Decizia civilă nr. 3905/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3905/2013
Ședința publică din data de 08 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. AL I.
P. C. EAN în numele membrilor de sindicat menționați în tabelul anexat cererii introductive, M. E. și U. V. împotriva sentinței civile nr. 10670 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați S. "O. G. ", S. "C. B. ", S. "A. VAIDA-V. ", S. "I. H. ", S. "H. ", S. "T. D. ", S. "I. A. ", S. "I. C. ", S. "I. B. ", S. "L. R. ", S. "N. T. ", S. "E. I. ", S. DE
M. "A. B. ", S. "N. I. ", S. "R. S. ", C. LOCAL AL M.
C. -N. și P. M. C. -N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, avocat G. Patricia, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că la data de 05 septembrie 2013, pârâta intimată Ș. Gimnazială "O. G. "; a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
La data de 03 octombrie 2013 s-au depus la dosar întâmpinări din partea pârâților intimați C. Local al municipiului C. -N. și P. municipiului
C. -N. prin care se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii introductive precizată, susținând pe larg motivele invocate în memoriul de recurs depus la dosar. În susținere arată că premiul anual se acordă pentru activitatea deja desfășurată, astfel încât, întrucât activitatea aferentă anului 2010 s-a încheiat la data de_, iar Legea nr. 248/2010 a intrat în vigoare la_, dreptul de acordare a premiului anual este un drept câștigat, care se recompensează activitatea prestată în anul 2010, indiferent de data la care acest premiu urmează a fi plătit.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10670 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul S.
L. AL I. P. C. EAN, în numele membrilor de sindicat mentionați mai jos și pentru reclamanții M. E. și U. V. formulata împotriva pârâților S. "O. G. "; S. "C. B. ";, S. "A. VAIDA-V. ";, S. "I. H. ";, S. "H. ";, S. "T. DIRJAN";, S. "I. A. ";, S. "I. C. ";, S. "I. B. ";, S. "L. R. ";, S. "N. T. ";, S. "E. I. ";, S. DE M. "A. B. ";, S. "N. I. ";, S. "R. S. ";, C. LOCAL AL M. C. -
N. și P. M. C. -N., respectiv pentru membrii de sindicat P. SORIN I. ,ș.a.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanții au formulat prezenta acțiune în numele membrilor de sindicat, respectiv în nume propriu, și în perioada indicată în acțiune au îndeplinit funcția de cadre didactice în cadrul pârâților, așa cum chiar aceștia recunosc.
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, s-a solicitat obligarea pârâților la acordarea premiului anual aferent anului 2010.
În drept, instanța a reținut că acordarea premiului anual a fost reglementată de art. 25 din Legea nr. 330/2009.
La data de 01 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar în conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din acest act normativ, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului prevăzut la alin.1 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege, iar prin art.39 lit. w, de la data
intrării în vigoare a acestei legi, a fost abrogată Legea cadru nr.330/2009.
Așa cum a rezultat din prevederile art.46 din Legea nr.284/2010, această lege a intrat în vigoare de la data de_, cu excepția art.34 și 35 care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial.
Pentru salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost adoptată Legea nr.285/2010, în vigoare cu data de_, care la art.8 prevede că: "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";. Așadar, legiuitorul a prevăzut în mod expres că nu se mai acordă premiul anual pentru anul 2010, stabilind totodată și destinația sumelor corespunzătoare acestui premiu.
Referitor la principiul neretroactivității legii civile, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, "plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul". Prin urmare, au fost eronate susținerile reclamantei, în sensul că prin dispozițiile legale a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile. Dimpotrivă, conform acestor dispoziții legale, dreptul salariaților de a primi premiul anual se naște începând cu data de 1 ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul și nu anterior acestei date.
În ceea ce privește susținerea reclamanților, în sensul că privarea de acordarea dreptului salarial solicitat prin acțiune, respectiv premiul anual aferent anului 2010, încalcă art.1 al Protocolului nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a observat că angajatorul nu a acordat premiul anual aferent anului 2010, întrucât dispozițiile legale care reglementau acest drept au fost abrogate prin lege.
Instanța a constatat că Legea nr.284/_ a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.1658/_ a Curții Constituționale, s-a constatat că "dispozițiile Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 alin. (2), art. 4, art. 10 alin. (1), art. 14, art. 22 alin. (1) și (2), art. 33 alin. (1) și art. 37 alin. (1) și (3) din lege sunt constituționale";.
De asemenea și Legea nr. 285/_ a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.1658 /_ a Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile Legii privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 din
lege sunt constituționale.
Reclamanții au mai susținut că, prin faptul că premiul anual aferent anului 2010 nu a mai fost acordat, au fost încălcate prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, cuantumul drepturilor de natură salarială fiind indisolubil legat de nivelul resurselor bugetului din care acestea se achită, iar statul, prin legislativul său, dispune de o largă latitudine, prin prisma Convenției, de a stabili politica economică și socială a țării (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Marii Britanii).
De asemenea, Curtea a mai statuat o creanță cum este cea privind un drept salarial, poate reprezenta un bun numai în măsura în care are o bază suficientă în dreptul intern. Ori, în condițiile în care în dreptul intern s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, fiind abrogate dispozițiile legale care reglementau acordarea premiului anual, sumele de care reclamanta a fost privată nu reprezintă un bun în sensul art. 1 din Protocol, o astfel de creanță neavând o bază suficientă în dreptul intern.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că, potrivit prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 80/2010, pentru completarea art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2008, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/ solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
În concluzie, Curtea Constituțională a arătat că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate private, respectiv că nu se poate reține nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța în temeiul art. 208 si urm. din Legea nr. 62/2011, a respins acțiunea reclamanților ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S. L. AL I. P.
C. EAN, în numele membrilor de sindicat, respectiv reclamantele M. E. și U.
V.
solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive precizată.
În motivare invoca prevederile art. 25 din Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009.
Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/_ a intrat în vigoare la_ . Ulterior, Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 lit. w) din Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/_, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 877 din_, care conform art.46 a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011.
Din cuprinsul art. 25 din Legea nr. 330/2009 rezultă în mod indubitabil faptul că dreptul la premiul anual este UN DREPT DE NATURA SALARIALĂ care se acordă "pentru activitatea desfășurată";, proporțional cu perioada lucrată în anul 2010, singurele situații în care acesta poate fi redus sau nu se acordă, prevăzute de alin. 3 al articolului mai sus menționat, fiind acelea în care salariații au desfășurat activități profesionale necorespunzătoare sau au fost sancționați disciplinar, situații în care nu se află membrii de sindicat, așa cum rezultă din actele pe care le vor depune la dosar.
De asemenea, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 878 din_: "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";.
Mai arată faptul că dreptul membrilor de sindicat de a încasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câștigat în anul 2010, chiar dacă plata era amânata până în luna ianuarie 2011, iar Legea nr. 284/2010, ce a abrogat posibilitatea acordării lui, a intrat în vigoare ulterior perioadei pentru care acest premiu se acordă - anul 2010. Faptul că dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 au fost abrogate prin Legea nr. 284/2010 nu este de natură să
înlăture dreptul la plata premiului anual aferent anului 2010, întrucât până la momentul abrogării -_, prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009 au fost în vigoare și trebuie să își producă efectele juridice.
Mai mult, premiul anual se acordă pentru activitatea deja desfășurată, astfel încât întrucât activitatea aferentă anului 2010 s-a încheiat la_, iar Legea nr. 284/2010 a intrat în vigoare la_, dreptul la acordarea premiului anual este UN DREPT CÂȘTIGAT, care recompensează activitatea prestată în anul 2010, indiferent de data la care acest premiu urmează a fi plătit.
Potrivit art. 11 din Constituția României "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern…";.
Invocă și dispozițiilor art. 20 din Constituția.
În condițiile în care dreptul la premiul anual este un drept de natură salarială, acesta intră sub sfera de protecția a art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (ratificată de România prin Legea nr. 30/1994), potrivit căruia: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate
publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";, el constituind un "bun"; în sensul acestui text.
De asemenea, potrivit art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: "Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât și în asociație cu alții. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa";.
Așadar, dacă instanțele de judecata constata ca legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care
România este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urma, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementarea internaționala mai favorabilă.
Procedând astfel, instanțele de judecată nu fac altceva decât să respecte dispozițiile art. 20 din Constituția României, precum și pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
Solicită instanței de judecată să aibă în vedere și faptul că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( C.E.D.O.) a statuat că poate fi considerat
"un bun"; în sensul art. l și interesul patrimonial al subiectului de drept, care poate avea o "speranță legitimă în realizarea acestuia";, speranță ce poate rezulta din dispozițiile exprese ale legii sau dintr-o jurisprudența constantă a instanțelor naționale. Deși protecția dreptului de proprietate nu are caracter absolut, posibilitatea limitării exercițiului atributelor proprietății, nu trebuie să ajungă la golirea de conținut a însăși dreptului.
A mai solicitat să se constate că, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, membrii de sindicat se bucură de o speranță legitimă în realizarea dreptului la premiul anual, de natură salarială, deoarece acesta a fost reglementat expres prin lege și, mai mult, a fost confirmat de instanțele judecătorești naționale, așa cum rezultă prin practica judiciară pe care o anexează. Precizează faptul că, în baza art. 25 din Legea nr. 330/2009 (în vigoare până la_ data abrogării prin Legea nr. 284/2010) se născuse în patrimoniul membrilor de sindicat o creanță suficient de bine stabilită și nu un simplu drept eventual, cu atât mai mult cu cât abrogarea art. 25 din Legea nr. 330/2009 s-a făcut la_, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 284/2010.
Apreciază că dreptul de a beneficia de acest premiu este câștigat atât timp cât prevederile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de_, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
În legătură cu acest principiu, este de observat că prin art. 1 cod civil (vechi) este consacrat, în concordanță cu prevederea înscrisă la art. 15 alin. (2) din Constituție, principiul neretroactivității legilor.
Potrivit acestui principiu o lege devine obligatorie numai după promulgare și după aducerea ei la cunoștință prin publicare în Monitorul Oficial al României, ea rămânând în vigoare până când intervine o altă lege care o abrogă pe cea anterioară în mod explicit sau implicit.
Drept consecință, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
Or, dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câștigat, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011, iar legile sus menționate ce au abrogat posibilitatea acordării lui intrând în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui.
Arată că, în privința drepturilor asupra veniturilor salariale, în jurisprudența C.E.D.O. se face o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul, câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată (cauza Lelas împotriva Croației din 20 mai 2010, par. 58).
Solicită să se aibă în vedere și faptul că, la data intrării în vigoare a Legilor nr. 284/2010 și nr. 285/2010, membrii de sindicat erau beneficiarii unui drept actual - în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale și cu o bază legală - Legea nr. 330/2009, astfel încât intră sub sfera de protecție a art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la Convenție.
Deși membrii de sindicat erau titularii dreptului la primirea premiului, la sfârșitul anului 2010, plata acestuia nu a mai operat, deoarece, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut expres:
"Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere Ia stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";.
Or, în practică nu a avut loc o compensare între sumele cuvenite cu titlu de
"premiu anual"; aferent anului 2010 și creșterile salariale ce se acordă pentru anul 2011, din următoarele considerentele detaliate în cele 4 puncte din acțiunea introductiva.
De asemenea, trebuie avută în vedere și soluția dată de COMISIA EUROPEANĂ ÎN CAUZA C-310/10, concluziile acesteia fiind: "Dreptul primar al Uniunii și dispozițiile art. 15 din Directiva C. ui nr. 2000/43/CE cu privire la punerea în aplicare a egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și ale art. 17 din Directiva C. ui nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei decizii a Curții Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale să înlăture aplicarea unor dispoziții interne pe care le consideră contrare dreptului Uniunii.
Judecătorul național are obligația să înlăture aplicarea unei reglementări naționale contrare dreptului Uniunii. în acest scop, tribunalele naționale nu sunt ținute să aștepte abrogarea sau modificarea dispozițiilor interne sau o schimbare a jurisprudenței Curții Constituționale care contravin dreptului Uniunii. Aceste instanțe sunt obligate să aplice dreptul Uniunii, așa cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu aplicarea dispozițiilor legislative naționale, sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii";.
În concluzie, având în vedere argumentele expuse pe larg cererea de chemare în judecată și în prezentul recurs, solicită admiterea recursului, iar pe cale de consecință modificarea sentinței pronunțată la fondul cauzei în sensul admiterii acțiunii precizate.
În drept art. 304 pct.9 C. proc. civ.
Pârâta intimată Ș. "O. G. " a formulat întâmpinare prin care a solicitat
respingerea recursului și pe cale de consecință menținerea sentinței recurate.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, fiind întemeiate considerentele pentru care prima instanță a înlăturat argumentele expuse de reclamantă în solicitarea dreptului litigios, argumente reluate prin motivele de recurs.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres Legea nr. 330/2009.
Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce
se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.
Astfel, se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamantă, având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010.
Motivele de recurs invocate sunt următoarele: desconsiderarea principiului neretroactivității legii, încălcarea art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, prin invocarea dreptului câștigat; inexistența compensării reglementate de art. 8 din Legea nr. 285/2010, între sumele cuvenite cu titlul de premiu anual și majorările salariale ce se acordă în anul 2011, și în final, încălcarea obligațiilor stabilite prin contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratul Școlar Județean Maramureș.
Cât privește primul motiv de recurs, Curtea constată că în cauză nu se poate reține retroactivitatea legii pentru aceleași considerente pentru care nu se poate constata nici o ingerință în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul 1 la CEDO: practic, acest drept nu a fost negat, nu a fost refuzat la plată de către debitor, anume, Statul Român, ci s-a dispus plata acestuia într-o altă modalitate decât cea clasică, anume, prin plata unor drepturi salariale majorate față de cele plătite în anul precedent.
Prin urmare, nu a fost afectată substanța dreptului, pentru a se putea vorbi despre efectul retroactiv al dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010, ci s-a reglementat, prin aceste prevederi legale, modalitatea de plată a dreptului litigios, plată ce urma a fi făcută sub imperiul noii legi, astfel încât se constată o activitate a legii, iar nu o aplicare retroactivă a acesteia.
Un alt motiv de recurs este cel referitor la constatarea că aceste majorări salariale în anul 2011 nu s-au mai acordat, raportat la modul efectiv de transpunere în calculul matematic al sumelor prevăzute de lege.
Practic, recurenta afirmă că statuând prin dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 că "sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";, statul practic a eludat obligația de plată a acestui premiu anual.
Se constată, sub acest aspect, că din expunerea de motive a legii rezultă această intenție a legiuitorului, de cuprindere în majorările salariale aduse în anul 2011, a premiului anual pentru anul 2010, alături de intenția de a recupera parțial diminuarea de 25% a salariilor personalului din sectorul bugetar, astfel încât nu se verifică argumentul adus de recurentă sub acest aspect, în afirmarea faptului că practic nu s-ar fi plătit premiul anual pentru anul 2010.
Ceea ce contestă recurenta, aducând chiar argumente de calcul, este că ar fi posibilă imputarea unei unice creșteri salariale asupra a două deziderate legislative: că, altfel spus, legiuitorul, afirmând că prin creșterile salariale de 15
% față de salariile de bază aferente lunii octombrie 2010, se achită și obligația de plată a premiului anual aferent anului 2010 și se și recuperează parțial diminuarea cu 25 % a salariilor personalului din sectorul bugetar, nu face decât să omită practic prima dintre aceste deziderate.
Or, Curtea constată că nu reiese din expunerea de motive a legii faptul că se tinde, prin măsurile date de Legea nr. 285/2010, la o recuperare a diminuării salariale din sectorul bugetar exact cu acest procent de 15 % aplicat salariului aferent lunii octombrie 2010, ci din lecturarea întregii expuneri de motive și a legii, interpretând-o în ansamblul său, cu luarea în considerare a tuturor
dispozițiilor sale, se ajunge la concluzia că intenția legiuitorului a fost de a recupera parțial diminuarea cu 25 % a salariilor personalului din sectorul bugetar și de a cuprinde în creșterea salarială reglementată plata salariului suplimentar pentru anul 2010, urmărind deci un dublu scop, la care se împarte măsura de creștere salarială cu 15 %.
Ca atare, interpretând dispozițiile legii în așa fel încât să aibă un sens (conform dictonului actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat), se concluzionează în sensul că nu s-a ratat scopul de a se asigura, prin creșterile salariale reglementate de Legea nr. 285/2010, plata premiului anual pentru anul 2010, fiind înlăturată interpretarea majorării salariale ca acoperind doar recuperarea parțială a diminuării cu 25 % a salariilor din sectorul bugetar.
Chiar dacă natura juridică a premiului anual și a salariului comportă distincții, acest fapt nu împiedică a raporta o creștere salarială la ambele aceste obligații financiare, nefiind de esența, ci doar de natura premiului plata acestuia uno ictu, astfel încât considerarea acestei plăți ca fiind efectuată prin achitarea lunară a unor drepturi salariale majorate nu suportă critici de substanță care să tindă la admiterea acțiunii.
Pe de altă parte, în ce privește situația personalului sancționat, în acest caz, Legea nr. 330/2009 nu statua cu caracter obligatoriu, ci facultativ, neacordarea sau reducerea premiului, astfel încât majorarea salariilor tuturor angajaților vizați prin Legea nr. 285/2010 nu poate echivala decât cu o decizie de acordare în favoarea tuturor a acestei majorări ambivalente, conform deciziei legiuitorului.
Cât privește critica referitoare la criteriile diferite aplicate pentru acordarea premiului anual și a majorărilor salariale, aceasta nu este una de substanță, fiind rezonabil a se considera că prin acordarea unor majorări salariale stabilite de la caz la caz în funcție de gradul sau treapta profesională și alte criterii, se acoperă și plata premiului anual, de asemenea stabilit în funcție de situația specifică a fiecărui beneficiar (salariile de bază realizate în perioada pentru care se plătește premiul).
Raportat la contractul colectiv de muncă, pe lângă argumentele aduse de prima instanță, Curtea reține că în cursul anului 2010, pentru care este solicitat premiul anual, era în vigoare Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, unde la art. 12 se stipula:
"(1) Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Or, în mod evident, dreptul la premiul anual este reglementat de dispozițiile legale invocate prin acțiune, astfel încât reclamanta, aparținând categoriei salariaților bugetari, nu se poate prevala de alte drepturi salariale, cu același titlu, izvorâte din contractul colectiv de muncă, decât cele reglementate prin lege, și în limitele legale.
Această interpretare nu contrazice forța juridică a contractului colectiv de muncă, acesta trebuind a fi încheiat în limitele legii pentru a-și produce efectele juridice firești și a se bucura de protecția constituțională pe care o invocă reclamanta.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat S. L. AL I. P.
C. EAN, în numele membrilor de sindicat, respectiv reclamantele M. E. și
U. V. împotriva sentinței civile nr. 10670 din 20 iunie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. G. N. M. I. T.
GREFIER
B.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_ Jud.fond: E. B.
