4) Nicio cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată, potrivit legii, și dacă nu are prevederi bugetare și surse de finanțare.
Mai mult, se arată că, la adoptarea bugetului local al O. T. L. s-au avut în vedere propunerile fiecărui ordonator de credite din subordinea ordonatorului principal de credite.
Recurenții apreciază că acordarea acestor drepturi salariale ar conduce la încălcarea prevederilor art.III alin.4 din O.G. nr.63/2010, potrivit cărora:"În baza plafonului aprobat anual potrivit Legii responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010 se stabilește nivelul maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităților administrativ-teritoriale, care se repartizează pe județe și municipiul București prin ordin comun al ministrului administrației și internelor și al ministrului finanțelor publice. Repartizarea pe unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale a nivelului maxim al cheltuielilor de
personal aferent bugetului general centralizat al unităților administrativ- teritoriale, inclusiv redistribuirea între acestea, în cursul anului, se face de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, după caz, cu informarea M. ui Finanțelor P. e și a M. ui Administrației și Internelor."
Analizând recursul formulat de pârâții: C. LOCAL T. L. și P. O.
L.,
prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În mod corect prima instanță a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru luna noiembrie 2009 prin aplicarea diminuării de 15,5% prevăzute de Legea nr. 329/2009 doar începând cu data de_ și drepturile salariale efectiv încasate pentru această lună.
Curtea reține că aceste dispoziții legale trebu iau să fie avute în vedere de
către consiliile local e chiar în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la
volumul fondurilor alocate unităților de învățământ.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. ui E. i și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
un viceprimar - președinte;
2.șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
unul-doi directori ai unităților de învățământ;
reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Curtea mai constată faptul că recurenții nu au fost obligați la plata salariilor către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamanți și primar, respective, consiliu local.
Aceștia au fost obligați doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Astfel, nu se poate reține că recurenții nu au calitate procesuală pasivă în cererea reclamanților de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, aceștia având un rol însemnat în procesul de fundamentare și de asigurare a fondurilor necesare unităților de învățământ.
În ceea ce privește disp.art.14 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi speciale și în legile bugetare anuale, astfel încât nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art.1 alin.2 și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială, se reține că acestea nu pot avea relevanță în speță, întrucât, potrivit reglementărilor specifice, sumele necesare plății integrale a salariilor personalului din unitățile de învățământ pârâte pentru luna noiembrie 2009 fuseseră deja solicitate anterior de către ordonatorii de credite, prin proiectele de buget întocmite, ce au urmat procedura legală de aprobare, iar Legea nr.329/2009 nu putea afecta drepturile salariale aferente muncii prestate de cadrele didactice reprezentate de reclamant până la data de 12 noiembrie 2009.
În ceea ce privește O.G.nr.63/2010 se constată că dispozițiile acestui act normativ nu pot fi reținute în prezenta cauză, întrucât acesta a intrat în vigoare după data la care au devenit scadente drepturile salariale ce fac obiectul prezentei cauze, respectiv, în luna decembrie 2009.
Pentru toate aceste motive, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege plata acestui drepturi din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării acestor prevederi legale, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civ.,
urmează să se respingă recursul formulat de pârâții: C. LOCAL T. L. și P.
O. T. L.
și să se mențină sentința civilă pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL O.
T. L. și P. O. T. L. împotriva sentinței civile nr.540 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
G.
G. C.
Red.CM;
Tehnored.: CM./V.R.;
2 ex.-_ ;
Jud. fond: G.B. .
