Decizia civilă nr. 1216/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1216/R/2013
Ședința publică din data de 19 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G.
G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de B. C.
R. SA împotriva sentinței civile nr. 2082 din 18 decembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ privind și pe intimata reclamantă C.
M., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 12 martie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2082 din 18 decembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr._
s-a admis contestația formulată de contestatoarea C. M., în contradictoriu cu intimata B. C. R. SA.
S-a dispus anularea deciziei nr. 928 din data de_, emisă de intimata
B. C. R. SA, privind concedierea contestatoarei.
S-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii, de consilier client retail la BCR - Agenția Ș. M., jud. Maramureș.
Intimata a fost obligată la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Intimata a fost obligată la plata către contestatoare a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin decizia contestată nr. 928 din data de_, intimata B. C. R. SA a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei C. M., pentru necorespundere profesională, în temeiul art. 61 lit. d) din Codul muncii.
S-a reținut în cuprinsul deciziei că motivele care au determinat concedierea salariatei sunt gradul de realizare a obiectivelor pe anul 2011, rezultatele modeste obținute pe parcursul implementării planului de monitorizare, calificativul foarte slab obținut de salariată în urma examinării care a avut loc în data de_, în cadrul procedurii de evaluare prealabilă, hotărârea Comisiei de disciplină privind necorespunderea profesională a contestatoarei, precum și inexistența unui post vacant, compatibil cu pregătirea și experiența acesteia (fila 6).
La data emiterii deciziei de concediere contestatoarea îndeplinea o funcție eligibilă în Comitetul Sindicatului Liber Banco BCR Maramureș, astfel cum a rezultat din procesul-verbal încheiat la data de_, aflat în copie la fila 20 din dosar, procesul-verbal din_ încheiat cu ocazia adunării generale a sindicatului (filele 14-16) și sentința civilă nr. 8392 din data de 30 septembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Potrivit art. 60 alin. 1 lit. g) din Codul muncii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata exercitării unei funcții eligibile într-un organism sindical, cu excepția situației în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârșite de către acel salariat.
De asemenea, potrivit art. 38 alin. 11 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul BCR SA, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata exercitării unei funcții eligibile într-un organism sindical, cu excepția situației în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârșite de către salariat.
Potrivit art. 97 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, reprezentanților aleși în organele de conducere ale sindicatelor li se asigură protecția legii contra oricăror forme de condiționare, constrângere sau limitare a exercitării funcțiilor lor.
Pe toată durata mandatului, precum și o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia, reprezentanților aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale constituite la nivelul băncii nu li se poate desface sau modifica contractul individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive care țin de îndeplinirea mandatului acordat de membrii pe care îi reprezintă.
Această prevedere instituie o măsură de protecție a mandatului exercitat de reprezentanții aleși în organele de conducere ale sindicatelor, având deci caracterul unei garanții legale împotriva eventualelor acțiuni de constrângere, de șantaj sau de reprimare, de natură să împiedice exercitarea mandatului.
Liderii sindicali nu și-ar putea îndeplini mandatul încredințat de salariați de a le apăra drepturile și de a le promova interesele profesionale, economice și sociale ale acestora, dacă ar fi expuși unor represalii, amenințări sau șantajări din partea angajatorilor.
Măsurile de protecție nu constituie o discriminare în sensul art. 16 alin. 1 din Constituție, deoarece liderii sindicali se află într-o situație diferită de a celorlalți salariați, iar protecția lor legală este nu numai justificată, dar și necesară.
Jurisprudența Curții Constituționale este constantă, în sensul că principiul egalității nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.
Astfel, art. 1 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind protecția reprezentanților lucrărilor în întreprinderi și înlesniri ce se acordă acestora nr. 135/1971 prevede că "reprezentanții lucrătorilor din întreprinderi trebuie să beneficieze de o protecție eficace împotriva oricăror măsuri care i-ar putea prejudicia, inclusiv desfășurarea contractului de muncă, și care ar avea drept cauză calitatea sau activitățile lor de reprezentanți ai lucrătorilor, apartenența sindicală sau participarea la activități sindicale, în măsura în care acționează potrivit legilor, convențiilor colective sau altor aranjamente în vigoare";. În același sens, Curtea Constituțională a constatat că textul în discuție
"stabilește măsurile de protecție pentru asigurarea condițiilor și climatului de securitate necesare îndeplinirii sarcinilor salariaților aleși în conducerea
organizațiilor sindicale. Aceste măsuri sunt menite să împiedice decizia unilaterală a angajatorului de a înceta raporturile de muncă, respectiv de a concedia salariatul lider sindical pentru împiedicarea îndeplinirii mandatului încredințat acestuia de ceilalți salariați ori ca represalii pentru activitatea desfășurată de salariatul respectiv în calitatea sa de lider sindical, precum și pentru a intimida alți reprezentanți ai salariaților.
Organizațiile sindicale, și mai ales liderii acestora, în calitatea lor de reprezentare, promovare și apărare a drepturilor și intereselor profesionale și economice ale salariaților, vin mai des în contact direct cu reprezentanții angajatorului, adesea în stări conflictuale, situații în care nu ar mai putea acționa eficient dacă ar fi expuși eventualelor măsuri represive din partea angajatorului.
Aceste circumstanțe îi plasează pe liderii sindicali într-o situație obiectiv diferită față de cea a celorlalți salariați, ceea ce justifică și tratamentul juridic diferențiat, prin reglementarea unor măsuri speciale și mai eficiente de apărare a stabilității raporturilor de muncă.
Este evident că reprezentanții salariaților nu trebuie să fie timorați ori șantajați prin măsurile represive ce ar putea fi luate împotriva lor în perioada mandatului de reprezentare și nici de perspectiva unor asemenea măsuri luate imediat după încetarea mandatului. De aceea, legiuitorul a optat pentru asigurarea protecției și după încetarea mandatului într-o perioadă de timp limitată";.
Raportat la considerentele mai sus - expuse, în temeiul art. 60 alin. 1 lit. g) și art. 78 din Codul muncii, tribunalul a admis contestația formulată și a dispus anularea deciziei nr. 928 din data de_, emisă de intimata B. C. R. SA, privind concedierea contestatoarei.
În baza art. 80 alin. 1 și 2 din Codul muncii, tribunalul a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii, de consilier client retail la BCR - Agenția Ș. M., jud. Maramureș și a obligat intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a intimatei, care a căzut în pretenții, a dispus obligarea acesteia la plata către contestatoare a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, achitat potrivit chitanțelor nr. 835/_ și nr. 825/_ .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata B. C. R. SA
solicitând admiterea căii de atac așa cum a fost formulata, în principal, casarea hotărârii pentru necercetarea fondului și trimiterea cauzei spre
rejudecare aceleiași instanțe, în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii contestației și menținerii Deciziei nr. 928 din_ de desfacere a contractului individual de munca ca fiind legală și temeinică.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în fapt prin contestația înregistrată sub dosarul mai sus menționat, C. M., fosta angajată în funcția de consilier client retail a Agenției S. M. - M., solicita instanței să dispună anularea Deciziei nr. 928/_ emisă de banca în vederea aplicării Deciziei ni. 77/_ a Comisiei de disciplina privind necorespunderea profesionala, cu obligarea la reintegrarea pe postul deținut anterior și plata salariilor de care ar fi beneficiat în calitate de salariat și suportarea cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civila nr. 2082/_, instanța de fond a admis contestația și a dispus anularea deciziei atacate, cu consecința reintegrării contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii - consilier client retail la BCR - Agenția S.
M., plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii și până la plata efectiva, precum și plata cheltuielilor de judecata.
Sentința civilă nr. 2082/_ este nelegală, instanța de fond aplicând în mod greșit legea.
Pe de o parte, în mod eronat, Tribunalul Maramureș retine împrejurarea că
M. îndeplinește o funcție eligibilă într-un organism sindical.
Pe de alta parte, instanța de fond nu a avut în vedere cercetarea fondului cauzei, omițând să analizeze și să se pronunțe asupra celorlalte motive de nelegalitate și mai ales de netemeinicie, prin prisma cărora, reclamanta a înțeles să atace Decizia nr. 928 din_ .
Sub acest aspect, instanța nu a intrat în soluționarea fondului cauzei, impunându-se casarea cu trimitere spre o noua judecare a cauzei.
În ceea ce privește calitatea doamnei C. M. de membră a comitetului Sindicatului liber B. BCR Baia M., învederează următoarele:
În virtutea dispozițiilor art. 60 alin. 1 din Codul muncii "Concedierea salariaților nu poate fi dispusă: ( .. .) g) pe durata exercitării unei funcții eligibile într-un organism sindical, cu excepția situației în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârșite de către acel salariat;_ și în același timp, în virtutea art. 220 alin. 2 și 3 din Codul muncii " (2) Pe toata durata exercitării mandatului, reprezentanții aleși în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediați pentru motive ce țin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariații din unitate.
(3) Alte masuri de protecție a celor aleși în organele de conducere ale sindicatelor sunt prevăzute în legi speciale și în contractul colectiv de muncă aplicabil. "
Aceleași prevederi se regăsesc inserate și în cadrul Contractului colectiv de muncă înregistrat la ITM B. sub nr. 13855/_ :
"Art. 38: (: . .) (11)Concedierea salariaților nu poate fi dispusă (: . .) g) pe durata exercitării unei funcții eligibile într-un organism sindical, cu excepția situației în care concedierea este dispusa pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârșite de către acel salariat."
A reprodus toate aceste dispoziții legale, reproduse de altfel și în cuprinsul întâmpinării, pentru a evidenția împrejurarea că banca nu a negat și nu a contestat dreptul salariaților, membrilor din organele alese ale sindicatului de a beneficia de protecție împotriva oricăror forme de constrângere sau limitare a exercitării funcției lor. De altfel toate considerațiile referitoare la tratamentul conferit membrilor aleși în funcții de conducere sindicale, expuse în motivarea sentinței civile, sunt întrutotul legale și corecte.
Însă, ceea ce a evidențiat și ceea ce a pierdut din vedere instanța de fond este împrejurarea că doamna C. M. nu a fost aleasă, ci a fost numită în cadrul Comitetului Sindicatului B. BCR Baia M. .
Prin urmare nu este îndeplinită condiția exercitării unei funcții sindicale eligibile impusă de dispozițiile normative pentru a putea beneficia de protecția legii.
Tocmai acest aspect a fost neglijat de către instanță, generând astfel greșita aplicare a prevederilor legale.
Din documentele depuse în probațiune la dosarul cauzei, mai exact procesul - verbal încheiat la data de_ (fila 20), procesul - verbal din data de_ încheiat cu ocazia adunării generale a sindicatului (fila 14 - 16), precum și sentința civilă nr. 8392 din 30 septembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. _
, nu reiese că Doamna C. M. ar fi fost aleasa ca membru în cadrul Comitetului sindical, funcție de care dânsa s-a prevalat în prezentul litigiu.
Ea apare pe o lista de membri ai Comitetului sindical, ca reprezentant al unităților S. M. și Seini, conform procesului - verbal din_ .
Însa nu există niciun document care să ateste alegerea dânsei ca membru a Comitetului sindical, ci doar alegerea membrilor Biroului executiv.
Practic, doamna C. M. era membru al unui organ de conducere, dar nu al unui organ de conducere ales ci al unuia numit.
Or, instanța de fond tocmai aceste considerente și apărări omite să le analizeze și să le aibă în vedere.
Toate aspectele mai sus evidențiate determină concluzia unei greșite aplicări a legii generate de o neanalizare corespunzătoare a stării de fapt și a probelor depuse în cauza și deci la pronunțarea unei hotărâri nelegale.
Pretinsa încălcare a art. 63 alin. 2 din Codul muncii, susținuta de către contestatoare în cadrul acțiunii sale introductive nu a făcut obiectul cercetării judecătorești. În ipoteza în care instanța de recurs apreciază că nu sunt incidente și nu pot opera prevederile referitoare la casarea cu trimitere spre o noua judecare,înțelegând să judece în cadrul recursului aceste aspecte (art. 3041 Cod procedura civila), reiterează apărările făcute în fata primei instanțe:
În virtutea prescriptelor art. 63 din Codul muncii,
"(1) Concedierea pentru săvârșirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile și în termenele stabilite de prezentul cod.
(2) Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabila a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin Regulamentul Intern. "
Contractul colectiv de muncă în vigoare la nivelul Băncii Comerciale Române S.A., în forma în care acesta a fost negociat, prevede ca :
"Art. 38. (. . .) (15) Concedierea salariaților care nu corespund profesional funcției în care au fost încadrați poate interveni în următoarele cazuri .- (. . .)
c) neîndeplinirea obiectivelor/indicatorilor si/sau a criteriilor de performantă astfel cum au fost stabilite de către conducătorii ierarhici (. . .).
Obiectivele/indicatorii si/sau criteriile de performantă se stabilesc pe unități de timp - lunar, trimestrial, semestrial, anual - în funcție de specificul activității si/sau nevoile operaționale ale băncii.
Pentru cauzele prevăzute la alin. 15 lit. c), concedierea salariaților care nu corespund profesional funcției în care au fost încadrați poate interveni cu ocazia evaluărilor semestriale sau anuale, după caz, cu excepția cazurilor în care se constată o deteriorare a obiectivelor/indicatorilor si/sau criteriilor de performanta și care impune de urgentă o evaluare a acestora.
Concediere pentru necorespundere profesionala poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite la nivelul băncii. (. . .)
(20) Cercetarea prealabilă obligatorie în cazul concedierii pentru motivul prevăzut la alin (15) se face cu respectarea dispozițiilor legale, ale contractului colectiv de muncă și ale Regulamentului intern, de către comisiile de disciplină constituite la nivelul Băncii Comerciale Române S.A. "
Prin urmare, CCM stipulează cât se poate de clar împrejurarea că procedurile de evaluare vor fi stabilite la nivelul băncii.
Procedura de evaluare pentru stabilirea necorespunderii profesionale a fost stabilită nu prin intermediul oricărei reglementari interne, ci în cuprinsul Regulamentului Intern, Anexa nr. 1, elaborat cu respectarea prescriptelor legale.
În ceea ce privește fondul cauzei, fond al cauzei care nu a fost cercetat de către Tribunalul Maramureș, cu aceeași mențiune a ipotezei în care instanța de recurs apreciază că nu sunt incidente și nu pot opera prevederile referitoare la casarea cu trimitere spre o noua judecare, pentru necercetarea fondului, înțelegând să judece în cadrul recursului motivele de netemeinicie ale deciziei atacate (art. 3041 Cod procedura civilă), reiterează din nou apărările făcute în fata primei instanțe:
În drept, a invocat textele de lege la care face trimitere în cuprinsul prezentei căi de atac.
Intimata reclamantă C. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat
în temeiul art. 312 pct.1 C. pr. civ. respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică cu cheltuieli de judecată în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut ca motiv de nulitate absolută a deciziei atacate încălcarea prevederilor imperative cuprinse în art. 60 alin. 1 lit. g) din Codul muncii.
Potrivit acestui act normativ, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata exercitării unei funcții eligibile într-un organism sindical, cu excepția situației în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârșite de către acel salariat.
Ca atare, contrar celor susținute de recurentă, textul legal nu prevede condiția alegerii salariatului într-o funcție de conducere (în sensul strict al cuvântului) a sindicatului, singure condiție fiind aceea a "exercitării unei funcții exigibile în cadrului unui organism sindical";. Textul legii are așadar o sferă mult mai largă decât cea pretinsă de recurentă, nedistingând între atribuțiile pe care le are persoană aleasă în cadrul unui organ al sindicatului. Or, potrivit unui principiu general interpretare a normelor legale, acolo unde legiuitorul nu distinge, nici cel ce aplică legea nu poate să o facă.
Mai mult, interpretarea restrictivă a sensului textului amintit, susținută de recurentă, contravine intenției avute în vedere de legiuitor, și anume aceea de a proteja persoanele care au rol distinct în cardul sindicatului, fiind din acest motiv în mod direct pe poziții deseori contrare angajatorului. Din acest motiv de altfel, interdicția de concediere are un caracter obiectul, în sensul că legătura dintre calitatea de reprezentant ales într-un organism sindical și concedierea dispusă de angajator în scop de constrângere nu trebuie dovedită, ea fiind prezumată de
legiuitor în scopul protecției și garantării libertății sindicale.
Pornind de la cele de mai sus, Curtea notează că înscrisurile depuse în probațiune în fața instanței de fond fac dovada exercitării de către intimată a unei funcții exigibile în cadrul sindicatului în momentul concedierii sale.
Astfel, din procesul-verbal încheiat la data de_, aflat în copie la fila 20 din dosar, rezultă că cu ocazia Adunării Generale a " Sindicatului Liber BANCO BCR"; Maramureș s-a decis ca din Comitetul Sindicatului să facă parte și un reprezentant al Agențiilor Ș. M. și Sieni.
Potrivit procesului-verbal din_, a fost aleasă ca și reprezentant al acestei agenții intimata C. M., cu opt voturi pentru.
Prin sentința civilă nr. 7682/13 august 2010 au fost aprobate modificările intervenite în componența organelor de conducere a acestui sindicat, intimata M.
C. apărând în noua componență a acestuia(fila 18 dosar fond).
Față de cele de mai sus, în mod corect instanța de fond a reținut încălcarea interdicției de încetare a contractului de muncă a intimatei recurente derivate din prevederile art. art. 60 alin. 1 lit. g) din Codul muncii, încălcarea sancționată cu nulitatea absolută a deciziei conform art.78 codul muncii.
Așa fiind, Curtea apreciază superfluă cercetarea celorlalte motive de recurs și a apărărilor aferente acestora, recursul conturându-se ca neîntemeiat pentru considerentele dezvoltate în cele ce preced.
Văzând și prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. C. R. SA împotriva sentinței civile nr. 2082 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
În temeiul art. 274 C.pr.civilă, va obliga pe numita recurentă să plătească intimatei C. M. suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (fila 17 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. C. R. SA împotriva sentinței civile nr. 2082 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei C. M. suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
G. | -L. T. | I. | T. | D. C. | G. |
G.
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex._
Jud.fond:H. D. M.
