Sentința civilă nr. 4686/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.4686
Ședința publică din 21 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. N. C., judecător Grefier: P. A.
Completul este asistat de asistenții judiciari
P. R. S.
V. R. I.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul B. S. cu domiciliul procesual ales în C. N. ,str.21 Decembrie 1989,nr.21,ap.4, județul
C. în contradictoriu cu pârâta S. DP SS, cu sediul în C. N., C. Dorobanți, nr. 38,jud. C., drepturi bănești Dosarul cu nr._ declinat de la Tribunalul Cluj.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se învederează instanței faptul că pârâta a depus răspuns la adresa emisă la termenul anterior.
Nemaifiind cereri în probațiune, ori excepții de invocat, instanța pe baza actelor de la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L :
Prin cererea sa formulată în scris la Tribunalul Cluj, reclamantul B. S. a chemat în judecată pârâta S. DP SS C., solicitând instanței obligarea pârâtei sa-i plătească suma de 1.398 lei net reprezentand drepturi salariale aferente perioadei august - octombrie 2012, plata contravalorii a 3 zile de concediu de odihna neefectuat, sume asupra carora sa se calculeze dobanda legala de la data scadentei salariului și pana la data platii efective, plata de daune morale precum și obligarea paratei la plata catre reclamant a sumei de 350 lei, reprezentand cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 10026 din 10 iunie 2013 Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței materiale a acestuia și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, formându-se astfel prezentul dosar.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată faptul că a fost angajat al societății pârâte în perioada_ -_, având contract individual de muncă și un salariu în cuantum de 700 lei lunar.
Acesta arată că drepturile salariale aferente ultimelor două luni de activitate nu i-au fost achitate de către societatea pârâtă, deși a făcut demersuri în acest sens.
1
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, unitatea pârâtă arată că nu se opune admiterii acțiunii, susținând faptul că totalul drepturilor salariale datorate este în cuantum de 1.398 lei. De asemenea, arată că reclamantul mai avea de efectuat 3 zile din concediul de odihnă aferent perioadei lucrate.
Examinând acțiunea prin prisma motivației expusă de reclamant, raportat la probatoriul administrat și în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile speței, se constată că acțiunea este întemeiată, motiv pentru care se va admite, pentru următoarele considerente:
Reclamantul B. S. a chemat în judecată pârâta S. DP SS
C., solicitând instanței obligarea pârâtei sa-i plătească suma de 1.398 lei net reprezentând drepturi salariale aferente perioadei august - octombrie 2012, plata contravalorii a 3 zile de concediu de odihna neefectuat, sume asupra cărora sa se calculeze dobânda legala de la data scadentei salariului și pana la data plății efective, plata de daune morale precum și obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Reclamantul a fost angajat în cadrul unității pârâte, pe perioadă nedeterminată și având încheiat contractul individual de muncă nr. 263/_ (filele 21-22) și având un salariu în cuantum de 700 lei.
Drepturile salariale ale reclamantului aferente perioadei solicitate nu au fost acordate, fapt recunoscut și de către societatea pârâtă.
Conform tabelelor depuse în cauză, coroborat cu înscrisurile cu care pârâta înțelege să facă dovada drepturilor salariale ale reclamantului, reiese faptul că pârâta nu a plătit drepturile salariale cuvenite reclamantului prin contractul individual de muncă.
Acest fapt este contrar prevederilor Codului Muncii.
Conform art. 272 din Codul Muncii ,,sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare,,.
Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, conform art. 168 (1).
Pârâta nu a dovedit prin înscrisuri efectuarea plății în totalitate către reclamant.
Din același act normativ reținem că "nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât daca datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă"; (art. 169).
Dreptul la salariu este considerat corolarul dreptului la munca, fiind afirmat in Declarația Universala a Drepturilor Omului, potrivit căreia "cel care muncește are dreptul la un salariu echitabil si suficient care să-i asigure lui si familiei sale o existență conformă cu demnitatea umană (art. 23 alin. 3).
In același sens, art. 159 din Codul Muncii precizează ca "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, iar pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani. La stabilirea si la acordarea salariului este interzisa orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici
2
genetice, vârstă, apartenență naționala, rasa, culoare, etnie, religie, opțiune politica, origine sociala, handicap, situație sau responsabilitate familiala, apartenență ori activitate sindicală";.
S-a susținut că prin atitudinea culpabilă a pârâtei reclamantul a suferit moral datorită diminuării veniturilor, aspecte care însă nu au fost dovedite.
Astfel nu s-a făcut dovada lezării imaginii reclamantului, nefiind dovedit un prejudiciu real și concret suferit de reclamant, dincolo de aprecierile personale, se constată nefondată cererea acestuia privind obligarea societății pârâte la plata daunelor morale.
În baza art. 274 Cod Procedura Civilă, instanța urmează să oblige pârâta la plata către reclamant sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite în parte acțiunea precizată a reclamantului B. S. cu domiciliul procesual ales în C. N., str. 21 Decembrie 1989, nr. 21, ap. 4, județul C. în contradictoriu cu pârâta S. DP SS, cu sediul în C. N., C. Dorobanți, nr. 38,jud. C., și în consecință obliga parata să plătească reclamantului suma de 1.398 lei net reprezentând drepturi salariale aferente perioadei august - octombrie 2012 precum și plata contravalorii a 3 zile de concediu de odihnă neefectuat, sume asupra cărora să se calculeze dobânda legală de la data scadentei salariului și până la data platii efective.
Respinge ca nefondata cererea reclamantului privind obligarea paratei la plata de daune morale.
Obliga parata la plata către reclamant a sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică la sediul Tribunalului Sălaj.
Președinte,
Asistenți judiciari,
Grefier,
C. N.
C. P.
R.
S.
V.
R. I. P. A.
REDV.R.I./_
DACTP.A./_ COM5EX
3
