Decizia civilă nr. 3378/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3378/R/2013
Ședința publică din data de 4 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 7164/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată T. R. și pe pârâta intimată Ș. H. C. -N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 august 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor și judecarea în lipsă.
Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu pârâții recurenți.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 7164 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta T. R. în contradictoriu cu pârâții Ș. H., C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și
P. MUNICIPIULUI C. -N. .
A fost obligată pârâta unitate de învățământ, în calitate de angajator, la calcularea și la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la până la_ respectiv până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Pârâții C. Local al Municipiului C. -N. și P. Municipiului C. -N. au calitate procesuală pasivă în cauză având în vedere că pârâtul C. Local al Municipiului C. -N. alocă fonduri pentru finanțarea procesului de învățământ potrivit art. 104 din Legea nr. 1/2011 a Educației Naționale iar pârâtul P. Municipiului C. -N. are calitatea de ordonator de credite, implicit cu privire la
sumele alocate unităților de învățământ pentru plata drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Potrivit adeverinței de la f. 25, reclamanta este angajata pârâtei de rd.1 din data de_, ca personal didactic auxiliar.
Prin OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, s-au dispus măsuri de creștere a salariilor cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar, începând cu data de_, iar ca urmare a adoptării OUG nr. 136/2008, OUG nr.151/2008, OUG nr.1/2009, drepturile salariale prevăzute de OG nr. 15/2008 nu au fost calculate și plătite reclamantei.
Principiul supremației legii este un principiu fundamental, iar dreptul reclamantei la plata salariului prevăzut de lege este un element esențial al raportului de muncă.
Obligația principală a pârâtei față de reclamantă, pe parcursul derulării relațiilor de muncă, a fost cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege, iar în speță nu se reține existența vreunei astfel de situații.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3/_ a admis recursul în interesul legii și a statuat că dispozițiile OG nr. 15/2008 aprobată prin Legea nr. 221/2008 constituie temei legal pentru calcularea și plata drepturilor salariale în învățământ, pentru perioada_ -_ .
Prin urmare, având în vedere prejudiciul material suferit de către reclamantă prin neplata salariului astfel cum era prevăzut de legea în vigoare în momentul în care s-a prestat munca, se impune admiterea acțiunii, conform art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. MUNICIPIULUI C. -
N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N.
, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamantă
.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâții arată că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Astfel, la pronunțarea hotărârii instanței de fond nu a avut în vedere poziția procesuală a pârâtelor, care, raportat la prevederile legale în vigoare, nu au legitimare procesuală pasivă.
Instituțiile pârâte poate aloca sumele necesare plății drepturilor salariale condiționat de împrejurarea că sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect și să fi fost virate în contul bugetului local, având în vedere faptul că, aceste sume provin de la bugetul de stat, instituțiile recurente făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea, precizează că, față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2006, Direcția Generală a Finanțelor P. e asigură repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul
Oficial al României, Partea I. Din coroborarea textelor legale la care a făcut referire mai sus, rezultă că, pentru ca instituția sa să poată aloca fonduri pentru cheltuieli de personal este imperios necesar ca aceste sume să fi fost prevăzute în bugetul de stat pentru anul 2010 - acesta pe de-o parte, iar pe de altă parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local, instituțiile recurente făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 6 din Legea nr. 273/2006.
Pe de altă parte, învederează instanței faptul că bugetul pe anul 2010 a fost aprobat prin HCL nr. 30/2010, însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantei.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2010, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin Decizie a directorului Direcției Generale a Finanțelor P. e Județene după consultarea consiliului județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
De asemenea, reiterează poziția de la fond prin care au arătat instanței că, prin art.2 și 3 din O.U.G. nr. 31/2009 aprobat prin Legea nr. 259/2009 și a O.U.G. nr. 41/2009 aprobată prin Legea nr. 300/2009, a fost abrogată O.G. nr. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Ulterior, prin art.48 alin.1 pct. 16 din Legea cadrun330/2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 762/_ a prevăzut abrogarea, la data intrării în vigoare a legii, a prevederilor O.G. nr. nr. 15/2008, aprobata cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 23 august 2013 (f.12-16) reclamanta
T. R.
a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, reclamanta a solicitat obligarea pârâților C. Local al Municipiului C. -N. și P. Municipiului C. -
N., alături de unitatea școlară, la aplicarea coeficientului de multiplicare de 1 în cuantum de 400 lei ca baza de calcul a drepturilor salariale ale reclamanților, și obligarea la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate cu coeficientul de multiplicare 1 în cuantum de 400 de lei și cele efectiv încasate, începând cu data de_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data plății efective, însă cum recurenții nu au calitatea de angajatori ai reclamantei, acestora nu le revine obligația prevăzută de art. 161 alin.
1 din C.Muncii privitoare la plata directă a salariilor prevăzute de contractul individual de muncă.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Prin urmare bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, reprezintă doar sursa de finanțare a acesteia, unitatea școlară fiind cea căreia îi revine obligația de plată directă în raport cu salariații săi membrii de sindicat.
Atribuțiile C. Local reies din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
P. are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului municipiului conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea 215/2001 și calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, potrivit art. 62 alin. 1 din același act normativ.
În condițiile în care reclamanta este angajată a pârâtei Ș. H. , se constată că aceasta nu are raporturi de muncă cu pârâții recurenți.
Având în vedere atribuțiile recurenților în privința finanțării unităților de învățământ, anterior menționate, se constată ca în mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al Municipiului C.
-N. și P. Municipiului C. -N., față de obiectul cererii de chemare în judecată, și anume, plata directă către reclamantă în calitate de cadru didactic a drepturilor salariale, plată a cărei executare este instituită doar în sarcina angajatorului, respectiv a unității de învățământ.
În lipsa unui petit de obligare a recurenților la alocarea către unitatea de învățământ a fondurilor necesare plății, raportat la atribuțiile specifice fiecărui recurent, se constată ca fiind fondate criticile formulate în recurs privind lipsa calității procesuale pasive a recurenților.
Așa fiind, având în vedere considerente expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., urmează a fi admise recursurile declarate de pârâți cu consecința modificării în parte a sentinței potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâții P. MUNICIPIULUI C. -N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 7164 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. Municipiului C. -N. și C. Local al Municipiului C. -N. și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanta T. R. în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 04 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECATORI | ||||
C. | M. S. | -C. | B. | I. -R. | M. |
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: I. P.
GREFIER
G. C.
