Decizia civilă nr. 3776/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3776/R/2013
Ședința publică din 30 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M.
și P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 1356/F din 22 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată S. M., și pe pârâtul intimat C. T.
"G. M. "; B., având ca obiect drepturi bănești - Legea 330/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că recursul a fost formulat de către C. Local al municipiului B. și Primarul municipiului B.
.
De asemenea, se constată că prin memoriul de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1356 din_ a Tribunalului B. Năsăud pronunțată în dosar nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. - Năsăud în numele și pentru membrii de sindicat S. M., împotriva pârâților
T. "G. M. "; B., C. local B. și I. P. municipiului B. și în consecință:
a fost obligat pârâtul/a angajator C. T. "G. M. "; B. să calculeze drepturile salariale cuvenite membrului de sindicat anterior menționat, potrivit Legii-cadru nr.330/2009, în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform legii 221/2008 și să plătească acestora diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pentru perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2010, sume actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data efectivă a plății;
a fost obligat C. local B. și I. P. municipiului B. să asigure finanțarea pârâtului angajator C. T. "G. M. "; B. privind fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Membrul de sindicat în numele căruia a acționat reclamanta a făcut parte din personalul didactic ori didactic auxiliar, iar în cazul său pârâta angajator C.
T. "G. M. "; B. nu a calculat drepturile salariale în luna decembrie 2009 cuprinzând și majorările prevăzute de legea nr.221/2008 și nici pentru perioada indicată în acțiune 01 ianuarie 2010-30 iunie 2010 la calcularea și plata drepturilor salariale n-au fost incluse majorările prevăzute de aceeași lege, aspect reieșit din adeverința depusă la dosar, precum și din răspunsul comunicat de angajator.
Prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii
, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu
începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009
.
Prin decizia nr.11/2012 a Înaltei curți de casație și justiție, publicată în monitorul oficial din 31 octombrie 2012
, au fost admite recursurile în interesul legii
declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și C. de conducere al Curții de Apel Craiova și, în consecință:
S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, tribunalul a reținut că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010 personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
În temeiul art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995 și art. 104 alin. 2 lit. a din capitolul VIII din Legea nr. 1/2011, art.36 și 62 din Legea nr.215/2001, tribunalul a admis acțiunea civilă formulată și împotriva pârâților C. Local B. și Primarul municipiului B.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții C. LOCAL B. ȘI PRIMARUL M. B.
, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a
C. ui Local al municipiului B., M. B. - Primar, și a P. municipiului B. .
În motivarea recursului, pârâții au arătat că pornind de la ceea ce a reținut instanța în considerentele sentinței, cum că Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia, apreciem că și în cazul C. ui Local și P. lucrurile sunt similare, evident cu respectarea atribuțiilor și competențelor lor specifice prevăzute de lege. În acest sens sunt relevante prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, recurenții invocând art. 2 pct. 2 și 59, 1 alin. 2, art. 4 alin. 2, art. 12, art. 14 alin. 2art. 16 alin. 4, art. 17 din acest act normativ.
S-a arătat că în conformitate cu aceste dispoziții legale orice alocare de resurse financiare pentru orice fel de cheltuieli, trebuie să fie, pe de o parte supuse aprobării în prealabil, și, pe de altă parte, trebuie să se indice și să se asigure și sursa de venituri pentru acoperirea acestora.
Pentru că instanța de fond a reținut în motivarea sentinței că între instituțiile pârâte chemate în judecată există raporturi juridice de drept administrativ care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specific ce le revin în procesul bugetar - pentru a motiva excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui Finanțelor P. e, s-a apreciat, invocându-se 22 din Legea nr. 273/2006 că situația este similară și în cazul C. ui Local și P. .
Prin urmare, așa cum, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, la fel și Primarul are rol de administrator al sumelor ce sunt transferate de la bugetul de stat cu destinația specială pentru acoperirea cheltuielilor salariale pentru salariații unităților de învățământ preuniversitar. Pentru a ne putea conforma obligației de a aloca banii respectivi în buget - la capitolul cheltuieli - ar trebui să avem certitudinea că există și sursa de finanțare pe care să o putem indica la capitolul venituri.
Pentru că instanța a făcut trimitere la prevederile OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, pentru a arăta că ordonatorii principali de credite au obligația de diligentă de a efectua demersurile legale în u vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, s-a arătat că: aceste demersuri se pot concretiza prin virări de credite bugetare - care, conform definiției din art. 2, pct.
59 din Legea 273/2006 - reprezintă "operațiunea prin care se diminuează creditul bugetar de la o subdiviziune a clasificației bugetare care prezintă disponibilități și se majorează corespunzător o altă subdiviziune la care fondurile sunt insuficiente, cu respectarea dispozițiilor legale de efectuare a operațiunilor respective";.
Pentru că sumele de bani ce fac obiectul prezentului litigiu reprezintă de fapt, în esența lor niște cheltuieli de personal - atunci când sunt solicitate și supuse aprobării de către nucleele financiare ale instituțiilor de învățământ - apreciem că se face aplicarea prevederilor art. 49 din Lege - Principii în execuția bugetară - (3) Cheltuielile de personal aprobate nu pot fi majorate prin virări de credite bugetare.
Concluzionând, în ceea ce privește C. Local și Primarul municipiului B.
, eventualele obligații care pot sa ne revină în ipoteza admiterii acțiunii reclamantei, acestea nu pot fi altele decât cele ce decurg din lege. În acest caz, acestea ar fi cele cuprinse în prevederile OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Conform acestui act normativ, sarcina noastră, ca ordonator principal de credite, ar fi dispunerea măsurilor ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, și în nici un caz alocarea respectivelor sume de bani în buget.
În cazul sumelor de bani care ar trebui alocate către unitățile de învățământ pentru a se achita obligațiile ce derivă din titlurile executorii, prin bugetele locale, aceasta presupune: pe de o parte, ca aceste sume să fie solicitate și evidențiate distinct de către unitatea respectivă de învățământ cu ocazia elaborării proiectului de buget, iar pe de altă parte, aceste sume să fie în mod corespunzător solicitate a ne fi transferate de la bugetul de stat pentru a putea fi virate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
În ceea ce privește criticile din recurs, prin care se invocă practic lipsa calității procesuale pasive a pârâților recurenți, Curtea constată că acestea sunt nefondate, motivat pe următoarele considerente :
Potrivit art. 167 alin. 2 din Legea nr. 84/1995 republicată, "finanțarea cheltuielilor de întreținere și reparare a bazei didactico-materiale a unităților din învățământul preuniversitar este asigurata de către consiliile județene și locale din fondurile alocate special de la bugetul de stat, din bugetele locale, precum și din resurse proprii";, în timp ce, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, " M. Învățământului asigura de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile învățământului de stat, precum și cheltuielile de funcționare a acestora.";
Art. 167 alin. 5 din aceeași lege prevede că "fondurile de la bugetul de stat care revine M. ui Învățământului se repartizează distinct pe tipuri, niveluri și forme de învățământ";.
În conformitate cu prevederile art. XIII din O.U.G. nr. 32/2001, actualizată, pentru reglementarea unor probleme financiare, "începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor privind:
componenta locala aferenta proiectelor de reforma aflate in derulare la data de 31 decembrie 2000, cofinanțate de Guvernul României și organismele financiare internaționale, precum și rambursările de credite externe, plățile de dobânzi și comisioane la creditele externe aferente proiectelor respective;
facilitățile acordate elevilor privind transportul pe calea ferata si cu metroul;
bursele pentru elevii din Republica Moldova, precum și bursele pentru elevii străini si etnicii romani din afara granițelor țării;
organizarea examenelor, concursurilor și olimpiadelor naționale;
perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice;
cota-parte de participare la proiectele <<L. ardo da Vinci>> la care instituțiile de învățământ preuniversitar de stat sunt promotori sau parteneri.
Art. 36 din Legea nr. 215/2001 republicată, reglementează atribuțiile consiliilor locale, dintre aceste interesând cele enumerate la alin. 4 lit. a, și anume, "aprobarea, la propunerea primarului, a bugetului local, a virărilor de credite, a modului de utilizare a rezervei bugetare și a contului de încheiere a exercițiului bugetar";, respectiv, cele menționate la alin. 6 lit. a pct. 1, "asigurarea, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, a cadrului necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația";.
Potrivit art. 63 din Legea nr. 215/2001 actualizată, Primarul îndeplinește următoarele categorii principale de atribuții, enumerate expres în acest text legal, în speță interesând însă cele reglementate de art. 63 alin. 1 lit. c, și anume, atribuțiile referitoare la bugetul local și în exercitarea cărora primarul: "a) exercită funcția de ordonator principal de credite; b) întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local";.
Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, "Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";.
Art. 40 din H.G. nr._, pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, nu face altceva decât să contureze și mai clar atribuțiile ce revin consiliilor locale în alocarea sumelor necesare învățământului din bugetul propriu, respectiv, în aprobarea bugetului fiecărei unități de învățământ.
Astfel, potrivit art. 40 din H.G. nr._, "(1) după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. Bugetele aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv";.
Legea nr. 1/2011 reglementează în ce condiții se asigură finanțarea de bază a învățământului preuniversitar de stat, prevăzând în art. 104 alin. 2 lit. a, că aceasta se asigură din bugetul de stat, prin bugetele locale.
Astfel, art. 104 din Legea nr. 1/2011 prevede următoarele:
"(1) Finanțarea de baza asigura desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale.
(2) Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata, prin bugetele locale, pentru următoarele articole de cheltuieli, în funcție de care se calculează costul standard per elev/preșcolar:
a) cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora;
Art. 104 alin. 4 din aceeași lege arată cum anume se stabilește baza de calcul a fondurilor alocate unităților de învățământ prin si din bugetele locale, pentru finanțarea de baza, prevăzând că aceasta este reprezentată de costul standard per elev/preșcolar, subliniind faptul că aceste fonduri, care asigură finanțarea de bază, se alocă unităților de învățământ de la bugetele locale.
În același timp, potrivit art. 106 din Legea nr. 1/2011, "finanțarea de baza si finanțarea complementara se realizează pe baza contractului de management încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității/primarul de sector în a cărei raza teritorială se afla unitatea de învățământ, respectiv cu președintele consiliului județean/primarul de sector, in cazul școlilor speciale";.
Coroborând aceste dispoziții legale, Curtea reține că sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Dispozițiile Legii nr. 273/2006, privind finanțele publice locale, citate de recurenți în memoriul de recurs, nu sunt aplicabile în fundamentarea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurenților, pe de o parte, având în vedere dispozițiile legale mai sus invocate, iar pe de altă parte, având în vedere că obiectul acestei legi îl constituie "stabilirea principiilor, a cadrului general și a procedurilor privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice locale, precum si responsabilitățile autorităților administrației publice locale si ale instituțiilor publice implicate in domeniul finanțelor publice locale";, neprevăzându-se nicăieri în cuprinsul legii, în mod expres, faptul că recurenții nu ar avea atribuții în finanțarea unităților de învățământ de stat, și care sunt finanțate din bugetele locale, respectiv, în alocarea de fonduri bănești necesare acestei finanțări.
În ceea ce privește invocarea de către recurenți a prevederilor O.G. nr. 22/2002, privind executarea obligaților de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, este de remarcat faptul că recurenții se pot prevala de dispozițiile acestui act normativ, eventual, în faza de executare silită a hotărârii irevocabile pronunțată în dosarul pendinte, întrucât, această ordonanță reglementează doar executarea unor obligații de plată stabilite prin titluri executorii.
Pentru aceste considerente, reținând că pârâții recurenți au calitate procesuală pasivă în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind neîntemeiat, Curtea, în temeiul dispozițiilor legale invocate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL B. și PRIMARUL M. B. împotriva sentinței civile nr. 1356 din_ a Tribunalului B. Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
D. G.
D.
S.
L.
D.
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_ Jud.fond: N. C.
