Decizia civilă nr. 3480/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3480/R/2013
Ședința publică din data de 11 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M.
G. și P. M. G., împotriva sentinței civile nr. 12941 din 8 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C. și pe pârâții
intimați L. T. "P. M. "; G. și G. Ș. G., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, av. G. P., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12941 din 8 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, cu privire la pretențiile aferente perioadei_ -_ și s- a respins acțiunea cu privire la aceste pretenții.
S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. L. AL Î. P. C. în numele și pentru membrii de sindicat VLADAR M.
L. TINA și LOSONTI A. în contradictoriu cu pârâții L. T. P. M. G. ,
G. Ș. G., C. LOCAL AL M. G. și P. M. G. .
Pârâtul de rândul 1 a fost obligat, pentru VLADAR M. L. TINA și LOSONTI A., la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de 01 iunie 2009, până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație.
Pârâtul de rândul 2, a fost obligat pentru membrul de sindicat LOSONTI A.
, la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale
efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, începând cu data de 01 iunie 2009, până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație.
Pârâții de rândul 3 și 4 au fost obligați să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în esență că membrii de sindicat au avut calitatea de cadre didactice la L. T. P. M. în perioada_ -_ Vlădar M. L. tina și Loșonți A., respectiv la G. ul Ș. G.
în perioada_ -_ Loșonți A. .
Unitățile de învățământ la care au fost angajate membrele de sindicat sunt instituții de învățământ finanțate din fonduri alocate prin bugetul local al M.
G. de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit.";c"; din Lg.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, începând cu data de_ .
După intrarea în vigoare a Legii nr.221/2008 unitățile de învățământ pârâte aveau obligația să calculeze pentru membrii de sindicat și să le plătească acestora după cuprinderea sumelor în bugetul local salariile conforme cu acest act normativ, obligație pe care nu și-au respectat-o.
Având în vedere că Legea nr. 221/2008 reprezintă singurul temei de drept al salarizării personalului didactic, cererea reclamantului a fost întemeiată în parte și a fost admisă.
Drepturile salariale solicitate în baza Legii nr.221/2008 pentru perioada_ -_ respectiv_ -_ au fost respinse ca urmare a admiterii excepției prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, întrucât potrivit prev. art.268 alin.1 lit. c C. muncii, cererea în asemenea situație poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. În speță, dreptul la acțiune s-a născut la data de_ respectiv_ iar cererea de chemare în judecată a fost formulată în data de_ .
Pentru a putea fi plătite aceste sume P. M. G. are obligația de a întocmi bugetul local și de a-l propune spre aprobare C. ui Local, iar acesta are obligația de a-l aproba conform prevederilor art.63 alin. 1 lit.";c"; și alin. 2 lit.";c"; și art. 36, alin. 4 lit.";b"; din Legii nr.215/2001, deoarece școlile pârâte sunt unități de învățământ preuniversitar care funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetul local al M. G. de la bugetul de stat și din alte surse conform prev. art.104 din Legea nr. 1/2011 a Educației naționale.
Chiar dacă nu au raporturi juridice directe cu membrii de sindicat, P. și
C. Local au obligația legală de a cuprinde în buget și cheltuielile de personal privind salarizarea cadrelor didactice angajate la unitățile de învățământ conform solicitărilor sindicatului, având la bază prev. Legii nr.221/2008.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. M. G. și
C. LOCAL AL M. G.
solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de recurenți.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că niciunul dintre actele normative invocate de către instanța ca fiind temei al admiterii acțiunii reclamantei fata de recurenți nu prevede în mod expres obligația acestora de-a aloca fonduri necesare plătii drepturilor bănești.
Articolele 36 și 63 din Legea nr. 215/2001 prevăd atribuțiile C. ui Local și ale P. ui, P. având atribuția legala de a propune aprobarea bugetului local (art. 63 alin 1 lit. c și alin. 4 lit. c) iar C. Local având atribuția de a aproba bugetul propus de către primar (art. 36 alin. 4 lit. a).
Art. 104 din Legea nr. 1/2011 a Educației Naționale prevede la alin. 2 ca "Finanțarea de bază se asigura din bugetul de stat din sume defalcate din TVA și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale"; iar la alin. 5 se prevede ca ";Finanțarea de baza aprobata prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către Direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Ș. al M. București".
De asemenea în mod greșit s-a reținut că P. și C. Local au obligația legală de-a cuprinde în buget și cheltuielile de personal privind salarizarea cadrelor didactice din școala conform solicitărilor unității de învățământ având la baza prevederile Legii nr. 221/2008, deoarece acest act normativ nu prevede aceasta obligație.
Așa cum a arătat anterior obligația cuprinderii în bugetul local a sumelor destinate cheltuielilor de personal pentru cadrele didactice nu este prevăzuta în niciun text de lege deoarece sursa de finanțare a acestor cheltuieli nu este bugetul local ci, așa cum se arata clar la art. 104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 este bugetul de stat din sume defalcate din TVA. Același articol prevede însă și rolul bugetului local în procesul de asigurare a finanțării de baza, respectiv de etapa intermediara, prin care se asigura finanțarea.
Prevederea legală invocată este clară și nu cuprinde obligația primarului de-a propune alocarea din bugetul local a sumelor destinate finanțării de baza și nici obligația C. ui Local de-a aproba aceasta propunere.
Acest aspect este reținut în mod corect de către Tribunalul Cluj în motivarea hotărârii, pag. 3 alin.4, unde se arata că L. T. P. M., G. Ș.
G. sunt unități de învățământ preuniversitar care funcționează ca unități finanțate din fondurile alocare prin bugetul local al municipiului G. de la bugetul de stat. Deși acest aspect este reținut corect în motivare, Tribunalul Cluj stabilește în ceea ce îi privește, fără niciun temei, obligația de-a aloca fondurile necesare plații.
Legea nr. 1/2011 nu prevede nicăieri obligația recurenților de-a aloca fonduri din bugetul local necesar plătii drepturilor bănești ale cadrelor didactice.
În ceea ce privește legea bugetului de stat pe anul 2012, respectiv Legea nr. 293/2011 la art. 5(4) indică exact sursa de finanțare a cheltuielilor de baza pentru personalul din unitățile de învățământ preuniversitar iar aceasta sursa este bugetul de stat din sumele defalcate din TVA. Aceasta prevedere este identică cu cea cuprinsă în art. 104 alin. 2 din Legea 1/2011.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 lit. d din Legea nr. 215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform art.63 alin. 4 lit. a din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
P. a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident,acesta are și calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților
administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 din Legea nr. 84/1995 a învățământului (în vigoare pentru perioada în litigiu) prevede că "(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat
funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. (3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001 stabilește că "Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Prima instanță a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți, începând cu data de 1 iunie 2009, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008, drepturi de care au fost lipsiți în mod nejustificat, or Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurenții nu au obligația de alocare a sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, recurenții având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se
impun a fi alocate învățământului.
Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Este de remarcat faptul că recurenții nu au fost obligați la plata salariilor direct către membrii de sindicat, ci doar au fost obligați doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008.
Lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care angajatul solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, astfel încât în cauză nu pot avea relevanță prevederile din legea bugetului de stat pe anul 2012.
Se mai reține că Legea educației naționale nr. 1/2011 invocată de către recurenți, privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat începând cu anul 2011, astfel încât prevederile acesteia nu sunt aplicabile perioadei în care trebuiau solicitate de către unitățile administrative-teritoriale fonduri și plătite drepturile salariale solicitate în cauză.
În ceea ce privește dispozițiile art. 63 din Legea nr. 215/2001, se reține că recurenții nu au probat în cauză că ar fi solicitat, în cadrul fundamentării fondurilor necesare unităților de învățământ, alocarea în buget a sumelor necesare plății drepturilor solicitate de către reclamanți prin acțiune.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarate de pârâți, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. M. G. și
C. LOCAL AL M. G. împotriva sentinței civile nr. 12941 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: P. U.
