Decizia civilă nr. 189/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 189/R/2013
Ședința publică din 21 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta C. D. ANA împotriva sentinței civile nr. 10197 din 08 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâtul intimat O. DE C. SI P. I., având ca obiect obligație de a face.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 14 ianuarie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin cererea înregistrată la data de_, reclamanta C. D. Ana a chemat în judecată pe pârâtul O. de C. și P.
I. C. și a solicitat obligarea pârâtei la încadrarea pe funcția de asistent registrator principal, obligarea pârâtei să îi calculeze drepturile salariale corespunzător funcției asistent registrator principal începând cu data de_ conform absolvirii studiilor superioare, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre drepturile salariale astfel calculate și drepturile salariale efectiv încasate, începând cu data de_ ¸actualizate cu indicele de inflație, până la data efectivă a plății, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 10197/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta C. D. Ana, în contradictoriu cu pârâtul O. de C. și P. I. C. .
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Reclamanta este angajată pe funcția de asistent registrator, treapta IA, în cadrul biroului de cadastru și publicitate imobiliară Huedin.
Prin adresa înregistrată sub nr.3683/_ reclamanta a solicitat în temeiul prevederilor Contractului colectiv de muncă nr.1731/2009 încadrarea pe
funcția de asistent registrator principal, ca urmare a susținerii și promovării, în sesiunea februarie 2010 a examenului de licență în specialitatea drept, la Universitatea Spiru Haret, forma de învățământ ID.
Pârâtul i-a adus la cunoștința reclamantei punctul de vedere al M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului referitor la specializările autorizate să funcționeze provizoriu la forma de învățământ ID, corespunzătoare domeniilor de studii universitare de licență din cadrul Universității Spiru Haret pentru anii
2005-2007 respectiv cu privire la adeverințele eliberate de către această universitate.
Din adresele M. ui rezultă că toate specializările și formele de învățământ pentru care instituțiile de învățământ superior sunt acreditate sau
autorizate să funcționeze provizoriu sunt aprobate prin hotărâri de guvern și că forma de învățământ ID din cadrul Universității Spiru Haret pentru specializarea drept nu este prevăzută nicio hotărâre de guvern din anul 2005 și până la data formulării cererii reclamantei.
Din HG nr.940/2004, nr.1609/2004, nr.916/2005, nr.1175/2006,
nr.635/2008 și nr.749/2009 în vigoare la data formulării cererii de transformare a postului reclamantei specializarea drept era autorizată să funcționeze provizoriu doar la formele de învățământ de zi și fără frecvență iar forma de învățământ la distanță urmată de către reclamantă nu este cuprinsă să funcționeze provizoriu in nicio hotărâre de guvern.
În anul 2009, când a absolvit reclamanta studiile superioare a intrat in vigoare OG nr.10/2009 care a dat posibilitatea studenților și absolvenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua/finaliza studiile la programele de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Prin acest act normativ s-a dispus încetarea școlarizării pentru toate specializările/programele de studii autorizate provizoriu/acreditate la forma de învățământ la distanță din cadrul Universității Spiru Haret.
Având în vedere faptul că reclamanta a urmat o formă de învățământ neacreditată de lege și nu a respectat prevederile legale cu privire la finalizarea studiilor la specializarea drept, autorizată să funcționeze provizoriu la formele de învățământ zi și fără frecvență, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi încadrată pe postul solicitat și nu este îndreptățită să i se calculeze și să i se plătească drepturile salariale solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. D.,
solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate cu consecința admiterii acțiunii. Reclamanta învederează că atât dispozițiile Legii nr. 1/2011, cât și cele ale
OG nr. 10/2009 se refera la "studenții" înmatriculați in anul I in perioada 2005 - 2008, fara a face insa nici o trimitere la persoanele licențiate. Or, recurenta reclamanta este licențiata încă din luna februarie 2010, astfel ca nu intra sub incidenta acestor prevederi. A admite contrariul ar echivala cu încălcarea principiului neretroactivității.
Mai subliniază recurenta că în baza art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 (in vigoare pe întreaga perioada de școlarizare a recurentei), activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme: de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta.
Formele de învățământ seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior, care au cursuri la zi".
Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aibă forma de învățământ la zi.
In acest sens, legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitara distincta si nu la nivelul formelor de învățământ.
Mai precis, programul de studii (si nu forma de învățământ) duce la calificarea distincta, indiferent de forma de învățământ absolvita (zi, seral, frecventa redusa sau învățământ la distanta) calificarea universitara fiind aceeași.
Ca atare, legea prevede foarte clar ca se acreditează sau se evaluează doar programele de studii si nu formele de învățământ, acestea din urma fiind modalități de desfășurare a programelor de studii.
Face trimiteri la o serie de acte normative apreciate ca fiind relevante, subliniind că adeverința eliberată ține loc de diploma de licența și se bucură de prezumția de legalitate, producând efecte ca atare.
Se învederează că reclamanta recurentă a obținut câștig de cauză într-un dosar în care USH și MECTS au fost obligați la eliberarea diplomei de licență.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 312 al. 1 și 3 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul O. de C. și P. I. C.
s- a opus admiterii recursului, arătând, în esență, că specializarea drept, la ID, urmată de către reclamantă nu a fost acreditată și, prin urmare, solicitarea acesteia de valorificare a studiilor superioare nu este justificată.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este fondat:
Prin prezentul demers, reclamanta solicită încadrarea, cu începere de la data de_ , pe postul de asistent registrator principal, cu studii superioare.
Din documentația de la dosar rezultă că în anul 2009 reclamanta a absolvit studiile Universității "Spiru Haret"; Bucuresti, Facultatea de Drept și Administrație P. ă, specializarea Drept, forma de învățământ la distanta, conform adeverinței nr. 9918/_ (f. 26 dosar fond).
Ulterior, în mod repetat, aceasta s-a adresat instituției intimate în vederea
încadrării în funcția de asistent registrator principal, însă pârâta a refuzat, justificat de faptul că forma de învățământ la distanță pentru specializarea drept din cadrul universității urmate de reclamantă nu era acreditată în momentul începerii anului I de studii.
Reținând că refuzul instituției pârâte se întemeiază exclusiv pe argumentul expus și având în vedre documentația de la dosar, Curtea apreciază că acest refuz este lipsit de orice fundament legal.
Astfel, observă că demersul reclamantei recurente se sprijină pe adeverința nr. 99182/_, care confirmă absolvirea studiilor superioare. Câtă vreme intimata pârâtă nu a invocat excepția nelegalității adeverinței, aceasta se bucură de prezumția de legalitate, producând efecte ca atare.
Cu alte cuvinte, nu se poate accepta înlăturarea acestei dovezi și neluarea ei în seamă, fără a se fi întreprins demersuri legale de către autoritățile implicate în acest proces pentru eventuala anulare a adeverinței, în măsura în care s-ar fi apreciat că a fost emisă cu încălcarea legii.
Nu se poate cerceta pe cale incidentală legalitatea acestui act în prezentul dosar, în condițiile în care nu sunt părți toate persoanele interesate, cum este cazul în primul rând a emitentului și eventual a ministerului sub egida căruia a fost emisă diploma.
De altfel, conform susținerilor reclamantei din memoriul de recurs, susțineri necontestate de către instituția pârâtă, aceasta a obținut o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care Universitatea Spiru Haret și MECTS a fost obligat la eliberarea în favoarea acesteia a diplomei de licență.
Față de împrejurările evocate, Curtea constată că nu se impune cercetarea celorlalte argumente privitoare la neacreditarea formei de învățământ la distanță pentru studiile de drept din cadrul universității "Spiru Haret";.
Ținând seama de considerente expuse, în baza art. 312 al. 1,3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea reclamantei și va obliga pârâtul la încadrarea reclamantei în funcția de asistent registrator
principal, respectiv la plata către aceasta a diferențelor dintre drepturile salariale corespunzătoare funcției de asistent registrator principal și drepturile salariale efectiv încasate, începând cu_, actualizate cu indicele inflației.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta C. D. ANA împotriva sentinței civile nr. 10.197 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică, în sensul că admite acțiune civilă formulată de reclamanta C.
D. ANA în contradictoriu cu pârâtul O. de C. și P. I. C., și în consecință:
Obligă pârâtul la încadrarea reclamantei în funcția de asistent registrator principal și la plata către aceasta a diferențelor dintre drepturile salariale corespunzătoare funcției de asistent registrator principal și drepturile salariale efectiv încasate, începând cu_, actualizate cu indicele inflației.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
D. G. L. | D. | D. C. G. | C. | M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: P.U.
