Decizia civilă nr. 4118/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4118/R/2013
Ședința publică din data de 23 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. N. DE CĂI F. SA - B. - S. "C. R. DE E., Î. ȘI R. CF"; C.
împotriva sentinței civile nr. 11558 din 8 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat SS C.
B. C.T. 2 D. din C. S. R. C. C., având ca obiect drepturi bănești. La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 11558 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, s-a luat act de renunțarea la judecata în privința membrei de sindicat B. R. M. .
A fost admisă acțiunea formulata de către reclamant în numele membrilor de sindicat din tabelul anexat cererii introductive de instanța.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul SS C.
B. C. D. D. C. S. R. C. C. în numele membrilor de sindicat M.
V., S. T. C., T. loan V., B. L. J., C. E. D., M. P. G., P. G. C., M. A., M. M. C. a, C. D. R., B. S., C. V., T. A. F., D. N., J. A., R. N. M., M. loan, D. L. O., B. S. G., M. V. G., T. C. E., C. V.
, I. V., P. I., C. A. D., M. D., R. L. G., H. loan C., B.
M. V., P. F. D., M. V., R. D. L., S. Z., C. N. ,
B. loan G., P. N. G., P. D. M. ela, P. M., R. F. R., C.
N., V. C., O. I. în contradictoriu cu pârâtele C. N. DE C. F.
"C. "; SA B. și S. C. R. DE E. I. și R. CF C. și în
consecință:
Au fost obligate pârâtele în solidar la plata retroactivă a primei de Ziua Feroviarului, a primei de Paști și Crăciun, toate aferente anului 2009, la nivelul clasei I de salarizare, respectiv în cuantum de 570 lei fiecare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În privința membrei de sindicat B. R. M. instanța a luat act de renunțarea la judecată în temeiul art. 246 din Codul de procedură civilă, având în vedere precizările reclamantului depuse la fila 229 din dosar.
În privința celorlalți membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea instanța a constatat că aceasta a fost întemeiată.
Astfel, drepturile acestora la prima de Ziua Feroviarului, la prima de Paști și la prima de Crăciun, toate aferente anului 2009, sunt prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar aplicabil acestora în anul respectiv.
Pârâta în calitate de debitor, conform art. 1169 din Codul civil, și în calitate de angajator, conform art. 272 din Codul muncii ar fi trebuit să facă dovada plății acestora. Pârâta însă nu doar că nu a probat plata sumelor de bani corespunzătoare acestor drepturi, ci chiar a recunoscut faptul că nu le-a plătit.
În mod evident, membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea nu le poate fi opusă nici situația financiară grea în care se află societatea pârâtă și nici neadoptarea de către organele interne ale acesteia a unor acte interne pentru plata sumelor de bani solicitate de reclamant.
În consecință, reținând că pârâta datorează membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea sumele de bani indicate în cererea de chemare în judecată și că nu le-a plătit, instanța a admis acțiunea în temeiul art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. N. DE C. F.
"C. "; SA B. - S. C. R. DE E. I. și R. CF C.
, solicitând modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii formulate și întregite prin care se solicită acordarea ajutorul material pentru sărbătoarea de Paști și Crăciun aferente anului 2009, ajutorul material pentru ziua feroviarului.
În motivare arată că pretențiile reclamantului privind contravaloarea ajutorului material de sărbătorilor de Paste pentru anul 2009, și Crăciun pe anul 2009, consideră că sunt total neîntemeiate și nejustificate.
Pentru anul 2009 obligația CNCF C. SA de a plați ajutorul material aferent sărbătorilor mai sus menționate nu exista.
Arată că, în data de_ a fost înregistrat CCM nr._ la M. Muncii Familiei și Protecției Sociale, care potrivit art.2 alin 2 are valabilitate de un an de la data înregistrării_ și pana la data de_ . În data de_ s- a înregistrat la autoritatea competenta, actul adițional nr.1718/_ la contractul colectiv pe anul 2009/2010, în care este menționat la art.65 ultimul aliniat, ca "în anul 2009/2010 nu se acorda ajutoare materiale cu ocazia sărbătorilor de Paste Crăciun și de Ziua Feroviarului";.
Astfel, analizând datele la care au fost înregistrate contractul colectiv de munca pe anul 2009/2010 și actul adițional la acest contract, putem trage concluzia ca întreaga perioada pentru care reclamantul solicita ajutoarele materiale aferente sărbătorilor menționate mai sus, este acoperita prin contract și act adițional semnate între părți, în care sunt specificate în mod foarte clar interdicțiile de a acorda ajutoarele solicitate.
Deci, pe anul 2009 reclamantul nu a primit, legal, ajutoarele materiale respective.
CNC. CF SA este societate comerciala pe acțiuni cu capital social integral vărsat de statul roman în calitate de acționar unic care își exercita drepturile și obligațiile prin M. Transporturilor.
Potrivit prevederilor art.22 alin 1 din HG nr.582/1998 privind înființarea CNCF C. SA, prin reorganizarea SNCF C., își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care se aproba de către Guvern, la propunerea M. ui
Transporturilor, cu avizul M. ui Muncii și Protecției Sociale și al M. ui Finanțelor.
Conform art.29 alin 3 și 4, art.47 alin 3, art. 48 alin2 lit. b din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisa și limitata. Fondul salariilor de baza se aproba distinct prin anexa la bugetul fiecărui ordonatori principali de credite. Alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite si, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor aprobate în bugete, se aproba de către ordonatorii principali de credite, pentru celelalte sub diviziuni ale clasificației bugetare, pentru bugetele proprii și pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau ale ordonatorilor terțiari de credite, după caz.
Recurenta arată că veniturile nu pot fi afectate direct unei cheltuieli anume, insa CNCF C. SA are obligația utilizării veniturilor realizate conform prevederilor legale și în alte scopuri (pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare, întreținere, și reparații curente a infrastructurii feroviare) decât cele salariale.
Circumstanțele economice din ultimii ani creează un dezechilibru de o asemenea gravitate încât o situează într-o postura economica foarte dificila, chiar falimentara, iar acordarea salariilor suplimentare pretinse de reclamant ar agrava situația economica a companiei.
În contextul celor mai sus arătate, apreciază că obligația angajatorului de a achita contravaloarea sumelor pretinse de reclamant apare ca o obligație imposibil de executat.
În concluzie fata de cele arătate, solicită admiterea recursului și în consecința respingerea acțiunii formulata de către reclamant, ca nelegala și neîntemeiata.
Mai arată că suma de 570 lei, reținuta de către instanța în sentința civila atacata, pentru fiecare salariat membru de sindicat al reclamantei este suma bruta, unitatea având obligația de a vira contribuțiile sociale și impozitul la bugetul de stat, contribuții datorate de către unitate.
În drept, invocă dispozițiile Codului de Procedura Civila, Codul Civil, Legea Contabilității nr. 82/1991, republicata cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, HG nr. 581/1998 privind înființarea CNC. SA, OG nr. 1/2007, OUG nr. 37/2008, contractele colective de munca invocate, precum și pe orice alte prevederi legale incidente în cauza.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin dispozițiile art. 71 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008, pe care reclamantul își întemeiază pretențiile, aplicabil și la nivelul unității pârâte C. N. de Căi F.
"C. "; SA B., s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de o premiere pentru Ziua Feroviarului al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație la nivelul clasei unu de salarizare și un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de Paște și Crăciun stabilit cel puțin la nivelul clasei unu de salarizare
Acordul colectiv menționat s-a aplicat conform art. 4 de la data înregistrării, respectiv_, producând efecte timp de 24 de luni. Prin Actul adițional nr. 370/_, aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la
48 de luni de la data înregistrării, ceea ce a semnificat prelungirea efectelor
acestuia până la_ . Ulterior, valabilitatea contractul colectiv de muncă a fost prelungită până la 31 ianuarie 2011 prin Actul adițional nr. 629/_ .
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor constând în ajutorul material de Paște și Crăciun pentru anul 2009 și prima aferentă Zilei Feroviarului pentru anul 2009 îl constituie contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități, căruia nu i se pot opune contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității pârâte.
În consecință, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, având în vedere că, din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 30 și 71 din Contractul Colectiv la Nivel de Grup de Unități (cu forță juridică superioară celui la nivel de unitate) rezultă caracterul pur și simplu al acestor drepturi. Așadar, o interpretare corectă a acestor texte duce indubitabil la concluzia că acordarea acestor drepturi este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea "vor primi"; și "se va acorda"; ceea ce exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sau realizările sale economice.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din C.muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Nu poate fi acceptată criticile formulate de recurentă, în sensul aplicării cu prioritate a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, iar nu a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, fiind incidente sub acest raport prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare la data scadenței drepturilor), conform cărora contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de grup de unități.
În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 și art. 236 din C.muncii, (texte legale în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune)
"contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât membrii de sindicat erau îndreptățiți la plata drepturilor salariale mai sus menționate, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Criticile recurentei în sensul că obligația de a achita drepturile pretinse era condiționată de încadrarea în buget, este nefondată și pentru că în Contractul colectiv de muncă părțile nu au inserat nici o clauză în care să limiteze sau condiționeze drepturile de ajutor material cuvenite.
Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa
fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot justifica apărarea acesteia în sensul exonerării de răspundere și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor reclamantului, deoarece acordarea drepturilor în favoarea salariaților nu a fost condiționată sub acest aspect, fiind stabilite în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.
N.
DE C. F.
"C. "; SA B. - S. C. R. DE E. I.
și R.
CF C.
împotriva Sentinței civile nr. 11558 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECATORI
S.
-C. B. I. -R.
M.
C.
M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond. B. G. Z.
