Decizia civilă nr. 321/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
DECIZIA CIVILĂ Nr. 321/R/2013
Ședința publică din data de 5 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G. -L. T. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. AL Î.
P. C. EAN, în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinței civile nr. 11912 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. _
, respectiv recursul declarat împotriva aceleiași hotărâri de către pârâții P. MUNICIPIULUI C. N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. N., privind și
pe intimații pârâți G. "POIENIȚA"; C. N. și Ș. CU C. I - V. "I. HAȚIEGANU"; C. N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 5 februarie 2013 doamna judecător I. T., membru al completului de judecată 2 R, a formulat cerere de abținere de la judecata prezentei cauze, cerere care a fost admisă prin Încheierea ședinței Camerei de Consiliu pronunțată în ședința publică de azi, iar în compunerea completului de judecată a intrat doamna judecător L. D., conform programării de permanență în materie.
Curtea, având în vedere și solicitarea recurenților de judecată în lipsă, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11912/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al Municipiului C. -N. și P. Municipiului C.
-N. .
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada de până la data de_ invocată din oficiu de către instanță și s-a respins ca prescrisă acțiunea formulată în privința acestei perioade.
S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. L. al Î. P. C., în numele membrilor de sindicat Căprar L. -Natalia, Suciu M., T. Zina S. și Tudoran C. L. în contradictoriu cu pârâții Grădiniția "Poienița"; C. -N., Ș. cu C. I-V. "I. Hațieganu"; C. -N., C. Local al Municipiului C. -N. și P. Municipiului C. -N. și în consecință:
A fost obligată pârâta GRĂDINIȚIA "POIENIȚA"; C. -N. în calitate de angajator, la calcularea și la plata către membrii de sindicat CĂPRAR L. -
NATALIA, SUCIU M., T. ZINA S. a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligate pârâtele GRĂDINIȚIA "POIENIȚA"; C. -N. și Ș. CU C. I-V. "I. HAȚIEGANU"; C. -N. în calitate de angajator, la calcularea și la plata către membrul de sindicat TUDORAN C. L. a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local al Municipiului C. -N. și P. Municipiului C. -N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui local al Municipiului C. -N. și a P. ui Municipiului C. -N., instanța a respins-o întrucât din textele de lege invocate prin întâmpinare rezultă tocmai că acestuia îi revine obligația de a vira sumele necesare plății drepturilor salariale ale reclamantului. Raportat la speța de față este irelevant dacă pârâților li s-au alocat de la bugetul de stat sumele necesare acestei plăți, întrucât acest lucru nu îi este imputabil membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea și nu afectează calitatea procesuală pasivă a pârâților.
Instanța a admis excepția prescripției extinctive parțiale a acțiunii, invocată din oficiu, referitor la perioada de până la data de_, întrucât pentru această perioadă s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, respingând ca prescrisă acțiunea formulată cu privire la această perioadă.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea au fost angajați ai unităților de învățământ pârâte în perioada pentru care solicită plata drepturilor salariale, iar în această calitate sunt îndreptățiți să beneficieze de creșterile salariale prevăzute de OG 15/2008 modificată de Legea nr. 221/2008. Aceasta deoarece OG nr. 136/2008 prin care s-a dispus amânarea aplicării acestei legi, a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1221/_ . De asemenea, art. I pct. 2 și 3 din OG nr. 151/2008 de modificare a OG nr. 15/2008, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 842/2009 a Curții constituționale. La fel, dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009, prin care, la fel au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 989/2009.
În consecință, având în vedere că toate actele normative de modificare a creșterilor salariale prevăzute de OG nr. 15/2008 modificată prin Legea nr. 221/2008, au fost declarate neconstituționale prin decizii ale Curții constituționale, în privința modificărilor aduse creșterilor salariale prevăzute de această ordonanță, dispozițiile acesteia sunt aplicabile. Prin urmare, pârâta de rândul 1 în calitate de angajator a fost obligată să achite diferența dintre cuantumul pe care ar fi trebuit membrii de sindicat să îl primească în condițiile aplicării acesteia și cuantumul pe care l-au primit în mod efectiv.
Î. Curte s-a pronunțat in același sens prin Decizia privind recursul in interesul legii nr. 3/2011, concluzionând ca, efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de
urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Pârâta nu a contestat faptul că membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea nu li s-a plătit această diferență, iar sarcina probei i-ar fi revenit acesteia conform art. 272 din Codul muncii.
În calitate de ordonatori de credite pârâții de rândul 2 și 3 au fost obligați să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Având în vedere că membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative menționate anterior, în conformitate cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul muncii, coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin.1 din Codul muncii tribunalul a admis cererea reclamantului, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul S. L. al Î.
P. C. și pârâții C. Local al municipiului C. -N. și P. municipiului
C. -N. .
Prin recursul formulat, reclamantul S. L. al Î. P. C. a
solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și pentru perioada_ -_ .
În motivarea recursului, reclamantul critică sentința sub aspectul modului de soluționare a excepției privind prescripția dreptului material la acțiune, arătând că termenul de 3 ani (termenul de prescripție prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c) Codul muncii) se raportează de la data nașterii dreptului la acțiune.
In sistem bugetar plata drepturilor salariale se face in perioada 5 - 15 a lunii curente pentru luna precedenta conform Ordinului Ministrului finanțelor nr. 86 din 2005, modificata prin Ordinul Ministrului finanțelor nr. 1319/2006.
Raportat la prezenta speță, drepturile salariale aferente lunii mai 2009 se achită în perioada 5 - 15 iunie 2009, astfel ca prima zi in care se putea promova acțiunea pentru drepturile salariale aferente lunii aprilie 2009 este data de 16 iunie 2009.
Recurentul mai arată că momentul nașterii dreptului la acțiune este atunci când creanța (drepturile salariale) este certă, lichidă si exigibilă, cu alte cuvinte din momentul prejudicierii salariatului, respectiv din momentul in care urmau a fi acordate anumite drepturi salariale. In practica judiciara s-a statuat ca in ipoteza drepturilor banesti cu caracter de continuitate (dreptul la salariu) care nu au fost acordate si care implica plati succesive, termenul de 3 ani se calculeaza separat pentru fiecare plata (luna) in parte.
Cu alte cuvinte, termenul de prescriptie de 3 ani incepe sa curga de la data la care trebuia sa se facă plata drepturilor salariale pentru fiecare luna in parte - prin comparație cu dreptul comercial, termenul de prescripție începe să curgă de la data scadentei.
Din acest motiv apreciază că prin raportare la data introducerii acțiunii _
, nu sunt prescrise drepturile salariale aferentei perioadei 1 mai -16 iunie 2009.
In drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedura civila.
Prin recursul declarat, pârâtul P. municipiului C. -N.
a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii față de P. municipiului C. -N. .
În principal, recurentul solicită în temeiul art. 312 C.pr.civ., admiterea recursului, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. municipiului C. -N., sens în care arată că potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. c), atribuții privind bugetul local, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite al bugetului local. În considerarea normelor amintite, ordonatorii principali de credite repartizează bugetele aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport de sarcinile acestora în condițiile legii.
Așadar, pentru ca instituția P. ui sa poată repartiza fonduri pentru cheltuielile de personal, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate in mod corect, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local.
Raportându-se la prevederile art. 104 alin. 1, 2, 5 și 6 din Legea nr.1/2011
- Legea Educației Naționale, recurentul subliniază că unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, din bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Potrivit art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2006, Direcția Generala a Finanțelor P. e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, in termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Din coroborarea textelor legale menționate rezultă că este imperios necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate in mod corect, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat, iar pe de alta parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local, instituția pârâtă făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 6 din Legea nr. 273/2006.
În subsidiar, în conformitate cu prevederile art. 312 C.pr.civ. raportat la art.3041C.pr.civ., se solicită admiterea recursului învederându-se următoarele:
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Pe de altă parte se arată că bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012, insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012, Legea 293/2011 sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin Decizia directorului Direcției Generale a Finanțelor P. e Județene după consultarea consiliului județean, a primarului si cu asistenta tehnica de specialitate a Inspectoratului Școlar sau a Direcției de munca si Solidaritate Sociala, după caz, in funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Prin recursul său, pârâtul C. Local al municipiului C. -N.
a solicitat modificarea sentinței, in sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți față de C. local al Municipiului C. -N. .
În motivarea recursului recurentul invocă, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului recurent - C. Local al Municipiului C.
-N., arătând că la pronunțarea hotărârii instanța de fond nu a avut in vedere poziția procesuala a instituției recurente care, raportat la prevederile legale in vigoare, nu are legitimare procesuala pasiva.
Pentru ca paratul recurent C. Local al Municipiului C. -N. sa poată îndeplini cerințele cuprinse in petitul acțiunii introductive este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost ca1culate in mod corect, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local.
Prin urmare, rezulta ca in vederea acordării diferențelor drepturilor salariale, solicitate prin cererea introductiva, era necesar ca partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, in vederea includerii respectivelor drepturi in actele normative care le reglementează si achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Arată, de asemenea, că poate aloca sumele necesare plății drepturilor salariale doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate in mod corect si sa fi fost virate in contul bugetului local, având in vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, instituția recurentă făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu disp. art. 39 alin 6 din Legea 273/2006. Așadar, in cazul prezentului litigiu, arată ca nu s-a făcut dovada ca partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse.
Recurentul invocă, de asemenea dispozițiile art. 104 alin. 2, 5 și 6 din Legea nr.1/2011 - Legea Educației Naționale, precum și ale art. 50 alin. 2 lit. a din legea nr. 273/2006.
În subsidiar, recurentul solicită admiterea recursului, învederând în considerarea dispozițiilor art. 3041C.pr.civ., că potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale ale acestora.
Totodată, bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012, insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului. De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012, Legea 293/2011 sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin Decizia directorului Direcției Generale a Finanțelor P. e Județene după consultarea consiliului județean, a primarului si cu asistenta tehnica de specialitate a Inspectoratului Școlar sau a Direcției de Munca si Solidaritate Sociala, după caz, in funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel constată următoarele:
Recursurile declarate de pârâții C. Local al municipiului C. -N. și P. municipiului C. -N. sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare până la data de_ ) finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității
administrativ-teritoriale
pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Dispoziții similare sunt prevăzute și în Legea nr. 1/2011 a educației naționale (act normativ în vigoare începând cu data de_ ), care prevede la art. 104 că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale veniturile bugetare locale se constituie și din "sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauză calitatea procesuală pasivă a pârâtului C. Local al municipiului C. -N. este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
În ceea privește recurentul P. municipiului C. -N. Curtea constată că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului orașului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001. În consecință, Curtea reține că în cadrul cererilor privind alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce au făcut obiectul prezentei cauze, P. municipiului C. -N. are calitatea procesuală pasivă, față de calitatea sa de ordonator de credite.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, respectiv ale art. 93 din Legea nr. 1/2011, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă
îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ- teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
Este de menționat că tribunalul nu a obligat pârâții C. local și P. municipiului C. -N. la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, ci la alocarea sumelor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte
obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art. 161 din codul muncii (fost art. 156 din Codul muncii).
Faptul că angajatorul nu a solicitat plata sumelor necesare achitării drepturilor solicitate prin acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale nu poate fi imputat cadrelor didactice reprezentate în cauză și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâții recurenți, întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile salariale acordate prin sentință rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru a obține alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat.
Lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, astfel încât în cauză nu pot avea relevanță aspectele invocate de recurenți privind bugetul pe anul 2012.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. Local al municipiului C. -N. și P. municipiului C. -N. .
Recursul declarat de reclamantul S. L. al Î. P. C. este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat diferențele salariale neachitate rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 cuvenite membrilor de sindicat reprezentați în cauză, începând cu data de_ până la_ .
Prin sentința atacată instanța de fond a admis excepția privind prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de_ și a respins ca prescrisă acțiunea formulată în privința acestei perioade.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 171 din Codul muncii republicat (fost art. 166) dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Art. 166 din Codul muncii prevede că salariul se plătește cel puțin o dată pe lună, iar potrivit prevederilor art. 1 din Ordinul nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plății salariilor la instituțiile publice, emis de Ministerul Finanțelor Publice, ordonatorii principali de credite și instituțiile publice și serviciile publice din subordinea acestora achită salariile într-o singură tranșă lunară, în perioada 5-15 a lunii curente pentru luna precedentă.
În ipoteza drepturilor salariale, care implică plăți succesive, termenul de 3 ani se calculează separat pentru fiecare salariu lunar în parte.
Cum drepturile salariale aferente lunii mai 2009 erau datorate membrilor de sindicat reprezentați în cauză în perioada 5-15 a lunii următoare, Curtea reține că dreptul la acțiune al acestora pentru drepturile salariale cuvenite pentru luna mai 2009 s-a născut cel mai devreme la data de 5 iunie 2009.
Cum reclamantul a promovat acțiunea la data de 01 iunie 2012, Curtea constată că la data respectivă nu se împlinise termenul de prescripție cu privire la drepturile salariale aferente perioadei_ -_, astfel încât se reține că în mod greșit instanța de fond a admis excepția privind prescripția dreptului material la acțiune și pentru această perioadă.
În consecință, Curtea reține că în cauză excepția privind prescripția dreptului material la acțiune este întemeiată doar în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei_ -_, astfel că se impunea admiterea acțiunii
formulate de reclamant în numele membrilor de sindicat pentru perioada_ -_ .
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 cod proc. civ. va fi admis recursul declarat de reclamantul S. L. al Î. P. C. în numele membrilor de sindicat, urmând a fi modificată în parte sentința atacată în sensul că va fi respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada _
-_ și în consecință va fi admisă acțiunea formulată de reclamant și pentru această perioadă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul S. L. AL Î. P.
în numele membrilor de sindicat împotriva sentinței civile nr. 11912 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în parte în sensul că: respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ și în consecință admite acțiunea formulată de reclamant și pentru această perioadă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii. Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL
MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. G. G. -L. T. L. D.
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: B.G.Z.
