Decizia civilă nr. 438/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 438/R/2013
Ședința publică din data de 13 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E., C. ,
ȘI SPORTULUI împotriva sentinței civile nr. 9724 din 24 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamanții intimați R. V., G. S., D. Ș., DS, S. F.
, B. A. R., G. R., P. R. N., F. G., M. V. A., V.
I., B. -O. D. L., B. S., C. C. F., POP L., R. F. C.
, P. O. și pe pârâții U. "B. -B. "; C. și MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată
R. F. C. personal și în calitate de reprezentantă a reclamanților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 ianuarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate U. "B. -B. "; întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
De asemenea, se constată că la data de 7 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus întâmpinare și din partea reclamanților intimați, prin care solicită constatarea existenței autorității de lucru judecat în ceea ce privește pe unii reclamanți, iar în subsidiar respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive în ceea ce-l privește pe reclamantul intimat B. Horia-Ștefan, formulată de pârâtul recurent.
Reprezentanta reclamanților intimați depune la dosar împuternicire avocațială și arată că susține cele două excepții invocate în întâmpinare.
Curtea, după deliberare, respinge excepțiile invocate, excepția autorității de lucru judecat motivat pe faptul că prezentul recurs vizează sentința de completare a hotărârii, iar cu privire la excepția nulității constată că nu sunt incidente prevederile nulității recursului având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 176/2005.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârea instanței de fond, având în vedere că prin
acțiune s-a solicitat obligarea la alocarea fondurilor necesare pentru plata diferențelor salariale, sentința atacată fiind legală și temeinică în ce privește obligarea pârâtul recurent la plata diferențelor salariale. Finanțarea se realizează din sumele alocate de Minister, care la punctele 2 și 3 din motivele de recurs recunoaște această obligație, sume ce se raportează la un cost mediu pe student bugetar. Solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale a pârâtei U.
"B. -B. "; motivat pe faptul că aceasta este ordonator terțiar de credite. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 9724 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de către petentul Horia- Ștefan B., având ca obiect completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 2901/_ și, în consecință, s-a dispus completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 2901/_ pronunțată în dosarul civil nr._ de Tribunalul Cluj, Secția Mixtă de contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în sensul că:
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul HORIA-ȘTEFAN B. în contradictoriu cu pârâții U. B. B. C. și M. E., C., T. ȘI S. B. și în consecință:
A fost obligată pârâta U. B. B. C., în calitate de angajator pentru reclamant, la calcularea și la plata sumelor reprezentând diferența dintre veniturile brute totale (compuse din salariul brut aferent funcției de bază, salariul brut realizat prin cumul și venitul brut realizat prin plata cu ora) care i s-ar fi cuvenit ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 221/2008 și veniturile brute lunare efectiv încasate, începând cu_ și până la data de_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
A fost obligată pârâtul M. E., C., T. ȘI S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
A fost obligată pârâta U. B. B. C. să efectueze cuvenitele modificări în carnetul de muncă al reclamantului.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În dosarul nr._ a fost pronunțată Sentința nr. 2901/_ prin care instanța a soluționat acțiunea formulată de reclamanții R. V., G. S.
, DS, DS, S. F., B. A. R., G. R., P. R.
N., F. G., M. V. A., V. I., B. -O. D. L., B. S., C.
C. F., Pop L., R. F. C. Și P. O. în contradictoriu cu U.
B. C., în sensul admiterii acțiunii, fiind obligată pârâta U. B. B.
, în calitate de angajator pentru reclamanți, la calcularea și la plata sumelor reprezentând diferența dintre veniturile brute totale (compuse din salariul brut aferent funcției de bază, salariul brut realizat prin cumul și venitul brut realizat prin plata cu ora) care li s-ar fi cuvenit ca urmare a intrării în vogoare a Legii nr. 221/2008 și veiturile brute lunare efectiv încasate, începând cu 01 octombrie 2008 și până la data de_, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății. Totodată, s-a dispus obligarea pârâtului M. E., C. ,
T. și S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze și obligarea pârâtei U. B. B. C. să efectueze cuvenitele modificări în carnetele de muncă ale reclamanților.
Astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, unul dintre reclamanții care au învestit instanța în dosarul nr._ este petentul din prezenta cauză, numitul Horia-Stefan B. .
Analizând cuprinsul dispozitivului Sentinței nr. 2901/_, se constată că asupra cererii acestui reclamant instanța de judecată a omis să se pronunțe.
Ori, având în vedere dispozițiile art. 2812din C.pr.civ., potrivit cărora, dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, instanța a constatat că cererea reclamantului Horia-Stefan B. de completare a hotărârii este întemeiată.
Pe fondul cauzei
instanța reține că, în fapt, reclamantul a avut calitatea de angajat al pârâtei U. B. B. C. în perioada pentru care au fost solicitate drepturile salariale, ocupând o funcție didactică.
În drept
, instanța a reținut că, prin dispozițiile O.G. nr.15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, legiuitorul a stabilit o evaluare a coeficientului de multiplicare 400,00, astfel încât, într-un anumit interval de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 50% mai mult față de nivelul din
31 decembrie 2007.
Ulterior, prin O.U.G. nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 au fost modificate unele prevederi ale O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, fiind reduse majorările salariale stabilite de Parlament.
Prin Decizia nr. 1221/_ a fost admisă excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr.136/2008, Curtea Constituțională stabilind că ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, însă adoptarea de către Guvern a Ordonanței de urgență nr. 136/2008 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament. A mai reținut Curtea și încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece afectează drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecția socială a muncii și dreptul la un nivelul de trai decent, astfel cum sunt consfințite în prevederile constituționale ale art. 41 și art. 47 alin. (1). Prin conținutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor.
După declararea neconstituționalității OUG nr. 136/2008 a fost emisă o nouă ordonanță de urgență, respectiv O.U.G. nr.151/2008, care, prin art. I pct.2 și 3 a redus în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a O.G. nr.15/2008 .
Dispozițiile art. I pct.2 și 3 din OUG 151/2008 au fost la rândul lor declarate neconstituționale prin decizia nr. 842 pronunțată de Curtea Constituțională la data de 2 iunie 2009, Curtea reținând aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr.136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ
adoptată de Parlament încalcă art.1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din legea fundamentală, o asemenea măsură fiind contrară dispozițiilor art.115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din legea
fundamentală.
Totodată, prin Decizia nr.989/30 iunie 2009 Curtea Constituțională a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din
O.U.G. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din O.U.G. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar .
Cu toate acestea, atât prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.31/2009 și dispozițiile art.2 din O.U.G. nr.41/2009 au fost aduse modificări unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională. Instanța reține că întrucât modificările aduse O.G. nr.15/2008 prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept în temeiul art. 31 alin.3, fraza a II-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern
O.G. nr.15/2008, astfel cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, tribunalul a considerat că în prezent O.G. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ sunt în vigoare și aplicabile, ordonanța fiind aprobată prin Legea nr.221/2008.
Mai mult, instanța a reținut forța obligatorie a Deciziei nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că, efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgenta ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/008 și nr. 1/2009 dispozițiile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobata si modificata prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 01 octombrie 2008 și pana la data de 31 decembrie 2009.
De asemenea, a mai reținut instanța că, potrivit art.169 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.157 alin.2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat, atrăgând răspunderea civilă contractuală a angajatorului.
Obligația principală a pârâtei de rândul 1 față de reclamantă, pe parcursul derulării relațiilor de muncă, a fost cea de plată a salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, iar în speță nu se poate reține existența vreunei astfel de situații.
Prin urmare, având în vedere prejudiciul material suferit de către reclamantă prin neplata salariului, astfel cum era prevăzut de legea în vigoare în momentul în care aceasta a prestat munca, s-a impus admiterea acțiunii, în conformitate cu art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 Codul muncii.
Totodată, în speță fiind incidente principiile răspunderii civile contractuale, potrivit cărora se impune repararea integrală a prejudiciului produs, tribunalul a reținut că sumele datorate se impun a fi actualizate cu indicele de inflație aplicabil la data plății efective.
Pentru considerentele anterior enunțate, instanța a obligat pârâții M.
E., C., T. și S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze și U. B. B. C. să efectueze cuvenitele modificări în carnetul de muncă al reclamantului.
Având în vedere manifestarea expresă de voință a reclamantului în acest sens, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. E., C. ,
T. ȘI SPORTULUI,
solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia și a scoaterii lui din cauză.
În motivare pârâtul a arătat că în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. E., C., T. și Sportului.
O parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecății.
Având în vedere solicitările reclamanților și atribuțiile M. ui E., C.
, T. și Sportului, conform prevederilor art.141 din Legea nr. 84/1995, republicată cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea pârâtului (acte normative aflate în vigoare în perioada pentru care se solicită diferențele de drepturi salariale) instituția nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Astfel, M. E., C., T. și Sportului nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului superior de stat întrucât, potrivit art. 40 alin. (2) lit. c din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, instituțiile de învățământ superior, în calitate de angajator au obligația să acorde salariaților toate drepturile salariale ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În această calitate, instituțiile de învățământ superior calculează și stabilesc drepturile salariale, iar în baza autonomiei universitare asigură și fondurile necesare plății acestora potrivit art. 92 alin. 2 și alin. 3 lit. g din Legea
învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare "stabilirea necesității financiare și materiale, folosirea fondurilor și gestionarea lor cu respectarea prevederilor legale, găsirea și stabilirea surselor suplimentare de venituri, organizarea și controlul serviciilor economico- gospodare";.
În conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, veniturile instituțiilor superioare de stat "sunt utilizate de instituțiile de învățământ superior în condițiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învățământului și cercetării științifice universitare";.
În baza autonomiei financiare, instituțiile de învățământ superior își stabilesc bugetul de venituri și cheltuieli, care este aprobat de M. E., C.
, T. și Sportului, după adoptarea bugetului de stat, potrivit art. 171 alin. 10 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și ulterioare.
Acest buget de venituri și cheltuieli asigură resursele financiare pentru realizarea obiectivelor cuprinse în planul strategic al fiecărei instituții de învățământ.
Potrivit art. 8 și art. 21 alin. 5 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, instituția de învățământ superior, în calitate de ordonator de credite, trebuie să elaboreze bugetul în conformitate cu prevederile imperative din această lege prin "includerea în totalitate, a veniturilor și cheltuielilor, în sume brute, deci inclusiv a cheltuielilor de personal (salarii, CAS, deplasării interne și internaționale).
Veniturile acestei instituții de învățământ superior, în conformitate cu dispozițiile art.171 alin. 2 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se compun din sume alocate de la bugetul
M. ui E., C., T. și Sportului, pe bază de contract pentru
finanțarea de bază și finanțarea complementară, precum și din venituri proprii, din alte surse.
În conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. 3 din Legea învățământului nr.84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, finanțarea de bază se asigură de M. E., C., T. și Sportului, "din fondurile alocate de la bugetul de stat, în funcție de numărul de studenți și doctoranzi admiși la studii fără taxa, de numărul de cursanți, de nivelul și specificul instituirii teoretice și practice și de ceilalți indicatori specifici activității de
învățământ, în special de cei referitori la calitatea prestației în învățământ"; și, potrivit art. 171 alin. 7 din aceeași lege, se face pe bază de contract încheiat între
M. E., C., T. și Sportului și această instituție de învățământ superior.
Finanțarea de bază se acordă sub formă de sumă globală de la bugetul de stat, urmând ca în temeiul autonomiei universitare veniturile alocate de M.
E., C., T. și Sportului, să fie utilizate de instituția de învățământ superior, care are un drept de gestiune asupra acestei sume.
M. E., C., T. și Sportului nu are calitate procesuală în cauză, întrucât gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei universitare, iar M. E., C., T. și Sportului a asigurat plata tuturor drepturilor bănești, universitatea având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație.
Instanța de fond a omis să analizeze susținerile sale în ceea ce privește lipsa calității procesual pasive raportat la faptul că ministerul nu este angajatorul personalului din universitate.
Potrivit prevederilor Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare,
M. E., C., T. și Sportului are calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale cu funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
Legea învățământului nr. 84/1995 și Legea nr. 128/1997 indică faptul că această calitate de angajator o are instituția de învățământ superior.
U. B. - B. din C. - N., în calitate de angajator, avea obligația de a calcula drepturile salariale și de a propune spre aprobare un buget care să acopere aceste drepturi, în conformitate cu prevederile art.171 din Legea nr. 84/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamanții nu au făcut dovada că M. E., C., T. și Sportului nu a alocat finanțarea de bază corespunzător cu drepturile salariale
calculate de angajatorul lor U. B. B., sume incluse ca atare în bugetul propus spre aprobare în conformitate cu prevederile legale.
În drept au fost invocate prevederile art. 115-118 C.pr.civ., art.284 din Codul Muncii, Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completări le ulterioare (în vigoare în perioada menționată în acțiune), O.U.G. nr. 151/2008 pentru modificarea Ordonanței nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din
învățământ, O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul personalului din sectorul bugetar, OUG nr. 31/2009, OUG nr. 41/2009, Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în vigoare în perioada menționată în acțiune).
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 28 ianuarie 2013 pârâta U.
"B. -B. ";
C. -N. a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul M.
E., C., T. și Sportului B. și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin motivele de recurs formulate de pârât, acesta a înțeles să critice hotărârea instanței de fond doar prin prisma modului în care s-a soluționat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Curtea reține că legitimarea procesuală a acestui recurent derivă din dispozițiile art. 171 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, act normativ aplicabil în raport de momentul nașterii drepturilor deduse judecății, conform cărora veniturile instituțiilor de învățământ superior de stat "se compun din sume alocate de la bugetul M. ui E., C., T. și Sportului, pe bază de contract pentru finanțarea de bază";, care cuprinde, în baza art. 167 alin.5 lit. a din același act normativ, și cheltuieli de personal.
Este adevărat că între reclamanți în calitate de salariați și pârâtul M.
E., C., T. și Sportului nu există raporturi de muncă, reclamanții nefiind angajații acestui pârât, însă Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată nu s-a susținut existența unor raporturi directe între reclamanți și pârâtul recurent izvorâte în baza vreunui contract individual de muncă. De asemenea, se reține că prin acțiune nu s-a solicitat nici obligarea pârâtului recurent la plata unor sume de bani direct către reclamanți.
În realitate, din modul de formulare a cererii introductive reiese că pârâtul
M. E., C., T. și Sportului a fost chemat în judecată tocmai în virtutea atribuțiilor legale cuprinse în Legea nr. 84/1995, întrucât s-a solicitat obligarea acestuia la alocarea către pârâta U. B. -B. a fondurilor necesare efectuării plății drepturilor restante, pretenții ce au fost întemeiate tocmai pe calitatea pârâtului recurent de autoritate finanțatoare a instituțiilor de învățământ universitar de stat, aspect care este de natură să conducă la concluzia că acest minister are calitate procesuală pasivă.
Deși mecanismul de finanțare prezintă unele particularități care îl deosebesc de raporturile de drept comun privind finanțarea instituțiilor bugetare, în sensul că se încheie un contract între M. E., C., T. și Sportului și instituția de învățământ superior, iar finanțarea de bază se asigură în funcție de numărul de studenți, doctoranzi, cursanți etc. conform art. 171 alin. 3, acest aspect nu este de natură să înlăture obligația de finanțare a recurentului pentru cheltuieli de personal stabilite ulterior prin hotărâri judecătorești.
În cele din urmă, apărarea pârâtului aparține etapei de executare a hotărârii, și nu celei a judecății propriu zise în care prezintă prioritate analiza
temeiniciei pretențiilor deduse judecății, iar în mod subsecvent stabilirea titularului obligației de finanțare a învățământului superior de stat, astfel încât reprezintă o problemă de executare pretinsa nerespectare a procedurii menționate anterior.
Susținerile din cererea de recurs cu privire la modul de organizare și funcționare a ministerelor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 90/2001 sau cu privire la condițiile de angajare a personalului didactic în cadrul universităților întemeiate pe prevederile Legii nr. 84/1995 nu sunt de natură să modifice soluția adoptată de instanța de fond, deoarece dispozițiile legale invocate de pârâtul recurent nu înlătură calitatea sa de finanțator pentru universitățile de stat.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E., C. ,
și Sportului B. împotriva Sentinței civile nr. 9724 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
-R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: A. M. Ion
