Decizia civilă nr. 3841/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3841/R/2013
Ședința publică din data de 2 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. AL Î.
P. C. împotriva sentinței civile nr. 9597 din 4 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. N., Ș. CU C. I-V. P., Ș. CU C. I-V. R., Ș. CU C. I-V. S., Ș. CU C. I-V. T., Ș. CU C. I-V. "A. B. " V. ,
C. LOCAL AL C. N., C. LOCAL AL C. P., P. C. P. ,
C. LOCAL AL C. R., C. LOCAL AL C. S., C. LOCAL AL C.
T., C. LOCAL AL C. V., P. C. N., P. C. P., P.
C. R., P. C. S., P. C. T., Ș. CU C. I-V. P., C. LOCAL AL C. P., P. C. V., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, av. G. Patricia, lipsă fiind reprezentanții pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta reclamantului recurent arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive precizată, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, arătând în esență că pentru activitatea desfășurată proporțional cu perioada lucrată în anul 2010, personalul plătit din fonduri publice beneficiază de un premiu anual, care recompensează activitatea prestată în anul 2010, indiferent de data la care acest premiu urmează a fi plătit. Acest drept este un drept câștigat deja în anul 2010 a cărui activitate s-a încheiat la 31 decembrie, iar Legea nr. 284/2010 a intrat în vigoare la_ . Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C., S.
AL I. P. C., în numele membrilor de sindicat: CRISTE FLORICA, JURCA V., V. F., MURARU L., BULIGA R. CU, BULIGA M.
, COVACI I., P. M., PISCOI D., ILEA DS, P. C., P. D., AVRAM S., C. M., ILEA D. D. UTA, ROSCA G., PASCALAU A., GIURGIU F., FAUR M., POGACEAN T., C. M., BOLBA D., C.
, AVRAM L., DEGREU V., ILE M., S. M., AVRAM AGUSTIN, DREVEA I. I., R. S., M. E. M., POENARU R., PETEAN ANA, PETEAN AUREL, ROTAR M. LUCRETIA, ARGINTARU AURELIA M., H. H A.
, C. F., GORD. I. EL, C. E., P. I. EL, P. D., LAZE C., PENTER ENIKO R., PISCOI D., BOCA M., VAIDA L. -L., MUTUZAU A., L. DORICA, MANGAU D., TODITA A., ROMAN M., NEGRU V., BR. MIOR., M. S., DASCAL C. AN, POTRA FLOARE, POTRA I., ANASTASIU A.
, GELER M., TODEA ANGHEL, P. L., G. C., POTRA F., BADIU
I., PASCALAU M., T. F. MELINA, POTRA GEORGIANA M., MANGAU S.
D., MUTUZAU D. C., POTRA M., BUS M., NEGRU V., POTRA E.
, C. AUREL D., C. V. L., POTRA S. ITA, CUC G., C. ANA, POTRA L., MERCA NICOLAIE SORIN, A. CA L., ARSING C., C. D. M.
, FARKAS I., I. L., P. M., PORCISANU C., RUTA O., SALAJAN G.
, SALAJAN L., HODADEA S. IA, RAIU AURORA, BARLA D., BRASOVEAN
A., CEH DELENKA REBEKA, C. U CONSTANTIN, G. ENIKO, N. MIHAI
A., OKOS G., PASCALAU C., SOMESAN A., MIHALCA I., GANSCA C., BONCEA H. V., B. L., CHITA S., COMSA A. I., GREBLE M. M., NUT A., P. P. A., RACASAN M. MELA. A, RACHITA ANA, RACHITA I. DALIA, R. S. M., SERBAN CORNELIU, TOMI M., TOTEZAN B. ILISIE, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V.
N.
, Ș.
CU C.
S.
, Ș.
CU C.
I-V. P., Ș. CU C. I-V. R., Ș. CU C. I-V.
I-V. T., Ș. CU C. I-V. "A. B. " V., C.
LOCAL AL C. N., C. LOCAL AL C. P., P. C. P., C. LOCAL AL C. R., C. LOCAL AL C. S., C. LOCAL AL C. T.
, C. LOCAL AL C. V., P. C. N., P. C. P., P. C.
R., P. C. S., P. C. T., Ș. CU C. I-V. P., C. LOCAL AL C. P. și P. C. V., obligarea acestora la calculul și plata premiului anual aferent anului 2010, proporțional cu perioada efectiv lucrată, sume actualizate in funcție de rata inflației la data plății.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat, în esență, că acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv.
Prin art.25 din Legea nr. 330/2009 s-a prevăzut acordarea acestui drept și pentru reclamanți, dispozițiile fiind abrogate de art.39 pct.w din Legea nr. 284/2010, care a intrat în vigoare la_ .
Prin art.8 din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale care se acordă în anul 2011 personalului bugetar.
S-a mai invocat practica CEDO în cauzele Lelas, Vilho Eskelinen, Kecho.
Prin sentința civilă nr.9579 din 4 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj,
s- a respins acțiunea formulată și precizată de către S. L. AL I. P.
C. în numele și pentru membrii de sindicat: CRISTE FLORICA, JURCA V. ,
V. F., MURARU L., BULIGA R. CU, BULIGA M., COVACI I., P.
M., PISCOI D., ILEA DS, P. C., P. D., AVRAM S., C. M.
, ILEA D. D. UTA, ROSCA G., PASCALAU A., GIURGIU F., FAUR M.
, POGACEAN T., C. M., BOLBA D., C. M., AVRAM L.
, DEGREU V., ILE M., S. M., AVRAM AGUSTIN, DREVEA I. I., R.
S., M. E. M., POENARU R., PETEAN ANA, PETEAN AUREL, ROTAR
M. LUCRETIA, ARGINTARU AURELIA M., H. H A., C. F., GORD.
I. EL, C. E., P. I. EL, P. D., LAZE C., PENTER ENIKO R., PISCOI D.
, BOCA M., VAIDA L. -L., MUTUZAU A., L. DORICA, MANGAU D., TODITA A., ROMAN M., NEGRU V., BR. MIOR., M. S., DASCAL
C. AN, POTRA FLOARE, POTRA I., ANASTASIU A., GELER M., TODEA ANGHEL, P. L., G. C., POTRA F., BADIU I., PASCALAU M., T.
F. MELINA, POTRA GEORGIANA M., MANGAU S. D., MUTUZAU D.
C., POTRA M., BUS M., NEGRU V., POTRA E., C. AUREL D. ,
C. V. L., POTRA S. ITA, CUC G., C. ANA, POTRA L., MERCA NICOLAIE SORIN, A. CA L., ARSING C., C. D. M., FARKAS I., I.
L., P. M., PORCISANU C., RUTA O., SALAJAN G., SALAJAN L.
, HODADEA S. IA, RAIU AURORA, BARLA D., BRASOVEAN A., CEH DELENKA REBEKA, C. U CONSTANTIN, G. ENIKO, N. MIHAI A., OKOS G., PASCALAU C., SOMESAN A., MIHALCA I., GANSCA C., BONCEA H. V., B. L., CHITA S., COMSA A. I., GREBLE M. M.
, NUT A., P. P. A., RACASAN M. MELA. A, RACHITA ANA, RACHITA I. DALIA, R. S. M., SERBAN CORNELIU, TOMI M., TOTEZAN B. ILISIE,
în contradictoriu cu pârâții: Ș. CU C. I-V. N., Ș. CU C. I-V. P.
, Ș. CU C. I-V. P., Ș. CU C. I-V. R., Ș. CU C. I-V. S. ,
Ș. CU C. I-V. T., Ș. CU C. I-V. "A. B. " V., C.
LOCAL AL C. N., P. C. N., C. LOCAL AL C. P., P.
C. P., C. LOCAL AL C. P., P. C. P., C. LOCAL AL C.
R., P. C. R., C. LOCAL AL C. S., P. C. S., C. LOCAL AL C. T., P. C. T., C. LOCAL AL C. V. și P.
V. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul unităților de învățământ pârâte.
Premiul anual a fost reglementat de dispozițiile art. 25 din Legea nr.
330/2009 în vigoare din data de_, care au avut următorul cuprins:
"(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.";
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată de dispozițiile art. 39 lit. w) din Legea nr.284/2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 877/_, în vigoare din data de 1 ianuarie 2011.
Art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 877/_, în vigoare din data de 1 ianuarie 2011, prevede următoarele:
"Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.";
Prima instanță a reținut că dispozițiile menționate sunt în acord cu prevederile art. 162 alin. 2 din Codul muncii conform cărora sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a tratat drepturile salariale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul Convenției Europene a Drepturilor Omului drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de muncă) este împrejurarea că nu există un drept la un salariu într-un anumit cuantum. Astfel, CEDO a reținut, în cauza Eskelinen c. Finlandei că în Convenție nu este consacrat dreptul de a continua plata unui salariu într-un anumit cuantum.
Din jurisprudența CEDO s-a reținut și că instanța europeană nu a validat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare, însă această abordare a avut loc în cadrul unui litigiu în care legea care instituia dreptul salarial (spor pentru vechime în specialitate) era încă în vigoare, iar de facto, dreptul salarial nu se plătea (cauza Kechko c. Ucrainei). În cauza Lelas c. Croației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de "bun"; este necesar un fundament legal (normativ) sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă, totodată, a arătat că nu este consacrat de Convenție dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului, ci numai ceea ce s-a obținut, s-a câștigat, reprezintă un "bun"; în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare, prima instanță a reținut că, pentru a se elimina premiul anual pentru anul 2010, s-a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public de a se asigura stabilitatea economică în condițiile crizei economice, interes care primează celui particular.
Un alt element care a trebuit analizat a fost dacă s-a respectat principiul proporționalității măsurii, respectiv dacă statul a menținut un just echilibru între interesul general și imperativul protecției dreptului reclamanților, astfel încât, prin eliminarea premiului salarial, aceștia să nu fie puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată față de scopul legitim urmărit.
Instanța de fond a reținut că prin măsura menționată, reclamanții nu au fost puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată față de interesul general care a impus măsura și față de dificultățile în care se află ceilalți cetățeni în perioada de criză economică, menținându-se salarii care permit asigurarea unui trai decent în România. Sarcina excesivă este cea rezultă dintr-o reducere a veniturilor la un cuantum care să determine imposibilitatea de a avea un trai decent. Sarcina disproporționată este cea care depășește limitele determinate de un temei rezonabil, atunci când sarcina este comparată cu
interesul general protejat. De asemenea, sarcina disproporționată, astfel cum a reținut CEDO în cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, este determinată de împrejurarea că numai o mică parte din persoanele aflate în aceeași situație trebuie să suporte acea sarcina (în cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei numai 54 de persoane au fost lipsite de pensia de invaliditate, pe când alte 689 persoane au continuat să primească pensii de invaliditate). Or, sarcina impusă
reclamanților a fost impusă tuturor categoriilor de salariați plătite din fonduri publice, în egală măsură.
În ceea ce privește motivul invocat prin acțiune în sensul că premiul anual reprezintă un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, prima instanță a reținut că nu s-a încălcat principiul neretroactivității legii întrucât raportul juridic privind plata premiului anual nu s-a epuizat la data de_ . Plata premiului anual avea loc, potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. Așadar raportul juridic reglementat prin legile noi, respectiv prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 și art. 39 lit. w) din Legea nr.284/2010, era în curs de derulare la data de_, data intrării în vigoare a acestora, astfel că nu s-a putut susține că aceste dispoziții legale retroactivează.
Pentru aceste considerente, în baza art. 8 din Legea nr. 285/2010 și art. 39 lit. w) din Legea nr.284/2010 precum și a deciziilor CEDO menționate, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. L. AL Î. P.
C.
, în numele membrilor săi de sindicat, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Sentința pronunțată este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a
legii.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură
civilă, recurenții arată că sentința la recurată este în mod evident pronunțată cu încălcarea si aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 25 din Legea nr. 330/2009, a art. 8 din Legea nr. 285/2010, a art. 6 alin. (1) teza a II-a cod civil si a art. 1 alin. (5), art. 15 si art. 20 din Constituția României.
Astfel, se consideră că neplata celui de-al 13-lea salariu aferent anului 2010 echivalează cu desconsiderarea principiului neretroactivității legii, consacrat de Codul civil (art. 1) din forma în vigoare la data nașterii dreptului, respectiv de art. 6 alin. (1) din noul Cod civil) si de art. 15 alin. (2) din Constituție.
Se arată că, în condițiile în care dreptul în cauză, aferent anului 2010, a fost prevăzut de legislația în vigoare pe tot parcursul anului respectiv, fiind deci un drept câștigat, acesta nu poate fi desființat retroactiv, printr-un act ulterior. Actele normative în vigoare în anul 2011 nu pot desființa drepturi aferente anului 2010, deci anterioare intrării lor în vigoare. În consecință, ele nu sunt aplicabile în ceea ce privește premiul anual aferent anului 2010, astfel cum a fost acesta consfințit si reglementat prin art. 25 din Legea nr. 330/2009.
Se mai invocă faptul anulată în anul 2011 a plății dreptului nu este de natură a înlătura dreptul reclamanților de a beneficia de premiul anual aferent anului 2010, întrucât, până la data de_, dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 au fost în vigoare, astfel că trebuie să își producă efectele juridice în vederea cărora au fost edictate.
Recurenții mai arată că, prin respingerea cererii si validarea neplății premiului anual aferent anului 2010 este evident că judecătorul fondului a ignorat si prevederile art. 20 alin. (1) din Constituția României și, pe cale de
consecință, documentele internaționale ratificate de România sau la care România este parte.
Se mai invocă prevederile art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului si a L. tăților Fundamentale, care consacră dreptul persoanei fizice la respectarea bunurilor sale, raportat la jurisprudența din țară, în miile de dosare având ca obiect plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, în care s-a reținut că noțiunea de «bunuri», în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, cuprinde atât «bunuri actuale», cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe, al căror titular demonstrează că acestea au o bază eficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin «o speranță legitimă» în exercitarea efectivă a dreptului său". Se consideră că, în același sens s-a pronunțat inclusiv Î. Curte de C. si Justiție - Secțiile Unite, prin decizia nr. 3/_, pronunțată în recurs în interesul legii.
Recurenții consideră că situația din prezenta speță este identică: așa cum salariile personalului didactic calculate conform Legii nr. 221/2008 au fost considerate "bun" în sensul art. 1 din Protocol, pentru identitate de rațiune, și premiul anual aferent anului 2010, reglementat de art. 25 din Legea nr. 330/2009 este un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul adițional.
Astfel, se consideră că premiul anual aferent anului 2010 are natura juridică a unui drept de creanță, protejat de art. 1 din Protocolul Adițional. Se mai arată că membrii de sindicat aveau o speranță legitimă cu privire la realizarea drepturilor lor referitoare la încasarea premiului anual, apărată, de asemenea, de protocol.
Recurenții mai susțin că, în virtutea respectării principiului statului de drept si al principiului constituțional consacrat la art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, pentru eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor drepturi pur formale, plata premiului anual aferent anului 2010 este necesară, pentru ca dreptul personalului din sectorul bugetar să nu devină doar o obligație lipsită de conținut.
Se mai arată că judecătorul fondului a ignorat complet dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, raportate la art. 25 din Legea nr. 330/2009.
Recurenții arată că, în raport de art.25 din Legea nr. 330/2009, premiul anual aferent anului 2010 a fost calculat ținându-se cont de respectarea tuturor condițiilor de acordare detaliate textul de lege, aplicate individual fiecărui bugetar în parte, după care însumând toate aceste premii anuale individuale, s-a obținut o sumă totală al cărei cuantum "a fost" avut in vedere pentru a se face o anticipare/preconizare, altfel spus o antecalculatie, cu privire la un cuantum bănesc cu care urmau a se face una sau mai multe majorări ale salariului de bază, în anul 2011.
arătat astfel că este evidentă restrângerea unui drept civil sub condiția promisiunii de acordare pe viitor a unei contraprestații, obligatoriu echivalentă si aplicată nediscriminator fiecărui bugetar în parte, însă, în fapt, aceste majorări salariale în anul 2011 nu s-au mai acordat, deoarece "majorările salariale de 15%" dispuse prin art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 285/2010, care au fost acordate începând cu luna ianuarie 2011 personalului din sectorul bugetar, nu au cuprins și sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 ce li se cuveneau reclamanților.
Aceasta rezultă cu claritate din expunerea de motive ale Legii nr. 285/2010- pct. 1 din secțiunea 2-, modul efectiv de transpunere în calculul matematic al sumelor prevăzute de textele celor două articole de lege, în sensul că pentru a calcula exact suma rezultantă din premiile anuale aferente anului
2010, anul trebuia sa se fi împlinit, precum și din faptul că termenul "majorare" din textul art. 1 al Legii 285/2010 diferă - ca și înțeles/aplicare/efecte
de termenul "majorare" regăsit în cadrul art. 8 din aceeași lege.
Recurentul mai arată că, în practică, nu a avut loc o compensare între sumele cuvenite cu titlu de "premiu anual" aferent anului 2010 și creșterile salariale ce se acordă pentru anul 2011, din următoarele considerente:
art. 8 din Legea nr. 285/2010 prevede că sumele corespunzătoare premiului anual sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011;
natura juridică a premiului anual și a salariului sunt diferite: premiul reprezintă o sumă unică, ce se acordă o singură dată, în considerarea muncii desfășurate, în raport și cu perioada de timp lucrată din anul 2010, în timp ce salariul reprezintă prestație bănească lunară, acordată pentru munca depusă de salariați. Mai mult, nu toți salariații beneficiază de premiul anual, ci doar cei care au desfășurat activități profesionale satisfăcătoare sau nu au fost sancționați disciplinar, în timp ce salariul se acordă tuturor angajaților;
nu se poate aprecia că a operat o compensare între sumele cuvenite cu titlul de premiu anual și majorările salariale ce se acordă în anul 2011, întrucât ar fi trebuit ca aceste creșteri salariate să se acorde diferențiat (ținându- se seama de situația fiecărui salariat și de îndreptățirea fiecărui salariat de a primi sau nu o sumă de bani cu titlul de premiu anual pe anul 2010) și nu tuturor salariaților, în mod unitar și cu același procent (de 15%);
conform art. 1 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, majorările salariale se acordă în anul 2011, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010, deci în baza unor criterii total diferite de cele care sunt avute în vedere la acordarea premiului anual aferent anului 2010 (perioada de timp lucrată în anul 2010 și desfășurarea unei activități profesionale corespunzătoare).
Recurentul mai arată că lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat, reprezintă, indiscutabil, o ingerința ce a avut ca efect privarea recurentei de acest bun, în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1.
De asemenea, trebuie avută în vedere și soluția dată de COMISIA EUROPEANĂ ÎN CAUZA C-310/10 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată, în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de Curtea de Apel Bacău, Secția Civilă - România
în cauza aflată pe rolul acestei instanțe, privind interpretarea articolului art. 15 din Directiva C. ui nr. 2000/43/CE (JO L180 din_ ) cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și a art. 17 din Directiva C. ui nr. 2000/78/CE (JO L 303 din_ ) de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Concluziile Comisiei Europene au fost că: "Dreptul primar al Uniunii și dispozițiile art. 15 din Directiva C. ui nr. 2000/43/CE cu privire la punerea în aplicare a egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și ale art. 17 din Directiva C. ui nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei decizii a Curții Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale să înlăture aplicarea unor dispoziții interne pe care le consideră contrare dreptului Uniunii.
Judecătorul național are obligația să înlăture aplicarea unei reglementări naționale contrare dreptului Uniunii. în acest scop, tribunalele naționale nu sunt ținute să aștepte abrogarea sau modificarea dispozițiilor interne sau o schimbare a jurisprudenței Curții Constituționale care contravin dreptului Uniunii. Aceste instanțe sunt obligate să aplice dreptul Uniunii, așa cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu aplicarea dispozițiilor legislative naționale, sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii";.
În drept, se invocă disp.art. 304 pct. 9 și art. 3041, art. 312 Cod procedură civilă, ale art. 25 din Legea nr. 330/2009, ale art. 8 din Legea nr. 285/2010, ale art. 6 alin.1 teza a II-a Cod civil, ale art. 1 alin. 5, art. 15 si art. 20 din Constituția României raportate la art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a L. tăților Fundamentale și ale art.28 din Legea nr. 62/2011.
Intimații: C. LOCAL și P. C. T. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul formulat de reclamantul S. L. AL Î. P.
C.
, în numele membrilor de sindicat menționați prin acțiune, în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat,
pentru următoarele considerente:
Se reține că la data la care premiul anual pe anul 2010 ar fi fost scadent, conform art.25 alin.4 din Legea nr.330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010, potrivit cărora, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
Se mai constată că în mod eronat recurentul a apreciat că în speță se poate reține retroactivitatea legii, având în vedere faptul că, în luna ianuarie 2011, problema acordării premiului anual era reglementată prin Legea nr.285/2010, lege în vigoare la acea dată.
Pentru aceste motive nu se poate reține în cauză nici faptul că dreptul reclamanților la premiul anual era unul câștigat, întrucât, dispozițiile legale în vigoare nu-i mai îndreptățeau la acordarea acestuia.
În ceea ce privește ingerința Statului în dreptul reclamanților la un "bun"; în sensul Convenției și analizarea acesteia conform dispozițiilor art.20 din Constituția României, prin raportare la art.17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului și a art. l din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, se reține că măsurile luate de către legiuitor în privința premiului anual pentru anul 2010 au urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public de a se asigura stabilitatea economică în condițiile crizei economice, interes care primează celui particular.
De asemenea, nu se poate reține că în speță s-ar fi încălcat principiul proporționalității măsurii, reclamanții nefiind puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată față de scopul legitim urmărit.
În ceea ce privește rolul activ al judecătorului, se reține că prima instanță a soluționat cauza cu respectarea acestui principiu, obiectul cauzei constituindu-l plata premiului anual pentru 2010, drept al salariaților bugetari cu privire la care legiuitorul a prevăzut expres, prin actul normativ anterior menționat, că nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011.
De altfel, prin decizia nr.115/_ a Curții Constituționale, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.8 din Legea nr.285/2010, reținându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate: principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
În acest sens, Curtea Constituțională a reținut următoarele:
"Cu privire la natura premiilor în bani acordate angajaților, conform legii, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Așadar, Curtea reține că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
În ceea ce privește susținerile autorilor excepției potrivit cărora neplata premiului anul aferent anului 2010 a condus la nașterea unui drept de creanță, creanță ce reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională reține că, într-adevăr, obligația de plată a unor sume de bani reglementată prin lege se constituie într-un drept de creanță al angajatului asupra angajatorului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, de pildă în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, că ține de marja de apreciere a statului acordarea beneficiilor plătite din fonduri publice angajaților săi. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, adoptând în acest sens modificările legislative corespunzătoare. Însă, în cazul în care o dispoziție legală în vigoare prevede acordarea unor asemenea beneficii, iar condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, autoritățile statului nu pot refuza în mod deliberat plata acestora pe perioada cât prevederile legale sunt în vigoare.
Curtea constată că legiuitorul, prin aceleași dispoziții de lege criticate - art.
8 din Legea nr.285/2010
-, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de acesta din urmă, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază. De altfel, nici art. 25 alin. (4) teza final ă din Legea -cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, în prezent abrogată, care prevedea acordarea acestui premiu "începând cu luna ianuarie a
anului următor perioadei pentru care se acordă premiul", nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, astfel că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, între interesele angajaților în cauză, și, pe de altă parte, interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul actualei crizei economice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011 și, respectiv, Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009).
Totodată, Curtea constată că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea art. 11 di n Ord onanța de urgență a
Guvernului nr.37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011
, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor măsuri
financiare în domeniul bugetar, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
În concluzie, Curtea constată că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată. Premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, dar dispozițiile de lege criticate prevăd, în același timp, doar modalitatea prin care statul urmează să-și execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Având în vedere cele expuse, nu se poate reține nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii. Curtea s-a pronunțat constant în acest sens, de pildă prin Decizia nr. 812 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din
11 decembrie 2006 sau Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004.";
În ceea ce privește soluția dată de COMISIA EUROPEANĂ ÎN CAUZA C- 310/10, se reține că aceasta nu poate avea relevanță în cauză, având în vedere că nu s-a pus în speță problema aplicării unor prevederi comunitare.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în temeiul, disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, să se respingă recursul formulat de S. L. AL Î. P.
C., în numele membrilor de sindicat menționați prin acțiune, și să se mențină sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. L.
AL
Î.
P.
C. împotriva sentinței civile nr. 9579 din _
a
Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
2ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul Cluj: I. P. .
