Decizia civilă nr. 407/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 407/R/2013
Ședința publică din 11 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta N. M. împotriva sentinței civile nr. 11227 din 29 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâtul intimat I. DE S. ÎN C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că la data de 08 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat I. de S. în C. a transmis prin fax la dosar concluzii scrise.
De asemenea, se constată că în cursul acestei zile de 11 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurent N. M. a depus la dosar concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 04 februarie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11227 din 29 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamanta N. M., în contradictoriu cu pârâtul I. DE S. ÎN C. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 5/_, reclamanta a fost concediată în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul Muncii. Reclamantei i s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare care a început să curgă de la data comunicării deciziei (f.57).
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când postul este suprimat din structura angajatorului, are o cauză reală, prezintă caracter obiectiv și este derivată, când are la bază studii temeinice privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Reclamanta a fost angajata I. ui Județean în C. C. din subordinea I. ui de S. în C. unde, anterior reducerii postului său, existau un număr de 24 de posturi dintre care 2 de subinginer. Ulterior,în noua structură creată,respectiv Direcția Regională în C. Nord Vest,potrivit S. ului de funții aprobat prin Ordinul M.D.R.T.nr.2973/_, a fost aprobat un singur post de subinginer (f.33-36).
Conform prevederilor art. III alin.2 din O.U.G.nr.93/2011 încadrarea personalului în noua structură organizatorică a I.S.C. se putea face doar prin concurs în limita posturilor disponibile aprobate prin hotărâre a Guvernului. În acest sens pârâtul a organizat concursul pentru ocuparea posturilor de execuție la data de_ și prin procesul verbal încheiat la aceeași dată, s-a consemnat rezultatele obținute de către cei înscriși, reclamanta neregăsindu-se printre aceștia(f.52-56).
Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, o persoană poate fi concediată pentru motive care nu țin de aceasta, determinate de desființarea locului de muncă din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acesteia.
Motivele care impun concedierea vizează acel loc de muncă și nu un loc de muncă de natura celui ocupat de către reclamant, distincție ce exclude posibilitatea selecției salariaților. Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că reorganizarea activității, dificultățile economice și transformările tehnologice reprezintă prin ele însele cauze reale și serioase de desființare a
locului de muncă.
În acest context reorganizarea, în înțelesul prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, nu presupune cu necesitate existența unei situații economice precare a societății angajatoare, fiind suficiente doar o modificare a schemei de personal în funcție de oportunitățile oferite de viața economică sau financiară.
Astfel, în condițiile în care desființarea postului de subinginer gr.IA deținut de către reclamantă, a fost determinată de reorganizarea activității, reorganizare definită de lege ca fiind o cauză reală și serioasă de desființare a
locului de muncă, instanța consideră că Decizia nr.5/_ contestată, este temeinică și legală, fapt care nu impune anularea acesteia.
Selecția personalului ce urmează a fi angajat sau disponibilizat este un atribut exclusiv al societății ori unității și în acest context am reținut că, desființarea postului de subinginer gradul I A a fost reală și serioasă, câtă vreme în statul de funcțiuni al unității, întocmit ulterior emiterii deciziei contestate, nu mai există acest post, în acest mod intimata urmărind să se încadreze în prevederile art.2 alin.1 ind.1 din H.G.nr.1335/2010.
Acțiunea reclamantei trebuie respinsă întrucât, desființarea locului de muncă ocupat de către aceasta a fost una efectivă, a avut o cauză reală și a prezentat un caracter obiectiv iar din analiza statului de funcții rezultă că postul deținut de reclamantă a fost desființat.
În această situație pârâtul nu poate reînființa un post doar pentru reclamantă, în cadrul unui compartiment unde efectiv a fost suprimat un post de subinginer. În caz contrar s-ar încălca dreptul angajatorului prevăzut de art.40 alin.1 pct.a din Codul Muncii, respectiv dreptul de a stabili organizarea și funcționarea unității.
Pârâtul a depus la dosarul cauzei toate documentele în baza cărora a luat măsura desfacerii contractului individual de muncă a reclamantei, conform prevederilor art.272 din Codul Muncii.
Față de cele ce preced,având în vedere că reclamanta nu a probat că prin decizia contestată s-a urmărit înlăturarea sa din instituție instanța, în temeiul art. 208 și următoarele din Legea nr.62/2011, urmează să respingă ca neîntemeiată acțiunea formulată de către aceasta, întrucât măsura concedierii sale s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Cu privire la plata unor daune morale în cuantum de 1 leu, trebuie arătat că ele au un caracter reparator,moral și acordarea acestora trebuie să se întemeieze pe o legătură de cauzalitate dovedită între vătămarea pretinsă de către salariatul care le solicită și fapta angajatorului, de natură a produce pretinsa
vătămare. În această situație, sarcina probei revine chiar salariatului care se consideră lezat, fapt care nu s-a întâmplat în speța de față.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta N. M. a declarat recurs
prin care a solicitat casarea sentinței și constatarea nulității absolute a deciziei de concediere, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, s-a arătat că soluția de casare este atrasă de nepronunțarea instanței de fond asupra nulității absolute a deciziei de concediere, constând în lipsa motivelor de fapt pe care se întemeiază.
În acest sens, reclamanta, invocând Deciziile nr.350/2005 și nr.506/2005 ale Curții Constituționale, consideră că decizia de concediere este nulă deoarece este motivată doar de desființare a postului ca urmare a reorganizării.
Se contestă dezlegarea primei instanțe asupra respectării termenului de preaviz, arătându-se că notificarea pârâtei reprezintă în același timp o înștiințare privind desfășurarea concursului, precum și o modalitate de acordare a termenului de preaviz, care putea să curgă de la data refuzului de înscriere la concurs. În fapt, reclamant a înștiințat angajatorul că dorește să se înscrie la concursul din_ .
Se combate desființarea efectivă a postului prin compararea organigramei din noiembrie 2011 în care figurează 13 locuri de muncă în cadrul compartimentului Control și I. pentru calitatea lucrărilor de construcții și un post în cadrul Compartimentului reclamații și sesizări cu organigrama din ianuarie 2012 care cuprinde 12 locuri de muncă în cadrul primului compartiment și 4 locuri de muncă în cel de-al doilea compartiment. Se concluzionează astfel că după restructurarea I. ui Județean de C. C.
, noua structură Direcția Regională în C. Nord Vest cuprinde mai multe locuri de muncă.
În fine, se susține că pârâta nu a reintegrat-o pe reclamantă în postul deținut anterior în urma anulării de către Curtea de Apel C. prin decizia nr.2643/2011 (dosar nr._ ) a unei prime decizii de concediere, arătându-se că pârâta a încadrat-o pe reclamantă la Compartimentul control și inspecție pentru calitatea lucrărilor și construcții, în loc de Compartimentul reclamații și sesizări în care în prezent sunt 4 posturi, deși anterior concedierii sale, exista un singur post.
Pârâtul I. de S. în C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului
, arătând în esență că măsura concedierii a fost determinată de reorganizarea instituției în baza OUG nr.93/2011 și a HG nr.1157/2011, care prevăd că neprezentarea la concursul organizat pentru selectarea personalului în noua structură atrage concedierea salariatului.
Se susține că notificarea constituie preaviz atât pentru neprezentarea la concurs, cât și pentru nepromovarea acestui concurs.
Desființarea efectivă a postului s-a realizat în baza actelor normative menționate anterior, iar reclamanta face o confuzie între vechea structură organizatorică la nivel județean și noua structură regională (cuprinzând 6 județe), care prin urmare necesită o schemă mai mare de personal.
Prin concluziile scrise depuse de părți
, s-au reiterat apărările formulate anterior.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Nu este incidentă în cauză soluția casării pentru neexaminarea nulității absolute a deciziei de concediere, deoarece nulitatea absolută nu reprezintă o excepție procesuală, ci un mijloc de apărare care poate fi invocat chiar în recurs. În realitate, acest motiv de nulitate absolută se subsumează unei eventuale
soluții de modificare a hotărârii, pe care instanța de recurs urmează să îl examineze în continuare.
Astfel, prin decizia de concediere atacată (f.10 fond), reclamantei i-a încetat contractul de muncă în temeiul art. 65 din Codul muncii, în urma restructurării și reorganizării I. ui de S. în C. efectuate pe bază de concurs/examen în conformitate cu dispozițiile OUG nr.93/2011, HG nr.1157/2011 și a Deciziei Secretarului general nr.897/2011.
Prin urmare, Curtea de Apel constată că decizia atacată oferă suficiente informații cu privire la motivele de fapt și de drept ale concedierii pentru a aprecia că reclamanta a cunoscut împrejurările în care a încetat contractul său de muncă și pentru a trage concluzia că decizia respectă cerințele art.76 lit. a Codul muncii.
Referitor la respectarea termenului de preaviz, se constată de asemenea ca fiind nefondate criticile recurentului.
Astfel, potrivit prevederilor art. 75 din C.muncii "persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c și d, al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 zile lucrătoare"; iar potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. b, C.muncii decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu durata preavizului.
În cazul concret dedus judecății, s-a prevăzut în actul de concediere durata termenului de preaviz de 20 de zile lucrătoare, acesta fiindu-i comunicat reclamantei la data de_ cu Notificarea nr. 12112/_ (fila 11 fond), măsura concedierii producând efecte începând cu data de_, astfel cum rezultă din conținutul deciziei de concediere. Prin urmare, durata termenului de preaviz a fost respectată.
De altfel, nu era necesară din punct de vedere legal emiterea de către angajator a unei notificări anterior concedierii, deoarece Codul muncii nu impune o atare obligație, ci doar respectarea termenului de preaviz. În egală măsură, este lipsită de temei legal critica recurentei privind incompatibilitatea notificării preavizului cu înștiințarea organizării concursului, având în vedere că ar fi excesiv de formal ca angajatorul să emită acte distincte pentru fiecare informare adresată salariatului. În fine, Curtea observă că reclamanta a fost informată asupra reorganizării instituției, a desfășurării concursului, a consecințelor neînscrierii sau a nepromovării concursului.
Pe de altă parte, astfel cum s-a apreciat în mod constant în practica judiciară și în literatura de specialitate, nerespectarea termenului de preaviz, nu atrage, în sine, nulitatea măsurii concedierii, salariatul având doar posibilitatea de a pretinde despăgubiri în măsura producerii unui prejudiciu.
Tot astfel, sunt nefondate criticile reclamantei privind lipsa caracterului real și efectiv al desființării postului care se întemeiază în mod eronat pe compararea structurii I. ui Județean în C. C., organizat la nivelul unui singur județ, cu structura Direcției Regionale în C. Nord Vest, rezultată din comasarea a 6 structuri județene, ceea ce impunea în mod firesc o schemă de personal mai mare decât a unei structuri județene.
Desființarea efectivă a postului reclamantei rezultă chiar din actele de care se prevalează aceasta, respectiv a statelor de funcții și personal din noiembrie 2011 și ianuarie 2012 (filele 64-66 fond) și este determinată de aplicarea dispozițiilor OUG nr.93/2011, a HG nr.1157/2011 și a Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului (filele 46-51 fond), care prin art.4 stabilește că neprezentarea la concurs atrage concedierea salariatului.
În fine, criticile reclamantei aduse modului în care pârâta a pus în aplicare Decizia civilă nr.2643/2011 a Curții de Apel C., nu pot fi primite în raport de
încheierea între părți a actului adițional nr.5119/_ (fila 62 fond).
În acest context, trebuie evocate dispozițiile art.37 din Codul muncii care prevăd că " drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere în cadrul …..contractelor individuale de muncă";.
De asemenea art.8 din Codul muncii enunță că "relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe.
În fine art.17 din Codul muncii prevede că:
"(1) Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le înscrie în contract sau să le modifice.
(2) Obligația de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului se consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adițional, după caz.";
Prin urmare, în raport de toate aceste cerințe legale, Curtea de Apel reține că încheierea actului adițional nr.5/_, care se coroborează cu statul de funcții și personal din noiembrie 2011 (fila 64 fond), dă expresie principiului negocierii și al consensualismului prin manifestarea de către reclamantă a acordului său la desfășurarea activității sale de subinginer gr. IA în cadrul Compartimentului Control și I. pentru calitatea lucrărilor de construcții.
Reclamanta nu își poate revoca manifestarea de voință, deoarece actul adițional are caracter bilateral și nu poate obține renegocierea judiciară a acestei încadrări, care a avut loc în baza liberului său acord și care a înlăturat prin urmare în parte efectele deciziei civile menționate.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N. M. împotriva sentinței civile nr. 11227 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
D. G. | L. | D. | S. | D. | C. | M. |
red.S.D./S.M.D.
2 ex. - _
jud.fond.B. E.
