Decizia civilă nr. 4090/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 4090/R/2013
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: C. M.
I. -R. M. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de reclamantele S. -G. E. R. și S. -G. S. E. și de către pârâtul M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 407 din 1 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._ *, privind și pe pârâta intimată SC S. A DE A. R. A. SA, având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierile de ședință din 9 octombrie 2013 și, respectiv 15 octombrie 2013, încheieri care fac parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 407 din data de 1 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului B. -Năsăud, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta S. de A. R. A. SA.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. G. Florin Aurel decedat în cursul judecății, acțiune continuată și ulterior precizată de moștenitoarele defunctului, soția supraviețuitoare S. G. E. R. și fiica acestuia S. G. S. E. împotriva pârâtului M. A. N.
B. .
A fost respinsă acțiunea acelorași reclamanți în contradictoriu cu pârâta S. de A. R. A. SA, ca neîntemeiată.
A fost obligat pârâtul M. A. N. să plătească reclamantelor S.
G. E. R. și S. G. S. E. echivalentul în lei la data plății a sumei de 60.000 euro cu titlu de despăgubiri aferente asigurării de persoane în teatrele de operații.
A fost obligat pârâtul M. A. N. să plătească reclamantelor S.
G. E. R. și S. G. S. E. suma de 745,12 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor prescrise defunctului reclamant.
A fost obligat pârâtul M. A. N. la plata către reclamante a sumei de 342 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut
următoarele:
Conform art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 (aplicabil în cauză) în raporturile care izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani. Relevant în cauză este însă momentul de la care a început să curgă acest termen de prescripție special. Nu se poate accepta aserțiunea că acest termen ar fi
început să curgă din data de_ trecută în contractul de asigurare ca termen de valabilitate, ci din data de_, când s-a stabilit raportul de cauzalitate dintre misiunea din Afganistan și boala de care suferea reclamantul S. G. Florin Aurel prin certificatul medical nr. A-1569/2 din_ emis de Spitalul Militar de Urgență C. -N. comisia de expertiză medico-legală (f.170, 172 dosar fond primul ciclu procesual).
Extinderea acțiunii civile de către reclamant și față de asigurătorul S. de A. R. A. SA a avut loc la data de_, înlăuntrul termenului de prescripție de 2 ani, motiv pentru care excepția invocată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele
:
S. G. Florin Aurel a fost angajatul unității militare 01279 B. din data de_ și până în data de_, pe bază de contract, după care este angajat la UM 02110 B. până la data de 31 iulie 2008. Raporturile de muncă s-au derulat în baza unor contracte individuale de muncă succesive încheiate pe perioade determinate, așa cum rezultă din carnetul de muncă depus în copie la dosar (f. poziția 19 - 53, f. 124 - 129).
În această perioadă defunctul a participat la mai multe misiuni în Angola, Kosovo, Afganistan, ultima misiune a avut loc în Afganistan în perioada 5 ianuarie 2007 - 30 iulie 2007, așa cum rezultă și din adeverința nr. 260/_ (f. 135). După întoarcerea din această ultimă misiune, reclamantul - defunct a acuzat probleme de sănătate, care nu au putut fi complet elucidate, deși a apelat în mod repetat la unitățile medicale militare și civile din țară.
În fișa medicală întocmită la întoarcerea din misiune din_ (f.318) apare menționată lombosciatica în cadrul antecedentelor personale și patologice. Au urmat o serie de încadrări succesive în diferite grade de invaliditate. Inițial defunctul a fost încadrat în gradul III de invaliditate, conform deciziei nr. 506/_ (f. 112, 144, 301), reținându-se o deficiență locomotorie medie, iar ca dată a ivirii invalidității s-a trecut_ . Ulterior a fost încadrat în gradul II de invaliditate, conform deciziei nr. 1010/aprilie 2009 (f. 97, 145), reținându-se ivirea invalidității la data de_, fără a se menționa cauza invalidității. Prin decizia nr. 7/_ (f. 8, 92) s-a menținut aceeași dată a ivirii invalidității și s-a indicat drept cauză a invalidității "boală contractată în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare";. La data de 22 aprilie 2010 s-a emis decizia nr. 1197/2010 de încadrare a defunctului în gradul I de invaliditate (f. 65, 156), reținându-se aceeași dată a ivirii invalidității (_ ) și aceeași cauză (boală contractată în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare).
Defunctul a fost beneficiarul unei indemnizații de invaliditate începând cu data de 10 iunie 2008, în cuantum de 1.550 lei până la data de_, apoi în cuantum de 1.693 lei până la data de_, apoi de 2.540 lei din 1 mai 2009 până la data de 1 mai 2010, când devine beneficiarul unei indemnizații de invaliditate în cuantum de 3.672 lei.
Pe parcursul perioadei_ -_ reclamantul S. -G. Florin Aurel a fost internat în mai multe unități spitalicești militare și civile din C. -N., Târgu-Mureș, B. și Băile Felix, așa cum rezultă din situația întocmită de reclamanți (f.196-198) și din numeroasele acte medicale depuse la dosarul cauzei.
La data de_ reclamantul S. -G. Florin Aurel a decedat (f.259), moartea acestuia datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive miocardiosclerozei.
În ceea ce privește pretențiile formulate în contradictoriu cu pârâta S. de
A. R. A. SA.
Reclamantele S. -G. E. -R. și S. -G. S. -E. prin acțiunea precizată au solicitat obligarea societății de asigurare la plata sumei de
60.000 Euro reprezentând indemnizația de asigurare aferentă producerii riscului suplimentar al îmbolnăvirii reclamantului - defunct S. -G. Florin Aurel.
La data de_ UM 02110 B. a încheiat polița de asigurare nr. PG05BN 000763/2006 valabilă pe perioada_ -_ inclusiv (f. 333), însoțită de anexele A4500/_ și A UM 02110 B., prin care a fost asigurat personalul indicat în lista anexă, printre care și reclamantul defunct în teatrul de operații din Afganistan (poziția 107 din tabel - f. 378). Potrivit prevederilor poliței de asigurare, riscurile asigurate au fost decesul din accident (limita răspunderii
80.000 Euro), invaliditatea de gradul I și II (limita răspunderii 60.000 Euro), invaliditatea permanentă de gradul III (limita răspunderii 40.000 Euro), toate din accident, îmbolnăvirea pe timpul și din cauza acțiunilor de luptă, procesului de pregătire pentru luptă și îndeplinirii sarcinilor pe timpul serviciului, care au ca rezultat clasarea ca inapt (limita răspunderii 60.000 Euro), repatriere (limita răspunderii 14.000 Euro), cheltuieli de spitalizare (limita răspunderii 60 Euro/zi max. 90 zile), tratament, medicamente, dacă se face dovada că acestea au fost efectuate(limita răspunderii 6.000 Euro), așa cum rezultă aceste aspecte din înscrisul aflat la f. 376 din dosar.
Spitalul Militar de Urgență C. -N., în urma investigațiilor și consultațiilor, a emis certificatul medical nr. A-1569/2/_ (f. 170, 172), în care se reține că: - diagnosticul clinic și funcțional: tulburări disociative motorii; hernie de disc lombară operată; chist osos talar stâng operat; hipertensiune arterială esențială stadiu II risc C; cardiopatie ischemică, ischemie silențioasă; - legătura cauzală: boală contractată în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar, menționându-se expres "misiune Afganistan";; - data ivirii bolii: iulie 2007. Ulterior, după cum s-a arătat și mai sus, comisia de expertiză medico- militară reține că din punct de vedere medico-militar S. -G. Florin Aurel este inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidență.
Legătura de cauzalitate între bolile reclamantului și misiunea din Afganistan a fost confirmată și prin raportul de expertiză medico-legală nr. 291/II/f/1 din_ (f. 77-84 dosar rejudecare), medicul legist concluzionând că potrivit documentație medicale puse la dispoziție reiese ca între bolile prezentate de către susnumitul și misiunile militare (misiune în cadrul forțelor internaționale de menținere a păcii în teatrul de operațiuni militare din Afganistan) exista legătură cauzală a bolii cu îndeplinirea obligațiilor militare. Raportat și la faptul că reclamantului S. -G. Florin Aurel i s-a recunoscut beneficiul indemnizației de invaliditate, se poate concluziona că acesta a fost inclus în categoria militarilor invalizi prevăzută de art. 2 lit. c din OUG nr. 82/2006, și că a fost clasat inapt ca urmare a bolii contractate în timpul
îndeplinirii obligațiilor militare în misiunea din Afganistan.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că asigurarea a privit nu numai riscurile de bază, ci și cele suplimentare, printre care și îmbolnăvirea pe timpul și din cauza acțiunilor de luptă, a procesului de pregătire pentru luptă și îndeplinirea sarcinilor pe timpul serviciului care au ca rezultat clasarea ca inapt, aspect necontestat de altfel nici de pârâți. Raportat la cele evidențiate mai sus cu privire la starea de sănătate și evoluția bolii reclamantului S. -G. Florin Aurel, urmată de clasarea sa ca inapt, este evident că boala reclamantului defunct se încadrează în categoria riscurilor suplimentare asigurate cu limita răspunderii de 60.000 Euro, boala ivindu-se în perioada de valabilitate a poliței de asigurare.
Cu toate că raportat la intervenirea riscului asigurat, ar fi întrunite condițiile premisă pentru valorificarea poliței de asigurare, acest lucru nu este
posibil în lumina prevederilor contractuale cuprinse în condițiile generale de asigurare (f. 379-387). Astfel se prevede în art. 11.6 că, contractantul are obligația de a notifica asigurătorului producerea riscului asigurat în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință despre aceasta. Dacă notificarea se face peste 5 zile de la data producerii riscului asigurat, asigurătorul poate reduce, în parte sau în totalitate, valoarea indemnizației de asigurare. Notificarea riscului asigurat după 6 luni de la data producerii exonerează asigurătorul de la plata oricărei indemnizații de asigurare. Se mai menționează că notificarea se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fax sau e-mail, care se transmit unității teritoriale prin care s-a încheiat asigurarea sau administrației centrale a asigurătorului.
În cazul de față producerea riscului asigurat trebuie apreciat ca fiind cel al eliberării certificatului medical nr. A-1569/2/_ (f. 170, 172) menționat mai sus, prin care se stabilește un raport de cauzalitate între boala de care suferă reclamantul S. -G. Florin Aurel și misiunea din Afganistan, pentru care s-a încheiat polița de asigurare. Din acest moment în favoarea asigurătorului curgeau două termene, primul de 5 zile (nerespectarea putând fi sancționată cu reducerea indemnizației de asigurare) și cel de-al doilea mult mai drastic de 6 luni, după expirarea termenului respectiv, în lipsa unei notificări, asigurătorul fiind exonerat în totalitate de răspundere.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul S. -G. Florin Aurel în termenul de 6 luni, care a expirat la data de_ nu a notificat asigurătorul, introducerea acestuia în prezenta cauză intervenind ulterior, la data de_, fiind evident că pretențiile formulate de reclamantele S. -G. E. -R. și S.
-G. S. -EIisabeta în contradictoriu cu pârâta S. de A. R. A. SA trebuie respinse, ca neîntemeiate.
În ceea ce privește petitul subsidiar de obligare a pârâtului M. A. N. la plata sumei de 60.000 Euro:
După cum s-a evidențiat mai sus, tribunalul a reținut că, deși boala reclamantului defunct se încadrează în categoria riscurilor suplimentare asigurate cu limita răspunderii de 60.000 Euro, boala ivindu-se în perioada de valabilitate a poliței de asigurare, indemnizația de asigurare nu poate fi acordată ca urmare a nerespectării termenului în care trebuia notificat asigurătorul, ceea ce constituie o clauză de exonerare pentru acesta din urmă.
Raportat însă la situația particulară în care a fost încheiată polița de asigurare, trebuie verificat în ce măsură reclamantul - defunct S. -G. Florin Aurel a avut cunoștință de prevederile contractului de asigurare și dacă nerespectarea termenului de 6 luni se datorează culpei acestuia sau poate fi antrenată răspunderea delictuală a pârâtului M. A. N. .
Polița de asigurare nr. PG05BN 000763/2006 a fost încheiată de UM 02110
B. pentru M. A. N., iar militarii, care urmau să participe la misiune, între care și reclamantul-defunct, au fost trecuți în anexă (f.378). Mai multe rubrici din această anexă conțin date cu privire la beneficiarul asigurării pentru situațiile în care persoana asigurată decedează de exemplu, iar în cazul reclamantului a fost trecută soția acestuia S. -G. E. -R. . Rezultă astfel că reclamantul defunct a avut cunoștință de încheierea poliței de asigurare, el fiind cel care a indicat-o pe soția sa, ca și beneficiară, dar nu s-a dovedit prin acest înscris că a avut cunoștință de toate clauzele contractului de asigurare, putând fi reținut doar aspectul că acesta a știut că o astfel de poliță de asigurare s-a încheiat pentru el.
Rezultă astfel că urmare a omisiunii pârâtului M. A. N., prin structurile arondate, de a-l fi informat în detaliu pe reclamant în calitate de persoană asigurată, cu privire la condițiile contractului de asigurare, i-a cauzat
acestuia din urmă un prejudiciu, fiind lipsit de posibilitatea de a încasa indemnizația de asigurare de 60.000 euro stabilită în contractul de asigurare.
Tribunalul a apreciat că au fost întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale reglementare de dispozițiile art. 998-999 cod civil (lege aplicabilă în cauză), așa cum s-a evidențiat mai sus, astfel încât se impune admiterea acestei pretenții față de pârâtul M. A. N., acesta urmând a fi obligat să plătească reclamantelor S. G. E. R. și S. G. S. E. echivalentul în lei la data plății a sumei de 60.000 euro cu titlu de despăgubiri aferente asigurării de persoane în teatrele de operații.
În ceea ce privește decontarea cheltuielilor cu serviciile medicale și medicamentele până la data decesului, în cuantum de 2.000 Euro:
Așa cum s-a reținut deja și în primul ciclu procesual, reclamantele au depus acte doveditoare doar pentru următoarele cheltuieli suportate: 150,30 lei sumă achitată în baza rețetei din 15 ianuarie 2010 (f. 204-206); 30 lei contravaloarea consultului ortopedic la medicul specialist (f. 209); 224,89 lei sumă achitată conform facturii din 5 februarie 2010 și a bonurilor fiscale nr. 129, 131, 134 (f. 213, 214, 217, 219, 220) în baza rețetelor din_ (f. 207, 210,
211, 212); 3,36 lei sumă achitată conform bonului fiscal din_ (f. 218), respectiv de 45,57 achitată conform bonului fiscal din_ (f. 222), ambele sume în baza rețetei din_ (f. 227); 253,08 lei sumă achitată conform facturii și bonului fiscal din_ (f. 223, 224) în baza rețetei din_ (f. 225); 22,28 lei sumă achitată conform facturii și bonului fiscal din_ (f. 228, 229) în baza rețetei din_ (f. 230); 14,92 lei sumă achitată conform facturii și bonului fiscal din_ (f. 231, 232) în baza rețetei din_ (f. 233).
Art. 122 din Ordinul M 110/2009 prevede că, la cerere, soldații voluntari beneficiază, din bugetul unităților sanitare din rețeaua M. ui A. N., de rambursarea contravalorii contribuției personale dacă pe perioada internării au suportat cheltuieli cu medicamentele, materialele sanitare și investigațiile paraclinice la care ar fi fost îndreptățiți fără contribuție personală în condițiile impuse de contractul-cadru, decontarea acestora făcându-se în baza următoarelor documentelor justificative: a) raportul/cererea către comandantul unității sanitare; b) copia de pe buletinul/cartea de identitate; c) recomandarea medicului de specialitate; d) chitanța/factura/bonul fiscal din care să reiasă contravaloarea cheltuielilor medicale efectuate. Totodată, potrivit art. 19 alin. 2 din Legea nr. 384/2006, soldații și gradații voluntari trecuți în rezervă sau scoși din evidențele militare în baza prevederilor art. 45 alin. (1) lit. c) și d) (este vorba de soldații și gradații voluntari clasați "inapt pentru serviciul militar"; de către comisiile de expertiză medico-militară ori clasați "apt limitat";) beneficiază gratuit de asistență medicală și medicamente, în condițiile prevăzute la art. 26 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare. Art. 26 din Legea nr. 80/1995 stabilește că pensionarii militari, foștii pensionari militari de invaliditate datorită unor boli contractate în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare, care ulterior au optat pentru pensia din sistemul asigurărilor sociale de stat, au dreptul gratuit la asistență medicală și medicamente în condițiile art. 23 alin. 1 lit. a (este vorba de asistență medicală și medicamente în cadrul rețelei sanitare a M. ui A. N. sau în alte rețele sanitare, cu decontarea cheltuielilor de către acest minister).
Văzând dispoziții legale mai sus citate, s-a impus obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantelor a sumei de 745,12 lei, reprezentând contravaloarea medicamentelor prescrise defunctului reclamant pentru tratarea bolilor de care acesta suferea.
În ceea ce privește pretențiile constând daune morale în sumă de 198.000
Euro:
Reclamantele S. -G. E. -R. și S. -G. S. -EIisabeta și-au precizat aceste pretenții, conformându-se astfel dispozițiilor Curții de Apel C., în sensul că 66.000 euro (câte 33.000 euro) se solicită pentru suferințele care le-au fost cauzate ca urmare a dezinteresului manifestat de pârât față de situația soțului/tatălui lor, inclusiv prin netrimiterea acestuia la tratament în străinătate, deși acest lucru se impunea și era reglementat prin dispoziția art. 81 al.l lit.a din O.U.G. nr.82/2006, iar suma de 132.000 Euro (câte 66.000 euro) pentru suferințele care le-au fost cauzate de decesul soțului/tatălui.
În acest sens în cursul rejudecării au fost audiate martorele: C. M. lena (f.33) și Mușdar A. (f.34-35).
Cu privire la daunele morale provocate de decesul soțului și respectiv tatăl reclamantelor, S. -G. Florin Aurel, nici măcar reclamantele nu au reușit să indice în ce ar consta fapta cauzatoare de prejudicii presupus săvârșită de pârâtul M. A. N. prin reprezentanții acestuia. Or, prejudiciul moral și fapta cauzatoare de prejudicii și vinovăția pârâtului trebuie nu doar circumstanțiate, dar și dovedite.
Raportat la starea de fapt rezultată în urma administrării probelor, tribunalul a reținut că pârâtul M. A. N., prin reprezentanții acestuia, nu au săvârșit nici o faptă ilicită, care să fi condus la îmbolnăvirea reclamantului S. -G. Florin Aurel și ulterior la decesul acestuia. Într- adevăr prin expertiza medico-legală dispusă în cauză conform îndrumărilor Curții de Apel C., s-a stabilit că între misiunea din Afganistan și decesul defunctului
S. -G. Florin Aurel, prin intermediul bolii, a existat legătură de cauzalitate, totuși nu trebuie ignorat faptul că reclamantul nu a fost obligat de pârât să participe la această misiune, ci această participare a avut loc la solicitarea expresă a reclamantului sens în care a întocmit raportul personal nr. CR 1423/_, prin care solicita plecarea în misiune (f. 310).
Martorul pădurarii Răzvan C., audiat în primul ciclu procesual (f. 323-
324) a declarat că, în cadrul misiunii condițiile erau bune spre foarte bune, nu au existat evenimente.
Nu s-a putut astfel reține că îmbolnăvirea reclamantului a fost provocată de reprezentanții pârâtului, neputând fi reținută vreo faptă culpabilă nici pe parcursul celor trei ani, în care boala a evoluat și ulterior a survenit decesul, astfel încât aceste pretenții au fost respinse.
Cu privire la indiferența manifestată de pârâtul M. A. N., tribunalul a reținut că argumentul principal invocat de reclamante în acest sens a constat în faptul că s-a omis trimiterea reclamantului pentru tratament în străinătate la spitalul din Rammstein - Germania, cu care pârâtul se afla în relații de colaborare.
Medicul legist în cadrul raportului de expertiză medico-legală a concluzionat că afecțiunile de care a suferit numitul S. -G. Florin-Aurel, militar veteran, nu au putut fi tratate în țară, ele necesitând investigații și tratament într-un centru medical în străinătate. Totuși aceste statuări nu sunt de natură a dovedi că în cursul anilor 2009-2010 ar fi existat elemente care să impună tratamentul în străinătate, iar pârâtul prin reprezentanții acestuia au refuzat sau în mod culpabil omis să dispună o astfel de măsură.
În acest sens trebuie reținut, așa cum s-a arătat și mai sus, că pe parcursul perioadei_ -_ reclamantul S. -G. Florin Aurel a fost internat în mai multe unități spitalicești militare și civile din C. -N., Târgu- Mureș, B. și Băile Felix, așa cum rezultă din situația întocmită de reclamanți (f.196-198) și din numeroasele acte medicale depuse la dosarul cauzei. Aceste acte medicale nu conțin recomandări pentru efectuarea unor investigații sau
tratamente în străinătate, astfel încât nici unul din medicii din unitățile civile și cele militare, care l-au consultat pe reclamant, nu i-au indicat acestuia să apeleze serviciu medicale la spitale din străinătate.
Ultimul spital, la care reclamantul a fost internat a fost Spitalul Universitar de Urgență Militar central "Dr. Carol Davila";, prin adresa nr. 2619/_ (f.245-247) se comunică instanței că s-au stabilit 6 diagnostice la externare, tratamentul corespunzător a fost inițiat în România, iar oportunitatea recomandării de tratament în străinătate urma să fie apreciată la controlul de 30 de zile, între timp însă pacientul a suferit un infarct miocardic fatal. Rezultă astfel că nici măcar la ultima internare, nu s-a stabilit de către medici necesitatea urmării unui tratament în străinătate.
Față de cele arătate mai sus este evident că nu a existat nici o recomandare de tratament în străinătate, iar în ceea ce privește acordarea asistenței medicale în țară, pârâtul nu a refuzat să asigure defunctului internarea în vreunul din spitalele militare aflate în subordine, nu se poate reține că M.
A. N., prin reprezentanții acestuia ar fi dat dovadă de nepăsare sau indiferență față de situația reclamantului.
Întrucât în raport de cele mai sus arătate nu poate fi reținut vreo faptă ilicită a pârâtului și nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 Cod civil (aplicabil în cauză), cererea de plată a sumei totale de 198.000 Euro (așa cm a fost defalcată de reclamante) cu titlu de daune morale a fost apreciată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantele S. -G. E. R.
, S. -G. S. E. și pârâtul M. A. N. B.
.
Prin recursul declarat de reclamantele S. -G. E. -R. și S. -G.
S. -E.
, s-a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, din următoarele motive:
În ceea ce privește respingerea cererii privind plata sumei de 198.000 euro cu titlu de daune morale este neîntemeiată.
Având în vedere aspectele rezultate din considerentele Deciziei civile nr. 3266/R/2011 din_ a Curții de Apel C., în precizarea de acțiune depusă după trimiterea dosarului la instanța de fond spre rejudecare a solicitat obligarea pârâtului M. A. N. la plata sumei de 198.000 euro (câte 99.000 euro pentru fiecare reclamantă) cu titlu de daune morale. A precizat, de asemenea, că această sumă se compune din: 66.000 euro (câte 33.000 euro) pentru suferințele care le-au fost cauzate ca urmare a dezinteresului manifestat de pârât față de situația soțului/tatălui prin netrimiterea acestuia la tratament în străinătate deși acest lucru se impunea și era reglementat prin dispoziția art. 81 alin. 1 lit. a din
O.U.G. nr. 82/2006; 132.000 euro (câte 66.000 euro) pentru suferințele care le- au fost cauzate de decesul soțului/tatălui lor.
Pentru formularea precizărilor susmenționate, recurentele au avut în vedere că evoluția sănătății lui S. - G. Florin - Aurel pe timpul și după îndeplinirea misiunii din Afganistan a cunoscut trei momente distincte: îmbolnăvirea, suferința și decesul. Raportat la această evoluție, consideră că:
Suma de 60.000 euro cu titlu de indemnizație aferentă producerii riscului îmbolnăvirii pe timpul și din cauza îndeplinirii misiunii din Afganistan acoperă doar îmbolnăvirea asiguratului și suferințele "inevitabile"; ale acestuia și ale recurentelor în condițiile acordării unei îngrijiri medicale corespunzătoare, ale îndeplinirii de către M. A. N. a tuturor obligațiilor legale pe care le are față de militarul care se îmbolnăvește în astfel de împrejurări, inclusiv trimiterea acestuia la tratament în străinătate.
Suma de 66.000 euro (câte 33.000 euro pentru fiecare dintre ele) cu titlu de daune morale o solicită ca urmare a suferințelor suplimentare care le-au fost cauzate atât lor cât și soțului/tatălui acestora prin neîndeplinirea de către pârât a obligației de a-l trimite pe S. -G. Florin-Aurel la investigații și tratament în străinătate. Neîndeplinirea acestei obligații le-a cauzat suferințe și cheltuieli suplimentare foarte mari, fiind nevoite ca timp de peste trei ani să se ocupe îndeaproape de acesta, să-i asigure investigații și tratament la mai multe clinici și spitale militare și civile din țară, în încercarea de a-l salva.
Trimiterea la tratament în străinătate se impunea întrucât în unitățile medicale din țară boala nu a putut fi tratată și nici nu s-a putut stabili un diagnostic cert al acesteia.
Recurentele își întemeiază aceste susțineri pe răspunsul Spitalului Militar Central (vol. I, filele 245-247) și pe concluziile expertizei medico-legale efectuate în cauză.
Apreciază recurentele că lipsa unei recomandări medicale exprese de tratament în străinătate, faptul că soțului/tatălui acestora nu i s-a refuzat internarea în unitățile medicale ale pârâtului precum și faptul că nu a apelat întotdeauna la serviciile medicale ale spitalelor militare ci a urmat tratament și în alte clinici, nu pot constitui motive de exonerare de răspundere a pârâtului pentru netrimiterea la tratament în străinătate. Necesitatea consultațiilor și tratamentului în străinătate se impuneau cu atât mai mult cu cât boala se agrava iar timpul scurs de la debutul ei era unul îndelungat (timpul scurs de la debutul bolii până la deces a fost de peste 3 ani). De altfel, acesta a fost și motivul pentru care au apelat și la serviciile altor clinici decât cele militare.
Nici împrejurarea, reținută de instanța de fond din declarația martorului Păduraru Răzvan-C. audiat în primul ciclu procesual, că "în cadrul misiunii condițiile erau bune spre foarte bune și nu au existat evenimente"; nu este relevantă. Indiferent care au fost condițiile pe timpul îndeplinirii misiunii, relevante sunt aspectele rezultate din actele medicale și, în special, din concluziile raportului de expertiză medico-legală: între misiunea îndeplinită și boala care a cauzat decesul există legătură de cauzalitate iar afecțiunile de care a suferit S. -G. Florin-Aurel necesitau investigații și tratament într-un centru medical din străinătate.
În plus, raportat la daunele pe care le solicită pentru decesul acestuia, consideră că pârâtul M. A. N. este în culpă și pentru neîncheierea unui contract de asigurare care să acopere și riscul de deces produs ca urmare a bolii dobândite pe timpul și din cauza îndeplinirii misiunii în teatrul de operații.
Față de cele arătate mai sus cu privire la faptele (inacțiunile) culpabile ale pârâtului, este fără acoperire motivația instanței de fond conform căreia "nici măcar reclamantele nu au reușit să indice în ce ar consta fapta cauzatoare de prejudicii presupus săvârșită de pârâtul M. A. N. prin reprezentanții acestuia";.
Pentru a se justifica lipsa vinovăției pârâtului, în considerentele hotărârii atacate se mai arată că "nu trebuie ignorat faptul că reclamantul nu a fost obligat de pârât să participe la această misiune, ci această participare a avut loc la solicitarea expresă a reclamantului...";. Cu privire la această motivare arată însă că opțiunea personală de a pleca în misiune nu înlătură și nu diminuează răspunderea M. ui A. N. pentru prejudiciile cauzate.
Conform angajamentelor asumate de România față de partenerii euro- atlantici, Statul Român era/este obligat să asigure un anumit număr de militari în teatrele de operații, inclusiv în Afganistan, sens în care a fost adoptată Hotărârea Parlamentului nr. 38/2001 precum și alte acte juridice. Este normal ca unul din criteriile de selecție pentru participarea la aceste misiuni să fie
opțiunea personală, aceasta neînsemnând însă transferarea răspunderii pentru urmări asupra militarilor participanți.
Spre deosebire de prejudiciul material, întinderea prejudiciului moral este greu de stabilit întrucât acesta nu poate fi măsurat, cuantificat, ci doar apreciat. Această apreciere trebuie să fie una cuprinzătoare, multilaterală, și să vizeze tot ceea ce "a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial din ceea ce ar însemna o viață normală, liniștită și fericită pentru aceasta..."; (Av.dr. I. Urs -";Repararea daunelor morale";, ed. "Lumina Lex";, 2001, p. 199).
În ce privește întinderea suferințelor, în special în plan psihic dar și în celelalte planuri, solicită instanței să aibă în vedere faptul că și-au pierdut soțul/tatăl după ce timp de peste trei ani au depus eforturi deosebite pentru a-1 salva: l-au dus la diverse clinici și spitale militare și civile pentru investigații și tratament; l-au îngrijit îndeaproape, în ultima perioadă a vieții fiind nevoie ca cineva să stea în permanență lângă el; reclamanta S. -G. E. -R. a fost nevoită, din cauza situației financiare precare, să contracteze mai multe credite (aspect pe care l-a probat cu acte la termenul din_ ); etc. Aceste aspecte și multe altele au fost arătate și de martorii C. M. și Musdar A., audiați la termenul din_ .
Eforturile deosebite și consumul nervos la care reclamanta S. -G. E.
-R. a fost supusă în demersurile de a-și salva soțul și-au cauzat la un moment dat îmbolnăvirea, stabilindu-i-se diagnosticul "zona zoster"; (boală cauzată de cele mai multe ori de slăbirea sistemului imunitar pe fond de stres), fapt pe care l-a probat cu actele medicale depuse la termenul din_ .
Referitor la daunele materiale
, se precizează de către recurente că suma de 745,12 lei care le-a fost acordată cu acest titlu este mult mai mică decât prejudicial material suferit și probat.
Așa cum au arătat și în precizarea de acțiune, suma de 2.000 euro solicitată cu titlu de daune materiale reprezintă o mică parte din cheltuielile pe care reclamanta S. -G. E. -R. le-a efectuat cu serviciile medicale și medicamentele necesare soțului, precum și din cheltuielile de deplasare ocazionate de consultarea și internarea lui în diverse unități sanitare.
Precizează că pentru o parte din aceste cheltuieli a depus la dosar acte doveditoare (vol.I, fila 25 și urm., filele 193-198 și filele 204-232). Având însă în vedere grija permanentă pe care o avea pentru starea de sănătate a soțului, în cele mai multe situații nu s-a putut preocupa de preconstituirea de probe (păstrarea documentelor de transport și a chitanțelor) în vederea dovedirii cheltuielilor pe care le-a efectuat.
Prin recursul declarat de pârâtul M. A. N. B.
, s-a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii îndreptate împotriva
M. ui Apărăii N. și admiterea acțiunii față de S. a de A. - R.
A. SA..
În motivare pârâtul arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește respingerea pretențiilor reclamantelor în contradictoriu cu societatea de asigurări:
În motivarea hotărârii, instanța de fond a apreciat în mod greșit că pretențiile formulate de către reclamante în contradictoriu cu societatea de asigurare sunt neîntemeiate, în schimb sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998-999 din vechiul Cod civil, pe cale de consecință dispunând obligarea M. ui A. N. să plătească reclamantelor echivalentul în lei la data plății a sumei de 60.000 euro cu titlu de despăgubiri aferente asigurării de persoane în teatrele de operații.
Apreciază că raționamentul instanței de fond a fost greșit întrucât, pe de o parte, aceasta consideră că extinderea acțiunii civile de către reclamant față de asigurătorul S. de A. R. A. SA este admisibilă întrucât aceasta a fost făcută înlăuntrul termenului de prescripție de 2 ani, admițând astfel că se aplică în speță dispozițiile generale cu privire la prescripția dreptului la acțiune, iar pe de altă parte consideră că termenul de 6 luni (care apreciază că ar trebui privit ca fiind un termen de recomandare, n.n.) prevalează termenului general de prescripție.
Consideră că instanța de fond trebuia să analizeze termenele de 5 zile, respectiv de 6 luni, plecând de la scopul/finalitatea urmărită prin inserarea acestora în contract.
Aceste termene (de 5 zile, respectiv 6 luni) au fost introduse în contract din perspectiva punerii la adăpost a societății de asigurare împotriva eventualelor abuzuri săvârșite de către cealaltă parte contractantă (M. A. N., în speță), așa cum mutatis mutandis aceste termene sunt incluse și în alte tipuri de asigurări (ca de exemplu asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto).
Astfel, societatea de asigurare, într-un termen rezonabil (5 zile/6 luni) are posibilitatea de a verifica dacă riscul asigurat s-a produs, dacă incidentul produs este acoperit de către polița de asigurare, precum și dacă acest risc s-a produs independent de voința contractantului.
Or, în această situație, este evident (lucru ce reiese deopotrivă din Certificatul medical nr. A. 1569/2, potrivit căruia reclamantul-defunct a fost declarat inapt pentru serviciul militar, cu scoatere din evidență, cât și din expertiza medico-legală administrată în cauză) că riscul asigurat s-a produs independent de intervenția vreuneia din părți, de asemenea, acest risc este acoperit în totalitate de polița de asigurare.
Mai mult, este evident că în cauză acționează numai termenul de prescripție de 2 ani față de asigurat și de 3 ani față de persoana asigurată
(beneficiarul asigurării), de la data constatării producerii riscului asigurat, nu de la data producerii, deoarece chiar instanța de control judiciar a reținut și precizat că încheierea asigurării este menită a acoperi tocmai situațiile similare celei în cauză, anume suferința pricinuită de ivirea unei invalidități sau de survenirea decesului, prin care chiar denumirea instituției (asigurare), relevându-se sensul acestei măsuri, anume, preluarea riscurilor pecuniare pe care apariția unor asemenea cazuri le-ar atrage asupra ministerului, dat fiind domeniul riscant în care se desfășoară activitatea asigurată.
Aceste termene reprezintă niște clauze abuzive, care au menirea de a exonera (înainte de împlinirea termenului de prescripție s.w.) societatea de asigurare de plata indemnizației de asigurare la care s-a obligai prin contract, cu toate că cealaltă parte contractantă (M.Ap.N.) a fost de bună credință și a achitat prima de asigurare în cuantum de 7664 euro/persoană.
Mai apreciază că instanța de fond s-a aplecat și a tratat cu superficialitate dispozițiile art. 11.6 din contractul de asigurare, motiv pentru care, în mod eronat a respins acțiunea față de asigurător.
Cum data constatării riscului asigurat este data deciziei medicale,_, iar nici unitatea militară și nici ministerul nu a fost înștiințat despre aceasta, medicii din cadrul Comisiei medicale neavând obligația informării, instanța de fond nu putea stabili răspunderea delictuală a ministerului, bazându-se numai pe dispozițiile unor prevederi ambigue și fără a stabili cupla eventuală a persoanelor prepuse vinovate, instituirea culpei proprii abstracte, a persoanei juridice, în temeiul art. 998-999 Cod civil, neavând aplicabilitate în cazul de față.
Pe de altă parte, nicăieri în cuprinsul contractului nu se precizează nici obligația de informare a beneficiarului asigurării despre aceste termene și despre obligația sa de notificare.
De asemenea, apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5.1.2.1 din condițiile generale de asigurare, adică invaliditatea reclamantului a fost constatată în termen de 365 de zile din ziua în care s-a produs riscul asigurat, situație în care societatea de asigurări este obligată să plătească suma asigurată menționată în Polița de asigurare pentru această acoperire, fără nicio limitare sau condiționare, decât, eventual, de termenul de prescripție.
Or, cum constatarea producerii riscului asigurat (legătura de cauzalitate între îmbolnăvire și misiunea din Afganistan) a intervenit la data de_, termenul de 365 zile nu poate să curgă decât de la această dată, iar asigurătorul este obligat la plata sumei asigurate menționată în polița de asigurare, în termenul general de prescripție de 2, respectiv 3 ani de la data constatării producerii riscului asigurat. Cum moștenitorii reclamantului au chemat în judecată asigurătorul la data de_, termenul de prescripție nu a fost împlinit.
Cu atât mai mult, sunt aplicabile și prevederile art. 5.1.1.2, în care se precizează că indemnizația de asigurare se plătește cu condiția ca decesul Asiguratului să fi survenit în termen 365 zile de la data producerii Accidentului, în situația în care decesul persoanei asigurate a survenit la data de_, adică în interiorul acestui termen, luând data de_ . Precizăm că definiția accidentului este cuprinsă la art. 1.12 din Cap. I din condițiile generale de asigurare.
Sub acest aspect, consideră că termenele de 5 zile, respectiv 6 luni erau desuete chiar din momentul constatării riscului asigurat, respectiv 03 septembrie 2009, întrucât trebuie făcută distincție clară între momentul producerii riscului asigurat și momentul constatării acestuia, aceste termene nu mai erau aplicabile în situația îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 5.1.2.1, care nu prevede exonerarea asigurătorului de la plata indemnizațiilor de asigurare.
Pârâta-recurentă critică soluția pronunțată de instanța de fond sub aspectul admiterii petitului subsidiar prin care a obligat M. A. N. la plata echivalentului în lei sumei de 60.000 euro.
Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, și așa cum a reținut aceasta, reclamantul-defunct a avut calitatea de beneficiar al poliței de asigurare.
De asemenea, din actele depuse în probațiune, acesta a avut cunoștință de faptul că U.M. 02110 B. a încheiat asigurări pentru toți militarii participanți la misiunea în Afganistan. Mai mult, acesta participa la a cincia misiune în teatru de operații.
Obligația de a notifica asigurătorul o are contractantul, nu beneficiarul poliței de asigurare;
Din moment ce reclamantul-defunct a avut cunoștință de faptul că este doar beneficiar al poliței de asigurare și că unitatea militară este partea contractantă, se subînțelegea că orice situație se ivește și care este acoperită de poliță, obligația lui era să înștiințeze unitatea militară, lucru ce nu s-a întâmplat, reclamantul-defunct stând în pasivitate 10 luni;
Deși a arătat și a insistat în fața instanței de fond, contrar concluziilor trase de aceasta, reclamantul-defunct a avut cunoștință de condițiile de asigurare, aspect ce reiese chiar din cererea introductivă de chemare în judecată,
înregistrată în data de 21 mai 2010.
Astfel, cum corect a apreciat și prima instanță de recurs, deși obligația de notificare a asigurătorului, despre realizarea riscului asigurat, revenea contractantului U.M. 02110 B., neîndeplinirea acestei obligații nu-i poate fi
imputată acesteia și nici M.Ap.N. atâta timp cât raporturile contractuale ale reclamantului-defunct cu această unitate (cu ministerul) încetaseră de drept încă din_, iar unitatea nu a primit, din partea reclamantului defunct, nicio solicitare de notificare a asigurătorului și nu a avut nicio cunoștință despre emiterea acestui certificat.
Or, în această situație, lipsa notificării de către contractant devine fără relevanță sub aspectul dreptului reclamantelor la despăgubire și al obligației asigurătorului la dezdăunare.
Cu privire la obligarea M. ui A. N. la plata sumei de 745,12 lei
costând în contravaloarea medicamentelor, pârâta susține că își reafirmă poziția din Notele de ședință depuse la dosarul de fond la data de_, că, în baza art. 122 din Ordinul ministrului apărării naționale nr. M. 110/2009, acestea puteau fi decontate în condițiile în care reclamantul depunea o cerere însoțită de actul de identitate, recomandarea medicului de specialitate și chitanța/bonul fiscal din care să reiasă contravaloarea cheltuielilor medicale efectuate. Or, reclamantul nu a urmat procedura legală de decontare, neexistând o astfel de cerere, depusă de reclamant și însoțită de documente justificative, solicitând direct în instanță aceste cheltuieli.
Pe de altă parte, cheltuielile cu serviciile medicale și medicamente cad în sarcina asigurătorului, nu a asiguratului, aceste daune fiind acoperite de polița de asigurare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de pârâtul M. A. N. este nefondat:
În ceea ce privește obligația de plată a sumei de 60.000 euro, echivalent în lei la data plății, derivând din contractul de asigurare încheiat între UM 02110 B. și A. Asigurări SA, potrivit poliței de asigurare nr. PG05BN 000763/2006, Curtea constată că soluția primei instanțe de obligare a pârâtului M. A.
N. la plata acestei sume este corectă.
Astfel, potrivit pct. 11.6 din Condițiile Generale de A., anexă la contractul de asigurare, "contractantul are obligația de a notifica Asigurătorului producerea Riscului asigurat în termen de 5 (cinci) zile de la data luării la cunoștință despre aceasta. Dacă notificarea se face peste 5 (cinci) zile de la data producerii Riscului Asigurat, Asigurătorul poate reduce, în parte sau în totalitate, valoarea Indemnizației de asigurare. Notificarea Riscului asigurat după 6 luni de la data producerii exonerează Asigurătorul de la plata oricărei Indemnizații de asigurare…";.
În cazul de față riscul asigurat s-a produs în iulie 2007, în interiorul duratei de valabilitate a poliței de asigurare, însă producerea riscului a fost cunoscută la data de_ - eliberării certificatului medical nr. A-1569/2/_ emis de Spitalul Militar de Urgență C. -N., prin care s-a stabilit atât data ivirii riscului asigurat cât și legătura de cauzalitate dintre acesta și misiunea din Afganistan. Legătura de cauzalitate dintre afecțiunile medicale de care a suferit reclamantul și misiunea din Afganistan a fost confirmată și prin raportul de expertiză medico-legală nr. 291/II/f/1 din_ .
Prin urmare, sunt corecte concluziile primei instanțe în raport de prevederile pct. 11.6 din Condițiile Generale de A., potrivit cărora, de la data menționată -_ în favoarea asigurătorului au curs două termene, primul de 5 zile, a cărui nerespectare conducea la reducerea indemnizației de asigurare și cel de-al doilea termen de 6 luni, după expirarea căruia asigurător era exonerat în totalitate de răspundere.
Contrar susținerilor recurentului pârât cele două termene nu au caracterul unor termene de prescripție și nici de recomandare, singurul termen de
prescripție în raport cu asigurătorul fiind termenul general de prescripție de 2 ani prevăzut de art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, ci natura unor termene de decădere a căror împlinire are ca rezultat exonerarea asigurătorului de răspundere, acesta neputând fi obligat decât în limitele asumate potrivit contractului de asigurare însușit de părțile contractante.
Din această perspectivă nu pot fi primite nici susținerile recurentului referitoare la angajarea răspunderii contractuale a asigurătorului raportat la termenul de 365 de zile de la producerea riscului asigurat, prevăzut la pct.
5.1.2.1 și 5.1.1.2 din Condițiile generale de asigurare.
Deși s-a susținut de către recurentul pârât caracterul abuziv al clauzei contractuale referitoare la cele două termene de 5 zile, respectiv, de 6 luni, se constată că nu există elemente care să justifice o astfel de susținere, simpla îndeplinire din partea pârâtului a obligației contractuale privind plata primei de asigurare neputând conduce la catalogarea lor ca fiind abuzive.
Cum UM 02110 B., respectiv pârâtul M. A. N. nu și-au îndeplinit obligația contractuală derivată din contractul de asigurare, aceea de notificare a asigurătorului, în condițiile în care potrivit clauzelor contractuale, răspunderea asigurătorului este înlăturată, în mod firesc obligația de plată a indemnizației de asigurare revine pârâtului recurent.
Obligația de plată a pârâtului recurent se fundamentează pe o răspundere contractuală specifică dreptului muncii în condițiile art. 253 C.muncii și derivă din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a unor obligații impuse prin dispoziții legale ce derivă din prevederile art. 21 din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților voluntari, sau asumate potrivit contractului de asigurare. Ca atare, nu este vorba de o răspundere delictuală a pârâtului recurent, cum eronat s-a concluzionat prin hotărârea primei instanțe.
Contrar concluziilor prime instanțe, nu reclamantului îi revenea obligația de notificare a asigurătorului, potrivit contractului de asigurare, astfel că nu prezintă relevanță, în cazul dedus judecății, comunicarea către reclamant, în calitate de beneficiar al asigurării, a Condițiilor generale de asigurare.
S-a susținut de către recurentul pârât imposibilitatea îndeplinirii obligației de notificare potrivit clauzei cuprinse în Condițiile Generale de A. datorită lipsei de informare din partea reclamantului cu privire la producerea riscului asigurat și stabilirea legăturii de cauzalitate între afecțiunile de care a cesta a suferit și misiunea în Afganistan, or, o astfel de ipoteză nu se confirmă prin probele existente la dosarul cauzei din care rezultă fără nici un dubiu că pârâtul a cunoscut atât producerea riscului asigurat cât și legătura de cauzalitate constatate prin certificatului medical nr. A-1569/2/_ emis de Spitalul Militar de Urgență C. -N. .
Astfel, M. A. N. - Direcția Financiar Contabilă a emis Decizia nr. 0121234 din_, ca răspuns la cererea reclamantului din data de_, prin care s-a stabilit în favoarea acestuia indemnizația de invaliditate, în calitate de participant la acțiuni militare, în conformitate cu prevederile OUG nr. 82/2006.
Apoi, s-a depus la dosarul cauzei în fața instanței de fond Adresa nr. P13043 emisă de M. A. N. - Direcția Financiar Contabilă prin care se face referire la petițiile înregistrate de reclamant la data de_ ,_, _
,_ și actele anexate care atestă istoricul medical al acestuia începând cu data întoarcerii din misiune precum și la deciziile emise de pârât privind stabilirea unor drepturi în favoarea reclamantului în conformitate cu prevederile OUG nr. 82/2006.
În ceea ce privește obligația de plată a sumei de 745,12 lei reprezentând c/v medicamentelor, soluția primei instanțe este temeinică și legală, pârâtul fiind
obligat în limita în care cheltuielile privind tratamentele medicale au fost justificate prin depunerea actelor doveditoare.
Criticile recurentului raportat la faptul că reclamantul nu a urmat procedura legală de decontare potrivit prevederilor Ordinului ministrului apărării naționale nr. M.110/2009, nu pot fi primite în condițiile în care acest ordin se referă la stabilirea instrucțiunilor privind asistența medicală și farmaceutică în
M. A. N. pe timp de pace, nefiind astfel aplicabil în cauza dedusă judecății, iar Ordinul nr. M.39/2009 a M. ui A. N. privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 82/2006 pentru recunoașterea meritelor personalului armatei participant la acțiuni militare și acordarea unor drepturi acestuia și urmașilor celui decedat, nu prevede o astfel de procedură.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.
Referitor la recursul declarat de reclamante, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților voluntari "soldații și gradații profesioniști care participă la îndeplinirea unor misiuni în afara teritoriului statului român beneficiază de asigurări de viață și de sănătate, potrivit reglementărilor în vigoare și ordinului ministrului apărării";.
De asemenea, potrivit art. 81alin. 1 din OUG nr. 82/2006 pentru recunoașterea meritelor personalului armatei participant la acțiuni militare
"personalul armatei rănit ca urmare a acțiunilor militare și cel invalid, potrivit prevederilor art. 2 lit. c) și d), beneficiază de următoarele drepturi: a) tratament în străinătate, în cazul în care afecțiunile nu pot fi tratate în țară, cu suportarea cheltuielilor privind costul tratamentului și a cheltuielilor aferente din bugetul M. ui A. . Metodologia privind trimiterea la tratament în străinătate și decontarea cheltuielilor se stabilește prin ordin al ministrului apărării; b) tratament de recuperare gratuit în instituții medicale de profil.";
Totodată potrivit art. 12 din Ordinul nr. M.39/2009 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 82/2006 "personalul armatei, rănit sau invalid ca urmare a participării la acțiuni militare, beneficiază de tratament în străinătate, în cazul în care afecțiunile nu pot fi tratate în țară, cu suportarea contravalorii costului tratamentului și a cheltuielilor aferente din bugetul M. ui A. N. ";. Art. 13 din aceleași norme stabilește că "personalul armatei care, la examenul medical efectuat la înapoierea din misiunile în care a participat la acțiuni militare sau ulterior executării acestora, este diagnosticat cu afecțiuni pentru care se stabilește legătura de cauzalitate cu participarea la acțiunile militare, beneficiază de drepturile prevăzute la art. 12";.
În cauza dedusă judecății se confirmă prin probatoriul administrat în cauză existența unei culpe a pârâtului M. A. N. în ceea ce privește
îndeplinirea obligației de trimitere a reclamantului la tratament în străinătate.
Este adevărat că nu a existat efectiv o recomandare pentru tratament în străinătate iar potrivit Adresei nr. 2619/_ a Spitalului Universitar de Urgență Militar central "Dr. Carol Davila";, ultima unitate sanitară în care a fost internat reclamantul, oportunitatea recomandării de tratament în străinătate urma să fie apreciată la controlul ulterior la 30 de zile, însă pârâtul avea în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, o obligație de diligență în ceea ce privește stabilirea necesității urmării unui tratament medical în străinătate având în vedere în primul rând solicitarea reclamantului în acest sens adresată în 2009. Potrivit Adresei nr. CA - 13402 din_ emisă de Unitatea Militară
02515 "B";, ca răspuns la memoriul adresat de reclamant ministrului apărării naționale, reclamantului i se răspunde cu privire la solicitarea de a urma un
tratament în străinătate, însă răspunsul se limitează la a-i indica reclamantului prevederile cuprinse la art. 12, art. 13 și art. 18 din Ordinul nr. M.39/2009.
Pe de altă parte, prezintă relevanță concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză care fac trimitere la actul medical eliberat la data de_ de către CM-UM-MF B., care recomandă, având în vedere istoricul bolilor și faptul că în clinicile din România nu s-au stabilit exact cauzele acestora, investigații suplimentare într-o clinică din străinătate.
Prin completarea la raportul de expertiza medico-legală nr. 291/II/f/1 din_ întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B. -Năsăud, s-a stabilit că între misiunea din Afganistan și decesul defunctului S. -G. Florin Aurel, prin intermediul bolii, a existat legătură de cauzalitate.
Raportul de expertiză medico-legală are în vedere Decizia medicală nr. A 2817 din_ eliberată de M. A. N. - Comisia de Expertiză Medico Militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgență "Constantin Papilian"; C. -N. care confirmă legătura cauzală a bolii sau accidentului cu îndeplinirea obligațiilor militare "deces prin boală apărută în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar (misiune în cadrul forțelor internaționale de menținere a păcii în teatrul de operațiuni militare din Afganistan).
În temeiul dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 384/2006, pârâtul avea obligația de a cuprinde în contractul de asigurare și riscul de deces, or, potrivit poliței de asigurare încheiate nr. PG05BN 000763/2006, este cuprins în asigurare doar decesul din accident, situația reclamantului nefiind astfel acoperită.
În aprecierea Curții, neîndeplinirea obligațiilor legale impuse în sarcina pârâtului, astfel cum acestea au fost precizate anterior, justifică acordarea în cauză de daune morale, suma de 20.000 euro, în echivalent lei la data plății, fiind rezonabilă pentru acoperirea prejudiciului cauzat datorat suferințelor la care a fost supus reclamantul și familia acestuia timp de 3 ani în contextul suportării unor tratamente medicale repetate care au presupus un efort fizic, psihic și financiar deosebit și care au culminat, în final, cu decesul reclamantului.
Criticile aduse de recurentele reclamante privind neacordarea de daune materiale în cuantumul solicitat de 2.000 euro nu pot fi primite, în acord cu concluziile primei instanțe, Curtea concluzionând că acestea pot fi acoperite doar în măsura în care se probează efectiv c/v tratamentelor medicale de care a beneficiat reclamantul.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 și 3 c.pr.civ., Curtea va admite în parte recursul declarat de reclamante cu consecința modificării în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâtului M.
A. N. să plătească reclamantelor echivalentul în lei la data plății a sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., va fi obligat intimatul M. A.
N. să plătească recurentelor S. G. E. R. și S. G. S. E. suma de 200 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând onorariu avocațial raportat la soluția de admitere în parte a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamantele S. G. E. R. și
S. G. S. E. împotriva sentinței civile nr. 407/F din_ pronunțată de Tribunalului B. -Năsăud în dosarul nr._ *, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtul M. A. N. să plătească
reclamantelor echivalentul în lei la data plății a sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă intimatul M. A. N. să plătească recurentelor S. G.
E. R. și S. G. S. E. suma de 200 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. A. N. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S. -C. B. C. M. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: B. I. S.
