Decizia civilă nr. 3695/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3695/R/2013
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
M. -C. V.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M.
B. și P. M. B., împotriva sentinței civile nr. 1513/F din 3 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosar nr._, privind și pe reclamanta VOIEVOD M. precum și pe pârâta Ș. G. NR. 1 B., având ca obiect drepturi bănești - Legea nr. 303/2009
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs, reclamanta a solicitat judecarea cauzei in conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
După dezbaterea cauzei, s-a depus la dosar din partea UNIUNII JUDEȚENE A SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B. - NĂSĂUD, pentru
reclamanta-intimată, întâmpinare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1513/F/3 iunie 2013 a Tribunalului B. -Năsăud, s- a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -Năsăud, în numele și pentru membrul de sindicat Voievod M. , împotriva pârâților Ș. G. nr. 1 B., Colsiliul local B. și I. P. ui B. și în consecință:
A fost obligată pârâta Ș. G. nr. 1 B. să calculeze drepturile salariale cuvenite membrului de sindicat anterior menționat, potrivit Legii-cadru nr.330/2009 și a Legii nr.285/2010, în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii 221/2008 și să plătească acestuia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 1 ianuarie 2010-13 mai 2011 (ținându-se seama și de dispozițiile Legii nr. 118/2010), sume actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data efectivă a plății;
Au fost obligați C. Local B. și I. P. ui M. B. să asigure finanțarea pârâtei angajator Ș. G. nr. 1 B. privind fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că membrul de sindicat a fost angajatul unităților școlare pârâte, făcând parte din categoria personalului didactic prevăzută de Legea nr. 221/2008.
Creșterile salariale acordate personalului didactic din învățământ au fost acordate prin Ordonanța Guvernului nr.15/2008, aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, în sensul majorării coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la valoarea de 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare. În același fel s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.3/2011.
Este de necontestat că salariul de bază al personalului didactic în perioada
1 octombrie 2008-31 decembrie 2009 trebuia calculat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 prin utilizarea valorii coeficientului 1.000 de 400,00 lei, la care se adaugă celelalte sporuri și indemnizații prevăzute de lege. Cu toate acestea, unitatea de învățământ a calculat și achitat drepturile salariale în mod greșit, fără să aplice dispozițiile Legii nr. 221/2008, pe toată perioada în care această lege a fost în vigoare.
Începând cu data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009, care în art. 30 alin.(5) a prevăzut că personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel că noul salariu de bază, solda funcției de bază sau după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea, potrivit anexelor la lege. Aceleași prevederi sunt cuprinse și în OUG nr. 1/2010.
Determinarea drepturilor salariale a personalului didactic din învățământ începând cu data de 1 ianuarie 2010, s-a făcut de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 11/2012, care a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin.(6) din O.U.G. nr. 1/2010 și ale art. 30 din Legea nr.330/2009, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr.15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Aplicând dispozițiile Legii nr. 330/2009 și ale OG nr.1/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2010, unitatea de învățământ pornind de la salariul efectiv achitat în luna decembrie 2009 calculat greșit, fără aplicarea Legii nr. 221/2008, a calculat greșit drepturile salariale în tot anul 2010.
Reducerea drepturilor salariale cu 25% potrivit Legii nr. 118/2010 începând cu data de 3 iulie 2010 și până la data de 31 decembrie 2010, s-a efectuat având un salariu de bază și sporuri mai mici decât cele cuvenite.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale arătate și deciziile Înaltei Curți de C. și Justiție nr.3/2011 și nr.11/2012, prima instanță a reținut că în perioada 1 ianuarie 2010-31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011-13 mai 2011, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin OG nr.15/2008.
Sumele datorate suportând riscul devalorizării, debitorul obligației
de plată a fost obligat la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
Calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite, trebuie să aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabile din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. local al municipiului B. și P. municipiului B.,
solicitând modificarea ei în sensul admiterii excepției lipsei calității lor procesuale pasive.
În motivarea recursului, pârâții au susținut că din felul în care este formulată în dispozitivul sentinței obligația ce le revine acestora, reiese să ar trebui să aibă o conduită contrară dispozițiilor art. 2 pct. 2 din Legea nr. 273/2006, conform cărora actul prin care o autoritate publică competentă potrivit legii, afectează fonduri publice unei anumite destinații, în limita creditelor bugetare aprobate.
De asemenea, pârâții-recurenți au mai invocat și dispozițiile art. 4, 14 și 22 din Legea nr. 273/3006.
În cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, la fel și P. are rol de administrator al sumelor ce sunt transferate de la bugetul de stat cu destinația specială pentru acoperirea cheltuielilor salariale pentru salariații unităților de învățământ preuniversitar.
Pentru a se putea conforma obligației de a aloca banii în buget la capitolul cheltuieli, ar trebui să aibă certitudinea că există și sursa de finanțare pe care să o poată indica la capitolul venituri.
În temeiul dispozițiilor art. 37-39 din Legea finanțelor publice locale, există o strânsă corelare și dependență a demersurilor făcute în cadrul procesului bugetar de către autoritățile locale cu cele ale M. ui Finanțelor P. e.
În ceea ce privește C. local al municipiului B. și P. municipiului
B., eventualele obligații ce pot să le revină în ipoteza admiterii acțiunii, acestea nu pot fi decât cele ce decurg din lege, inclusiv O.G. nr.22/2002.
În cazul sumelor de bani ce trebuie alocate către unitățile de învățământ pentru a se achita obligațiile ce derivă din titlurile executorii prin bugetele locale, aceasta presupune ca aceste sume să fie solicitate și evidențiate distinct de unitatea de învățământ cu ocazia elaborării proiectului de buget, iar pe de altă parte aceste sume să fie în mod corespunzător solicitate a le fi transferate de la bugetul de stat, pentru a putea fi virate.
Intimata Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. - Năsăud prin întâmpinare depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Conform art. 167 alin.(1) din Legea nr.84/1995, unitățile din învățământul preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte resurse potrivit legii.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar are două componente: finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază ce include și cheltuielile de personal, inclusiv drepturile salariale, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor locale.
Potrivit art. 104 alin.(2) lit. a) din Legea nr.1/2011, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
La rândul său, art. 36 din Legea nr. 215/2001 prevede că consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educație.
Unitatea administrativ-teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice și în justiție, așa cum prevede art. 62 din Legea nr. 215/2001, iar conform art.63 alin.(4( din același act normativ, primarul exercită funcția de ordonator de credite și întocmește proiectul bugetului local.
În baza acestor dispoziții legale, recurenții au calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că în mod legal prima instanță i-a obligat să asigure finanțarea și să aloce fondurile bănești necesare plății drepturilor salariale pe care angajatorul a fost obligat să le calculeze în favoarea salariatului.
Obligațiile stabilite de prima instanță în sarcina pârâților se înscriu strict în sfera atribuțiilor ce le revin acestora în temeiul legii, fără să exceadă cadrului legal în vigoare, așa cum susțin în mod neîntemeiat reclamanții.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct.9, art. 3041și art. 312 alin.(1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul pârâților împotriva sentinței tribunalului, care va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M.
B. și P. M. B., împotriva sentinței civile nr. 1513/F/_ a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosar nr._ , pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013.
Președinte,
Judecători,
A.
-T. N.
T.
D.
M. -C. V.
Grefier
M. -L. T.
Red., dact. V,M.;
2 ex., ]_
Jud.fond:N. C.
