Decizia civilă nr. 4109/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 3
DECIZIA CIVILĂ NR. 4109/R/2013
Ședința publică din data de 23 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. A-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta B. C. R. SA B. împotriva sentinței civile nr. 2838 din 3 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat G. I. și pe pârâta
intimată B. C. R. SA - SS, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, consilier juridic Terge Evelin, reprezentând și pârâta intimată și reprezentanta pârâtului intimat, av. Cobzaș Adela.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare.
Reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar delegație de reprezentare și copia sentinței civile nr. 2278/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. și soluția Curții de A. C. pronunțată în recurs, referitor la numitul Ciubotaru Dumitru, arătând că nu are alte cereri formulat.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța privind achitarea onorariului avocațial.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii contestației și menținerii deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, iar în subsidiar modificarea sancțiunii disciplinare aplicate reclamantului intimat și înlocuirea acesteia, pentru considerentele expuse pe larg în memoriul de recurs, arătând în esență că sentința recurată este nelegală și netemeinică, deoarece nu judecă prezenta cauză. Comparând sentința depusă la termenul de astăzi și sentința pronunțată de instanța de fond în prezenta cauză, această din urmă hotărâre a fost preluată din dosarul nr._ care a avut ca obiect altă decizie de desfacere a contractului de muncă privind un alt fost salarial al băncii. Instanța de fond a înțeles să-și justifice soluția dată pe probele și actele aflate în alt dosar, incidente fiind dispozițiile art. 7 pct. 3 C. pr. civ. Abaterea disciplinară pentru care reclamantul a fost sancționat se referă la aplicarea ștampilei și certificarea pentru conformitate a unui document contrafăcut. Raportat la contractul și raporturile de muncă bazate pe încredere reciprocă și integritatea pe care angajatorul o cerere de la angajați, nu există nici o justificare pentru fapta săvârșită. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, pentru motivele invocate în întâmpinarea formulată. Cu privire la susținerea reprezentantei pârâtei recurente că au fost preluate considerentele hotărârii din alt dosar, arată că pe rolul instanței au existat două dosare privind doi angajați ai pârâtei. Sentința atacată este legală și temeinică, în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că reclamantul nu a făcut altceva decât să confirme prin acte acordul de voință dintre bancă și client, acord ce nu a fost contestat de către recurentă, astfel chiar dacă fapta nu ar fi fost descoperită atât de prompt, nu se putea produce nici un prejudiciu pentru simplul motiv că actul reprezenta acordul ei de voință cu un terț. Raportat la sancțiunile luate de angajator față de alți angajați care au prejudiciat banca cu sume de bani sau au violat secretul bancar în detrimentul clienților băncii, sancțiunea luată față de reclamant este absolut arbitrară și lipsită de orice alt temei de drept, înafara considerentului de ordin financiar de eludare a prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de BCR. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar, reprezentând onorariu avocațial.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2838 din 3 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._
s-a admis cererea formulată de reclamantul G. I. în contradictoriu cu pârâții B. C. R. SA și SC B. C. R. SA - S.
S. .
S-a anulat decizia de concediere nr. 42/_ emisă de pârâta de rândul 1 și s-a dispus obligarea pârâtei la reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior, plata drepturilor salariale la care acesta ar fi avut dreptul începând cu data de_ și până la data reintegrării efective, asupra căreia să se calculeze dobânda legală, calculată de la data scadentei până la data plătii efective.
Pârâtele au fost obligate la plata sumei de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în privința tardivității emiterii deciziei nr. 42/_, potrivit prevederilor art. 252 alin. (1) din Codul muncii "Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare, printr-o decizie emisă în formă scrisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de
la data săvârșirii faptei";.
Termenul de 30 de zile nu poate curge decât de la data la care în urma finalizării cercetării disciplinare prealabile, fapta salariatului a fost calificată ca abatere disciplinară și a fost adusă la cunoștința reprezentantului angajatorului abilitat să aplice sancțiuni disciplinare, prin înregistrarea raportului final asupra cercetării disciplinare la registratura unității.
Aceasta deoarece fapta dobândește caracteristicile unei abateri disciplinare, numai după finalizarea procedurii cercetării disciplinare prealabile.
Doar în momentul identificării elementelor cerute pentru existența unei abateri disciplinare, se poate vorbi despre încunoștințarea angajatorului asupra săvârșirii acesteia.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 16 din_ .
Având în vedere faptul că pârâta a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare de către reclamant, prin Nota nr. 52003003 - 174 la data de_, iar decizia nr._ 13 a fost comunicată reclamantului la data de _
, instanța a respins excepția tardivității emiterii deciziei invocată de către reclamant.
Pe fondul cauzei instanța a reținut faptul că, reclamantul a fost angajat cu contract individual de muncă al pârâtei până la data de_, când i-a fost comunicată decizia de concediere disciplinară nr. 42/_ .
Pentru a lua această măsură pârâtul a reținut în sarcina reclamantului ca abatere disciplinară gravă faptul că, "În data de_ domnul Dumitru Ciubotaru - asistent relații corporate IMM în cadrul CC S. a întocmit actul adițional nr. S. SJ - CC 123/783/C la contractul de credit nr. S. SJ - CC 123/783/21.05._ încheiat cu SC Ritorsa Trans SRL pentru prelungirea tehnică pe o perioadă de 30 de zile a liniei de credit acordată acestui client, după care l-a transmis d-lui G. I. manager de relații IMM pentru a fi înaintat clientului pentru luare la cunoștință și semnare, conform e-mailului transmis DCAF de către Dumitru Ciubotaru, în data de_, domnul Dumitru Ciubotaru a încărcat în aplicația LAS Actul adițional nr. S. SJ - CC 123/783/C întocmit în data de_, având toate semnăturile aplicate pe acesta și l-a transmis către Biroul Monitorizare pentru tranzacția nr. 23266 aferentă prelungirii tehnice a creditului overdraft în sumă de 600.000 lei acordat S. Ritorsa Trans S.R.L.
Tranzacția a fost returnată de către Biroul Monitorizare către Front-Office pentru rectificarea actului adițional la contractul de credit, întrucât data rambursării era menționată greșit (_ în loc de_ ), iar bunurile care garantau creditul nu erau asigurate. În data de_, domnul Dumitru Ciubotaru a refăcut Actul adițional nr. S. SJ - CC 123/783/C întocmit în data de_ conform solicitării Biroului Monitorizare, dar nu a solicitat reprezentanților S. Ritorsa Trans S.R.L. și conducerii CC S. semnarea noului document, ci a suprapus prin copiere pe a doua pagină a celui de al doilea document (corectat la data rambursării din_ ) semnăturile de pe a doua pagină a primului document (cel întocmit în_ ). În aceiași zi,_, domnul Dumitru Ciubotaru a înaintat domnului G. I. - manager relații corporate IMM în cadrul CC S. actul adițional refăcut ( a doua pagină a acestuia fiind, de fapt o copie cu semnăturile preluate din vechiul act adițional), care la rândul său a aplicat ștampila "Amprenta de conformitate pentru semnătură și ștampilă";, a semnat și a datat această confirmare. În data de_ domnul Dumitru Ciubotaru a încărcat în aplicația LAS actul adițional nr. S. - CC 123/783/C refăcut în data de_, în condițiile în care acest act adițional avea a doua pagină în copie, cu semnăturile copiate, prin suprapunere de pe actul adițional întocmit în data de_ ";.
S-a constatat că prin faptele descrise au fost încălcate prevederile din Regulamentul Intern - art. 14 lit. a, art. 48 lit. i, j, k, l; Codul de Etică - art. 4.2.1.; Norma Metodologică privind activitatea de creditare corporate nr. 1/2005
- art. 1.4.1., 7.2, 7.3.
În cuprinsul Codului de Etică și a Normei Metodologice nr. 1/2005 sunt cuprinse regulile și procedurile nerespectate de reclamant, iar Regulamentul Intern individualizează o parte din abaterile disciplinare și prevede sancțiunile ce pot fi aplicate, ca urmare a săvârșirii unor astfel de abateri.
Art. 48 alin (2) din Regulamentul Intern prevede faptul că "În situația în care săvârșirea oricăreia din abaterile disciplinare menționate la alin. 1 al prezentului articol a avut efecte patrimoniale sau reputaționale, față de B. și/ sau salariați și/sau colaboratorii/clienții acesteia, a afectat grav interesele de business ale Băncii, a condus la creșterea riscului în activitatea bancară sau a creat o situație conflictuală gravă în cadrul Băncii, respectiv în raporturile dintre
B. și angajații, colaboratorii sau clienții acesteia, respectiv abatere disciplinară
va fi considerată gravă și va putea fi sancționată cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă";.
Conform art. 49 alin (2) din același regulament "Sancțiunile se aplică în raport cu gravitatea faptei, și a implicațiilor din punct de vedere al riscului operațional sau pierderi materiale, reputaționale sau de imagine pentru B. ";.
Constatând vinovăția salariatului, după efectuarea cercetării prealabile, angajatorul urmează să stabilească sancțiunea disciplinară. El are la îndemână următoarele criterii legale prev. de art. 250 din Codul muncii.
Codul muncii prevede împrejurările privind gravitatea abaterii și persoana salariatului pe care angajatorul trebuie să le aibă în vedere la determinarea sancțiunii disciplinare.
Stabilirea sancțiunii disciplinare nu poate avea loc în mod arbitrar ci, exclusiv, în funcție de responsabilitatea riguroasă și cumulativă a acestor criterii. Soluția se impune chiar și atunci când regulamentul intern prevede abateri disciplinare grave care pot determina concedierea disciplinară.
În toate cazurile organul competent să aplice sancțiunea va trebui să se preocupe cu toată atenția de individualizarea acesteia, de dozarea ei, ținând seama de criteriile prevăzute de lege, deoarece numai o corelare justă a sancțiunii cu gravitatea faptei este de natură să asigure realizarea rolului educativ și preventiv al răspunderii.
Sancțiunile se aplică gradual, în funcție de fapta comisă și de gradul de vinovăție al salariatului, precum și de eventualele sancțiuni dispuse anterior, nivelul culpei reprezentând un element esențial în stabilirea sancțiunii disciplinare.
Potrivit prevederilor art.61 lit. a) din Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea salariatului în cazul în care acesta a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
În cauză, nu s-a demonstrat existența unor abateri repetate, ci este vorba despre comiterea unei singure fapte în privința căreia a trebuit stabilit caracterul grav sau mai puțin grav, pentru a se aprecia dacă a fost de natură sau nu să atragă sancțiunea cea mai aspră a concedierii disciplinare.
În opinia instanței fapta reclamantului de a aplica amprenta de conformitate pe un document rezultat prin suprapunerea prin copiere de pe un document întocmit corect pe un document întocmit greșit în scopul continuării relațiilor contractuale cu un client al pârâtei și fără a aduce nici un prejudiciu pârâtei sau clientului, nu a putut constitui o abatere disciplinară de o asemenea gravitate încât sancțiunea aplicată să fie aceea a concedierii disciplinare.
După cum a reieșit din declarația martorului P. Teodor dată în dosarul nr._ care avea calitatea de girant în contractul de credit la care s-a încheiat actul adițional, numitul Ciubotaru Dumitru l-a contactat telefonic în aceiași zi, după ce s-a descoperit eroarea strecurată în actul adițional, dar giranții nu au mai putut să semneze actul adițional întocmit corect decât în ziua următoare.
Sancțiunea aplicată reclamantului a apărut ca fiind luată în mod arbitrar și dacă ne raportăm la sancțiunile disciplinare aplicate și altor salariați ai pârâtei pentru fapte de aceiași gravitate cu cea săvârșită de reclamant sau chiar de gravitate mai mare și pentru care s-au propus sancțiuni disciplinare mai ușoare decât cea aplicată reclamantului (Nota nr. 52003003 - 174/_, fila 30-40).
Având în vedere aceste considerente, instanța a anulat decizia de concediere disciplinară nr. 42 din_, constatând faptul că pârâta nu a individualizat cu respectarea normelor legale sancțiunea aplicată reclamantului în raport cu fapta reținută ca abatere disciplinară.
În temeiul art. 80 alin. (1) din Codul muncii, instanța a obligat pârâta la reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii și la plata drepturilor salariale la care acesta ar fi avut dreptul de la data de_ și până la data reîncadrării efective, sumă asupra căreia să se calculeze dobânda legală.
Anterior concedierii reclamantului contractul individual de muncă al acestuia a fost suspendat din inițiativa angajatorului pe durata efectuării cercetării disciplinare, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. (a) din Codul muncii, începând cu data de_ (fila 7).
Conform art. 52 alin. (2) din Codul muncii "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. (a) și (b), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară și i se plătește în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului";.
Ca urmare a anulării deciziei nr. 42 din_, instanța a obligat pârâta să-i plătească reclamantului și drepturile salariale cuvenite pentru perioada _
-_, sumă asupra căreia s-a calculat dobânda legală.
În temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, instanța a obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta B. C. R. SA
solicitând modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii contestației și menținerii deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, iar în subsidiar, modificarea sancțiunii disciplinare aplicate și înlocuirea acesteia.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea este nelegală, fiind dată cu greșita aplicare a legii și netemeinică.
Atât în cuprinsul cererii de chemare în judecata, cât și în motivarea instanței de judecată este împrejurarea că deși fapta săvârșită este detaliată și întrutotul recunoscută, nici reclamantul și nici instanța nu realizează gravitatea acesteia.
Explicația constă în neproducerea niciunui prejudiciu nici în ceea ce privește imaginea și patrimoniul băncii, respectiv a clientului. Bineînțeles că, raportat la rapiditatea descoperirii faptei, nicio consecință juridică nu a putut să se producă.
Însă, pe de o parte contractul inițial semnat între părți conținea o clauză eronată - data rambursării creditului și care nu putea să producă efecte juridice nereprezentând adevărata voința a părților, mai ales că, actul nu a fost aprobat de către bancă - tranzacția fiind returnată, iar pe de altă parte, pentru a obține aprobarea, în lipsa tuturor semnăturilor, contractul a fost falsificat.
Această faptă nu face decât să conducă la creșterea riscului operațional și a încrederii băncii în propriul salariat și în activitatea sa.
Raportul de muncă este un raport juridic bazat pe încredere reciprocă, încrederii manifestate de către angajator trebuie să îi corespundă obligația de ordin moral a angajatului sau de fidelitatea și integritate.
Toate activitățile stabilite prin fișa postului, care reprezintă atribuții de serviciu, trebuie să fie aduse la îndeplinire cu profesionalism și corectitudine, cu respectarea principiului integrității morale care presupune obligația angajaților de a fi corecți și onești în relațiile profesionale, de a efectua tranzacții corecte și juste, cu respectarea principiul comportamentului profesional care presupune cinste, nefurnizare de informații eronate, nediscreditarea angajatorului.
Pornind de la aceste clarificări, angajatorul, în aplicarea sancțiunii disciplinare a avut în vedere dispozițiile art. 250 din Codul muncii - mai exact împrejurările în care a fost comisă fapta, gradul de vinovăție, consecințele abaterii disciplinare și comportarea generala în serviciu a fostului salariat.
Inexistenta niciunei sancțiuni disciplinare din 1991 și până în prezent, aceasta nu este de natura a înlătura împrejurările în care a fost săvârșită abaterea disciplinara și gradul de vinovăție a salariatului, abaterea disciplinară constând în certificarea în scopul utilizării a unui document ale cărui semnături au fost falsificate prin xerocopiere pe un alt document.
În cadrul cercetării disciplinare, contestatorul nu a recunoscut abaterea disciplinară săvârșită, susținând că în momentul în care a aplicat stampila pentru existenta conformității cu originalul nu a știut despre existenta falsului, apărare care a și fost înlăturată de Comisia de disciplină, deoarece actul adițional pe care reclamantul a aplicat stampila era o copie și nu un document original.
Doar prin cererea de chemare în judecata este recunoscută abaterea disciplinară și modalitatea pe care a ales-o domnul G., în vederea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu - atestarea pentru conformitate a unui document contractual cu semnături falsificate.
Prin încălcarea tuturor principiilor profesionale, de moralitate, dansul își justifica competenta profesională și realizarea atribuțiilor funcției. Însa, nimic nu poate justifica activități ilegale în scopul inducerii în eroare a colegilor și a superiorilor.
Prima instanță, prin hotărârea pronunțată, înlătură orice sancțiune aplicată fostului salariat al băncii, înlăturând și constatările Comisiei de disciplină privind existenta unei abateri disciplinare, cu toate că, pe de alta parte, reține că a fost săvârșit o abatere disciplinară.
Practic, Tribunalul Dalaj, prin maniera în care a înțeles să soluționeze cauza încurajează derularea raporturilor de muncă și îndeplinirea sarcinilor de serviciu în aceasta manieră.
Singurele argumente regăsite în considerentele hotărârii în explicarea soluției adoptate sunt, pe de o parte, absența consecințelor - aspect pe care l-a clarificat și care lipsește în mod evident raportat la rapiditatea descoperirii faptei iar, pe de altă parte, compararea abaterilor disciplinare reținute în sarcina altor salariați și a măsurilor disciplinare luate împotriva acestora, fără a preciza în mod concret care spețe le are în vedere.
Instanța de fond a fost investită cu judecarea prezentei cauze și a avut la dispoziție toate documentele, precum și toate normele interne încălcate care au stat la baza adoptării deciziei de sancționare în prezenta cauza și în ceea ce îl privește pe Ciubotaru Dumitru.
Pe cale de consecință, prin simpla lecturare a Notei nr. 52003003 -174/_ în cadrul căreia sunt consemnate pe scurt cercetarea disciplinară și sancțiunile aplicate și în cazul altor salariați ai băncii, instanța nu putea stabili că "Sancțiunea aplicată reclamantului apare ca fiind luată în mod arbitrar", prin analiza superficială a faptelor și a sancțiunilor altor salariați, care au săvârșit cu totul și cu totul alte abateri disciplinare, în absența luării la cunoștința a normelor încălcate și a documentelor aferente respectivelor spețe (cu a căror analizare nu a fost investită).
Din această perspectivă lipsește motivarea hotărârii pentru soluția adoptată.
În plus, de reținut este împrejurarea că instanța de fond își motivează soluția bazându-se pe probele administrate în alta cauză și nu în mod direct în cadrul acestui dosar. Dosarul nr._ nu a fost acvirat prezentei cauze și nici nu a fost administrate proba cu martori în această cauză.
Prin urmare, instanța de fond își fundamentează soluția pe probe exterioare și extrinseci dosarului, care nu au fost nici măcar puse în discuția părților, încălcându-se astfel principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare.
Abaterea disciplinară săvârșită de fostul angajat G. I. este deosebit de gravă și a determinat o sancțiune pe măsură, întrucât pornind de la fapta săvârșită nu mai este posibilă continuarea raporturilor juridice de muncă.
Nu există nicio justificare și nu există nicio disculpare pentru falsificarea documentelor contractuale care ar fi trebuit perfectate cu clientul și atestarea ca și conformă cu realitatea a falsului.
Maniera în care a înțeles să se achite de atribuțiile de serviciu a generat creșterea riscului operațional, neîncrederea angajatorului în documentele întocmite de către salariat și un potențial prejudiciu determinat de angajarea băncii, în absența încheierii în prealabil cu clientul a unor documente contractuale legale și valabile.
Fostul angajat a încălcat etica profesională și integritatea morală, prin fapta sa.
Orice altă sancțiune disciplinară aplicată nu ar face decât să transmită un mesaj eronat în rândul angajaților și anume - nu contează metodele pe care le utilizați în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, angajatorul le tolerează atâta timp cât prin aceste manevre ilegale și frauduloase nu se produce, la momentul respectiv, niciun prejudiciu.
Face precizarea că alți salariați din rândul organizației își îndeplinesc la timp și corespunzător atribuțiile de serviciu fără a uza de falsificarea documentației legate de activitatea de serviciu.
Reclamantul intimat G. I. a formulat întâmpinare prin
care a solicitat respingerea recursului formulat, cu menținerea dispozițiilor sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Curtea reține faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu a formulat critici în ceea ce privește aspectul existenței abaterii disciplinare reținute în sarcina sa, ci doar în ceea ce privește sancțiunea disciplinară a concedierii, apreciind că faptele nu au o gravitate care să fi perturbat activitatea angajatorului, astfel încât sancțiunea aplicată ar fi exagerată.
Instanța de fond, reținând existența faptei reclamantului de a aplica amprenta de conformitate pe un document rezultat prin suprapunerea prin copiere de pe un document întocmit corect pe un document întocmit greșit, în scopul continuării relațiilor contractuale cu un client al pârâtei și fără a aduce nici un prejudiciu pârâtei sau clientului, nu a putut constitui o abatere disciplinară de o asemenea gravitate, încât sancțiunea aplicată să fie aceea a concedierii disciplinare.
Deși instanța de fond a reținut existența abaterii disciplinare, a apreciat că sancțiunea nu a fost corect individualizată, însă nu a înțeles să modifice sancțiunea raportat la gradul de gravitate pe care considera că îl are abaterea disciplinară, ci a anulat în totalitate decizia și a dispus reintegrarea angajatului în drepturile și funcția pe care a ocupat-o.
Curtea apreciază că anularea în totalitate a deciziei de sancționare, în contextul în care s-a reținut întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii disciplinare, astfel cum sunt prevăzute de art. 247 alin. 2 C.muncii, este nelegală, instanța fiind obligată să arate care ar fi fost sancțiunea aplicabilă în raport de gravitatea faptei. Practic, prin soluția recurată fapta disciplinară a angajatului rămâne nesancționată, ceea este de neconceput din punctul de vedere al vătămării drepturilor și intereselor angajatorului, căruia îi este interzisă aplicarea unei alte sancțiuni pentru aceeași abatere, potrivit dispozițiilor art. 249 alin. 2 din Codul muncii.
Cât privește susținerile recurentei în sensul ca sancțiunea ce a fost aplicată nu ar fi prea severă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite, Curtea apreciază că aceste critici sunt nefondate, astfel ca le va înlătura ca atare.
Astfel, Curtea are în vedere criteriile de stabilire a sancțiunii disciplinare, care sunt expres prevăzute dispozițiile art. 250 din Codul muncii, potrivit cărora: "Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se in vedere următoarele: a) împrejurările in care fapta a fost săvârșită; b) gradul de vinovăție a salariatului;
c) consecințele abaterii disciplinare; d) comportarea generala in serviciu a salariatului; e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta".
Așadar, din textul de lege suscitat rezultă ca individualizarea sancțiunii se face atât în raport de circumstanțele reale (împrejurările obiective în care s-a săvârșit faptele), cât și de cele personale (împrejurările subiective, care au legătură cu salariatul), circumstanțe ce nu au fost avute în vedere în mod corect de către societatea pârâtă, care în mod nejustificat a dispus măsura disciplinară cea mai severă.
Față de aceste dispoziții și având în vedere existența unei singure fapte constând în aplicarea ștampilei de conformitate pe un document rezultat prin suprapunerea prin copiere de pe un document întocmit corect, modalitatea în care fost săvârșită fapta, lipsa unui prejudiciu material, precum și împrejurarea că reclamantul nu a mai fost sancționat disciplinar, Curtea apreciază că sancțiunea disciplinară aplicată este exagerată.
Pentru aceste motive se impune înlocuirea sancțiunii desfacerii contractului individual de muncă cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni prevăzută de art. 49 alin. 1 lit. c din Regulamentul Intern al BCR, aceasta din urmă fiind proporțională cu gravitatea faptei reținute în sarcina reclamantului.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. va admite în parte recursul declarat de pârâtă, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și va modifica în parte sentința tribunalului, în sensul admiterii în parte a acțiunii, cu consecința anulării doar în parte a deciziei și înlocuirea sancțiunii cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni, urmând a fi reduse cheltuielile de judecată acordate la fondul cauzei.
Vor fi menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. și văzând culpa procesuală a părților, va obliga pe recurentă să plătească intimatului reclamant suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând o parte din onorariul avocațial, justificat cu chitanța de la fila 17.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de pârâta B. C. R. SA împotriva sentinței civile nr. 2838 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul G. I. în contradictoriu cu pârâtele B. C. R. SA și B. C. R. SA - SS și, în consecință:
Dispune anularea parțială a Deciziei nr. 42/_ emisă de pârâta B. C.
R. SA.
Dispune înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al reclamantului cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 600 lei, cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului G. I. suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. A-R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. S. B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: C. N. C.
