Decizia civilă nr. 4154/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4154/R/2013
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: S. -D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. DE LA
DE V. C. N. împotriva sentinței civile nr. 11098 din 27 iunie 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._ privind și pe intimata pârâtă
"C. C. "; SA - S. DE T. F. DE C. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 octombrie 2013 pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11098 din 27 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a
S. UI L. RAMURA V. REGI. ALA C. C. invocată de pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T. F. DE C. "C. C. "; S.
S-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T. F. DE C. "C. C. "; S.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. RAMURA V. REGI. ALA C. C., în numele membrilor de sindicat din tabelele anexate acțiunii, în contradictoriu cu pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T. F. DE C. "C. C. "; S.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că membrii de sindicat reprezentați au fost sau sunt angajații pârâtei, urmând a le fi aplicabile dispozițiile contractului Colectiv de Muncă încheiat la Nivel de Societate și cele ale Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură T. uri,valabile în perioada desfășurării activității.
Analizând cu precădere excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 28 din Legea nr. 62 din 10 mai 2011 (republicată și actualizată) - legea dialogului social: organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții
sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres. (3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.
Cum reclamantul a depus la dosar (f.12-14 din dosar nr._ ) un tabel în care apar membrii de sindicat cu datele de identificare ale acestora și în care a arătat că sunt de acord cu reprezentarea lor la judecată, instanța în temeiul art. art. 28 din Legea nr. 62 din 10 mai 2011, a respins excepția invocată de pârâtă.
Instanța a respins și excepția prescripției dreptului material la acțiune deoarece în cauză au aplicabilitate prevederile art.268 alin.1 lit. c din varianta modificată a Codului Muncii iar nu prevederile art.268 alin. lit. d din acest act normativ, obiectul conflictului reprezentându-l plata unor drepturi salariale neacordate.
Potrivit prevederilor art. 227 al. 4 din Codul muncii aplicabil, contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar conform prevederilor art. 40 al. 2 lit. c) din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Cu privire la solicitarea reclamanților la obligarea pârâtelor în solidar la plata diferențelor de salariu rezultate dintre salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite, aferente perioadei iulie 2009- martie 2010, diferențele între sumele cuvenite și cele încasate cu titlu de prime, sume actualizate cu rata inflație la care se adaugă dobânda legală, instanța a reținut în primul rând că veniturile pârâtei sunt constituite din venituri proprii și din alocații bugetare.
Instanța a mai reținut și faptul că reclamanții fac confuzie între valoarea salariului de bază minim brut, prevăzută în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramura T. uri 2008 - 2010, cu valoarea corespunzătoare clasei 1 de salarizare din Grila de salarizare specificata în anexa I (f.29-30).
Salariile membrilor de sindicat au fost stabilite prin contracte individuale de muncă iar aceștia, nu au contestat, la data încheierii lor, clauzele inserate, conform Anexei 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2009-2010 și 2010-2011.Așadar numai în situația în care s-ar fi contestat de către salariați clauzele considerate abuzive iar instanța ar fi constatat nulitatea lor s-ar fi putut aplica prevederile mai favorabile cuprinse în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
De asemenea, pe perioada derulării raporturilor de muncă membrii de sindicat și reclamantul nu au contestat modul de stabilire și cuantumul salariilor, acestea fiind stabilite conform prevederilor C.C.M., în conformitate cu prevederile art.238 alin.1 și art.240 alin.1 din Codul muncii, în vigoare la data încheierii acestuia.
Astfel în C.C.M. la Nivelul Ramurii T. uri pe anii 2008-2010, la art.41 alin.1 sunt prevăzuți coeficienții minimi de ierarhizare, aceștia variind de la 1,0 la 2,0, ori în cazul reclamanților care au studii superioare, daca s-ar aplica exclusiv prevederile acestui contract colectiv, ar însemnă că salariul de baza minim brut pentru funcția deținuta de aceștia ar trebui să fie la nivelul sumei de 1400 lei, rezultat din amplificarea valorii salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi (700 lei) cu coeficientul minim de ierarhizare în valoare de 2,0
prevăzut la art.41 alin.1, lit. d, din același contract (coeficient specific funcțiilor pentru care condiția de pregătire este studii medii).
Mai mult chiar, prin art.153 al Legii nr. 62/2011 s-a dispus expres:
"conform principiului recunoașterii reciproce orice organizație sindicala legal constituita poate încheia cu un angajator sau cu o organizație patronala orice alte tipuri de acorduri, convenții sau înțelegeri, în forma scrisa, care reprezintă legea părților și ale căror prevederi sunt aplicabile numai membrilor organizațiilor semnatare"; - sens în care se impune ca instanța să dea importanta cuvenita CCM- ului încheiat la nivelul unității.
Având în vedere aspectele reținute instanța, în temeiul art. 208 și următoarele din Legea nr. 62/2011, a respins acțiunea formulată de reclamant, în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T.
DE C. "C.F.R.C. ";S.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. L. DE LA R. DE V. C. -N.
solicitând
În motivarea recursului, recurentul a arătat că hotărârea primei instanțe ca netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind întrunite condițiile pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civilă.
Prima instanță n-a ținut cont de faptul că deși pârâta a recunoscut că în calitate de angajator, nu a calculat și nu a plătit drepturile salariale calculate la salariul de baza minim brut de 700 lei stabilit la nivelul ramurii transporturi (valabil de la_ -_ ), cu aplicarea coeficientului de ierarhizare prevăzut în Anexa nr. l din Actul adițional nr.1708/_ la CCM pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, încălcând astfel prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, potrivit cărora "angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
În perioada dedusă judecații, salariul de baza brut al reclamanților a fost stabilit prin raportare la clasa 1 de salarizare folosindu-se formula de calcul indicată în Anexa 1 la contractul colectiv de muncă la nivel de societate.
Art.6 din CCM încheiat la nivelul pârâtei, prevede; "Salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și formula de calcul din Anexa nr. l";.
Salariul de bază brut corespunzător fiecărei clase de salarizare se va calcula după următoarea formulă; S = Sclasa 1 x k unde:
S: salariul de baza brut corespunzător clasei 1 de salarizare respective; Sclasa 1: salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare;
K: coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare.
Din Anexa nr. l care face parte integrantă din Contractele colective de muncă pe anii 2009-2010 și 2010-2011, rezultă că pentru stabilirea salariului cuvenit fiecăruia dintre reclamanți, se aplică un coeficient de ierarhizare prevăzut în Anexa nr. l la CCM, înmulțit cu salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare.
Conform Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010, art. 41, alin. 3 litera a, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 iei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adausuri sau indemnizații incluse în acesta. Litera b a aceluiași articol 41 prevede ca părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca baza de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulate la art. 41, pct. 3 litera a, pentru stabilirea salariului de
bază minim brut la nivelul respectiv, adică 700 lei și nu 570 lei pentru perioada_ -_, respectiv 600 lei pentru perioada_ -_, cât i-a acordat pârâta, iar stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art.41 (1) din prezentul contract colectiv de muncă.
Invocă prevederile Articolul 3, alin. (1). art. 113 alin.3, art. 114 alin.1, art.114 alin.2, art.115 alin.1 din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, arătând că pârâta nu a respectat aceste obligații contractuale, deși prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au un caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate nu pot să prevadă sub sancțiunea anulării în seama drepturi cu caracter inferior celor reglementate de CCM încheiat la nivel de ramură.
În caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate contrare clauzelor Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi sunt ipso jure înlocuite de acestea din urmă.
Contractul Colectiv de munca Unic la Nivel de Ramură T. uri pe anii 2008-2011, constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale.
Recurenta invocă de asemenea Deciziile Curții Constituționale nr.380/2004, nr. 511/2006 și nr.294/2007.
2. Motivarea primei instanțe că salariile membrilor de sindicat au fost stabilite prin contractele individuale de muncă iar aceștia, nu au contestat, la data încheierii lor, clauzele inserate, conform Anexei 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2009-2010 și 2010-2011, se bazează pe interpretarea și aplicarea greșită a legii, iar hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală, fiind întrunite condițiile pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civilă.
Dacă în contractul individual de muncă dreptul salarial stipulat contravine unor dispoziții imperative ale legii sau ale unui act cu forța juridica superioară, clauza este inaplicabilă, fără a fi necesară constatarea nulității sale pe cale jurisdicționala, având în vedere următoarele prevederi legale;
Art. 238 Codul Muncii (în vigoare la data încheierii și înregistrării contractelor colective de muncă), potrivit cărora :
alin.2 - Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
alin.3- La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
Prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, potrivit cărora
"angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
Pe de altă parte, art.37 din Codul muncii, consacră principiul negocierii individuale și colective a contractelor de muncă, iar în cuprinsul art.38 din același cod sunt indicate, într-o modalitate imperativă, limitele minimale ale acestor negocieri și sancțiunea renunțării la unele drepturi stabilite de lege în favoarea salariaților.
Având caracter obligatoriu, rezultă că drepturile salariaților sunt cele stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, în cauză la nivel de ramură transporturi, în cazul în care la nivel de unitate au fost
stabilite drepturi la un nivel inferior, iar salariații nu pot renunța la cele care, în temeiul legii, au fost statuate prin negocieri colective.
Pe de alta parte, prima instanță n-a ținut cont că prin răspunsul la întâmpinare au arătat că la data de_ S. Mecanicilor și Reparatorilor de Locomotivă din Depoul C. B. a înregistrat pe rolul Tribunalului B. sub nr._, cerere de chemare în judecată a pârâtei prin care a solicitat constatarea nulității Anexei 1 la CCM pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei pe motiv că salariul minim de 570 lei prevăzut de clasa 1 de salarizare a fost negociat fără a respecta prevederile referitoare la salariul minim de 700 lei prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010.
Prin Sentința civila nr. 920/M/_ pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr._ (înregistrat la data de_ ), rămasă irevocabila prin Decizia nr.2317/R/_ a Curții de Apel B., s-a constatat nulitatea Anexei 1 la Contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, pe motiv că salariul minim de 570 lei prevăzut de clasa 1 de salarizare a fost negociat fără a respecta prevederile referitoare la salariul minim de 700 lei prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010, fapt ce conduce la incidența în cauza a dispozițiilor art.
238 alin. 1 din Codul muncii, în reglementarea în vigoare la data formulării acțiunii în constatarea nulității.
În considerentele Sentinței civile nr. 920/M/_ pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr._, care se bucură de autoritate de lucru judecat ca și dispozitivul acesteia, instanța a statuat:
"Întrucât din anexa ce face parte integrantă din Contractele colective de muncă pe anii 2009-2010, rezultă că salariul brut minim stabilit pentru clasa 1 de salarizare este sub nivelul de 700 lei, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.24 alin. l din Legea nr. 130/1996 (în vigoare la data încheierii și înregistrării contractelor colective de munca), potrivit cărora clauzele cuprinse în contractul colectiv de muncă negociate cu încălcarea art.8, sunt lovite de nulitate.
Nulitatea Anexei 1 la Contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 în ceea ce privește stabilirea cuantumului salariului minim corespunzător clasei 1 de salarizare, atrage în mod evident modificări în ce privește cuantumul salariilor brute corespunzătoare claselor de salarizare subsecvente, având în vedere coeficienții de ierarhizare indicați în Anexa 1.";
Deci acțiunea în constatarea nulității Anexei 1 la CCM pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, a fost introdusă în perioada de valabilitate a CCM înregistrat sub nr.2572/_, cât și a Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010, iar excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă este nefondată.
Fiind stabilită nulitatea Anexei la CCM pentru anii 2009-2010 la nivel de unitate, acesta produce efecte nu numai pentru viitor, dar și pentru trecut, conform adagiului " quod nullum est, nullum producit effectum";, din chiar momentul încheierii actului anulat, astfel că pârâta datorează reclamanților drepturile salariate calculate la salariul minim brut prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010.
Aceasta devine aplicabil în raport de dispozițiile art.24 alin.3 și 4 din Legea nr.130/1996, republicată, în vigoare în perioada pentru care au fost formulate pretențiile deduse judecății.
Sentința civilă nr. 920/M/_ pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr._ (înregistrat la data de_ ), rămasă irevocabilă prin Decizia nr.2317/M/_ a Curții de Apel B., prin care s-a constatat nulitatea Anexei
1 la Contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, este obligatorie pentru pârâta, fiind dată în contradictoriu cu aceasta.
Prima instanța n-a ținut cont de susținerile recurentului, pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală, dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind întrunite condițiile pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civila.
Pârâta a refuzat în mod nejustificat să negocieze și să plătească reclamanților drepturile salariale calculate la salariul de bază minim brut de 700 lei stabilit la nivelul ramurii transporturi (valabil de la_ ), deși știa că pe rolul Tribunalului B. a fost înregistrată la data de_ acțiunea în constatarea nulității Anexei 1 la CCM pe anii 2009-2010 înregistrat sub nr.2572/_ și ca la încheierea contractelor colective de muncă nu respectă prevederile din legislația muncii în vigoare la acea dată.
Pârâta a sperat în mod nejustificat că prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010, nu-i sunt aplicabile și prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. l_ a solicitat să se constate nulitatea absolută a art.41 alin.3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010, care are următorul conținut: "Salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adică 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri sau indemnizații induse în acesta " și în subsidiar excluderea sa și a Filialelor sale din Anexa nr.5 la CCM Unic la Nivel de Ramură T. uri.
Cererea a fost respinsa și soluționată irevocabil prin Decizia civila nr.
1211/_ pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ .
Prin Decizia civilă nr. 1211/_ pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, s-a constatat în mod irevocabil că acest CCM Unic la Nivel de Ramură T. uri este aplicabil pârâtei și obligația acesteia de a aplica prevederile art.41 alin.3 lit. b din CCM Unic la Nivel de Ramură T. uri pentru întreaga perioada de valabilitate 2008-2010 și care are următorul conținut:" Părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulate la art.41, pct. 3 litera a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv", adică 700 lei și nu 570 lei pentru perioada_ -_, respectiv 600 lei pentru perioada _
-_ . La poziția 1 din anexa 5 la acest CCM care nominalizează unitățile la care se aplică acest contract colectiv de muncă, se afla societatea pârâta S. C.
C. " SA. Menționează că în dosarul nr._ înregistrat la data de_ pe rolul Tribunalului B. având ca obiect acțiunea în constatarea nulității Anexei 1 la CCM pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, a fost suspendată judecata în temeiul art.244 alin. l pct. l C. proc. civila până la soluționarea cererii înregistrate de pârâta pe rolul Tribunalului București sub nr. 1_ prin care a solicitat să se constate nulitatea Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010.
Așa cum a arătat, acțiunea în constatarea nulității Anexei 1 la CCM pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, a fost introdusă în perioada de valabilitate a CCM înregistrat sub nr.2584/_, cât și a Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010.
Faptul că soluționarea cauzei a fost suspendată până la data soluționării irevocabile a dosarului nr.1_ aflat pe rolul Tribunalului București prin care însăși pârâta a solicitat să se constate nulitatea absolută a art.41 alin.3 lit. a din
Contractul colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010, nu este imputabil reclamanților.
Prevederile art.268 alin. l lit. d din Legea nr.53/2003 Codul muncii- dispun în sensul că pot fi formulate cereri pentru constatarea nulității unui CCM sau a unor clauze pe toată durata existentei contractului.
În această situație au incidența dispozițiile art.24 alin.3 și 4 din Legea nr.130/1996, republicată, cu consecința aplicării dispozițiilor din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, pe întreaga perioadă pentru care reclamanții au solicitat diferențele de drepturi salariale.
Prevederile acestui contract colectiv de muncă sunt aplicabile în cauza în baza dispozițiilor art.40 alin.2 lit. c, art.236, art.238(l), art.241 (1) lit. c, art.243 din Codul muncii și art. 11 lit. c, art. 21 din Legea nr.130/1.996 (în vigoare la data încheierii și înregistrării contractelor colective de muncă).
Dacă prima instanța ar fi luat în considerare că prin Decizia nr.2317/M/05.12.20l2 a Curții de Apel B., obligatorie pentru pârâta, fiind dată în contradictoriu cu aceasta, pârâta a fost obligată să ia în considerare pentru clasa 1 de salarizare salariul minim brut de 700 lei prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr. 722 pe anii 2008-2010 la care să aplice coeficienții de ierarhizare indicați în Anexa 1 din CCM pe anii 2009-2010 și 2010-2011 încheiate la nivelul acesteia, ca prin Decizia civilă nr. 1211/_ pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 9820/3/20ll, s-a statuat în mod irevocabil că acest CCM este aplicabil pârâtei și obligația acesteia de a aplica prevederile art.41 alin.3 lit. b din CCM Unic la Nivel de Ramură T. uri pentru întreaga perioadă de valabilitate 2008-2010, Deciziile Curții Constituționale nr. 380/2004, nr.511/2006 și nr.294/2007, definitive și general obligatorii, aplicabile în speță, dispozițiilor art.40 alin.2 lit. c, art.236, art.238(l), art.241 (1) lit. c, art.243 din Codul muncii și art. 11 lit. c, art. 21 din Legea nr.130/1996 (în vigoare la data încheierii și înregistrării contractelor colective de munca) ar fi constatat ca în cauză este direct aplicabilă dispoziția cuprinsa în CCM Unic la Nivel de Ramură T. uri, art.4l alin.3 lit. a care prevede un salariu minim brut de 700 lei pentru un program complet de 170 ore/luna, în condițiile în care în cuprinsul CCM încheiat la nivelul pârâtei este prevăzut un salariu mai mic, de doar 570 lei, dreptul fiind restrâns, contrar dispozițiilor menționate, iar cererea reclamanților este întemeiata.
Nu pot fi ignorate Deciziile Curții Constituționale nr.380/2004, nr.511/2006 și nr.294/2007, definitive și general obligatorii, aplicabile în speță.
În aplicarea principiului securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi repuse în discuție (Hotărârea CEDO în cauza Brumarescu C. României), prima instanța trebuia să constate că prin hotărâri judecătorești irevocabile, date în contradictoriu cu aceasta, pârâta a fost obligată să calculeze și acorde reclamanților drepturile salariale calculate la salariul de baza minim brut de 700 lei stabilit la nivelul ramurii transporturi, înmulțit cu coeficientul de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare pe care au avut-o reclamanții în perioada 2009-2010, prin aplicarea formulei de calcul, din anexa 1 la CCM, iar aceasta refuza în mod nejustificat să acorde aceste diferențe de drepturi salariale.
Instanța sesizata cu nerecunoașterea sau neacordarea unui drept e chemată să statueze asupra acestuia și să-l sancționeze dacă în urma cercetării judecătorești constată că la baza lui exista vreun temei în lege sau în contract, iar nu în funcție de posibilitățile de plata ale debitorului, eventuala imposibilitate de executare putând fi constatată doar în urma parcurgerii procedurii de executare silită, dar nu în faza judiciara, în care instanța nu analizează solvabilitatea
debitorului pentru a dispune realizarea în contra acestuia, a unui drept sau interes de care creditorul se prevalează în mod legitim.
Față de cele prezentate, consideră că sunt îndeplinite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civila și solicită admiterea recursului, modificarea în parte sentinței atacate în sensul, admiterii cererii și obligarea pârâtei și la plata pentru perioada_ -_ a diferenței dintre drepturile salariate efectiv încasate și drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze fiecare reclamant calculate pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare avute și sporurile aferente, toate drepturile actualizate în raport cu rata inflației și dobânda legală până la data plății efective.
Solicită cheltuieli de judecată în fond și recurs, reprezentând onorariu avocațial.
În drept, dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9, art.312, art.315 C. proc civilă, prevederile Legii nr. 130/1996, ale Codului muncii, CCM pe anii 2009-2010 al S.
C. C. SA, prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri pe anii 2008-2010 și celelalte prevederi legale incidente în cauză.
Intimata pârâtă S. "C. C. "; SA a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Reclamanții-recurenți se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit.a) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Se constată însă, așa cum reține tribunalul, că reclamanții nu solicită aplicarea simplă a dispozițiilor din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură privitoare la salariul de bază minim brut la nivelul ramurii, ci a se lua în considerare acest element, în stabilirea drepturilor lor salariale.
În acest context, trebuie notat că în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, sunt stabilite minimele de la care trebuie să se pornească în calcularea salariilor angajaților, anume, coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați și salariul de bază minim brut la nivel de ramură. Aceste două elemente, prin înmulțire, conduc la stabilirea salariilor minime pentru fiecare categorie de salariați din cadrul ramurii.
Aceste dispoziții contractuale trebuie avute în vedere în ansamblu, prin raportare și la prevederile literei b) a art.41 alin.3, potrivit cărora părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit.a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.
În mod evident, aceste prevederi impun o dublă obligație părților ce vor negocia contractele colective de muncă la niveluri inferioare, anume, de a porni în negocieri atât de la salariul minim brut la nivel de ramură, cât și de la coeficienții minimi de ierarhizare.
Nu a fost respectată însă, cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și respectiv, la nivel de unitate, obligația de a se lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, ci s-a prevăzut un salariu de bază minim brut negociat mai mic, de 570 lei.
Curtea constată însă că nu poate fi sancționată această omisiune a părților contractante prin admiterea acțiunii.
Aceasta, în primul rând, în contextul în care salariul concret de bază al fiecărui angajat apare ca fiind rezultanta înmulțirii celor două elemente, a salariului de bază aplicat în unitate și a coeficientului de ierarhizare.
Or, reclamanții nu se prevalează de o diferență salarială ce să se contureze din comparația rezultantei înmulțirii elementelor de stabilire a salariului din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cu rezultanta înmulțirii acelorași elemente din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Ceea ce solicită este a se aplica salariul de bază minim brut la nivel de ramură transporturi la modul de calcul al salariului aplicat efectiv fiecăruia, mod de calcul ce a avut în vedere elementele din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități. Cu alte cuvinte, a se înmulți valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Or, o atare interpretare și aplicare a dispozițiilor contractuale invocate de reclamanții recurenți nu respectă sensul de ansamblu al contractului, în condițiile în care art. 982 Cod civ. statuează că toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.
Reiese din apărările formulate și nu a fost contestat de către reclamanți faptul că în contrapartidă la agrearea unui salariu de bază minim brut mai mic în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, la acest nivel s-au stabilit coeficienți de salarizare, aferenți claselor de salarizare, mai avantajoși decât cei minimali din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, cu consecința că dacă s-ar aplica exclusiv prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, ar rezulta salariul de bază mai mic pentru fiecare din salariații reprezentați în cauză.
Concluzia este că negocierea la nivel de grup de unități a avut în vedere, în ansamblu, cele două elemente de salarizare, privite prin prisma rezultantei, astfel încât invocarea prin acțiune doar a acelui element mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pentru a fi aplicat elementului mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, nu poate fi primită, semnificând crearea unei legi tertia, pe care părțile nu au avut-o în vedere cu ocazia negocierii.
În plus, trebuie avute în vedere, în interpretarea dispozițiilor art. 41 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, și prevederile de la alineatele 5 și 6, care statuează în sensul că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Or, o interpretare în sensul cerut de reclamanții recurenți, de a se lua în considerare în mod individual și necorelat cu celelalte elemente de salarizare,
dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, este în evidentă contradicție cu aceste dispoziții, care fixează negocierilor și o limită superioară, dată de fondul de salarii negociat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli. De îndată ce la nivel de grup de unități din transportul feroviar, respectiv de unitate, s-a agreat un anumit salariu de bază minim brut și anumiți coeficienți de ierarhizare, în mod evident, în raport de aceste elemente și de numărul de salariați s-a stabilit și fondul de salarii din bugetul aferent anilor în discuție, astfel încât o solicitare de felul celei din acțiune, făcută fără considerarea acestui fond de salarii, ignoră dispozițiile contractuale pe care se întemeiază.
Acest mod de interpretare a prevederilor contractuale incidente nu încalcă prevederile art. 8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Interdicția invocată vizează drepturi ale salariaților, or art. 41 alin. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nu fixează practic un drept în sine al salariaților, format în toate componentele sale, ci doar un element al dreptului la salariu. Dreptul angajatului poartă asupra salariului (art. 39 lit. a) Codul muncii), or nu se afirmă prin acțiune că s-ar fi acordat reclamanților salarii în cuantum mai mic decât cel care ar rezulta, pentru fiecare, din aplicarea elementelor minimale de salarizare din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Analiza de mai sus rămâne valabilă chiar în condițiile pronunțării hotărârilor judecătorești amintite prin memoriul de recurs. Astfel, prin sentința civila nr. 920/M/_ pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr._ (înregistrat la data de_ ), rămasă irevocabila prin Decizia nr.2317/R/_ a Curții de Apel B., s-a constatat nulitatea Anexei 1 la Contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, însă a rămas în continuare valabil contractul la nivel de grup de unități. Mai mult, hotărârea judecătorească amintită nu afectează salariile deja amintite, pentru a avea ca formula de calcul corectă este cea menționată mai sus, or reclamanții, după cum s-a subliniat deja, nu vor stabilirea salariului prin raportare la componente stabilite prin același contract colectiv de muncă, ci combinarea lor, fapt inadmisibil din considerentele deja arătate. Aceiași concluzie este valabilă și dacă ne raportăm la decizia Curții de Apel București: raportarea la salariul de 700 lei ar fi justificată doar în condițiile în care și coeficienții solicitați ar fi raportați tot la contractul colectiv la nivel de ramură.
Așa fiind, Curtea apreciază superfluă cercetarea celorlalte motive de recurs și a apărărilor aferente acestora, recursul conturându-se ca neîntemeiat pentru considerentele dezvoltate în cele ce preced.
Văzând și prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. L. DE LA
R. DE V. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 11098 din 27 iunie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
D. | C. G. | I. | T. | N. | M. |
GREFIER
S. -D. G.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_ Jud.fond: E. B.
