Decizia civilă nr. 3794/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3794/R/2013
Ședința publică din data de 01 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M.
: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul H. M. împotriva sentinței civile nr. 959 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe pârâta Ș. G. R., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul cuprinzând motivele de recurs, reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei conform art. 242 alin.2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 959 din 7 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._
s-a respins cererea formulată de reclamantul
M. în contradictoriu cu pârâta Ș. G. R. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin art. 39 pct. w) din Legea nr. 284/2010 au fost abrogate expres dispozițiile Legii nr. 330/2009, inclusiv cele privitoare la plata premiului anual pentru personalul plătit din fondurile bugetare.
În ce privește premiul anual aferent anului 2010, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2011, "sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";.
Legiuitorul a stabilit așadar expres faptul că în anul 2011 nu se acordă premiul anual, fondurile aferente acestui premiu fiind redistribuite în vederea acordării majorării salariale de 15% prevăzută pentru întreg personalul bugetar în anul 2011, măsura făcând parte dintr-o serie de astfel de măsuri propuse de legiuitor, care să asigure încadrarea în țintele stabilite prin Strategia fiscal- bugetară. Ca atare, sumele de bani destinate plății premiului anual au fost acordate personalului bugetar, numai că sub o altă formă, anume cea a majorărilor aplicabile la salariile de bază/indemnizații în cuantum de 15%.
În acest sens, este expunerea de motive a Legii nr. 285/2010, potrivit căreia, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, iar sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea acestor majorări salariale prevăzute pentru personalul din sectorul bugetar.
Dispozițiile Legii nr. 285/2010 au fost analizate și de Curtea Constituțională, care prin Decizia nr. 1655/2010 a reținut referitor la măsurile prevăzute de acest normativ următoarele: "Curtea a impus o obligație de rezultat legiuitorului, aceea că după 1 ianuarie 2011 să revină la "cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condițiile încadrării în politicile sociale și de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare (…)";. De asemenea, s-a arătat în decizia menționată că "pe perioada cât drepturile salariale stabilite sunt inferioare momentului iunie 2010 înseamnă că, în continuare, există o restrângere a exercițiului unui drept fundamental, respectiv a dreptului la salariu, ca și corolar al dreptului la muncă";, iar o situație de criză economică, astfel cum a fost justificată în chiar expunerea de motive a legii, reprezintă un temei suficient de grav pentru a determina astfel de măsuri, printre care și neplata premiului anual aferent anului 2010, aplicate nediscriminatoriu întregului personal plătit din fondurile publice.
În contextul jurisprudențial al Curții Constituționale a fost relevantă și Decizia nr. 207 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009, în cuprinsul căreia Curtea, în mod judicios a reținut că: "legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula";.
În ceea ce privește momentul intrării în vigoare a prevederilor legale criticate
Legea nr. 285/2010, s-a constatat că acestea au intrat în vigoare la data de_ și se aplică întregului personal bugetar beneficiar al premiului anual conform reglementărilor legale anterioare.
Teoretic, Legea nr. 285/2010 - lege nouă se aplică premiului anual aferent anului 2010, întrucât suntem în cazul unor raporturi juridice ce nu sunt încheiate, ci sunt născute numai sub imperiul legii vechi, dar nu și-au epuizat efectele, câtă vreme plata premiului anual nu a fost realizată în luna ianuarie a anului 2011. Ca atare, plata premiului anual, ca efect viitor al unei situații reglementate prin legea veche, va fi în mod evident sub incidența legii noi, respectiv Legea nr. 285/2010 în situația de față.
Legiuitorul, în virtutea prerogativelor sale constituționale, a stabilit că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă sub această formă, începând cu luna ianuarie 2011, ci sub forma majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Ca atare, prevederile Legii nr. 285/2010 nu retroactivează, acestea neproducând niciun efect pentru perioada anterioară emiterii lor, în ceea ce privește plata premiului anual aferent anului 2010, legiuitorul operând numai o modificare în ceea ce privește plata efectivă a acestuia, plată care a avut loc sub forma majorărilor salariale ce se acordă în acest an.
A fost cert așadar că, din punct de vedere legal, legiuitorul a fost îndrituit să stabilească atât cuantumul drepturilor salariale, mai ales al celor suplimentare (cum sunt primele, premiile, sporurile etc.), cât și modalitatea de plată a acestora,
orice suprimare sau eliminare a unor astfel de drepturi salariale aplicându-se asupra tuturor raporturilor juridice de muncă aflate în derulare, fără ca aceste măsuri să atragă nerespectarea dispozițiilor constituționale privind neretroactivitatea legii.
Prin urmare, a intrat în competența exclusivă a legiuitorului, luarea în considerare, la construcția sistemului de salarizare în sectorul bugetar, a sporurilor, premiilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar măsura privind neacordarea premiului anual aferent anului 2010 în anul 2011 ea fost una legitimă din punct de vedere legal și constituțional și se înscrie în rândul politicilor de personal ale statului.
Conturarea unei posesii sau bun în sensul convenției, în ceea ce privește drepturile salariale, are loc atunci când acesta are un fundament solid în dreptul intern, când dreptul este prevăzut în ordinea de drept a statului. În momentul în care dreptul salarial a fost abrogat sau suspendat, iar această operațiune s-a realizat prin lege, nu se mai poate reține în continuare existența unei posesii sau bun.
Principiul a fost exprimat de altfel explicit în hotărârea Kechko versus Ucraina, în care s-a arătat că "…este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare. Totuși, dacă printr-o dispoziție legală în vigoare se stabilește plata unor sporuri și condițiile pentru aceasta au fost îndeplinite, autoritățile nu pot în mod deliberat să refuze plata lor, atâta vreme cât dispozițiile legale sunt în vigoare";.
În considerarea celor de mai sus acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul H. M. solicitând modificarea hotărârii în vederea admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că potrivit art. 25 din Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 762 din_ :
"(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul";.
Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/_ a intrat în vigoare la_ . Ulterior, Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 lit. w) din Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/_, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 877 din_, care conform art.46 a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011.
Din cuprinsul art. 25 din Legea nr. 330/2009 rezultă în mod indubitabil faptul că dreptul la premiul anual este UN DREPT DE NATURĂ SALARIALĂ care se acordă "pentru activitatea desfășurată";, proporțional cu perioada lucrată în anul 2010.
De asemenea, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 878 din_: "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";.
Precizează faptul că dreptul său de a încasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câștigat în anul 2010, chiar dacă plata era amânata până în luna ianuarie 2011, iar Legea nr. 284/2010, ce a abrogat posibilitatea acordării lui, a intrat în vigoare ulterior perioadei pentru care acest premiu se acordă - anul 2010. Faptul că dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 au fost abrogate prin Legea nr. 284/2010 nu este de natură să înlăture dreptul la plata premiului anual aferent anului 2010, întrucât până la momentul abrogării -_, prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009 au fost în vigoare și trebuie să își producă efectele juridice.
Mai mult, așa cum a menționat în cuprinsul prezentei cereri de chemare în judecată, premiul anual se acordă pentru activitatea deja desfășurată, astfel încât. întrucât activitatea aferentă anului 2010 s-a încheiat la_, iar Legea nr. 284/2010 a intrat în vigoare la_ dreptul la acordarea premiului anual este UN DREPT CÂȘTIGAT, care recompensează activitatea prestată în anul 2010. indiferent de data la care acest premiu urmează a fi plătit.
Deși era titulara dreptului la primirea premiului, la sfârșitul anului 2010, plata acestuia nu a mai operat, deoarece, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut expres:
"Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";.
Ori, în practică nu a avut loc o compensare între sumele cuvenite cu titlu de "premiu anual"; aferent anului 2010 și creșterile salariale ce se acordă pentru anul 2011, din următoarele considerente:
Art. 8 din Legea nr. 285/2010 prevede că sumele corespunzătoare premiului anual sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011;
Natura juridică a premiului anual și a salariului sunt diferite: premiul reprezintă o sumă unică, ce se acordă o singură dată, în considerarea muncii desfășurate, în raport și cu perioada de timp lucrată din anul 2010, în timp ce salariul reprezintă prestație bănească lunară, acordată pentru munca depusă de salariați. Mai mult, nu toți salariații beneficiază de premiul anual, ci doar cei care au desfășurat activități profesionale satisfăcătoare sau nu au fost sancționați disciplinar, în timp ce salariul se acordă tuturor angajaților;
Nu se poate aprecia că a operat o compensare între sumele cuvenite cu titlul de premiu anual și majorările salariale ce se acordă în anul 2011, întrucât ar fi trebuit ca aceste creșteri salariale să se acorde diferențiat (ținându- se seama de situația fiecărui salariat și de îndreptățirea fiecărui salariat de a primi sau nu o sumă de bani cu titlul de premiu anual pe anul 2010) și nu tuturor salariaților, în mod unitar și cu același procent (de 15%);
Conform art. 1 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, majorările salariale se acordă în anul 2011, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională,
vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010, deci în baza unor criterii TOTAL DIFERITE de cele care sunt avute în vedere la acordarea premiului anual aferent anului 2010 (perioada de timp lucrată în anul 2010 și desfășurarea unei activități profesionale corespunzătoare).
Aspectul cel mai important, însă, pe care Tribunalul Maramureș nu l-a avut în vedere în soluționarea cererii reclamantei, este tocmai faptul ca la data la care i se cuvenea premiul anual aferent anului școlar 2009-2010, respectiv la data pensionarii sale, Legea nr. 330/2009 era în vigoare. Așa cum a menționat și în cererea de chemare în judecata, reclamanta s-a pensionat la data de_, data la care Legea nr. 330/2009 era în vigoare, iar Legea nr. 285/2010, invocata de Tribunalul Maramureș în motivarea sentinței, nu era încă publicata în Monitorul Oficial al României, deci nu era în vigoare. Consideră ca este absurd sa se invoce în motivarea unei sentințe, prevederile unei legi care încă nu era în vigoare la data la care s-a pensionat. Având în vedere acest fapt, nu avea cum sa beneficieze de premiul anual aferent anului școlar 2009-2010 în cursul anului 2011, deoarece în anul 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 285/2010, reclamanta era deja pensionata și nu mai realiza venituri salariale, în cuantumul cărora sa fie inclus și acest premiu anual aferent anului 2010.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1, 2, 3 din H.G. nr. 829/1994, Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, prevederile art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și art. 36 lit. a) din Contractul Colectiv De Munca Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Jud. Maramureș pe 2008-2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, fiind întemeiate considerentele pentru care prima instanță a înlăturat argumentele expuse de reclamantă în solicitarea dreptului litigios, argumente reluate prin motivele de recurs.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres Legea nr. 330/2009.
Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.
Astfel, se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamantă, având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010.
Motivele de recurs invocate sunt următoarele: desconsiderarea principiului neretroactivității legii, încălcarea art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, prin invocarea dreptului câștigat; inexistența compensării reglementate de art. 8 din Legea nr. 285/2010, între sumele cuvenite cu titlul de premiu anual și majorările salariale ce se acordă în anul 2011.
Cât privește primul motiv de recurs, Curtea constată că în cauză nu se poate reține retroactivitatea legii pentru aceleași considerente pentru care nu se poate constata nici o ingerință în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul 1 la CEDO: practic, acest drept nu a fost negat, nu a fost refuzat la plată de către debitor, anume, Statul Român, ci s-a dispus plata acestuia într-o altă modalitate decât cea clasică, anume, prin plata unor drepturi salariale majorate față de cele plătite în anul precedent.
Prin urmare, nu a fost afectată substanța dreptului, pentru a se putea vorbi despre efectul retroactiv al dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010, ci s-a reglementat, prin aceste prevederi legale, modalitatea de plată a dreptului litigios, plată ce urma a fi făcută sub imperiul noii legi, astfel încât se constată o activitate a legii, iar nu o aplicare retroactivă a acesteia.
Un alt motiv de recurs este cel referitor la constatarea că aceste majorări salariale în anul 2011 nu s-au mai acordat, raportat la modul efectiv de transpunere în calculul matematic al sumelor prevăzute de lege.
Practic, recurenta afirmă că statuând prin dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 că "sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";, statul practic a eludat obligația de plată a acestui premiu anual.
Se constată, sub acest aspect, că din expunerea de motive a legii rezultă această intenție a legiuitorului, de cuprindere în majorările salariale aduse în anul 2011, a premiului anual pentru anul 2010, alături de intenția de a recupera parțial diminuarea de 25% a salariilor personalului din sectorul bugetar, astfel încât nu se verifică argumentul adus de recurentă sub acest aspect, în afirmarea faptului că practic nu s-ar fi plătit premiul anual pentru anul 2010.
Ceea ce contestă recurenta, aducând chiar argumente de calcul, este că ar fi posibilă imputarea unei unice creșteri salariale asupra a două deziderate legislative: că, altfel spus, legiuitorul, afirmând că prin creșterile salariale de 15
% față de salariile de bază aferente lunii octombrie 2010, se achită și obligația de plată a premiului anual aferent anului 2010 și se și recuperează parțial diminuarea cu 25 % a salariilor personalului din sectorul bugetar, nu face decât să omită practic prima dintre aceste deziderate.
Or, Curtea constată că nu reiese din expunerea de motive a legii faptul că se tinde, prin măsurile date de Legea nr. 285/2010, la o recuperare a diminuării salariale din sectorul bugetar exact cu acest procent de 15 % aplicat salariului aferent lunii octombrie 2010, ci din lecturarea întregii expuneri de motive și a legii, interpretând-o în ansamblul său, cu luarea în considerare a tuturor dispozițiilor sale, se ajunge la concluzia că intenția legiuitorului a fost de a recupera parțial diminuarea cu 25 % a salariilor personalului din sectorul bugetar și de a cuprinde în creșterea salarială reglementată plata salariului suplimentar pentru anul 2010, urmărind deci un dublu scop, la care se împarte măsura de creștere salarială cu 15 %.
Ca atare, interpretând dispozițiile legii în așa fel încât să aibă un sens (conform dictonului actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat), se concluzionează în sensul că nu s-a ratat scopul de a se asigura, prin creșterile salariale reglementate de Legea nr. 285/2010, plata premiului anual pentru anul 2010, fiind înlăturată interpretarea majorării salariale ca acoperind doar recuperarea parțială a diminuării cu 25 % a salariilor din sectorul bugetar.
Chiar dacă natura juridică a premiului anual și a salariului comportă distincții, acest fapt nu împiedică a raporta o creștere salarială la ambele aceste obligații financiare, nefiind de esența, ci doar de natura premiului plata acestuia
uno ictu
, astfel încât considerarea acestei plăți ca fiind efectuată prin achitarea lunară a unor drepturi salariale majorate nu suportă critici de substanță care să tindă la admiterea acțiunii.
Pe de altă parte, în ce privește situația personalului sancționat, în acest caz, Legea nr. 330/2009 nu statua cu caracter obligatoriu, ci facultativ, neacordarea sau reducerea premiului, astfel încât majorarea salariilor tuturor angajaților vizați prin Legea nr. 285/2010 nu poate echivala decât cu o decizie de acordare în favoarea tuturor a acestei majorări ambivalente, conform deciziei legiuitorului.
Cât privește critica referitoare la criteriile diferite aplicate pentru acordarea premiului anual și a majorărilor salariale, aceasta nu este una de substanță, fiind rezonabil a se considera că prin acordarea unor majorări salariale stabilite de la caz la caz în funcție de gradul sau treapta profesională și alte criterii, se acoperă și plata premiului anual, de asemenea stabilit în funcție de situația specifică a fiecărui beneficiar (salariile de bază realizate în perioada pentru care se plătește premiul).
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că recurentul era pensionat la data intrării în vigoare a legii 285/2010, ceea ce ar conduce la aplicabilitatea, în cazul său, a Legii 330/2009, Curtea constată că aceasta este și ea nefondată.
În acest sens Curtea reține că acordarea premiului anual avea un caracter unitar, nu fracționat, dreptul la plata acestuia născându-se o singură dată pentru toți bugetarii, indiferent de data la care aceștia și-au început sau și-au finalizat activitatea. Or, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010.
În consecință, față de argumentele expuse mai sus, văzând dispozițiile art.
312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul H. M. împotriva sentinței civile nr. 959 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
I. T.
D.
C.
G.
N.
M.
G.
B.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_ Jud.fond: C. M.
