Sentința civilă nr. 7919/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7919/2013
Ședința publică de la 09 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -M. V.
Asistent judiciar A. Ș. Asistent judiciar B. -A. C. Grefier C. S.
Pe rol fiind judecarea cererii reclamantelor C. M. M., T. L. -G. împotriva pârâtelor S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " - S., S.
N. DE T. F. DE M. "C. M. " - S., S. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantelor, avocat Maxim A. MAria, lipsă fiind pârâtele.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, reprezentanta reclamantelor depune la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâta de rd. 2 și un extras de pe ECRIS.
Instanța pune în discuție reprezentantei reclamantelor excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată pe cale de întâmpinare de către pârâta de rd. 2.
Reprezentanta reclamantelor solicită respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată, întrucât drepturile de natură salarială nu izvorăsc doar din contractul individual de muncă.
Instanța respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată pe cale de întâmpinare de către pârâta de rd. 2. având în vedere drepturile pretinse de reclamante sunt de natură salarială, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. "c"; din Codul Muncii care stabilește un termen de 3 ani și nu cele de la lit. "e";, care prevăd un termen de 6 luni.
Instanța pune în discuție reprezentantei reclamantelor excepția autorității de lucru judecat invocată pe cale de întâmpinare de către pârâta de rd. 2.
Reprezentanta reclamantelor solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat ca neîntemeiată, deoarece nu sunt întrunite condițiile de existență ale acesteia..
Instanța respinge excepția autorității de lucru judecat invocată pe cale de întâmpinare de către pârâta de rd. 2, având în vedere că soluția pronunțată în dosarul nr._ * a fost desființată, iar cauza trimisă în rejudecare a fost suspendată în temeiul ar. 155 indice 1.C.pr.civ.
Reprezentanta reclamantelor arată că își menține capetele de cerere privind drepturile aferente anului 2009, respectiv:Crăciunul, salariul suplimentar.
Reprezentanta reclamantelor arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reprezentanta reclamantelor solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată,obligarea pârâtelor la plata ajutorului material acordat cu ocazia Sărbătorilor de Paști și Crăciun pentru 2009, al treisprezecelea salariu, cele 6 salarii suplimentare.
Apreciază că pârâta a făcut o interpretare greșită a art. 60 din C.C.M..
Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei conform chitanței pe care o depune al dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamantele C. M. M., T.
-G. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "C.
" - S. și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " - S., S. T. au solicitat obligarea pârâtelor la plata sumelor reprezentând diferența între plata compensatorie prevăzută de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi acordată în baza art. 60 alin.8 din CCM2011-2012 la încetarea contractului de muncă prin disponibilizare si plata efectivă prevăzută si în decizia de concediere, plata integrală a salariului suplimentar - al treisprezecelea salariu pentru anii 2009-2010 si plata parțială a salariului suplimentar pentru anul 2011, plata primelor de Pasti pentru anii 2010-2011, plata primelor aferente Zilei F. ului pentru anii 2010-2011, plata primei de Crăciun pentru anii 2009-2010 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că au fost angajații societății pârâte în baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe durată nedeterminată până în iulie 2011 când au fost disponibilizate ca urmare a unor măsuri de concediere colectivă, determinate de situația economico-financiară a societății angajatoare, în baza Programului de restructurare si reorganizare a C. marfă S. aprobate prin Hotărârea AGA nr. 8/2011. Arată reclamantele că la data concedierii lor nu exista CCM la nivel de ramură transporturi însă prin C.C.M. la nivel de unitate s-a stabilit dreptul angajaților ce sunt concediați prin procedura de concediere colectivă de a primi sume de bani. Este vorba așadar de o sumă de bani cu titlu de plată compensatorie în cuantum total de șase salarii de bază brute negociate. Consideră reclamantele că pârâta în mod eronat a interpretat dispozițiile art. 60 alin.8 din CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012 acordând reclamantelor sume în cuantum mai mic decât cel la care aveau dreptul în virtutea legii. Cu privire la acordarea salariului suplimentar, arată reclamantele că acordarea acestui salariu pentru pârâtă reprezintă o obligație si nu o facultate condiționată de existența fondurilor bănești întrucât în CCM se prevede clar "salariații vor primi un salariu suplimentar";. Atâta timp cât prin CCM s-a prevăzut obligația constituirii de salarii, pârâta trebuia să îndeplinească această obligație si nu să invoce propria culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 270 C.muncii
rep..
Pârâta S. N. de T. F. de M. "C.F.R. M. " SA, a formulat
întâmpinare
invocând excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantelor si excepția puterii de lucru Judecat pentru drepturile bănești privind ajutorul material de Crăciun pe anul 2009 salar suplimentar pe anul 2009, "întrucât au beneficiat de aceste drepturi in temeiul Sentinței civile nr.609/2011,pronunțata in dos.Tribunalului Clui nr._
.
Învederează instanței că reclamantele solicită acordarea retroactivă a unor drepturi ce izvorăsc din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură transporturi, iar potrivit art. 268 alin.l lit. « e » din Codul Muncii republicat/"
cererile privind soluționarea unui conflict de muncă, in cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune " si care drepturi,astfel cum recunoaște si reclamantul in acțiunea sa nu sunt drepturi de natura salariala căror termen de prescripție este de 3 ani. Având în vedere data sesizării instanței,respectiv_ ,prin prisma prevederilor art. 268 alin.l lit. e Codul Muncii, dreptul la acțiune al reclamantului este prescris.
Contractul colectiv de muncă este un contract cu caracter general, permanent și obligatoriu pe perioada sa de valabilitate, perioadă determinată, care în cazul particular tratat este de un an. Astfel, orice conflict colectiv în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă, ca și conflict de drepturi, este în strânsă legătură cu perioada de valabilitate, termenul legal de prescripție al dreptului la acțiune fiind determinat si prin prisma acestui aspect. Termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii republicat, are în vedere faptul că orice conflict "trebuie să-și găsească soluționarea într-un termen rezonabil", îndeplinindu-se astfel un principiu constituțional statuat de art. 21 din Constituție, CCM-urile produc efecte numai pe perioada pentru care au fost încheiate, astfel că, acestea fiind expirate, nu mai pot produce efecte juridice. Față de cele menționate, pentru a determina normele aplicabile sub aspectul prescripției dreptului material la acțiune, este necesar să se analizeze în principal izvorul drepturilor solicitate.
Având în vedere faptul că, atât CCM la nivel de unitate, cât si CCM la nivel superior sunt expirate și că, în perioada de valabilitate a acestora nu s-a solicitat și nu s-a modificat Anexa 1 a CCM la nivel de unitate, onorata instanță nu poate obliga societatea noastră la plata unor sume care nu au fost negociate și acceptate de părți. Pe fondul cauzei, solicita respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată, având în vedere faptul că pe perioada în care se solicită drepturi bănești,plata primei de Paști pentru 2010-2011,plata primei de Ziua F. ului pe anii 2010-2011 si plata primei de Crăciun pe anii 2009-2010,salar suplimentar pe anul anii 2009,2010 si parțial pe 2011, C. M. SA a avut contract valabil încheiat la nivel de unitate pe anul_ -_ ale cărui prevederi sunt obligatorii pentru părți,si in care drepturile solicitate sunt suspendate pentru anii 2009.2010 si nu mai sunt prevăzute in contractul pe 2011, Învederează instanței că, la încheierea CCM la nivel de unitate negocierile au fost purtate între reprezentanții salariaților (respectiv federațiile sindicale reprezentative: Federația Mecanicilor de Locomotivă, FNFMC, FSRV) și reprezentanții conducerii executive a SNTFM C. M. SA. Reprezentanții salariaților - sindicatele reprezentative, au cunoscut prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură, au avut cunoștință și de posibilitățile financiare, maxime, ale societăților din calea ferată și, de comun acord, recunoscând buna credință a patronatelor semnatare, au finalizat negocierile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate prin semnarea acestuia și implicit prin semnarea tuturor Anexelor lui. Referitor la temeiul legal în baza căruia reclamanții și-au întemeiat cererea, respectiv Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de Ramură transporturi, învederăm onoratei instanțe că potrivit art. 229 alin. 4 din Codul Muncii "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților", de unde se subînțelege că se pot respecta clauzele acestora doar în condițiile compatibilității lor cu legislația României. Ori, C. M. S. este o societate cu capital de stat aflata sub autoritatea Ministerului T. urilor și unul dintre agenții economici monitorizați în baza prevederilor OUG nr.79/2008, privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar. Până în anul 2008 a fost în vigoare OUG 79/2001, prin care societatea era obligată la respectarea acelorași dispoziții. In aplicarea acestor prevederi legale, subscrisei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2007,2008 și 2009, aprobate prin OMM nr.959/2007, HG 532/2008 și HG 28/2010.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010 și înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 722/03/_ si-a încetat valabilitatea la_, astfel cum rezultă din actul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 141/DDS/_ . Raportat la dispozițiile art. 247 din Codul muncii obligația legală de a aplica dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior incumbă doar în cazul în care la nivel de angajator nu există încheiat contract colectiv de muncă. De asemenea, dispozițiile art. 37 din Codul Muncii, dispun faptul că "drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc, prin negociere, în cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca". Din examinarea temeiului legal invocat de către reclamante,respectiv H art.30 din Contractul Colectiv la nivel unitate C. M. rezulta ca"pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, personalul societății .poate primi" un salariu suplimentar si nu" va primi"(cum susține reclamantul) echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv .Salariul suplimentar se poate acorda si trimestrial,in baza hotărârii Consiliului de administrație,luata cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. In acest caz,cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de baza mediu lunar realizat. Din veniturile realizate,fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii,in procent de pana la 10% din fondul de salarii realizat lunar". După cum rezulta din cuprinsul textului de mai sus, conventia dintre parti a prevăzut posibilitatea acordării unui salariu suplimentar, specificandu-se una dintre condițiile in care posibilitatea primirii salariului suplimentar devine drept efectiv,respectiv obținerea unor venituri si constituirea din acestea a unui procent de pana la 10% din fondul de salarii realizat lunar. Astfel, parti le nu au inteles sa stabilească in termeni precisi,lipsiți de orice echivoc,dreptul la acordarea celui de-al 13-lea salariu,respectiv obligația societății de a plați aceste sume,indiferent de circumstanțe,ci au reglementat cadrul in care s-ar putea achita astfel de drepturi,facandu-se trimiteri la posibilitatea primirii salariului suplimentar si la sursa fondurilor din care s-ar putea plați acest salariu. Aceste trimiteri trebuie corelate insa cu modul de funcționare a oricărei societăți comerciale si cu principiile evidentelor contabile in cadrul acestora. Altfel,ar fi absurd sa se interpreteze ca intenția pârtilor a fost aceea ca,indiferent de circumstanțe,din veniturile realizate,societatea sa aloce un anumit procent pentru plata acestor salarii suplimentare. Aplicând un astfel de rationament,s-ar ajunge la situația ipotetica,in care veniturile societății sa fie mai mici decât cheltuielile(cum este de fapt situația in speța),dar,cu toate acestea sa se plătească din aceste venituri salariile suplimentare,cu riscul creării insolvabilității societății ori supunerii unei proceduri de executare silita a propriilor bunuri pentru plata datoriilor către creditori. Or, o astfel de situație ar putea conduce chiar la imposibilitatea plații salariilor curente. Având in vedere considerentele expuse,interpretarea ce poate fi data dispozițiilor art.30 din contractul contractul colectiv la nivel de unitate pe anii 2009 si 2010,este in sensul ca dreptul la acordarea celui de-al 13- lea salar era afectat de conditie, respectiv, sub condiția obținerii unor venituri suficiente pentru a constitui fondul necesar alocării acestui salariu suplimentar,ceea ce nu a fost cazul,întrucât veniturile societății sunt constituite exclusiv din venituri proprii și nu din alocații bugetare, iar în anii 2009 și 2010 veniturile nu au asigurat nici măcar acoperirea tuturor cheltuielilor, astfel încât anii fiscali în cauză au fost încheiați în pierdere. In Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate pe anul 2011-2012,acordarea acestui drept este condiționată de obținerea de profit,ceea ce nu a fost cazul,fiind de notorietate situația economica si financiara a societatii, care a fost nevoita sa facă doua restructurări, disponibilizand peste 10.000 de salariați, neavand resurse materiale pentru plata acestora. In ceea ce privește acordarea celor 6 salarii compensatorii,arătam instanței ca acestea au fost plătite reclamantelor,in cuantumul prevăzut de HG 1193/2010 si de
Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate pe anul 2011,art.60 pct.8 alin.2,adica 670 lei brut lunar,numai ca asupra acestei sume,care reprezintă un venit salarial se calculează contribuțiile pentru sanatate, pensie, somaj, impozit,conform art.296/4 lit.k din Codul Fiscal,astfel încât suma neta este redusa cu aceste rețineri. In acest sens anexam in copie ordinele de plata cu care au fost virate aceste sume.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Reclamantele au avut calitatea de salariate în cadrul societății pârâte S. T.
, până la data de_, când contractele individuale de muncă ale acestora au încetat în temeiul art. 65 alin.1 din C.muncii rep., astfel cum rezultă din deciziile de concediere nr. 3A_ din_ și nr. 3A_ /_ (f.11-31). În cuprinsul deciziilor menționate s-a prevăzut, în art. 7, că la desfacerea contractului individual de muncă urmare a aplicării măsurilor de concediere colectivă, salariaților C. M. li se va acorda suma de 670 lei lunar pe o perioadă de 6 luni, având în vedere prevederile CCM, precum și acele ale art. 1 din HG nr. 1193/2010.
Cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâtelor la plata sumelor reprezentând diferența între plata compensatorie prevăzută de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de transporturi (art. 80 alin. 2 lit.a) acorrdată în baza art. 60 alin.8 din CCM 2011-2012, la încetarea contractului individual de muncă prin disponibilizare (minim 6 salarii brute) și plata efectivă, prevăzută în decizia de concediere, instanța reține că potrivit prevederilor art. 60 alin.8 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2011-210, în vigoare la momentul emiterii deciziei de concediere, La desfacerea contractului individual de muncă ca urmare a aplicării măsurilor de concediere colectivă, salariaților C. M. li se vor acorda sume de bani în conformitate cu art. 80 alin.2 lit.a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de transporturi, dar fără a depăși lunar suma prevăzută de art. 1 din HG nr. 1193/2010. Conform dispozițiilor art. 80 alin.1 lit.a) din contractul colectiv la nivel de ramură de transporturi pe anii 2008 - 2010, părțile convin ca la desfacerea contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, salariații să primească pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru munca prestată, și de o plată compensatorie în valoare de minim 6 salarii de bază brute negociate, prevederile fiind aplicabile în situația în care unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză, ca urmare a reorganizării.
Instanța constată că la momentul încetării contractului individual de muncă al reclamantelor, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de transporturi pe anii 2008 - 2010 își încetase efectele și nu exista în vigoare un nou contract la acest nivel. Cu toate acestea, noul contract colectiv de muncă la nivel de unitate a preluat prevederile referitoare la dreptul salariaților la plăți compensatorii la desfacerea contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului în valoare de minim 6 salarii de bază brute negociate, astfel cum acestea au fost prevăzute în CCM la nivel de ramură de transporturi, ceea ce face aplicabile aceste dispoziții și în cazul reclamantelor. Referirea la prevederile don contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de transporturi nu este una generică, este indicat textul de lege în contract, ceea ce conduce la concluzia că la momentul încheierii noului contract colectiv de muncă la nivel de unitate părțile contractante au avut în vedere prevederi concrete referitore la cuantumul plății compensatorii.
Prin urmare, la data emiterii deciziilor de desfacere a contractelor individuale de muncă ale reclamantelor, dreptul acestora de a primi plată compensatorie în valoare de minim 6 salarii de bază brute negociate era întemeiat pe prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în vigoare. În acest context, apare ca pertinentă susținerea reclamantelor constând în aceea că referirea la dispozițiile art. 1 din HG nr. 1193/2010 viza doar sumele de bani la care salariații concediați aveau dreptul și modul de plată al acestora, respectiv în mod eșalonat.
Cu privire la petitele având ca obiect obligarea pârâtelor la plata salariului suplimentar pentru anul 2010 și parțial pentru anul 2011,ajutorul material aferent Zilei F. ului pentru anul 2010 și anul 2011, ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști pentru anul 2010 și anul 2011, instanța reține că potrivit dispzițiilor art. 30 alin.l din contractul colectiv de muncă (CCM) încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pentru anii 2006 - 2008, prelungit prin Actul adițional înregistrat la
M.M.F.P.S. - S.D.S. sub nr. 629/_ până la data de_ , "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, instanța mai reține că potrivit aceluiași contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar, art. 71, "În afara ajutoarelor l acare au dreptul potirivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: - cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; - de Ziua F. ului se va acorda o premiere al cărui cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare";, stabilindu-se că primele de Paști și de crăciun nu se vor acorda salariaților care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariaților care la momentul acordării ajutoarelor se aflau în concediu fără plată cu o durată de un an. Potrivit art. 236 alin.4 din Codul Muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamantelor, contractele colective muncă au forță obligatorie, constituind legea părților, iar conform art. 243 alin.2 din Codul Muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamanților și intervenientului, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă
atrage răspunderea părților care sunt vinovate de aceasta.
Totodată, instanța reține că dreptul instituit de art. 30 alin.1, respectiv 71 din
C.C.M. la nivel de grup de unități din transportul feroviar este un drept pur si simplu, astfel că acordarea sa nu este condiționată de producerea unui eveniment viitor și incert. In lipsa unui calcul efectuat de Consiliul de administratie cu consultarea reprezentantilor sindicatelor, acest drept salarial se acordă într-un cuantum minim, anume prevăzut în contractul colectiv de muncă (clasa 1 de salarizare).
Prin urmare, pârâta avea obligația să plătească reclamantelor drepturile salariale prevăzute de art. 30 alin.1, respectiv 71 din C.C.M la nivel de ramură.
Mai reține instanța că pârâta nu a făcut dovada că reclamanții si intervenientul ar fi fost sancționați disciplinar si astfel nu ar fi întrunite criteriile care condiționează acordarea drepturilor salariale prevăzute de art. 71 din contractul colectiv de muncă în discuție.
Conform art. 236 al. 1 C. muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamantelor, contractul colectiv de muncă este obligatoriu. Conform art. 40 al. 2 lit. c) C. muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamanților și intervenientului, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Nu pot fi reținute apărările pârâtelor care vizează inexistența drepturilor invocate de reclamanți și de intervenient, întrucât actul adițional la care acestea fac referire a fost înregistrat la DMPS a Municipiului B. la data de_, dată la care drepturile salariale pretinse erau deja exigibile. Primirea acestor apărări ale pârâtelor ar înfrânge principiul constituțional al neretroactivității legii. De asemenea, instanța constată că un contract colectiv de muncă încheiat la un nivel superior cuprindea clauze prin care erau consacrate drepturile salariale pretinse de reclamante prin prezenta acțiune.
Instanța constată că plata ajutorului de Paști și Crăciun, precum și plata ajutorului acordat de ziua F. ului nu este condiționată de desfășurarea ori finalizarea vreunei
negocieri, nefiind o obligația stipulată sub condiție suspensivă, fiind deci o obligație pură și simplă, neafectată de modalități. Astfel, suma care trebuie acordată, fiind deci stabilită imperativ, se situează cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. Prin urmare, în lipsa negocierii, suma se acordă în cuantumul său minim deoarece printr-o eventuală negociere nu s-a reușit creșterea cuantumul acestei sume peste nivelul minim stabilit de către părți. Profitul societății în anul de referință este irelevant pentru existența și executarea obligației.
Prin urmare, acest contract la nivel de ramură este aplicabil pârâtelor și este obligatoriu pentru acestea, iar modificarea art. 65 al CCM de la nivelul CNCF C. SA în sensul că în anul 2009 și 2010 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paști, Crăciun și Ziua F. ului nu are nici un efect juridic deoarece acest contract colectiv încheiat la un nivel inferior celui de la nivelul ramurii de activitate nu poate contraveni acestuia din urmă, astfel că orice prevedere contrară contractului colectiv de la nivelul ramurii rămâne fără nici un efect.
Cu privire la pretențiile având ca obiect salariul suplimentar pentru anul 2009 și prima și de Crăciun pentru anul 2009, instanța constată că pârâtele au făcut dovada achitării acestor drepturi către reclamante M. I., SALAJAN ARITON, PERET PAVEL, aspect recunoscut de acestea în fața instanței de judecată.
Pentru considerentele expuse, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtele să plătească reclamantelor diferența dintre plata compensatorie la încetarea contractului de muncă prin disponibilizare, respectiv minim 6 salarii brute, și plata efectivă prevăzută în decizia de concediere, salariul suplimentar pentru anul 2010 și parțial pentru anul 2011, raportat la perioada lucrată, echivalent cu un salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, în funcție de perioada lucrată,
ajutorul material aferent "Zilei F. ului"; pentru anii 2010 și 2011 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, actualizat cu rata inflației calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă și ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști pentru anii 2010 și 2011 și Crăciun pentru anul 2010 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, actualizat cu rata inflației calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă și va respinge cererea privind plata Salariului Suplimentar pentru anul 2009 și a primei de Crăciun pentru anul 2009.
Ca părți căzute în pretenții, în temeiul art. 274 C.proc.civ, instanța va obliga pe pârâte să plătească reclamantei C. M. - M. suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamantele C. M. - M. și
T. L. - G., ambele cu domiciliul procesual ales în C. -N., Bulevardul 21 D. 1989 nr. 62, ap. 8, jud.C. în contradictoriu cu pârâții S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; S., cu sediul în B. ,, Bulevardul D. G. nr. 38, sector 1 și
S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; S., S. T., cu sediul în
C. -N., Piața A. I. nr. 17, jud.C. .
Obligă pârâtele să plătească reclamantelor diferența dintre plata compensatorie la încetarea contractului de muncă prin disponibilizare, respectiv minim 6 salarii brute, și plata efectivă prevăzută în decizia de concediere.
Obligă pârâtele să plătească reclamantelor salariul suplimentar pentru anul 2010 și parțial pentru anul 2011, raportat la perioada lucrată, echivalent cu un salariu de bază de
încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, în funcție de perioada lucrată.
Obligă pârâtele să plătească reclamantelor ajutorul material aferent "Zilei F. ului"; pentru anii 2010 și 2011 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, actualizat cu rata inflației calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
Obligă pârâtele să plătească reclamantelor ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști pentru anii 2010 și 2011 și Crăciun pentru anul 2010 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, actualizat cu rata inflației calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
Respinge cererea privind plata Salariului Suplimentar pentru anul 2009 și a primei de Crăciun pentru anul 2009.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei C. M. - M. suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
R. -M. V.
Asistent judiciar,
A. Ș.
Asistent judiciar,
B. -A. C.
Grefier,
C. S.
Red.RMV
Tehnored.VAM 5 ex./6ex.
