Decizia civilă nr. 433/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
DOSAR NR. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 433/R/2013
Ședința publică din data de 12 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul N. S. M. împotriva sentinței civile nr. 11228 din 29 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat I. DE S. ÎN C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 februarie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
Pentru termenul de astăzi, pentru când s-a amânat pronunțarea, s-au depus la dosar concluzii scrise din partea reclamantului recurent și a pârâtului intimat.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11228 din 29 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a respins acțiunea formulată de reclamantul N. S. M. în contradictoriu cu pârâtul I. DE S. ÎN C.
.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia nr. 10/_, reclamantul a fost concediat în temeiul art. 65 alin. l din Codul Muncii și i s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare care a început să curgă de la data comunicării deciziei.
Reclamantul a fost angajatul I. ui Județean în C. C. din subordinea I. ui de S. în C. unde, anterior reducerii postului său, existau un număr de 24 de posturi dintre care 18 posturi de inspector de specialitate, unul dintre acestea fiind ocupat de către reclamant. În noua structură creată, respectiv Direcția Regională în C. Nord-Vest, potrivit S. ului de funcții, au fost aprobate doar 12 posturi de inspector de specialitate în cadrul Compartimentului Control și I. pentru Calitatea Lucrărilor de C.
C. .
Conform prevederilor art. III alin. 2 din OUG nr. 93/2011, încadrarea personalului în noua structură organizatorică se putea face doar prin concurs în limita posturilor disponibile aprobate prin hotărâre a Guvernului. În acest sens pârâtul a organizat concursul pentru ocuparea posturilor de execuție la data de
_ și prin procesul verbal încheiat la aceeași dată, s-au consemnat rezultatele obținute de către cei înscriși, reclamantul neregăsindu-se printre aceștia.
În condițiile în care desființarea a 6 posturi de inspector de specialitate din cadrul instituției intimate, între care și cel deținut de către reclamant, a fost determinată de reorganizarea activității, reorganizare definită de lege ca fiind o
cauză reală și serioasă de desființare a locului de muncă, s-a considerat că decizia contestată, este temeinică și legală.
Selecția personalului ce urmează a fi angajat sau disponibilizat este un atribut exclusiv al societății ori unității și în acest context s-a reținut că, desființarea postului de inspector de specialitate deținut de către reclamant, a fost reală și serioasă, câtă vreme în statul de funcțiuni al unității, întocmit ulterior emiterii deciziei contestate, nu mai există acest post, în acest mod
intimata urmărind să se încadreze în prevederile art. 2 alin. 1 ind. 1 din HG nr. 1335/2010.
Desființarea locului de muncă a fost efectivă, a avut o cauză reală și a prezentat un caracter obiectiv iar din analiza statului de funcții a rezultat că postul deținut de reclamant a fost desființat.
În această situație pârâtul nu poate reînființa un post doar pentru reclamant, în cadrul unui compartiment complet reorganizat unde efectiv au fost suprimate 6 astfel de posturi. În caz contrar s-ar încălca dreptul angajatorului prevăzut de art. 40 alin. 1 pct. a din Codul Muncii, respectiv dreptul de a stabili organizarea și funcționarea unității.
Pârâtul a depus la dosarul cauzei toate documentele în baza cărora a luat măsura desfacerii contractului individual de muncă a reclamantului, conform prevederilor art. 272 din Codul Muncii.
Având în vedere că reclamantul nu a probat că prin decizia contestată s-a urmărit înlăturarea sa din instituție instanța, în temeiul art. 208 și următoarele din Legea nr. 62/2011, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Cu privire la plata unor daune morale în cuantum de 1 leu, s-a reținut că acordarea acestora trebuie să se întemeieze pe o legătură de cauzalitate dovedită între vătămarea pretinsă de către salariatul care le solicită și fapta angajatorului, de natură a produce pretinsa vătămare. În această situație, sarcina probei a revenit chiar salariatului care se consideră lezat, fapt care nu s-a întâmplat în speța de față.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N. S. M.
solicitând în principal, casarea sentinței și constatarea nulității absoluta a deciziei de concediere nr. 10/_ raportat la prevederile art. 62 alin. 2 din C.muncii coroborat cu art. 74 lit. a și art. 77 cu raportare la art. 76 din C.muncii, iar în subsidiar, modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că solicită casarea sentinței atacate având în vedere faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra nulității absolute invocate de contestator la fond, deși a invocat nelegalitatea deciziei raportat la nemotivarea în fapt.
Motivarea generica a deciziei de concediere cu argumentul "restructurării și reorganizarea I. ui de S. în C. -I.S.C." nu este echivalentă cu o motivare în fapt. Simpla înșiruire de temeiuri de drept nu poate tine locul obligației legale a motivării în fapt a deciziei. Reorganizarea angajatorului este o consecința și nu un temei al desființării unui loc de munca. Desființarea locului de muncă este efectul direct al reorganizării, însă reorganizarea trebuie să aibă la bază o cauza reală și serioasă. Cauza reală și serioasă nu este dovedită, motivul indicat în decizia atacată pentru justificarea desființării locului de muncă este reorganizarea angajatorului. Angajatorul nu face dovada motivelor care au condus la reorganizare, și nu indica cauza reala și serioasă în cuprinsul deciziei atacate.
Curtea Constituțională prin mai multe decizii (Decizia 350/205, Decizia 506/2005) a apreciat că pentru a se evita comportările abuzive ale angajatorilor prin care ar leza drepturile și interesele legitime ale salariaților, și anume dreptul
la munca, angajatorul, atunci când emite o decizie de concediere, trebuie să tină cont de condițiile de formă și fond prevăzute expres de Codul muncii.
În cazul de fata decizia este lovită de nulitate absolută, întrucât pârâta aduce la cunoștința contestatorului doar desființarea locului de muncă ca urmare a reorganizării și consecința acestei desființări, respectiv concedierea acestuia.
S-a mai arătat că în mod greșit și în contradicție cu probele dosarului instanța de fond reține că reclamantului i s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucrătoare care a început să curgă de la data comunicării deciziei. În realitate, în decizia atacată, la articolul 3 alineat 1 se retine faptul ca durata preavizului de 20 de zile lucrătoare, prevăzuta și în Notificarea nr. 12104/SG/_ a fost comunicată la data de_, prin care se ofereau contestatorului doua posibilități: să se înscrie în termen de 3 zile la concursul organizat în data de_ sau, în caz contrar, respectiva notificare constitute preaviz de 20 de zile lucrătoare.În termenul de 3 zile lucrătoare, contestatorul N. S. M. a adus la cunoștința angajatorului, în scris, faptul că dorește să se înscrie la concursul ce urma să se desfășoare în data de_ .
Notificarea 6505/_ nu poate fi în același timp notificare pentru participarea la concurs și notificare de preaviz pentru concediere. Prevederile din Notificarea 6505/_ conform cărora notificarea constituie și preaviz de 20 de zile lucrătoare la desfacerea contractului individual de muncă nu sunt aplicabile fiindcă contestatorul a dat curs invitației angajatorului de a se înscrie la concursul din_ . Doar dacă contestatorul înțelegea să nu se înscrie la concursul din_ angajatorul era îndreptățit a considera aceasta notificare ca o notificare de preaviz.
S-a mai arătat că în mod greșit instanța de fond retine că a avut loc o desființare efectivă a postului ocupat de contestatoare. În organigrama din noiembrie 2011 se regăsesc 13 locuri de muncă în cadrul Compartimentului control și inspecție pentru calitatea lucrărilor de construcții (poz. 11-23). În noua organigramă din ianuarie 2011 se pot observa că există 12 locuri de muncă în cadrul aceluiași Compartiment de control și inspecție pentru calitatea lucrărilor de construcții (poz. 17-28). Din înscrisurile prezentate de intimatul I.S.C. la fondul cauzei rezultă veridicitatea afirmațiilor din de mai sus, respectiv nulitatea deciziei de concediere având în vedere că singurul loc de munca ";desființat" a fost doar cel ocupat de contestator, neexistând o cauză reală și serioasă. În prezent sunt mai multe posturi în "noua" structură decât înaintea restructurării. Aceste aspecte rezultă și din întimpinarea depusă de intimatul I.S.C., adunându-se posturile din "noua" structură creată rezultă un număr de 28 de posturi fată de
24 de posturi câte existau în "vechea" structură. Analizând structura organizatorică detaliată și statul de funcții aprobate pentru fiecare structură rezultă faptul că Direcția Regionala în C. Nord-vest cu sediul în C. -N., este rezultatul "reorganizării" I. ui Județean în C. C. a cărui structură organizatorică a preluat-o dar cu un nou stat de funcții care număra cu patru posturi mai multe decât cele existente anterior.
Din cuprinsul deciziei de concediere rezultă netemeinicia acesteia, precizându-se la art. 2 că a fost desființat "postul de inspector de specialitate gr. IA"; si nu "Compartimentul control și inspecție pentru calitatea lucrărilor în construcții," locul de muncă ocupat de contestator. Legiuitorul în art. 65 Codul muncii face vorbire de "desființarea locului de munca ocupat de salariat", care în speța de fata este "Compartiment control și inspecție pentru calitatea lucrărilor în construcții", și nu de funcția/gradul ierarhic al salariatului în unitate.
Pârâtul I. DE S. ÎN C. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiat și pe cale de
consecință menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, respingerea contestație formulate ca netemeinică și nelegală și menținerea deciziei de concediere nr. 10/_ ca legală.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Într-adevăr, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., reclamantul a solicitat în principal să se constate nulitatea absolută a deciziei de concediere raportat la prevederile art. 62 alin. 3 din C.muncii coroborat cu art. 74 lit. a, 78 și 79 din C.muncii, întrucât nu este motivată în fapt, însă Curtea constată că această solicitare nu a fost formulată sub forma unei excepții care să impună soluționarea ei în condițiile art. 137 C.proc.civ., ci a constituit unul dintre petitele acțiunii.
Așadar, instanța de fond nu era datoare să se pronunțe în mod distinct asupra unei excepții a nulității absolute, astfel încât, în condițiile în care instanța a respins în întregime acțiunea reclamantului, implicit s-a pronunțat și asupra cererii privitoare la constatarea nulității absolute, motiv pentru care nu se impune casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În ceea ce privește motivarea de către angajator a deciziei de concediere contestate nr. 10/_ și înregistrată la Direcția Regională în C. Nord- Vest sub nr. 218/_ (f. 11 dosar fond), Curtea reține că în cuprinsul acestei decizii s-a menționat faptul că reclamantului îi încetează contractul individual de muncă în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, urmare a restructurării și reorganizării I. ui de S. în C., care s-a efectuat pe bază de concurs/examen în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 93/2011, HG nr. 1157/2011, Deciziei Secretarului general nr. 897/2011 și a Ordinului MDRT nr. 2973/_ pentru aprobarea statului de funcții al I. ui de S. în C. . Ca atare, văzând că în cuprinsul deciziei de concediere au fost arătate considerentele de fapt și de ordin legislativ ce au impus reorganizarea activității instituției pârâte, Curtea apreciază că decizia atacată oferă suficiente elemente cu privire la motivele de fapt și de drept ale concedierii pentru a aprecia că reclamantul a cunoscut împrejurările în care a încetat contractul său de muncă și pentru a trage concluzia că decizia respectă cerințele impuse de art. 76 lit. a Codul muncii, privitoare la motivele care au determinat concedierea, sens în care
nu se impune constatarea nulității absolute a deciziei contestate.
Se constată că sunt nefondate și criticile privitoare la nerespectarea termenului de preaviz.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 75 din C.muncii "persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c și d, al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 zile lucrătoare";, iar potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. b din C.muncii decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu durata preavizului.
În speță, s-a indicat în decizia de concediere că durata termenului de preaviz este de 20 de zile lucrătoare, acesta fiindu-i comunicat reclamantului la data de 30 noiembrie 2011 prin notificarea nr. 12112/_ (fila 12 dosar fond), măsura concedierii producând efecte începând cu data de 12 ianuarie 2012, astfel cum rezultă din conținutul deciziei contestate în prezentul litigiu. Prin urmare, se reține că durata termenului de preaviz a fost respectată.
De altfel, nu era necesară din punct de vedere legal emiterea de către angajator a unei notificări anterior concedierii, deoarece Codul muncii nu impune o atare obligație, ci doar respectarea termenului de preaviz. În egală măsură, este lipsită de temei legal critica recurentului privind incompatibilitatea notificării preavizului cu înștiințarea organizării concursului, având în vedere că ar fi
excesiv de formal ca angajatorul să emită acte distincte pentru fiecare informare adresată salariatului. Curtea reține că reclamantul a fost informat asupra reorganizării instituției, a desfășurării concursului, a consecințelor neînscrierii sau a nepromovării concursului. Cum dispozițiile legale în materia concedierii nu instituie condițiile de validitate pe care trebuie să le întrunească actul juridic prin care este acordat preavizul, rezultă că măsura acordării preavizului în temeiul art. 75 alin. 1 din Codul muncii nu este condiționată sub aspectul fondului și a formei decât de manifestarea voinței angajatorului în sensul enunțat.
Pe de altă parte, nerespectarea termenului de preaviz, nu atrage de drept nulitatea măsurii concedierii, astfel încât, salariatul are doar posibilitatea de a solicita acordarea unor despăgubiri sub condiția dovedirii existenței unui prejudiciu în cazul în care nu a beneficiat de dreptul de preaviz.
Curtea reține că sunt nefondate și criticile din recurs privitoare la lipsa cauzei reale și serioase a desființării postului.
Astfel, potrivit prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar așa cum rezultă din cuprinsul art. 65 alin. 2, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În condițiile în care prin OUG nr. 93/2011 s-a modificat OG nr. 63/2001 privind înființarea I. ui de S. în C., în sensul stabilirii unei noi structuri organizatorice formată din 7 direcții regionale în construcții și Direcția Regională în C. B. - Ilfov, iar prin HG nr. 1157/2011 s-a stabilit că numărul maxim de posturi aprobat pentru I. de S. în C. este de 750, prin restructurarea și desființarea unui număr de 125 de posturi, Curtea apreciază că nu se poate conchide că măsura concedierii reclamantului nu ar fi avut o cauză reală și serioasă, așa cum nefondat se susține în cererea de recurs.
Contrar susținerilor recurentului, care se întemeiază în mod eronat pe compararea structurii fostului Inspectorat Județean în C. C., organizat la nivelul unui singur județ, cu structura noii Direcții Regionale în C. Nord- Vest, Curtea apreciază că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că a avut loc o desființarea efectivă a locului de muncă ocupat de către contestator.
Determinarea caracterul efectiv al desființării postului ocupat de către reclamantul N. S. M., nu trebuie realizată prin comparare cu vechea structură a I. ui Județean în C. C. - în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea reclamantul, ci prin raportare la nivelul întregii instituții ce a fost supusă reorganizării, context în care din actele normative mai sus enumerate rezultă cu certitudine faptul că un număr de 125 de posturi din cadrul I. ui de S. în C. au fost desființate efectiv.
Anterior reorganizării, la nivelul fiecărui județ instituția pârâtă a fost organizată sub forma inspectoratelor județene, iar prin reorganizare au fost create 7 direcții regionale în construcții, iar la nivelul județelor a rămas doar câte un compartiment de control și inspecție pentru calitatea lucrărilor. Astfel, chiar dacă la nivelul județului C., prin cumularea numărului de posturi din cadrul noii Direcții Regionale în C. Nord-Vest cu cel din cadrul Compartimentului de Control și I. pentru Calitatea Lucrărilor C., rezultă un număr total de posturi mai mare față de cel al fostului Inspectorat Județean în C. C., această împrejurare nu este de natură să împieteze asupra caracterului efectiv al desființării postului ocupat de reclamant.
Din analiza statelor de funcții și personal din luna noiembrie 2011 (f. 58), respectiv din luna ianuarie 2012 (f. 59 - 60) și a foii colective de prezență din
luna ianuarie 2012 (f. 61), rezultă că ulterior concedierii reclamantului, la nivelul județului C. - cuprinzând Direcția Regională în C. Nord-Vest și Compartimentul de Control și I. pentru Calitatea Lucrărilor C. - își desfășoară activitatea doar 15 inspectori de specialitate, față de 18 inspectori de specialitate câți funcționau în cadrul fostului Inspectorat Județean în C. C.
, diferența fiind reprezentată de cei 3 angajați, printre care și reclamantul, care nu s-au prezentat sau au fost declarați respinși la concursul organizat în data de 5 decembrie 2011, potrivit tabelului de la fila 47 din dosarul de fond, împrejurare care confirmă caracterul efectiv al desființării postului. Cum postul deținut de către reclamant nu a fost ocupat ulterior concedierii sale de către un alt angajat nu se poate susține că desființarea postului ar fi fost una fictivă.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
De asemenea, se constată că hotărârea atacată cuprinde considerentele de fapt și de drept pe care se sprijină, neputându-se reține că acestea sunt contradictorii sau străine de natura pricinii, pentru a echivala cu o nemotivare și a atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., care a făcut indicat în cererea de recurs.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.proc.civ., a fost invocat doar formal de către recurent, întrucât nu a indicat care este actul dedus judecății ce a fost interpretat greșit sau a cărui natură ori înțeles lămurit și vădit neîndoielnic a fost schimbat, împrejurare față de care nu poate fi reținută nici incidența acestuia.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. urmează să respingă, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul N. S. M. împotriva sentinței civile nr. 11228 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinței, admiterii acțiunii.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: E. B.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
GREFIER
C.
Analizând recursul formulat de reclamantul N. S. M., în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a
dispozițiilor legale aplicabile în cauză, consider că acesta este fondat
, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.6 alin.2 din Codul muncii, tuturor salariaților care
prestează o muncă l e este recunoscut d reptul la protecție împotriva concedierilor
nelegale.
Potrivit art.24 lit.a din Carta soci ală europeană rev izuită, pentru
concedierea salariaților trebuie să existe în mod necesar un motiv întemeiat, legat
de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a
întreprinderii, instituției sau serviciului.
De asemenea, Orga nizația I nternațională a Muncii a statua t că lucrătorul
nu va fi concediat fără să existe un motiv valabil de concediere, legat d e
aptitudinea sau conduita acestuia sau bazat pe necesitățile de funcționare a
întreprinderii.
Art.6 pct.1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice,
sociale și culturale prevede că: "S. ele părți la prezentul pact recunosc dreptul la
muncă ce cuprinde dreptul ce îl are orice persoană de a obține posibilitatea să -și
câștige existența printr -o muncă liber aleasă sau acceptată și vor lua măsurile
potrivite pentru garantarea acestui drept";
Î n consecință, ceea ce atât legislația națională, cât și cea internațională
garantează salariaților, în cazul concedierii, este ca această măsură să fie luată
doar în condițiile în care cauza invocată ca temei al încetării contractul ui de
muncă are un caracter obiectiv, aceasta poate fi constatată în mod real și
prezintă o asemenea însemnătate, încât face imposibilă c ont inuarea raporturilor
de muncă dintre părți.
Astfel, pentru încetarea legală a unui raport juridic de muncă, mai ales în situația în care aceasta este dispusă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul trebuie să probeze întotdeauna, înaintea instanței investite cu cenzurarea legalității și temeiniciei acestei măsuri, dată fiind gravitatea consecințelor acestei decizii asupra drepturilor angajaților, că a existat o imposibilitate reală, obiectivă, de continuare a acestora.
De altfel, ceea ce prima instanță trebuia să analizeze în cauză era respectarea de către angajator a disp.art.65 alin.1 și 2 din Codul muncii, în sensul ca încetarea contractului de muncă al reclamantului să fie dispusă din motive ce nu țin de persoana acestuia și desființarea locului său de muncă să fie efectivă, să aibă o cauză reală și serioasă.
Având în vedere faptul că, potrivit disp.art.78 din Codul muncii republicat, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate, instanța de jurisdicție a muncii investită cu cenzurarea legalității și temeiniciei deciziei contestate în cauză, trebuia să analizeze toate aspectele care țin de respectarea condițiilor prevăzute de art.65 alin.2 din Cod.
Astfel, prin decizia nr.23/_, Curtea Constituțională, investită cu excepția de neconstituționalitate a disp.art.65 alin.2 din Codul muncii, în sensul că aceste prevederi aduc atingere art.135 alin.1, 2 și art.136 alin.5 din Constituție, întrucât textul de lege citicat dă posibilitatea instanței de judecată să
intervină în analiza actului managerial al angajatorului, fapt ce constituie o încălcare a libertății economice, a reținut că: "…departe de a reprezenta o încălcare a dispozițiilor constituționale referitoare la libertatea economică și inviolabilitatea proprietății private, prevederile de lege criticate reprezintă, în realitate, o expresie a art.57 din Constituție, potrivit cărora "Cetățenii români, străini și apatrizii trebuie să își exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți";.
Curtea Constituțională a mai reținut prin aceeași decizie, următoarele:
"…prevederile de lege criticate stabilesc condițiile în care angajatorul poate dispune concedierea salariatului din motive care nu sunt imputabile acestuia. Aceste condiții urmăresc să stabilească un echilibru între cele două părți ale contractului de muncă, respectiv între necesitatea de a asigura angajatorului libertatea de a dispune cu privire la desființarea unor locuri de muncă atunci când considerente obiective o impun-dificultăți economice, transformări tehnologice, reorganizarea activității, decesul angajatorului persoană fizică, rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești de declarare a morții sau a punerii sub interdicție a angajatorului persoană juridică, dizolvarea angajatorului persoană juridică, ori mutarea unității în altă localitate-, pe de o parte, și nevoia de a proteja salariatul de o eventuală atitudine abuzivă a angajatorului, de cealaltă parte.
Pentru aceste rațiuni, legea prevede nu doar cerința ca desființarea locului de muncă să fie efectivă, ci pe aceea de a fi justificată de o cauză reală și serioasă sau, altfel spus, de a fi determinată de o cauză obiectivă, de o anumită gravitate, care să impună, cu adevărat, această măsură.
Toate aceste garanții ar rămâne fără obiect dacă nu ar putea fi supuse controlului instanțelor de judecată, care pot cere administrarea de probe în vederea evidențierii cauzei reale și serioase ce a determinat desființarea locului de muncă.
Curtea apreciază, așadar, că textul de lege criticat nu urmărește limitarea libertății angajatorului de a dispune cu privire la modul de administrare a activității economice, ci, din contră, asigură posibilitatea manifestării acesteia în funcție de factorii obiectivi care o influențează, excluzând doar o eventuală atitudine abuzivă a anagajatorului față de salariat.";
În speță, recurentul N. S. M., ce ocupa funcția contractuală de inspector de specialitate S(studii superioare) gradul IA în cadrul I. ui de S. în C. C. a fost concediat, prin decizia de concediere nr.10/_
, înregistrată sub nr.218/_ la Direcția Regională în C. Nord-Vest, în temeiul O.U.G. nr.93/2011,ce a modificat O.G. nr.63/2001,a H.G.nr.1335/2010, modificată prin H.G. nr.1157/2011 și a Ordinului Ministrului Dezvoltării Regionale și Turismului nr.2973/_, în temeiul disp.art.65 din Codul muncii.
Prin art.2 și art.3 alin.2 din această decizie de concediere s-a menționat:
"Cu aceeași dată, contractul individual de muncă nr.2/05.13/_ al domnului N. S. M. salariat al I. ui de S. în C. -I.S.C., încadrat în funcția de inspector de sepcialitate gr IA, încetează în conformitate cu dispozițiile art.65 alin.(1) din Codul muncii al României, adoptat prin legea nr.53/2003, republicată, urmare a restructurării și reorganizării I. ui de S. în C. -I.S.C..";
"Restructurarea și reorganizarea I. ui de S. în C. -I.S.C. s-a efectuat în temeiul dispozițiilor OUG nr.93/2011, HG nr.1157/2011 și Deciziei secretarului general nr.897/2011 pe bază de concurs/examen.";
Conform preambulului O.U.G. nr.93/2011, aceasta a fost adoptată: "luand in considerare constrangerile bugetare impuse de efectele crizei economice si necesitatea implementarii unor masuri unitare la nivelul tuturor institutiilor, indiferent de subordonarea acestora, prin prezentul act normativ se are in vedere luarea unor masuri urgente de reorganizare ce vor conduce in primul rand la scaderea numarului personalului cu functii de conducere, dar si la eficientizarea activitatii inspectoratelor regionale in constructii, care vor functiona cu un aparat de lucru suplu, pe o arie teritoriala de competenta constituita pe limitele teritoriale ale regiunilor de dezvoltare ale Romaniei, stabilite potrivit prevederilor Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regionala in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare.";
Potrivit art.I.1 și 2 din acest act normativ, s-a modificat stuctura organizatorică a I. ui de S. in C., astfel încât, în cadrul Direcției Regionale în C. Nord-Vest, figurează, în prezent, Compartimentul de control si inspectie pentru calitatea lucrarilor in constructii C. .
De asemenea, în structura Direcției Regionale în C. Nord-Vest, au rămas, practic, toate compartimentele ce figurau în structura I. ui Județean în C. C., respectiv: Compartimentul supraveghere piață produse pentru construcții și autorizare laboratoare și diriginți de șantier, Compartimentul avizare lucrări publice și acorduri, Compartimentul administrativ, Serviciul control și inspecție, Compartimentul control urbanism, amenajarea teritoriului și autorizarea executării lucrărilor, Compartimentul de control si inspectie pentru calitatea lucrarilor in constructii C. și Compartimentul reclamații și sesizări
Conform art.III alin.1 din același act normativ, încetarea contractelor individuale de munca drept urmare a aplicarii prevederilor art. I se face cu respectarea termenelor si a procedurilor prevazute de legislatia muncii si protectiei sociale in vigoare.
.2 al acestui articol prevede că încadrarea personalului in noua structura organizatorica a I. ui de S. in C. - I.S.C., in limita posturilor, se aproba prin hotarare a Guvernului.
Prin H.G. nr.1157/2011 a fost aprobat ă reducerea a 125 de posturi din
structura organizatorică a I. ui de S. in C. .
Prin art.1 și 2 din Ordinul nr.2973/_, s-a aprobat, în urma acestei reorganizări, structura organizatorică detaliată și statul de funcții a I.S.C. aparat central, a direcțiilor regionale în construcții, precum și a compartimentelor de control și inspecție pentru calitatea lucrărilor în construcții din componența acestora, conform anexelor 1a, 1b, 1c.
Pentru a verifica caracterul efectiv al desființării postului, cauza reală și serioasă a acesteia, instanțele analizează, în genere, în mod comparativ, situația posturilor existente în statele de funcțiuni anterior și ulterior concedierii, înscrisurile ce probează dificultățile economice reale care existau la data luării deciziei de încetare a contractului de muncă și care au impus luarea măsurii, cercetând în acest sens și conduita adoptată de către angajator, în ceea ce privește organizarea instituției, politica sa de personal, în perioada ulterioară concedierii salariatului.
Consider că, în speță, este util a se porni în cercetarea respectării de către angajator a prevederilor art.65 alin.2 din Codul muncii, chiar de la conduita adoptată de către factorul decident al reducerii de personal în cadrul căreia a fost dispusă concedierea recurentului, respectiv de către Guvernul României, în perioada următoare încetării contractului de muncă al acestui salariat.
Astfel, contractul individual de muncă al recurentului, ce a deținut funcția
de inspector de specialitate S IA în cadrul I .S.J.C. Maramureș, a încetat la datade_, iar la data de_, se publică pe site-ul
www.mdrt.ro, Nota de fundamentare a H.G. privind ocuparea prin concurs a posturilor contractuale
vacante din cadrul I. ui de S. în C., în care se arată:
La rubrica: "Descrierea situației actuale";, Guvernul menționează
următoarele:
"Astfel, prin Hotărârea Guvernului nr.1157 din 2011 privind modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr._ pentru aprobarea atribuțiilor generale si specifice, a structurii organizatorice si a numărului maxim de posturi, precum si a normării parcului auto si a consumului de carburanți ale I. ui de S. în C. - I.S.C. s-a stabilit că numărul maxim de posturi afferent
structurii organizatorice este de 750 de posturi ca urmare a restructurării si desființării, în condițiile legii, a unui număr de 125 de posturi.
Ca urmare a intrării în vigoare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernul nr. 93/2011 si a celor ale Hotărârii Guvernului nr.1157 din 2011, în perioada decembrie 2011 - martie 2012, în cadrul instituției, au avut loc concursuri/examene pentru ocuparea funcțiilor aferente structurii actuale a
I. ui de S. în C. ;
concursurile/examenele s-au desfăsurat potrivit Regulamentului privind organizarea si desfăsurarea concursului/examenului în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică, aprobat prin Decizia secretarului general al I.S.C. nr. 897/_, iar încadrarea personalului în noua structură s-a făcut în conformitate cu rezultatele obținute, respectiv, au fost declarați admisi salariații care au obținut nota minimă de admitere 7.
În aceste condiții au fost înregistrate numeroase rezultate situate sub nota minimă de admitere 7, care au generat, la nivel național, existența a 211 de posturi vacante în cadrul I. ui de S. în C. - I.S.C., respectiv 164 posturi de inspector de specialitate, 28 posturi de expert, 4 posturi de consilier juridic, 7 posturi de revizor contabil, 2 posturi de subinginer, 1 post de referent, 4 posturi de sofer, 1 post magaziner.
De asemenea, deficitul de personal a generat la nivelul instituției o preocupare majoră, urmarea imediată fiind cresterea gradului de ocupare a personalului existent peste limita normală, cu consecința aglomerării personalului de specialitate cu sarcini excedentare.";
La rubrica:";Schimbări preconizate"; s-au menționat următoarele:
"Prin prezentul act normativ se are în vedere ocuparea prin concurs a posturilor contractuale vacante din cadrul I. ui de S. în C. -I.S.C., în conformitate cu prevederile art. 20 alin.(2) din art. II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.283/2011.
Numărul de posturi contractuale vacante din cadrul I. ui de S. în C. - I.S.C. este de 211, întrucât a fost creat un mare deficit de personal, care se resimte acut la nivelul instituției,urmare a promovabilității scăzute la concursurile/examenele organizate în perioada decembrie 2011-martie 2012, în vederea încadrării posturilor în noua structură organizatorică, conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2011 pentru modificarea si completarea Ordonanței Guvernului nr. 63/2001 privind înființarea I. ui de S. în C. - I.S.C..
Posturile vacante din cadrul I. ui de S. în C. I.S.C. sunt, după cum urmează:
- inspector de specialitate - 164 posturi
expert - 28 posturi
consilier juridic - 4 posturi
revizor contabil - 7 posturi
subinginer - 2 posturi
referent - 1 post
sofer - 4 posturi
magaziner - 1 post.
În cadrul I. ui de S. în C. - I.S.C. - aparat central sunt vacante 55 de posturi
, după cum urmează:
- inspector de specialitate - 27 de posturi
expert - 20 posturi
revizor contabil - 7 posturi
referent - 1 post
În cadrul Direcției Regionale în C. Nord - Est sunt vacante 15 posturi după cum urmează:
inspector de specialitate - 13 posturi
expert - 1 post
consilier juridic - 1 post
În cadrul Direcției Regionale în C. Sud - Est sunt vacante 7 posturi, după cum urmează:
inspector de specialitate - 6 posturi
consilier juridic - 1 post
În cadrul Direcției Regionale în C. Sud - Muntenia sunt va-cante 20
de posturi, după cum urmează:
inspector de specialitate - 16 posturi
expert - 2 posturi
consilier juridic - 1 post
sofer - 1 post
În cadrul Direcției Regionale în C. Sud - Vest Oltenia sunt vacante 24
de posturi, după cum urmează:
inspector de specialitate - 23 posturi
sofer - 1 post
În cadrul Direcției Regionale în C. Vest sunt vacante 4
posturi, după cum urmează:
inspector de specialitate - 4 posturi
În cadrul Direcției Regionale în C. Nord - Vest sunt 14
posturi vacante
, după cum urmează:
- inspector de specialitate - 13 posturi
sofer - 1 post
În cadrul Direcției Regionale în C. Centru sunt vacante 21 posturi, după cum urmează:
inspector de specialitate - 19 posturi
expert - 1 post
sofer - 1 post
În cadrul Direcției Regionale în C. B. - Ilfov sunt 50 posturi vacante, după cum urmează:
inspector de specialitate - 43 posturi
expert - 4 posturi
consilier juridic - 1 post
subinginer - 2 posturi
sofer - 1 post.
În ceea ce priveste noua organigramă a I. ui de S. în Con-strucții I.S.C., precum si locurile libere în cadrul acesteia, rămase vacante în urma nepromovării examenelor/concursurilor care au avut loc, este imperios necesar sublinierea faptului că structura si mărimea acesteia reflectă întreaga activitate de control de specialitate pe linia asigurării calității în construcții pe care o exercită instituția, cu resurse umane si materiale minime, dar în mod eficient si ergonomic utilizate.
Astfel, pentru asigurarea funcționării optime a activității în domeniul inspecției de specialitate, dar si în domeniul juridic si cel informatic, pentru asigurarea unei activități de control si inspecție de calitate din partea inspectorilor de specialitate, sprijiniți prin expertise profesioniste, docte si fundamentate de către consilierii juridici si experții de specialitate, prin
prezentul proiect de act normativ se asigură posibilitatea completării prin concurs, în condițiile prevederilor legale în vigoare, a numărului de posturi necesare funcționării I.S.C. pentru îndeplinirea obiectivelor sale de bază.";
La rubrica:"; Impactul social";
s-au menționat următoarele:
"Organizarea concursului vizează interesul public,
respectiv asigurarea îndeplinirii obiectivului de bază al I. ui de S. în C. - I.S.C., la nivelul celor 7 direcții regionale în construcții, respectiv al Direcției Regionale în C.
-Ilfov,……; astfel, se impune completarea structurii de personal cu inspectori de specialitate, consilieri juridici si experți competenți si foarte bine pregătiți care să fie apți să promoveze concursul de ocupare a posturilor contractuale vacante din cadrul I. ui de S. în C. - I.S.C. în condițiile legislației în vigoare.
Impactul social este evidențiat prin asigurarea unor locuri de muncă pentru specialistii din domeniul construcțiilor si prin diminua-rea numărului de someri proveniți din rândul persoanelor calificate din domeniul calității în construcții.";
La rubrica:"; Alte informații"; Guvernul
menționează că:
"Prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, respectiv încadrarea în cheltuielile de personal, aprobate cu modificări prin Legea nr. 283/2011, permit ocuparea posturilor vacante prin concurs cu condiția încadrării în cheltuielile de personal aprobate.
de S. în C. - I.S.C. îndeplineste această condiție, bugetul aprobat pentru anul 2012 având prevăzute sumele necesare, fără a fi nevoiți a solicita ordonatorului principal de credite suplimentarea acestuia.";
Prin urmare, se constată că, la scurt timp de la concedierea reclamantului din postul de inspector de specialitate, Guvernul publică această notă de fundamantare, depusă și la dosar, arătând că, tocmai în urma concursurilor/examenelor organizate la nivelul instituției intimate "în perioada decembrie 2011 - martie 2012";, "a fost creat un mare deficit de personal";, care se resimte acut la nivelul instituției, iar cheltuielile de personal necesare pentru cele 211 de posturi rămase vacante sunt prevăzute în bugetul aprobat I. ui de S. în C. pentru anul 2012.
Această poziție publică a Guvernului României, care a dispus în lunanoiembrie 2011 re ducerea unui num ăr total de 125 d e posturi în urma reorganizării I. ui de S. în C., prin Hotărârea Guvernului nr.1157/2011, însă a constatat că, în urma concursurilor, respectivexamenelor organizate la nivelul instituției inti mate în perioada decembrie2011-martie 2012, tocmai pentru punerea în aplicare/executarea dispozițiilor O.U.G. nr.93/2011 și a hotărârii de Guvern mai sus menționate,
au rămas vacante 164 de posturi de inspector de specialitate, nu poate decât să probeze și să formeze convingerea nelegalității procedurii de concediere a recurentului.
Cu atât mai mult, din statul de funcții și personal pentru luna ianuarie
2012, fila nr.59-60 dosar de fond, rez ultă că în cadrul Di recției Regionale în
Nord-Vest există într-adevăr, în fapt, ulterior reorganizării
instituției, 13 posturi rămase vacante de inspectori de specialitate S, dintrecare 4 posturi de inspectori de specialitate S IA, unul dintre acestea figurând chiar în structura Compatrimentului Control și I. Pentru Calitatea Lucrărilor În C. C. .
Î n speță, având în vedere că încetarea cont ractului de muncă al
reclamantului s-a dispus în temeiul disp.art.65 din Codul muncii, se constată
următoarele motive de nelegalitate a procedurii de concediere:
Măsura î ncetării cont ractului de muncă al reclamantului a fost
dispusă de către a ngajator în cadrul unei concedieri colective
, întrucât prin decizia de restructurare nu s-a hotărât desființarea unui anumit loc de muncă, respectiv a unor locuri de muncă precis determinate, astfel încât măsura să poată afecta doar angajatul/angajații pe acest loc de muncă, ci a fost o decizie comună, de reducere a 125 de posturi din cadrul I. ui de S. în C., luată de către Guvern.
De altfel, dispozițiile art.1 și 2 din O.U.G. nr.98 din 24 iunie 1999 erau în vigoare la data concedierii reclamantului.
Încetarea contractului de muncă al reclamantului, fiind dispusă în cadrul unei decizii de concediere colectivă luate de către Guvern, privind reorganizarea unei instituții publice, este adevărat că angajatorul nu mai era ținut să respecte, după data intrării în vigoare a Legii nr.40/2011, prevederile legale strict exceptate de art.74 alin.5 din Codul muncii republicat, respectiv dispozițiile art.68-73 din Codul muncii, însă era obligat să respecte, la emiterea deciziei, toate celelalte proceduri din legislația muncii și a prevederilor legale privind protecția socială.
o reorganizare a unei întreprinderi/instituții, indiferent cât ar fi de
complex ă, nu poate atrage -fără motiv e reale și serioase ș i care, mai ales, nu
țin de persoana salariaților - desf iințarea tuturor l ocurilor de munc ă
existente în cadrul structurii anterioare, urmată de examene/concursuri
pentru a dispune, de fapt, o nouă încadrare a salariaților în cadrul noilor entități.
De altfel, nu aceasta a fost decizia Guvernului, ci doar, astfel cum am
menționat anterior, desființarea unui număr total de 125 de posturi l a nivelul
tuturor structurilor, din întreaga țară, ale I. ui de S. în C. .
Dacă și în cazul transferului de întreprindere este interzisă concedierea angajaților, în exclusivitate pentru acest motiv, cu atât mai mult în cadrul unei reorganizări a întreprinderii, fără intenții de încetare în totalitate a activității acesteia, apare ca fiind lipsită de logică desființarea tuturor locurilor de muncă existente anterior.
Astfel, conform art.173 alin.3 din Codul muncii republicat, transferul
întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia nu poate constitui motiv
de concediere individuală sau colectivă de către cedent ori de către cesionar.
Aceleași prevederi le regăsim și în Legea nr.67/2006, care, la art.7,
stabilește că: "Trans feru l întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora
nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă de către cedent
sau de către cesionar.";
De asemenea, art.173 alin.2 din Cod ul muncii republic at, prevede că
drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de
muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
Prin urmare, factorul decident al concedierii trebuia să stabilească în mod
expres care sunt locurile de muncă ce sun t vizate de reducerea de personal, pe
care să le comunic e din timp salariaților și chiar reprezentanților acestora, să
organizeze concurs pentru selectarea persoanelor ce ocupau posturi de aceeași
natură cu cele ce urmau să fie desființate doar în acele si tuații în care se
impunea, iar restu l personalului treb uia preluat de căt re noile entități, c a
succesoare în drepturi și obligații ale structurilor anterioare, în temeiul
contractelor de muncă ce existau la data reorganizării.
angajatorii au desigur posibilitatea de a decide organizarea unor concursuri/examene la nivelul instituției, dar cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Trebuie menționat în acest sens că aceste concursuri/examene se organizează, în situația angajării în instituțiile publice, a promovării în funcții superioare, sau a selectării personalului în vederea concedierii, când mai multe posturi de aceeași natură au fost desființate.
Desigur, fiind vorba despre o instituție publică, salariatul recurent a susținut un concurs la angajarea sa în funcția de inspector de specialitate, activitatea acestuia a fost evaluată periodic de către angajator (acesta arătând, chiar prin concluziile formulate, că o asemenea evaluare trimestrială a avut loc doar cu 2-3 săptămâni înainte de începerea procedurii concedierii) și trebuie să existe motive legale obiective pentru ca, în cursul executării contractului de muncă, să fie organizat un nou concurs/examen pentru ca salariatul să-și mențină practic același post.
De altfel, și în H.G. nr.286/2011 se reglementează procedura de concurs/examen a personalului din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, dar pentru a fi ocupate posturi vacante sau pentru a promova în grade sau trepte profesionale, ori, în speță, nu se poate considera că, prin reorganizarea și restructurarea I. ui de S. în C. posturile tuturor salariaților care le- au ocupat anterior în mod legal, ar fi devenit vacante și era necesară supunerea tuturor salariaților la procedura de concurs/examen, pentru a rămâne pe post.
În acest sens, mai trebuie subliniat faptul că legiuitorul a prevăzut în mod expres, potrivit disp.art.35 din acest act normativ, competența instanței de contencios adminsitrativ doar în ceea ce privește cenzurarea legalității concursului/examenului organizat pentru posturile vacante, deci pentru angajare, fără a mai stabili o asemenea competență și în cazul altor situații de concurs organizate în cursul executării raporturilor de muncă, de exemplu în vederea promovării în funcție a angajatului.
Prin urmare, și procedura de selecție în vederea concedierii, sub forma concursului/examenului, este de competența jurisdicției muncii, ține de respectarea drepturilor și principiilor pe care legislația muncii le conferă angajatului, cu respectarea principiilor stabilității și securității lucrătorului în muncă.
Astfel, executându-se în mod defectuos prevederile Hotărârii Guvernului nr.1157/2011, s-a ajuns practic ca, în urma desființării un ui
număr de doar 125 posturi la nivelul întregului Inspectorat de S. în C.
, astfel cum se prevede expres art.I.alin.11 din acestă hotărâre, recurentul să fie concediat din f uncția de inspecto r de specialitate, pentru ca ulterior,
Guvernul să constate că, în urma concursurilor/examenelor organizate în perioada decembrie 2011 - martie 2012, au rămas la nivelul I.S.C. 164 posturi de inspectori de specialitate vacante, pentru care există la nivelul anului 2012, finanțarea necesară.
Art.I.alin.11din H.G. nr.1157/2011 prevede că: "Numărul maxim de posturi aprobat pentru I. de S. în C. -I.S.C. este de 750, prin
restructurarea și desființarea, în condițiile legii, a unui număr de 125 de posturi.";
De asemenea, art.II alin.1 din H.G. nr.1157/2011 prevede că: "Ocuparea posturilor de conducere, precum și încadrarea personalului în structura
organizatorică și în limita numărului de posturi aprobate prin această hotărâre,
ca urmare a desființ ării posturilor confo rm prevederilor art.I pct.1,
precum și a restructurării la nivelul I. ui de S. în C. -I.S.C., se fac prin concurs/examen organizat în cadrul instituției, în conformitate cu termenele și procedurile legale în vigoare.";
Chiar și prin art.1 alin.4 din Regulamentul de concurs aprobat prin Decizia nr.897/_ a Secretarului General al I.S.C. se arată că: "Încetarea raporturilor de muncă, determinată de reducerea nu mărului de postur i
prevăzută la alin.3, se va face cu respectarea prevederilor legale în vigoare.";
De altfel, prin Nota de fundamentare a H.G. nr.1157/2011 s-a prevăzut
în mod ex pres car e sunt cele 125 d e posturi ce trebu iau să fie red use ,
acestea fiind detaliat prezentate în acest act, vizându-se de fapt reducerea personalului cu funcții de conducere, a unor posturi de inspectori de specialitate cu studii de scurtă durată-categoria subingineri-, de funcționari, stenodactilografi, referenți și șoferi, nu a posturilor de inspectori de
specialitate S, care, din contră, se prevedea că vor fi suplimentate de la
numărul ex istent de 474 posturi, la 507 postu ri în noua structură.
Astfel, la rubrica "Schimbări preconizate"; se prevedea reducerea a: 26 de
posturi de conducere de directori, 6 posturi de inspectori de specialitate SSD-
subingineri, 2 posturi de funcționari, 24 de posturi de st enodactilografi, 26 de
posturi de referenți și 41 de posturi de șoferi.
S-a mai prevăzut prin această not ă de fundamentar e ca încetarea
contractelor de muncă să se facă cu respectarea termenelor și a procedurilor
prevăzute de legislația muncii și protecției sociale în vigoare.
Analizând cele preconizate de către Guvern, în cadrul acestei reorganizări de instituție, ce a fost de altfel fundamentată și cu privire la impactul financiar, se constată că funcțiile de inspectori de specialitate S constituiau chiar personalul de bază al instituției, preconizându-se ca, și în urma reorganizării, din totalul de 750
de pos tur i ex is ten te l a n ivel de ț ar ă, 507 pos tur i s ă f ie de ins pec tor i de spec ial itate
S, cee a ce nu po ate dec ât s ă probeze că in timata ave a, în con tinu are, nevoie desalariaț i înc adr aț i pe ace as tă f uncție, pen tru bun a desf ășur are a ac tiv ităț ii s ale.
În situația unui concurs/examen organizat și desfășurat și pentru posturi care nu erau vizate a fi desființate, reduse, trebuie menționat și faptul că această procedură de verificare a aptitudinilor profesionale nu putea sta la baza concedierii salariaților în temeiul disp.art.65 din Codul muncii.
Promovabilitatea scăzută la concursurile/examenele ce au avut loc, ce a condus la vacantarea a 164 de posturi de inspectori de specialitate, nu putea constitui, în absența desființării tuturor acestor posturi, decât un motiv de concediere care ține de persoana salariatului, deci nu întrunea condițiile cerute de disp.art.65 din Codul muncii.
Practic, angajatul putea fi supus la un asemenea concurs/examen în cadrul evaluării sale în vederea concedierii sale pentru necorespundere profesională, în temeiul disp.art.61 alin.1 lit.d) din Codul muncii republicat, coroborat cu art.63 alin.2 din același cod.
În chip logic, însă, o asemenea procedură de evaluare trebuie să fie urmată față de un anumit salariat, în privința căruia s-a constatat că, în executarea contractului de muncă nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.
De altfel, acesta este și sensul art.62 alin.1 din Codul muncii republicat, care prevede că angajatorul va lua măsura concedierii pentru necorespundere profesională în termen de 30 de zile de la data constatării acestei cauze, perioadă în care, desigur, va efectua și procedura obligatorie a evaluării profesionale a lucrătorului, tocmai pentru ca persoana decidentă să-și formeze în mod obiectiv convingerea că aspectele de necorespundere ce i-au fost semnalate sunt reale.
Legiuitorul n-a avut desigur în vedere ca unei asemenea proceduri să fie supuși la un moment dat toți lucrătorii unei întreprinderi, fie ei și din cadrul unei instituții publice, ce fuseseră anterior legal angajați, care în urma evaluărilor
profesionale periodice s-au dovedit a corespunde cerințelor postului și în privința cărora nu a existat nicio sesizare pentru necorespundere profesională.
Obligația unei reale informări, în timp util, a salariaților și a reprezentanților acestora de către angajator, cu privire situația, structura și evoluția probabila a ocupării forței de munca în cadrul instituției.
Chiar dacă ulterior intrării în vigoare a Legii nr.40/2011, dispozițiile art.68- 73 din Codul muncii, ce reglementau o procedură obligatorie de urmat în cazul tuturor concedierilor colective, nu mai sunt aplicabile în cazul instituțiilor și autorităților publice, dispozițiile art.3 și 5 din Legea nr. 467/2006, ce a transpus
Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2002/14/CE de stabilire a
unui cadru general de informare și consultare a salariaților din Comunitatea
Europeană, se aplică și acestora.
Astfel, conform art.5 alin.1 din această lege, angajatorii au obligația sa
informeze și sa consulte reprezentanții angajaților
, potrivit legislației în vigoare, cu privire la:
situația, structura și evoluția probabila a ocupării forței de munca în cadrul întreprinderii, precum și cu privire la eventualele măsuri de anticipare avute în vedere, în special atunci când exista o amenințare la adresa locurilor de munca;
deciziile care pot duce la modificări importante în organizarea muncii, în relațiile contractuale sau în raporturile de munca, inclusiv cele vizate de legislația romana privind procedurile specifice de informare și consultare în cazul concedierilor colective și al protecției drepturilor angajaților, în cazul transferului întreprinderii.
Conform alin.2 al aceluiași articol, informarea se face într-un moment, într- un mod și cu un conținut corespunzătoare, pentru a permite reprezentanților angajaților sa examineze problema în mod adecvat și sa pregătească, dacă este cazul, consultarea.
Potrivit alin.3, consultarea are loc într-un moment, într-un mod și cu un conținut corespunzătoare, pentru a permite reprezentanților angajaților sa examineze problema în mod adecvat și sa elaboreze un punct de vedere.
Art.31 alin.1 și 2 din Constituție
garantează dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
Pentru respectarea dispozițiilor art.1 alin.4 din Regulamentul de concurs aprobat prin Decizia nr.897/_ a Secretarului General al I.S.C., ce prevedea că: "Încetarea raporturilor de muncă, determinată de reducerea numărului de posturi prevăzută la alin.3, se va face cu respectarea prevederilor legale în
vigoare
.";, se impunea respectarea de către angajator și a dispozițiilor art .3 și 5
din Legea nr. 467/2006.
Pentru motivele enunțate anterior, și mai ales având în vedere constatarea Guvernului că, în urma concursurilor/examenelor organizate în perioada decembrie 2011-martie 2012, au rămas la nivelul I.S.C. 164 posturi de inspectori de specialitate vacante, pentru care exista finanțarea necesară conform bugetului instituției aprobat pentru anul 2012, nu se poate reține în cauză că desființarea locului de muncă al recurentului ar fi avut o cauză reală și serioasă.
Prin urmare, în cauză nu se poate reține imposibilitatea continuării
raporturilor de muncă dintre părți, astfel încât în mod greșit prima instanță a
constatat ca fiind legală concedierea recurentului .
Chiar dacă intimata este o instituție publică căreia, conform disp.art.74 alin.5 din Codul muncii republicat nu i se aplică procedurile de
concediere colectivă prevăzute de art.68-73 din același cod, aceasta nu este exceptată și de la respectarea disp.art.74 alin.1 din cod, potrivit cărora, în termen de 45 de zile calendaristice de la data concedierii, salariatul concediat prin concediere colectivă are dreptul de a fi reangajat cu prioritate pe postul reînființat în aceeași activitate, fără examen, concurs sau perioadă de probă.
Astfel cum am menționat și anterior, numărul de 125 de posturi desființate de către Guvern la data de_, selecția care s-a decis a se organiza în vederea concedierii, demonstrează fără putință de tăgadă că ne aflăm în prezența unei concedieri colective și nu a unei concedieri individuale-în care se punea doar problema luării deciziei desființării unui anumit loc de muncă, ocupat de un anume lucrător.
Este logic ca disp.art.74 alin.1 din Codul muncii republicat să fie aplicabil și instituțiilor publice, întrucât, situația reînființării acelorași posturi ce au fost desființate cu puțin timp înainte denotă pentru orice angajator faptul că măsura dispusă anterior, ce a atras concedierea salariatului, nu a avut de fapt o cauză reală și serioasă și permite, practic, continuarea vechilor raporturi de muncă în aceleași condiții.
Legiuitorul a prevăzut în mod expres aceste reglementări tocmai pentru a asigura protecția angajaților împotriva unor măsuri de concediere abuzive, dispuse pe alte criterii decât cele prevăzute de art.65 din Codul muncii, sub aparența încetării raporturilor de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Având în vedere că, ceea ce și-au propus factorii decidenți ai reducerii de personal din cadrul I.S.C. a fost ca încetarea raporturilor de muncă determinată de reducerea numărului de posturi în structura organizatorică a instituției să se realizeze în termenele și cu procedura reglementate de dispozițiile legale în vigoare, se impunea respectarea de căt re angajator și a di spozițiilor art.49 și50 din Legea nr.76/2002, în vigoare la data concedierii
.
Astfel, art.49 din această lege prevede că, în cazul concedierilor colective, angajatorii au obligația să înștiințeze agențiile pentru ocuparea forței de
muncă în vederea adoptării unor m ăsuri pentru combaterea șomajului și
prevenirea efectelor sociale nefavorabile ale acestor concedieri.
Potrivit art.50 alin.2 din același act normativ, în perioada preavizului prevăzut la alin.1 angajații vor participa la serviciile de preconcediere
realizate de agențiile pentru ocuparea forței de munca
ori de alți furnizori de servicii de ocupare din sectorului public sau privat, acreditați, selectați de către acestea, in condițiile legii.
Conform alin.3 din acest articol, în vederea realizării serviciilor de
preconcediere, angajatorii aflați în situațiile prevăzute la art. 49 sunt
obligați să înștiinț eze agențiile pent ru ocuparea forței de muncă cu cel
puțin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere.
De altfel, conform disp.art.67 din Codul muncii republicat, salariații
concediați pentru motive care nu țin d e persoana lor beneficiază de măsuri active
de combatere a șomajului.
Urmărind însă și procedura de concurs
din prezenta cauză, trebuie subliniat faptul că, selecția personalului în cadrul unei restructurări a
întreprinderii este de competența a ngajato rului
, însă, odată adoptată o
procedură de urmat în cadrul acestui proces, se impune atât respectarea
acesteia de către persoanele cu responsabilități în acest sens, cât și
probarea înaintea instanței investite cu cenzurarea legalității și temeiniciei
măsurii, că acel concurs
-ce trebuia organizat doar în cazul în care existau mai
mulți candidați pentru același post- a fost unul ce respectă deciziile luate în
cadrul procesului de restructurare și regulamentul de concurs adoptat .
Astfel, conform art.1 alin.5 din Regul amentul privind organizarea și
desfășurarea concursului mai sus menționat, cee a ce ș i-a propus I.S.C. înprezentul proces de restructurare/reorganizare a fost ca: "În cazul în care, în
urma restructurării și reorganizării, în cadrul unei structur i, există mai
mulți angajați de cât posturi alocat e, ocuparea acest ora se va face pri n
concurs, susținut pentru posturi de aceeași categorie, clasă și/sau grad
profesional, în or dinea descrescăto are a notelor fin ale obținute. Sun t
admiși la proba scrisă can didații care au obținut minim nota 7.";
Cu toate acestea, ignorând în totalitate dispozițiile sale privind
susținerea concursului pentru posturi de aceeași cat egorie, clasă și/saugrad profesional, I.S.C. a organizat la data de_, astfel cum rezultă din tabelele depuse la fila nr.47 dosar fond, concurs pentru numărul de 22 posturide inspector de specialitate S r ămas e în c adrul s truc tur ilor organizatorice din C. ,
supun ând procedur ii de concurs pe toț i in spec tor ii de spec ial itate ex is tenț i în c adr ul
aces te i s truc tur i, in d if erent de nu mărul de pos tur i aprob ate pe c ategor ie, cl as ă
ș i/s au gr ad prof esio n al.
Astfel, recurentul, inspector de specialitate S IA, a p ar tic ip at l a selecț ia în
vedere a conced ier ii, cu nerespec tare a aces te i procedur i, î mp reun ă c u ce il alț i
ang ajaț i ce ocup au f uncț ii de inspec tor de spec ial itat e S, c are ave au îns ă gr adul II.
De fapt, coroborând înscrisurile depuse la filele 29,47,58 ș i 59 dosar de fond, rezultă că, pentru Compartimentul Control și I. pentru Calitatea Lucrărilor de C.
C. și celel al te sub un ităț i d in C., au fost aprobate prin Anexa nr.7 la Ordinul nr.2973/_ un număr de 22 posturi de inspector de specialitate, din care 12 posturi de inspectori S, gradul IA, în timp ce anterior concedierii existau în statul de
f uncții, l a subun ităț ile d in C., to t 12 postur i de inspector de specialitate gradul IA
și,ul ter ior reorg an iz ăr ii, au r ămas do ar 10 posturi de inspector de specialitate S IA
(cu menț iune a c ă un ul d in tre ce i 10 ang ajaț i f igure az ă c a f iind de taș at ș i în s tatu l
de f uncții an ter ior, ș i în cel ul ter ior reorg an iz ăr ii) .
Mai mult, din statul de f uncții depus l a f ilele nr.59 dosar de fond, valabilpentru luna ianuarie 2012, deci ul ter ior conced ier ii recl aman tulu i, rezul tă c ă ex is tă
l a ace as tă d a tă în c adrul subun ităț ilor C . ș i un inspector de specialitate S gradulIA, ocupat de angajata Badea Iudit, care nu f igur a an ter ior reorg an iz ăr ii în s tatulde funcții a I. ui de S. în C. C. -fila nr.58 dosar fond.
De asemenea, din statul de f uncții pen tr u per io ad a ul ter io ar ă re org an iz ăr ii,se observă că, la nivelul subunităților din C. a Direcției Regionale în C. Nord- Vest, deci în luna ianuarie 2012, exista un post vacant de inspector de specialitate S IA, chiar în cadrul Compartimentului Control și I. pentru Calitatea Lucrărilor de C. C., în care lucrase anterior reclamantul, precum și 2 posturi de inspectori de specialitate S grad I.
De altfel, sunt probate astfel și susț iner il e recuren tulu i, în sensul c ă au f os t
ad mise l a concurs, pen tru cele 22 de p os tur i d in c adrul su bun ităț ilor d in C. ș idouă persoane care nu au făcut practic parte din personalul I. ui Județean în C. C. .
În acest sens, person alul I.S.C.C., an te r ior reorg an iz ă rii acestuia, este cel
înscr is în s tatul de f uncții depus l a f il a nr.58 dos ar de f ond, pr in tre s al ar iaț ii
aces te i subun ităț i ne f igurând ș i B ade a Iu d it ș i B ade a D. .
Conform tabelului cu rezultatele concursului depus la fila nr.47 dosar de
f ond, aceș tia au f ost to tuș i înscr iș i c a f ăc ând p ar te d in person alul I.S.C.C., iar d in
s tatul de f uncții pe l un a ianu ar ie 2012, f ilele nr.59 -60 dos ar de f ond, rezultă c ăaceste persoane figurează ca fiind angajații Direcției Regionale în C. Nord- Vest, respectiv, B ade a Iud it, în c adr ul Co mp ar time n tulu i supr aveghere p iaț ă
produse pen tru con s trucț ii ș i au tor iz ar e l abor ato are ș i d ir ig inț i de ș an tier, iar
B ade a D., în c adrul Co mp ar time n tulu i re cl amaț ii ș i ses iz ăr i .
Pentru toate motivele expuse anterior, ce nu justificau organizarea unui concurs pentru ocuparea postului de inspector de specialitate IA în cadrul structurii reorganizate, dar și având în vedere cauzele expuse de către recurent în ședința publică din data de_, consider că neprezentarea acestuia la un concurs organizat nelegal nu poate să conducă la concluzia că acesta a fost concediat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Astfel, reclamantul și-a justificat absența de la concursul din_, menționând că nu a fost redus postul său, că în notificarea primită nu se menționează posturile de inspectori de specialitate IA care au rămas în structura reorganizată, că nu mai era necesară o altă evaluare profesională a salariaților, întrucât, cu 2-3 săptămâni înainte de concurs a avut loc evaluarea trimestrială a angajaților și că au fost admise să participe la concurs și două persoane care erau din B. și Tg. Mureș.
De altfel, la punctul 2 din interogatoriul luat reclamantului la judecarea fondului cauzei, fila nr.64 dosar de fond, la solicitarea I.S.C., ce era formulată astfel: "Recunoașteți că, potrivit actelor normative mai sus menționate, ISC avea obligația de a proceda la organizarea unui concurs/examen pentru încadrarea personalului în noua structură, în limita numărului de posturi aprobate prin
H.G. nr.1157/2011?";, acesta răspuns următoarele: "DA, cu observația că Reg. a fost publicat și difuzat după notificare (cam la o săptămână) preciz.faptul că acest concurs se organiz pt structurile unde nr de posturi aprobat este mai mic decât nr de posturi existent. În cazul meu erau 8 posturi de inspector I grad A și au fost aprobate 9 posturi.";
Mai trebuie menționat că, în cadrul aceleiași proceduri de concediere colectivă, din motive ce nu țin de persoana salariatului, astfel cum rezultă din statele de funcții și personal anterioare și ulterioare concedierii, a fost concediată și soția recurentului, N. M., ce ocupa funcția de subinginer SSD tot în cadrul Compartimentului Control și I. pentru Calitatea Lucrărilor de C.
C., din cadrul I. ui Județean în C. C. .
Pentru toate aceste considerente, reținând că angajatorul nu a reușit să probeze în cauză respectarea unei proceduri legale de concediere, nefiind dovedită existența unei imposibilități reale și obiective de continuare a raporturilor de muncă dintre părți, în mod greșit prima instanță a respins contestația reclamantului.
Prin urmare, în temeiul disp.art.312 alin.2 din Codul muncii, consider că se impunea admiterea recursului declarat de reclamantul N. S. M., modificarea sentinței recurate, admiterea contestației formulate de către reclamant, anularea deciziei de concediere nr. 10/_ emisă de pârâtă, în temeiul disp.art.80 din Codul muncii republicat, cu repunerea părților în situația anterioară, conform acelorași prevederi, respectiv reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii și obligarea pârâtei intimate să plătească acestuia despăgubirea cuvenită, începând cu data de_ și până la reintegrarea efectivă.
Judecător,
Red./Tehnored.: C.M.; C. M.
