Decizia civilă nr. 203/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.203/R
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. | C. | G. |
JUDECĂTOR: G. | -L. | T. |
GREFIER: N. | N. |
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta N. (R. ) D. împotriva sentinței civile 8926 din_ pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._ privind și pe intimata pârâtă S.C. C. SA C. -N., având ca obiect obligație de a face.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 15 ianuarie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ reclamanta N. (R. ) D. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. C. S.A. și a solicitat instanței să constate că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada_ -_ în funcția de mezelar la secția mezeluri G. se
încadrează în grupa a II-a de muncă conform ordinului nr. 50/1990 și să dispună obligarea pârâtei să elibereze o adeverință din care să rezulte că activitatea desfășurată în perioada menționată se încadrează în grupa a II-a de muncă. Reclamanta a arătat că a solicitat adeverința de grupa a II-a de muncă de la pârâtă și nu i s-a eliberat decât un răspuns pentru cerere pe care îl anexează. Reclamanta a mai menționat că alți colegi de secție au primit adeverințe de grupa a II-a înainte de 2008 iar acum alți colegi care au acționat societatea în judecată au câștigat acest drept prin instanță.
Pârâta a depus întâmpinare și a arătat că nu se opune ca instanța să constate că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada_ _ se încadrează în grupa a 2-a de muncă și în caz afirmativ să dispună eliberarea adeverinței de către societatea pârâtă. Pârâta a arătat că ea nu poate să elibereze adeverința din cauza prevederilor Ordinului 590/2008 pentru aprobarea procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor, prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și II de muncă potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 necesare stabilirii grupei a II-a de muncă. Pârâta a arătat că este necesar ca în adeverință să se menționeze actul conducerii societății prin care s-a dispus ca reclamanta să fie încadrată în grupa a II-a de muncă, iar în privința reclamantei nu există nici un astfel de act.
La dosarul cauzei s-au depus în copie următoarele înscrisuri: cartea de identitate a reclamantei, adresa pârâtei către reclamantă cu nr. de ieșire 85/_
, copie după carnetul de muncă al reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 8926 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._
, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Din carnetul de muncă al reclamantei rezultă că aceasta a fost încadrată ca mezelar în perioada_ -_ .
Având în vedere perioada cu privire la care se solicită încadrarea în grupa a 2-a de muncă de către reclamantă, în speță este aplicabil art. Ordinul nr. 50/1990 al M. ui Muncii și Ocrotirilor Sociale, al M. ui Sănătății și al Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii.
Conform art. 2 din ordin "în grupa II de munca se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2";.
Instanța a constatat că meseria de mezelar nu este cuprinsă printre cele care se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit anexei II a ordinului menționat.
Potrivit art. 3 din ordin "Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de munca";.
Instanța a constatat că reclamanta nu se încadrează nici în prevederile alineatului 1 ale acestui articol întrucât, ca mezelar, nu a lucrat la locurile de muncă și în activitățile menționate în anexa a 2-a a ordinului și nici în alineatul al 2-lea, întrucât nu realiza o activitate de extindere modernizare sau reparație a capacităților de producție.
Conform art. 4 din ordin "Încadrarea în grupele I și II de munca se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii";.
În speță nu există nicio dovadă sau referire la existența unui nivel de noxe ridicat la locul de muncă al reclamantei.
Instanța a reținut în consecință că potrivit Ordinului nr. 50/1991 meseria reclamantei nu se încadrează în cele care să poată să fie încadrate în grupa a II-a de muncă.
În plus instanța a constatat că nici conducerea societății pârâte nu a emis nicio decizie în acest sens în favoarea pârâtei.
În consecință, constatând că în speță nu au fost îndeplinite condițiile pentru ca reclamanta să fie încadrată în grupa a II-a de muncă, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta
, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare s-a arătat că activitatea depusă în perioada_ -_ a fost recunoscută ca fiind prestată în grupa a II-a de muncă și creează o discriminare între colegii acesteia care au lucrat în aceeași perioadă și la care li s- a acordat acest drept, iar activitatea pe care a desfășurat-o recurenta de mezelar se încadrează în condițiile grupei a II-a de muncă în conformitate cu pozițiile nr. 107, 110, 123 și 125 din anexa de la ordinul Ministrului Muncii și Ocrotirii Sociale nr. 50/1990.
Prin întâmpinarea înregistrată pârâta S.C. "C. "; S.A. C. -N.
a arătat că nu se opune admiterii recursului, iar în cazul în care instanța constată că activitatea desfășurată de aceasta se încadrează în grupa a II-a de munca să dispună eliberarea unei adeverințe de către societate.
Reiterează poziția exprimată prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, în sensul că societatea nu poate elibera adeverința raportat la dispozițiile Ordinului nr.590/2008, care prevăd că în adeverință trebuie menționat actul conducerii societății, prin care se stabilesc locurile de munca și persoanele care se încadrează în grupa a II-a de munca. Ori, până în anul 1992, în arhiva societății nu exista acte ale conducerii (decizii, tabele, procese verbale care să stabilească locurile de munca și persoanele care se încadrează în grupa a II-a de munca. Din acest motiv este de acord ca instanța de judecată să constate că activitatea recurentei se încadrează în grupa a II-a de muncă și în caz afirmativ să dispună eliberarea adeverinței de către societatea pârâtă.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea, cu majoritate de voturi, reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
În acest sens, se reține faptul că reclamanta a lucrat ca mezelar în perioada_ -_, în cadrul societății pârâte.
Potrivit art. 1 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar potrivit art. 2, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Este adevărat că, potrivit art. 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.).
Art.3 din Ordinul nr.50/1990, prevede însă că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere, și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
Prin Decizia nr. 258/_, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de 9 judecători, a reținut că: "…. Ordinului comun nr. 50/1990 i s-au adus mai multe modificări, făcând corp comun cu acest act normativ, potrivit cărora a devenit aplicabil și altor categorii de activități și funcții, între care și cele prestate de reclamant.
……………
Or, acestei reglementări unice, cu efect global, astfel cum a fost dată prin succesivele modificări și precizări aduse ordinului în discuție, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze
discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.";
Art.16 alin.1 din Constituția României garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor și potrivit art.41 alin.2 din Constituție, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, ce includ securitatea și sănătatea salariaților, precum și prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale.
Se reține că pentru o parte dintre salariații care au lucrat efectiv la locurile de muncă din Atelierul de mezelărie C., sau care au făcut parte din formațiile de lucru "Congelator";, "Abator";, "Fierbere Afumare";, activitățile desfășurate au fost încadrate în grupa a II-a de muncă, conform deciziei nr.3981/_ a S.C. "C. "; S.A., depusă la dosar în recurs.
De asemenea, conform Scrisorii M. ui Muncii și Protecției Sociale nr.5511/_, se încadrează în grupa a II-a de muncă perioadele lucrate, după data de_, la următoarele locuri de muncă: stațiile industriale de frig în care se utilizează amoniac, prelucrarea mațelor, topirea grăsimilor, manipularea cărnurilor infectate în unitățile subordonate M. ui Agriculturii și Alimentației.
Potrivit Scrisorii nr.5527/_, se încadrează în grupa a II-a de muncă perioadele lucrate, după data de_, la următoarele locuri de muncă: muncitorii de la fierberea și afumarea preparatelor din carne și pește precum și cel de la abatoarele de păsări, porci și bovine, care efectuează deplumarea, eviscerarea, pârlirea și tranșarea în condiții de umiditate excesivă și temperatură ridicată.
Curtea reține astfel că recurenta a invocat în cauză și a dovedit existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, potrivit disp.art.27 alin.4 din O.G. nr.137/2000, revenindu-i persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Având în vedere faptul că în cauză S.C. "C. "; S.A. C. nu a probat faptul că nu a adus atingere, în mod discriminatoriu, drepturilor recurentei prin recunoașterea grupei a II-a de muncă doar unora dintre salariații care au îndeplinit o anumită funcție în cadrul unității, în aceeași perioadă de timp, se reține ca fiind fondată cererea formulată de către aceasta, de înlăturare a situației create prin discriminare.
În plus, se constată că prin răspunsul dat la solicitarea de lămuriri din partea instanței de recurs, pârâta intimată a arătat că deși reclamanta nu a lucrat în aceleași condiții ca și persoanele de la sectorul fierbere și afumare, a lucrat totuși în condiții deosebite, ca și ceilalți mezelari cărora li s-au admis acțiunile similare (umiditate mare, în cizme de cauciuc, mediu toxic).
În consecință, pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.304 pct.9 și 312 alin.1-3 Cod.proc.civilă, va admite recursul declarat de reclamanta N.
D.
și va modifica în tot sentința, în sensul de a se admite acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu S.C. C. S.A., pârâta fiind obligată să elibereze o adeverință din care să rezulte că în perioada_ -_ reclamanta a desfășurat activitate în condițiile grupei a II-a de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta N. D. împotriva sentinței civile nr. 8926 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta N. D. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. SA C. -N. și în consecință:
Obligă pârâta la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că în perioada_ -_ reclamanta a desfășurat activitate în condițiile grupei a II-a de muncă.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
I. T. D. | C. | G. | G. | -L. | T. , |
cu opinie separată în sensul respingerii recursului ca nefondat.
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex.
Jud.fond. B. G. Z.
Cu opinie separată a d-nei judecător G. L. T. în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Motivarea opiniei separate
Conform pct. 6 din Ordinul nr.50/1990 (pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării) "Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Pct. 7 din același act normativ prevede că "încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru";.
Deși consider că nu este exclus controlul judecătoresc cu privire la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă de către conducerea unităților și sindicatele libere conform pct. 6 din Ordinul 50/1990,
apreciez că din probele administrate în cauză nu rezultă că în perioada_ -_ recurenta a exercitat activitate care trebuia să fie încadrată în grupa a II-a de muncă.
Astfel, reclamanta a depus în probațiune doar copia carnetului de muncă (filele 5-11 dosar fond) și adresa nr. 85/_, emisă de pârâta SC C. SA, prin care aceasta i-a comunicat reclamantei faptul că nu îi poate elibera adeverința de grupa a II-a de muncă solicitată întrucât, potrivit evidențelor din arhiva societății, aceasta nu figurează nominalizată în deciziile întocmite de Consiliul de administrație a societății printre angajații încadrați în grupa a II-a de muncă.
În recurs, pârâta intimată a depus la dosar Decizia nr. 3981/_ emisă de SC C. SA (filele 18-22 dosar recurs) prin care au fost nominalizate persoane din cadrul societății care se încadrează în grupa a II-a de muncă.
În condițiile în care din acest înscris nu rezultă care este funcția persoanelor nominalizate, fiind menționate doar subunitatea și formația la care au desfășurat activitate, iar reclamanta nu a solicitat administrarea altor probe care să dovedească că a lucrat în aceleași condiții (atât sub aspectul locului de muncă, cât și al timpului efectiv de muncă), apreciez că în mod corect a reținut tribunalul că nu s-a dovedit în cauză că reclamanta a desfășurat activitate care trebuia încadrată în grupa a II-a de muncă.
Din înscrierile din carnetul de muncă al reclamantei rezultă că în perioada respectivă acesta a fost angajată ca preparator produse carne și mezelar, însă, câtă vreme nu toți salariații pârâtei care au avut aceleași funcții au fost nominalizați ca încadrându-se în grupa a II a de muncă, apreciez că, în raport de prevederile Ordinului nr. 50/1990, era necesar ca reclamanta să facă dovada că a lucrat în aceleași condiții de muncă cu persoanele nominalizate, atât sub aspectul locului de muncă, cât și al timpului efectiv de muncă.
Consider că poziția procesuală a pârâtei nu este de natură a conduce la o altă concluzie, aceasta arătând în mod expres că din actele pe care le deține nu rezultă că reclamanta a fost nominalizată printre persoanele încadrate în grupa a II-a de muncă și că este de acord cu admiterea acțiunii în situația în care instanța constată că activitatea desfășurată de reclamantă se încadrează în grupa a II-a de muncă, însă apreciez că în cauză, pe baza probațiunii administrate, nu se poate face o asemenea constatare.
Mai mult decât atât, este de remarcat faptul că prin adresa nr. 10/_ intimata a arătat faptul că reclamanta a lucrat la sectorul preparare mezeluri și umplerea mezelurilor în mațe, precizând în mod clar că aceasta nu a lucrat în aceleași condiții ca și persoanele nominalizate în decizia nr. 3981/1992 (cei de la sectorul fierbere și afumare).
Consider că mențiunea făcută de intimată prin aceeași adresă, în sensul că și reclamanta a lucrat, ca și ceilalți colegi mezelari, în condiții "deosebite"; - umiditate mare, cizme de cauciuc, mediu toxic, nu poate constitui un temei suficient pentru a se considera dovedită acțiunea reclamantei, întrucât nu se arată care sunt prevederile legale în baza cărora se poate considera că aceste condiții concrete în care și-a desfășurat munca reclamanta justificau încadrarea activității acesteia în grupa a II a de muncă.
În condițiile în care în cauză reclamanta nu a dovedit faptul că a lucrat în aceleași sectoare cu persoanele nominalizate prin decizia nr. 3981/1992 și reținând precizările intimatei din adresa nr. 10/2013 privind locul de muncă al reclamantei, este lesne de observat că locul de muncă în care și-a desfășurat activitatea reclamanta nu se încadrează printre cele enumerate prin Scrisoarea
M. ui Muncii și Protecției Sociale nr.5511/_ și nici printre cele enumerate în Scrisoarea nr.5527/_ .
În ce privește discriminarea reținută conform opiniei majoritare este de observat că recurenta nu invocă practic o discriminare izvorând din fapta angajatorului, ci invocă de fapt practica judiciară, arătând că în alte cauze acțiuni ale unor colegi ai săi aflați în situații similare au fost admise de către instanțe.
Având în vedere însă că în actuala reglementare hotărârile instanțelor nu constituie izvor de drept, consider că această situație nu poate constitui un argument suficient pentru admiterea acțiunii formulate de reclamantă.
Pentru aceste considerente apreciez că se impunea respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă.
Judecător,
G. L. T.
