Decizia civilă nr. 3941/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă

Dosar nr. _

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 3941/R/2013

Ședința publică din 14 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.

GREFIER: C. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T.

F. DE M. C. M. SA împotriva sentinței civile nr. 9047 din 10 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. I. AL P. DE L. D. D. D. -T.

, și pe pârâta intimată S. C. M. SA S. C., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâta recurentă S. N. de T. F. de M. "C. M. "; SA a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.

De asemenea, se constată că la data de 08 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. I. al P. de L. din D. D. T. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 (2) C.pr.civ.

Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 9047 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței cu privire la acțiunea promovată de S. UI L. I. AL P. DE L. D.

D. T. D. pentru reclamanții A. S SORIN, ANDRONE PAVEL, APAI STEFAN, ARPASTEAN A., B. F., BANCE M., BAS AUREL, BERINDE COSMIN

D., BLOS G., BOB I., BOROS ANTON, BORZ CA. FABIAN, BUIE G., B. CIU MIHAILA R., CHIBZUI G., CHINCES D., CHINCES M., C. F., CIMPAN L., CLOSCA COSTANUT, CODREA PETRICA, COSTE I. M., C. NICHITA F., COVALCIC ANDRON, CRACIUN I., CRISTE TUDOREL S., CRISTUREAN EMANOIL, CSATLOS IMBRE JANOS, CUZDRIOREAN N., D. I.

, DOBREA L., DOCI I., DRAGOS TIBERIU I., DUMITRU PETRIAN, FETINCA I.

, F. GRIGORE, FRASA. R V., GALAN MARTIAN, GALBEN DOREL, GALBEN

G. A, HAIDUC TEODOR, HORGOS IOSIF, HOZAN G. D., I. COSTAN,

ICHIM A., IGNA D., IGNAT LARI., IGNAT V., IVANCICA NOURAS AURELIAN, KISS TIBERIU V., LAPUSAN V., LARI G. A, LOVASZ G. A, MATE N. R., MAXIM V., MICI N. DAVID, MISN. I., MOIS F., M. ERONIM, M. G., MOLNAR F. M., MOLNAR STEFAN, MOTOFELEA F.

, MOTOFELEA I., M. M. CORNEL, M. S., MURZA I., MUSCAN GITA REMUS, NASTAI V. ROBERT, NEAMTI A., N. LA D. UT, PINTEA V., PISC. I. M. EL, P. A., P. G., P. STEFAN, P. ANTON TITUS, PRALEA MIHAILA, PUI I. ICA O., RATOIU C. AN V., RECEAN I. M., ROMAN I.

G., R. C., R. DOMIDE, R. G. R., R. V., R. G., SOMFELEAN ROMULUS M. EL, SPAN V. CORNELIU, SZEKELY G., SZILAGHY CSABA, TALMACEL LORI, TATAR I., TIPLEA V., TODORUT I., TOLDAS I., T. A., URITE G., U. ANCHIDIM, U. G., VANTA M. MASTEIU, VARGA ZOLTAN și, în consecință:

S-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A. S SORIN, B. F., BANCE M., BAS AUREL, BERINDE COSMIN D., BUIE G.

, CODREA PETRICA, COSTE I. M., CRACIUN I., DRAGOS TIBERIU I., IGNA

D., M. G., MOLNAR F. M., M. M. CORNEL, MUSCAN GITA REMUS, NASTAI V. ROBERT, PINTEA V., PISC. I. M. EL, ROMAN I. G.

, SPAN V. CORNELIU, TIPLEA V., T. A., VANTA M. MASTEIU, în

contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA și

  1. C. M. SA S. C., în favoarea Tribunalului Maramureș.

    S-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții ANDRONE PAVEL, ARPASTEAN A., BLOS G., BOB I., BOROS ANTON,

    B. CIU MIHAILA R., CHIBZUI G., CHINCES D., CHINCES M., C. F.

    , CLOSCA COSTANUT, C. NICHITA F., COVALCIC ANDRON, CRISTE TUDOREL S., CRISTUREAN EMANOIL, CSATLOS IMBRE JANOS, CUZDRIOREAN N., D. I., DOBREA L., DOCI I., DUMITRU PETRIAN, FETINCA I., F. GRIGORE, FRASA. R V., GALAN MARTIAN, GALBEN DOREL, GALBEN G. A, HAIDUC TEODOR, HORGOS IOSIF, HOZAN G. D. ,

    I. COSTAN, ICHIM A., IGNAT LARI., IGNAT V., IVANCICA NOURAS AURELIAN, KISS TIBERIU V., LAPUSAN V., LARI G. A, LOVASZ G. A, MAXIM V., MICI N. DAVID, MISN. I., MOIS F., M. ERONIM, MOLNAR STEFAN, MOTOFELEA F., MOTOFELEA I., M. S., MURZA I., NEAMTI A., N. LA D. UT, P. A., P. G., P. STEFAN, P. ANTON TITUS, PRALEA MIHAILA, PUI I. ICA O., RATOIU C. AN V., R. C., R. DOMIDE, R. G. R., SOMFELEAN ROMULUS M. EL, SZEKELY G., SZILAGHY CSABA, TATAR I., TODORUT I., URITE G., U. ANCHIDIM, U.

    G., VARGA ZOLTAN în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA și S. C. M. SA S. C., în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

    S-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții APAI STEFAN, BORZ CA. FABIAN, CIMPAN L., CRISTE TUDOREL S., HOZAN G. D., MATE N. R., RECEAN I. M., R. V., R. G. ,

    TOLDAS I., în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M.

    C. M. SA și S. C. M. SA S. C., în favoarea Tribunalului Sălaj.

    S-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul RATOIU C. AN V. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA și S. C. M. SA S. C., în favoarea Tribunalului Olt.

    S-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul TALMACEL LORI, în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA și S. C. M. SA S. C., în favoarea Tribunalului Suceava.

    S-a dispus, ca urmare a admiterii excepției necompetenței teritoriale a instanței, disjungerea cererilor cu privire la reclamanții menționați anterior, înregistrarea unor 5 noi dosare, xerocopierea tuturor actelor necesare soluționării cauzelor, acvirarea xerocopiilor la dosarele nou înregistrate și înaintarea acestor dosare instanțelor stabilite ca fiind competente, în vederea soluționării.

    A fost admisă în parte excepția lipsei calității de reprezentant

    a S. UI L.

    I. AL P. DE L. D. D. T. D. și, în consecință:

    S-a anulat cererea de chemare în judecată în ceea ce privește reclamanții A. S STEFAN, BARANYAI TIBERIU, BALC I., BUZAN ALEXA, CHETA C. LUCRETIA, CIUBA. N G., DOLHA V., GAVREA V., IARAI IOSIF, IVAN REMUS, M. PAVEL, M. V., M. E., OROS VALER, P. A N., P. I. ,

    P. ICA CONSTANTIN, R. O., STECKER V., SUCIU A., SUTEU L. D., TUCUI I. EL.

    S-a calificat excepția lipsei calității proce suale active

    invocată de S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA drept o apărare de fond.

    A fost respinsă exc e pția lipsei calității pr ocesuale pasive

    a Sucursalei C. M.

    C., invocată de S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA.

    A fost respinsă exce pția prescripției dre ptului material la a

    cțiune invocată de pârâta S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA.

    A fost admisă în par te acțiunea

    formulată de S. UI L. I. AL P. DE L. D. D. T. D. pentru reclamanții ALBU I. O., ASTALAS O. REMUS, BACIU C. AN CA., BAIAS M., BAIAS V., B. G., BERENDE

    I., BALC I., BLOS F. T., BLOS S., , BONTA PAVEL F., BOTA I., BUBURUZ M., BUNEA C. AN V., BURCUTEAN I. EL, C. A., C. I.

    A., C. L. ARDO AUGUSTIN, CENTEA L. TIN D., C. D., C. SERVIU, CHIRA M. M., CICIOVEAN L. ALEXA, CIMPAN L. A., CIMPANR., CIMPEANU D. GEA., CIMPEAN S. N., CIMPEANU P. D., CI. T D. A., CIREBEA N. G., C. G., CODOREAN CORNEL, COROIAN O. I., COSTIN D. D., CZINEGE E., DOBOCAN G., DOLHA

    I., GALEA D. U M., GAVRIS SORIN, HORJ M. T., IAGAR C. AN, I. M. STEFAN, IUHOS MARTIN, KOVACS D., KOVACS I., LAR I., LECZFALVI A. ZOLTAN, MANASTURIEAN C. AN I., MANASTURIEAN G., M. CEAN G.

    C. AN, MARTONR., MES. GAVRIS I., MIHAILA A. PAVEL, MIHAIU I., M.

    A., M. N., M. I., M. V., MUNTEANU L., M. A. SABIN, M. R. I., M. N. A., N. OTA F. D. U, ONOFREI V., P.

    L., PAVELEA V., PETER V. NARCIS, P. AUGUSTIN, P. CLAUDIU G. ,

    P. MIHAI C., P. R. L., PROD. STEFAN, PURA P. D., RACOLTA N. OLIVER, R. I., R. I. IS., SABO GHERGHITA, SALATI. I. L., SERBAN CLAUDIU FLAMINIUS, SILING R. M. EL, S. OTILIA, SIRBU A., STETCO A.

    , S. O., SUCIU C. AN DAFIN, SUCIU RADA ZORINELA, SA A., TICUSAN S., TOMA M., T. G. M., T. V. CLAUDIU, TRIEBEL CAROL I., TUCUI I. VALER, U. C. AN, URIAN M., UTIU I., V. STEFAN, VESA R. CORNEL, ZANC M., ZANC GRIGORE AUGUSTIN, DRAGAN SS

    , B. IOSIF O. și HARANGUS M., în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA și S. C. M. SA S. C. și, în

    consecință:

    Au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților ALBU I. O., ASTALAS O. REMUS, BACIU C. AN CA., BAIAS M., BAIAS V., B. G.

    , BERENDE I., BALC I., BLOS F. T., BLOS S., BONTA PAVEL F., BOTA I., BUBURUZ M., BUNEA C. AN V., BURCUTEAN I. EL, C. A. ,

    C. I. A., C. L. ARDO AUGUSTIN, CENTEA L. TIN D., C. D., C. SERVIU, CHIRA M. M., CICIOVEAN L. ALEXA, CIMPAN L. A., CIMPANR., CIMPEANU D. GEA., CIMPEAN S. N., CIMPEANU P. D. ,

    CI. T D. A., CIREBEA N. G., C. G., CODOREAN CORNEL, COROIAN O. I., COSTIN D. D., CZINEGE E., DOBOCAN G., DOLHA

    I., GALEA D. U M., GAVRIS SORIN, HORJ M. T., IAGAR C. AN, I. M. STEFAN, IUHOS MARTIN, KOVACS D., KOVACS I., LAR I., LECZFALVI A. ZOLTAN, MANASTURIEAN C. AN I., MANASTURIEAN G., M. CEAN G.

    C. AN, MARTONR., MES. GAVRIS I., MIHAILA A. PAVEL, MIHAIU I., M.

    A., M. N., M. I., M. V., MUNTEANU L., M. A. SABIN, M. R. I., M. N. A., N. OTA F. D. U, ONOFREI V., P.

    L., PAVELEA V., PETER V. NARCIS, P. AUGUSTIN, P. CLAUDIU G. ,

    P. MIHAI C., P. R. L., PROD. STEFAN, PURA P. D., RACOLTA N. OLIVER, R. I., R. I. IS., SABO GHERGHITA, SALATI. I. L., SERBAN CLAUDIU FLAMINIUS, SILING R. M. EL, S. OTILIA, SIRBU A., STETCO A.

    , S. O., SUCIU C. AN DAFIN, SUCIU RADA ZORINELA, SA A., TICUSAN S., TOMA M., T. G. M., T. V. CLAUDIU, TRIEBEL CAROL I., TUCUI I. VALER, U. C. AN, URIAN M., UTIU I., V. STEFAN, VESA R. CORNEL, ZANC M. și ZANC GRIGORE AUGUSTIN, drepturile

    salariale restante constând în ajutorul material datorat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Ziua F. ului aferente anilor 2007 - 2009, actualizate cu rata inflației la data plății efective.

    Au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților B. IOSIF O. și HARANGUS M. drepturile salariale restante constând în ajutorul material datorat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Ziua F. ului aferente anilor 2008 - 2009, actualizate cu rata inflației la data plății efective.

    Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei DRAGAN SS drepturile salariale restante constând în ajutorul material datorat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Ziua F. ului aferente anului 2009, actualizate cu rata inflației la data plății efective.

    Au fost obligate pârâtele la plata către reclamanți a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

    Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

    Excepția necompetenței teritoriale

    a instanței a fost admisă în temeiul art. 269 din Legea nr. 53/2003 având în vedere domiciliul sau reședința membrilor de sindicat reprezentați în cauză.

    Întrucât S. L. I. Al P. De L. D. D. T. D. ,

    mandatar al reclamanților din cauza de față, nu a depus, astfel cum prevede art.

    69 din Codul de procedură civilă, o procură specială din cuprinsul căreia să reiasă că aceasta este voința reclamanților A. s Ștefan, Baranyai Tiberiu, Buzan Alexa, Dolha V., Iarai Iosif, Ivan Remus, M. Pavel, M. V., Mureșan E., Oros Valer, P. a N., R. O., Suteu L. și Tucui I. el, în sensul renunțării la judecată.

    Prin urmare, instanța nu a putut aplica în cauză dispozițiile art. 246 din Codul de procedură civilă, astfel că nu va constata prin încheiere dată fără drept de apel împrejurarea că s-a renunțat la judecată de către reclamanți.

    Cu toate acestea, cele învederate de către S. ui L. I. Al P. De L. D. D. T. D. au fost avute în vedere la pronunțarea asupra altor excepții în cauză, respectiv asupra fondului litigiului.

    În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant

    a S. ui L. I. Al P. De L. D. D. T. D., s-a reținut că reclamanții A. s Ștefan, Baranyai Tiberiu, Buzan Alexa, Dolha V., Iarai Iosif, Ivan Remus, M. Pavel,

    M. V., Mureșan E., Oros Valer, P. a N., R. O., Suteu L. și Tucui I. el (f. 53, 55), aceștia nu mai aveau calitatea de membri de sindicat la data formulării cererii de chemare în judecată.

    Totodată, instanța a constatat că reclamanții Balc I., Cheta C. Lucretia, Ciubancan G., Gavrea V., P. I., P. ica Constantin, Stecker V. și Suciu

    A., nu au semnat tabelul depus de sindicat în dovedirea calității sale de reprezentant în cauză, astfel cum reiese din înscrisul depus la dosar la filele 59- 68.

    Ori, în raport de aceste constatări, instanța a constatat că S. ui L. I. Al P. De L. D. D. T. D. nu a făcut dovada calității sale de reprezentant a reclamanților menționați, impunându-se aplicarea în cauză a prevederilor art. 161 alin. 2 din Codul de procedură civilă, astfel că s-a admis în parte excepția lipsei calității de reprezentant și, pe cale de consecință, s-a anulat cererea de chemare în judecată în ceea ce-i privește pe reclamanții indicați.

    Instanța menționează că se impune admiterea în parte a acestei excepții în raport de împrejurarea că pârâta a menționat în motivarea excepției și situația reclamanților Astalîș O. Remus, B. Iosif O. și R. I. Isidor, care nu aveau calitatea de membri de sindicat în anul 2007, situație care nu este de natură să conducă la concluzia că în privința acestora nu s-a făcut dovada calității de reprezentant a sindicatului, având în vedere că la data formulării acțiunii, respectiv_, acești aveau calitatea de membri de sindicat, însușindu-și cererea de chemare în judecată formulată în numele acestora prin semnarea tabelelor depuse la dosar.

    Referitor la excepția lipsei calității proces uale active

    invocată de S. N. De T. F. De M. C. M. SA prin întâmpinare, instanța a constatat că singurii reclamanți asupra situației cărora a rămas a se mai pronunța instanța după admitere excepțiilor necompetenței teritoriale și a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant sunt numiții Harangus M. și Dragan SS . În ceea ce privește pe reclamantul Harangus M., pârâta a arătat că acesta a încheiat contractul individual de muncă la data de_, iar reclamanta Dragan

    SS și-a început raporturile de muncă cu pârâta la data de_ .

    Ori, în raport de aceste precizări ale pârâtei, se constată că se tinde la dovedirea caracterului nefondat al cererilor reclamanților pentru perioada anterioară începerii raporturilor de muncă cu pârâta, aspect care poate fi analizat de instanța de judecată cu ocazia aprecierii asupra fondului cauzei, astfel că tribunalul a calificat excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă drept o apărare de fond, urmând a aprecia asupra temeiniciei celor invocate o dată cu fondul cauzei.

    Cât privește excepția lipsei calității pro cesuale pasive

    a Sucursalei C. M.

    C., invocată de S. ui L. I. Al P. De L. D. D. T. D. prin întâmpinare, motivată în sensul că pârâta Sucursalei C. M. C. nu este semnatară a contractului colectiv de muncă, instanța reține că, deși sunt corecte susținerile pârâtei asupra acestui aspect, cu toate acestea, S. C. M. C. are calitatea de angajator al reclamanților, iar aceștia, prin formularea cererii de chemare în judecată, urmăresc acordarea unor drepturi bănești de natură salarială, astfel că, chiar în absența calității de parte semnatară a contractului colectiv de muncă, pârâta de rândul 1 are calitate procesuală în cauză, impunându-se respingerea ca nefondată a excepției invocate.

    Excepția prescripției dreptului material la a cțiune

    a fost respinsă în temeiul art. art. 268 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003.

    Pe fondul cauzei

    , tribunalul a reținut, în fapt, că reclamanții Albu I. O.

    , Astalas O. Remus, Baciu C. an Calin, Baias M., Baias V., B. G., Berende I., Balc I., Blos F. T., Blos S., Bonta Pavel F., Bota I., Buburuz M., Bunea C. an V., Burcutean I. el, C. A., C. I. A. ,

    C.

    L. ardo Augustin, Centea L. tin D., C.

    D., C. Serviu, Chira M.

    M.

    , Ciciovean L. Alexa, Cimpan L.

    A.

    , Cimpan R., Cimpeanu D.

    Geani, Cimpean S. N., Cimpeanu P. D., Ciont D. A., Cirebea N.

    G., C. G., Codorean Cornel, Coroian O. I., Costin D. D., Czinege

    E., Dobocan G., Dolha I., Galea D. u M., Gavris Sorin, Horj M. T., Iagar C. an, I. M. Stefan, Iuhos Martin, Kovacs D., Kovacs I., Lar I., Leczfalvi A. Zoltan, Manasturiean C. an I., Manasturiean G., M. cean

    G. C. an, Marton R., Mester Gavris I., Mihaila A. Pavel, Mihaiu I., M.

    A., M. N., M. I., M. V., Munteanu L., M. A. Sabin,

    M. R. I., M. N. A., N. ota F. D. u, Onofrei V., P. L., Pavelea V., Peter V. Narcis, P. Augustin, P. Claudiu G., P. Mihai C. ,

    P. R. L., Prodan Stefan, Pura P. D., Racolta N. Oliver, R. I., R. I. Isidor, Sabo Gherghita, Salatioan I. L., Serban Claudiu Flaminius, Siling R.

    M. el, S. Otilia, Sirbu A., Stetco A., S. O., Suciu C. an Dafin, Suciu Rada Zorinela, SA A., Ticusan S., Toma M., T. G. M.

    , T. V. Claudiu, Triebel Carol I., Tucui I. Valer, U. C. an, Urian M., Utiu I., V. Stefan, Vesa R. Cornel, Zanc M., Zanc Grigore Augustin, B. Iosif O. Și au avut, în perioada_ -_, perioadă vizată de cererea de chemare în judecată, calitatea de angajați ai societăților pârâte.

    În ceea ce privește reclamantul Harangus M., raportul contractual de muncă al acestuia cu pârâtele a început la data de_, iar reclamanta Dragan

    SS a încheiat contract individual de muncă cu acestea la data de_, ambii derulând raporturi de muncă de la această dată și până la data de_ .

    Astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar de pârâte la filele 97-209, deși o parte din reclamanți au fost sancționați disciplinar pentru abateri variate, niciuna dintre sancțiunile disciplinare nu a fost aplicată pentru săvârșirea unor abateri constând în absența nemotivată de la serviciu sau consumul de băuturi alcoolice în timpul serviciului.

    În drept, potrivit dispozițiilor art. 71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008, salariații unităților feroviare beneficiază, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun, de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, iar de Ziua F. ului de o premiere al cărei cuantum este stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare. De ajutorul de Paște și de Crăciun nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consumul de băuturi alcoolice, precum și salariații care la data acordării ajutoarelor se aflau în concediu fără plată cu o durată de un an.

    Aceste prevederi au fost preluate și în Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2009 - 2010.

    Ori, în raport de prevederile acestor contracte colective de muncă, instanța a constatat că acțiunea reclamanților este întemeiată, aceștia fiind îndreptățiți să primească ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paște și premiul anual de Ziua F. ilor, pentru anul 2008, la nivelul clasei I de salarizare și salariul suplimentar, pentru anii 2007-2009, cu luarea în considerare a perioadei în care între aceștia și pârâte au existat raporturi de muncă.

    Astfel, instanța a reținut că în cauză pârâtele nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractele colective de muncă în ceea ce privește achitarea drepturilor mai sus menționate. Mai mult, pârâtele nu contesta existenta dreptului reclamanților la a li se plăti ajutorul material de Ziua feroviarului, singura apărare fiind aceea că drepturile salariale solicitate nu au fost achitate ca urmare a situației financiare dificile a companiei.

    În cauza de față revenea angajatorului sarcina de a proba existenta factorilor care au determinat necuprinderea în bugetul de venituri și cheltuieli a contravalorii ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paște și a premiului

    pentru Ziua F. ului. Simpla afirmație conform căreia aceste drepturi nu au fost acordate pentru lipsa de fonduri nu este de natură a justifica neîndeplinirea de către pârâte obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă.

    Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli a fondului necesar acordării ajutorului material de Ziua feroviarului s-a făcut din culpa paratelor, iar acestea nu se pot prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin contractele colective de muncă.

    În temeiul art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorului îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil, iar potrivit prevederilor art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, în vigoare la momentul încheierii contractelor colective de muncă analizate în prezenta cauză, contractele colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.

    Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, tribunalul a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâtele la plata către reclamanți a drepturilor salariale restante constând în ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paști și a premiul anual de Ziua F. ilor, pentru anii 2007-2009, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății.

    În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, având în vedere că în cauză a formulat o cerere în acest sens de către reclamantă, iar S. N. De T. F. De M. C. M. SA și S. C. M. C. sunt părți căzute în pretenții, instanța a obligat pârâtele la plata către reclamanți a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, dovedit cu chitanța depusă la dosar la fila 70.

    Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. N. DE T.

    F. DE M. C. M. S.A

    ., solicitând în principal, în temeiul art.304 pct.5 Cod procedură civilă, casarea sentinței civile atacate, iar în subsidiar, schimbarea în parte a sentinței civile atacate, și pe fond solicită respingerea cererii formulate de

    1. L. tatea Căi Ferate C., ca neîntemeiată. În temeiul art.404 și urm Cod procedură civilă s-a solicitat restabilirea situației anterioare și întoarcerea executării, sentința civilă atacată fiind executorie potrivit art.274 Codul Muncii.

      1. În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea dreptului la apărare întrucât cererea de chemare în judecată a fost însoțită de un tabel în care erau nominalizate 226 de persoane, care nu conținea semnătura niciunei persoane, nu existau datele de identificare ale acestora și nici funcția deținută de fiecare dintre aceștia în cadrul societății pârâtă.

        La termenul din_, a învederat instanței prin întâmpinare aceste lipsuri și a solicitat comunicarea datelor de identificare ale reclamanților precum și mandatele acestora acordate organizației sindicale pentru promovarea și susținerea cererii, însă aceste înscrisuri nu ne-au fost comunicate.

        Ulterior, la fiecare termen acordat de instanță, a solicitat comunicarea acestor înscrisuri pentru a stabili cine sunt reclamanții și față de care trebuia să formulăm apărările.

        La data pronunțării, așa cum se menționează în sentința recurată (alin 4, pag 1), societatea noastră a depus Note de ședință prin care am reiterat că au fost depuse mai multe cereri de modificare, completare și precizare a cererii inițiale solicitând comunicarea acestora, fiind în imposibilitatea formulării apărărilor.

        Deși se menționează în sentința civilă recurată că au fost depuse cereri de renunțare la judecată, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și excepția lipsei calității de reprezentat, instanța ramând să soluționeze cererea pentru reclamanții cu domiciliul în județul C., a cunoscut acești reclamanți odată cu

        comunicarea sentinței, aceștia fiind menționați atât în considerente cât și în dispozitiv.

      2. În mod greșit instanța de fond a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 alin. l lit. c din Codul Muncii republicat, asimilând plata unor ajutoare bănești ca fiind de natură salarială, chiar dacă acestea re regăsesc doar în contractul colectiv de muncă.

      3. 1. Pe fondul cauzei s-a invocat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că acordarea ajutoarelor pretinse prin acțiune nu se face în mod direct si imediat, ci cu respectarea procedurii vizate de textele de natură normativă din contractele colective de muncă, mai sus arătate, cu analiza și aprobarea Consiliului de Administrație al societății, în cazul în care situația financiară a societății permitea acest lucru.

    Deși s-a susținut și dovedit cu înscrisuri, că salariații recurentei au beneficiat de un ajutor material acordat cu ocazia Zilei F. ului, în cuantum de 100 lei brut/salariat, prima aprobată în CA al C. M. SA prin Hotărârea nr. 4/_ instanța de fond nu a reținut acest aspect în considerentele hotărârii recurate.

    S-a mai invocat că acordarea ajutoarelor materiale nu sunt obligatorii, dovada fiind neincluderea lor ca obligație a societății în clauzele contractului individual de muncă. Ele pot fi acordate numai în anumite condiții negociate de părți. Prin acordul părților, în contractul colectiv de muncă s-a instituit un mecanism prin care să se poată acorda o sumă de bani cu titlu de ajutoare. Pentru ca aceste sume de bani să poată fi acordate trebuiau să fie parcurse o serie de etape. Obligativitatea deciziei Consiliului de Administrație, decizie care se ia cu consultarea reprezentanților sindicatelor, vizează tocmai constatarea îndeplinirii condițiilor cumulative pentru a se putea acorda o eventuală recompensă materială.

    Precizând că este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M. ui T. urilor și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor OUG nr.79/2008, recurenta a învederat că în lipsa posibilităților financiare, societatea nu poate să asigure un sprijin suplimentar al veniturilor salariaților în afara clauzelor obligatorii ale contractelor individuale de muncă prin care se stabilesc drepturile și obligațiile ambelor părți, inclusiv drepturile salariale ale angajatului.

    Referindu-se la conținutul clauzelor din contractul colectiv de muncă, recurenta a arătat că este foarte clară intenția părților la semnarea acestora, respectiv a nu îi o condiție obligatorie a acordării acestei premieri ci, funcție de solicitarea sindicatelor și de situația economică a angajatorului.

    Învederează instanței că pentru perioada pentru care se solicită acordarea acestor drepturi, între părți exista în vigoare CCM la nivel de unitate care se aplica cu prioritate. Conform art. 247 din Codul muncii numai în cazul în care în care nu era încheiat un contract colectiv de muncă la nivel de unitate se aplica contractul de muncă Ia nivel superior.

    1. S-a mai invocat că reclamanții au investit instanța de fond numai cu soluționarea cererii privind obligarea societății noastre la plata ajutorului material de Paști 2009.

      Recurenta solicită respingerea cererii reclamanților privind acordarea primei de Ziua F. ului și ajutor material Paști anul 2009, având în vedere că prin procesul verbal încheiat în data de_ s-a stabilit că drepturile solicitate de reclamanți nu se acordă în anul 2009, iar conform art. 229 alin. 4 din Codul muncii părțile pot modifica clauzele contractelor colective de muncă.

    2. Recurenta a arată că în mod greșit instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii că reclamanții au dreptul la plata salariului suplimentar

pentru perioada 2007-2009, în temeiul dispozițiilor CCM la nivel de grup de unități, întrucât instanța nu a fost învestită cu soluționarea unei astfel de cereri, obiectul cererii fiind prima cu ocazia Zilei F. ului 2007-2009 și ajutor material Paști 2009.

În recurs s-au administrat înscrisuri.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:

  1. Contrar celor invocate de recurentă, se constată că prin întâmpinarea formulată la fondul cauzei S. N. de T. F. de M. C. M. SA a formulat critici concrete cu privire la membrii de sindicat reprezentați de reclamant, invocând excepția necompetenței teritoriale a instanței în raport de domiciliile acestora, respectiv excepția lipsei calității procesuale active, întemeiată pe încetarea contractului individual de muncă al membrilor de sindicat. De asemenea, ca anexa la întâmpinare, pârâta a depus o situație detaliată cu membrii S. ui L. și I. al P. de L. din D. D. T. . De asemenea, pârâtei i-a fost comunicat Răspunsul la întâmpinare formulat de reclamant, așa cum rezultă din notele de la filele 94-96 dosar fond, note prin care s-au formulat susțineri punctuale cu privire la o parte din membrii de sindicat.

    În consecință, în condițiile în care Tribunalul a soluționat cauza având în vedere susținerile dovedite ale pârâtei referitoare la o parte din membrii de sindicat reprezentați în cauză, Curtea apreciază că recurenta pârâtă nu a fost împiedicată să-și formuleze apărarea la fondul cauzei, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă nefiind întemeiat.

    De asemenea, obiectul prezentei cauze, așa cum a fost acesta stabilit prin cererea de chemare în judecată îl reprezintă acordarea primei de Ziua F. ului pe anii 2007-2009 și ajutorului material de Paști pe anul 2009, mandatul dat de membrii de sindicat acestuia fiind distinct pentru cele două categorii de drepturi (filele 59-68 dosar fond).

  2. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii "Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:

    c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator;

    e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.

    De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.

    Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin.

    (1) lit. a)-d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.

    Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a

    invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art. 155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.

  3. Conform art. 168 alin. 1 din Codul muncii "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";. Întrucât recurenta, care în calitate de angajator avea sarcina probei, nu a făcut dovada plății sumei de 100 lei cu titlu de ajutor material pentru Ziua F. ului din 2007, în mod judicios instanța de fond nu a considerat dovedite susținerile sale.

În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că prin dispozițiile art. 71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de o premiere pentru Ziua F. ului al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație la nivelul clasei unu de salarizare și a unui ajutor material cu ocazia sărbătorilor de Paști și Crăciun stabilit cel puțin la nivelul clasei unu de salarizare.

Acordul colectiv menționat s-a aplicat conform art. 4 de la data înregistrării, respectiv_, producând efecte timp de 24 de luni. Prin actul adițional nr. 370/_, aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la

48 de luni de la data înregistrării, ceea ce a semnificat prelungirea efectelor acestuia până la_ . Ulterior, valabilitatea contractul colectiv de muncă a fost prelungită până la 31 ianuarie 2011 prin actul adițional nr. 629/_ .

Prin urmare, temeiul acordării drepturilor constând în ajutorul material de Paști anii 2007-2009 și a primei aferente Zilei F. ului pentru anii 2007-2009 rezidă în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități, căruia nu i se pot opune contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității pârâte.

În consecință, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, având în vedere că din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 71 din Contractul colectiv la nivel de grup de unități (cu forță juridică superioară celui la nivel de unitate) rezultă caracterul pur și simplu al acestor drepturi. Așadar, o interpretare corectă a acestor texte duce indubitabil la concluzia că acordarea acestor drepturi este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea "vor primi"; și "se va acorda"; ceea ce exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sau realizările sale economice.

Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.

Critica formulată de recurentă, în sensul aplicării cu prioritate a contractului colectiv de muncă la nivel de societate, iar nu a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități, este neîntemeiată, fiind incidente sub acest raport prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare la data scadenței drepturilor), conform cărora contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de grup de unități.

În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, (texte legale în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune)

"contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.

Drept urmare, Curtea apreciază că în conformitate cu aceste prevederi legale, care consacră forța obligatorie a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, trebuie interpretat art. 247 Codul muncii, care enunțând că "în cazul în care la nivel de angajator … nu există un contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior";, nu înlătură posibilitatea coexistenței unor contracte colective de muncă încheiate la nivele diferite.

Art. 247 din Codul muncii nu poate da naștere unei interpretări "per a contrario"; în sensul că existența unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior (de unitate) împiedică aplicarea unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior, după cum susține recurenta, deoarece însăși legiuitorul a reglementat posibilitatea încheierii unor contracte colective de muncă la diferite nivele ca expresie a formelor de dialog social.

Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale sau situația economico- financiară a societății, nu pot justifica apărarea acesteia în sensul exonerării de răspundere și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor, deoarece acordarea drepturilor în favoarea salariaților nu a fost condiționată sub acest aspect, fiind stabilite în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.

În plus, recurenta avea obligația să respecte contractele colective de muncă și nu poate să își invoce propria culpă pentru a se exonera de obligațiile care le incumbă din executarea acestui contract. Recurenta avea posibilitatea să negocieze și să încheie acte adiționale ale contractului colectiv de muncă în scopul de a înlătura obligația de plată a unor drepturi de natură salarială, dacă constata că se află în imposibilitate obiectivă de a le achita.

De altfel, chiar condiționarea pe care o invocă cu privire la încadrarea în bugetele de venituri și cheltuieli este de natură a evidenția culpa recurentei, deoarece aceasta putea anticipa necesitățile pe care le avea în raport de toate drepturile salariale negociate și trebuiau să își stabilească bugetul de venituri și cheltuieli, astfel încât să își execute toate obligațiile.

2. Așa cum s-a reținut în examinarea primului motiv de recurs, atât acțiunea, cât și mandatul dat de membrii de sindicat reprezentați în cauză s-au referit atât la acordarea primei de Ziua F. ului pe anii 2007-2009, cât și a ajutorului material de Paști pe anul 2009.

Deși nu se poate nega dreptul partenerilor sociali de a modifica contractele colective de muncă, Curtea reține că acest drept vizează numai contractele colective încheiate de respectivii parteneri sociali, nefiind posibil ca prin Procesul verbal încheiat la nivel de unitate în_, între partenerii reprezentativi la acest nivel, să se modifice Contractul colectiv la nivel de grup de unități transport feroviar.

III. Reținerile din considerentele hotărârii recurate în sensul că membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți la plata salariului suplimentar reprezintă o eroare materială, care nu produce însă consecințe juridice cu privire la acordarea dreptului menționat anterior, întrucât prin dispozitivul hotărârii Tribunalul, respectând limitele în care a fost investit, nu s-a pronunțat în acest sens.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041 și 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T.

F. DE M. C. M. SA împotriva sentinței civile nr. 9047 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2013.

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

D.

S.

D.

G.

L.

D.

GREFIER,

C. M.

Red.L.D./Dact.S.M.

2 ex./ _

Jud.fond: A. M. I.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3941/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă