Decizia civilă nr. 4180/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 4180/R/2013
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. T.
Judecători: N. M.
D. C. G. Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțpării, recursul declarat de pârâta
S. C. DE R. L. C. SCRL B. împotriva sentinței civile nr. 12991 D._ pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._ * privind și pe reclamantul S. M. DE L. D. DEPUL C. C. N., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2013, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 22 octombrie 2013, respectiv 28 octombrie 2013, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12991 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ * a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare.
A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune raportat la pretențiile având ca obiect drepturi salariale scadente în perioada 2007 -_, invocată din oficiu și a fost respins petitul cu acest obiect ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
A fost admisă excepția autorității de lucru judecat cu privire la pretențiile având ca obiect prima pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2008 și Salariul Suplimentar pentru anul 2008 pentru membrii de sindicat A. B., A. D., A. I. S., A. C. T., A. P. M., A. SA, B. SS, B.
OIU M., B. A., B. V., B. I., B. C. F., B. N. C., B.
DP, B. S., BUD. N C., B. P., B. I. C., B. V., CA. F. V.
, C. M. -M., C. V. -F., C. S., C. G., C. V., C. G.
C., C. M. V., C. D., C. R., D. E., D. M., D. C.
V.
, F.
V.
D. ,
, J.
J.
F.
, J.
T., E. I., E. C., F. C., F. S. A M., F.
F. I., F. A., G. P. C., H. M., I. M. J.
M.
F.
, K.
Z.
M.
T.
, M.
D.
, K. R., L. I. EL D., L. F. G., L. F., M.
S., M. S V. C., M. I., M. P., M. G. ,
M. C., M. I. EL V., M. V. A, M. M. G., M. G., M. A.
, M. A. D. UT, N. A., N. G. D., N. I., N. R. B., O. I. ,
P.
A., P.
V.
N.
, P. G.
, P.
, P. A. G., P. C., P. ANA, P. C., P. I.
I., P. P. O., P. A E. S., P. T., P. V. D., R.
C., R. S., R. L. V., R. C. A., R. I., R. M., R. I., R. A.
- A., R. C., R. I., R. - H. L., S. G., S. P. - G., S. P.
D. UT, SE. I T., S. D. V., S. N., SA, S. C., S. L. C., S. Z. V., S. L. F., S. I., T. E., T. L., T. P. N.
I., T. D. O., T. G., U. AS S., V. R., V. I. M. și Z. L.
și a fost respinsă acțiunea având ca obiect prima pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2008 și Salariul Suplimentar pentru anul 2008 pentru acești membri de sindicat, ca existând autoritate de lucru judecat.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. M. DE L. D. D. C. C. -N., în numele și pentru membrii de sindicat A. B.
, A. D., A. I. S., A. C. T., A. P. M., A. SA, B.
SS, B. C. N., B. OIU M., B. A., B. V., B. I., B. I., B.
B. V.
, CA.
F.
V.
,
C.
, C.
V.
, C.
G.
C.
C. F., B. N. C., B. DP, B. S., BUD. N C., B. P. ,
B. I. C. ,
S., C. G.
M. -M., C. V. -F., C.
, C.
D.
, C.
, F.
C.
, F.
, C. M. V.
R., D. E., D. M., D. C. T., E. I., E. C.
D., F.
I., F.
A.
, G.
P.
M.
F.
, K.
Z.
, K.
R.
S. A M., F. V., F. V.
, I. M. J., J. J. F., J.
C., H. M.
, L. I. EL
D., L. F. G., L. F., M. M. T., M. DS, M. S V. C. ,
M. I., M. P., M. G., M. C., M. I. EL V., M. V. A, M.
M. G., M. T., M. G., M. A., M. A. D. UT, N. A., N.
G. D., N. I., N. E., N. R. B., O. I., P. A., P. V., P.
A. G., P. C., P. ANA, P. C., P. I. N., P. G., P. I., P.
P. O., P. A E. S., P. T., P. V. D., R. C., R. S., R. L.
V., R. C. A., R. I., R. M., R. I., R. A. - A., R. C., R. I.
, R. - H. L., S. G., S. P. - G., S. P. D. UT, SE. I T., S.
D. V., S. N., SA, S. C., S. L. C., S. Z. V., S.
L. F., S. I., T. E., T. L., T. P. N. I., T. D. O., T. G.
, T. G., U. AS S., V. R., V. I. M. și Z. L. în contradictoriu cu pârâta S. C. DE R. L. C. - SCRL B. S.A.
A fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat A. B., A. D.
, A. I. S., A. C. T., A. P. M., A. SA, B. SS ,
B.
C.
N.
F.
, B.
N.
, B. OIU M.
, B.
A., B
C., B.
D.
P., B.
I. C.
, B. V.
, CA.
F.
V.
, C.
M.
C.
G., C.
V.
, C.
G.
C.
, C.
. V., B. I., B. I., B. C.
S., BUD. N C., B. P., B.
-M., C. V. -F., C. S. ,
M. V., C. D., C. R.
, D. E., D. M., D. C. T., E. I., E. C., F. C., F. S.
A M., F. V., F. V. D., F. I., F. A., G. P. C., H. M. ,
I. M. J., J. J. F., J. M. F., K. Z., K. R., L. I. EL D.
, L. F. G., L. F., M. M. T., M. DS, M. S V. C., M.
G., M.
A.
, M.
A.
D. UT, N.
A.
, N. R.
B.
, O.
I.
, P.
A., P.
V.
I., M. P., M. G., M. C., M. I. EL V., M. V. A, M. M.
G., M. T., M.
D., N. I., N. E.
, N. G.
, P. A.
G., P. C., P. ANA, P. C., P. I. N., P. G., P. I., P. P.
O., P. A E. S., P. T., P. V. D., R. C., R. S., R. L. V.
, R. C. A., R. I., R. M., R. I., R. A. - A., R. C., R. I. ,
R.
- H.
L.
V.
, S.
N.
, S. G., S. P. - G., S. P. D. UT, SE. I T., S. D.
, SA, S. C., S. L. C., S. Z. V., S. L.
F., S. I., T. E., T. L., T. P. N. I., T. D. O., T. G. ,
T. G., U. AS S., V. R., V. I. M. și Z. L. salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie 2009 pentru anul 2009, prima pentru Ziua Feroviarului aferentă anului 2009 stabilită la nivelul clasei I de salarizare, ajutorul material de Crăciun pentru anul 2009 stabilit la nivelul clasei I de salarizare și ajutorul material de Paști pentru anul 2010 stabilit la nivelul clasei I de salarizare, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală până la data efectivă a plății.
A fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat B. C. N., B.
I., M. T., T. G. și N. E. Salariul Suplimentar echivalent cu salariul
de bază de încadrare din luna decembrie 2008 pentru anul 2008, prima pentru Ziua Feroviarului aferentă anului 2008 stabilită la nivelul clasei I, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală până la data efectivă a plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța a reținut că drepturile pretinse de reclamanți sunt drepturi de natură salarială, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 268 alin.1 lit. c C.muncii rep., care stabilește un termen de prescripție de 3 ani care curge de la data nașterii dreptului la acțiune, iar nu dispozițiile art. 268 alin.1 lit.e) C.muncii rep. care prevăd un termen de prescripție de 6 luni.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect drepturi salariale scadente în perioada 2007 -_, invocată de instanță din oficiu, instanța a reținut că potrivit art. 6 alin.4 Nou cod civil, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, fiind așadar aplicabile în speță dispozițiile legale anterioare intrării în vigoare a Noului Cod civil, astfel încât excepția poate fi invocată din oficiu de instanța de judecată.
Au fost reținute și prevederilor art. 283 alin.1 lit. c din Legea 53/2003 (Codul muncii) rep., "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat _";.
S-a observat că în cauză s-a solicitat obligarea la calcularea și la plata drepturilor salariale scadente în perioada 2007 -_, însă raportat la data scadenței sumelor pretinse și la data înregistrării cererii (_ ), instanța a reținut că a fost depășit termenul de prescripție de 3 ani.
S-a precizat că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției, astfel că pe baza probelor administrate in cauza s-a constatat ca este prescris dreptul material la acțiune privind sumele reprezentând drepturi salariale scadente în perioada 2007 -_ .
Asupra excepției autorității de lucru judecat cu privire la pretențiile având ca obiect prima pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2008 și salariul suplimentar pentru anul 2008 pentru membrii de sindicat A. B., A. D.
, A.
I. S.
, A.
C.
B.
OIU M.
, B.
A.
T., A
, B. V.
. P. M., A. SA
, B. I., B.
C.
F.
, B.
, B. SS ,
N. C. ,
B. DP, B. S., BUD. N C., B. P., B. I. C., B. V., CA. F.
G., C.
V.
, C.
E., D.
M.
, D.
V.
, C.
M.
G.
C.
, C.
-M., C. V. -F., C. S., C.
M. V., C. D., C. R., D.
C. T., E. I., E. C., F. C., F. S. A M., F. V., F. V.
D., F. I., F. A., G. P. C., H. M., I. M. J., J. J. F. ,
J. M. F., K. Z., K. R., L. I. EL D., L. F. G., L. F., M.
M. T., M. DS, M. S V. C., M. I., M. P., M. G. ,
M. C., M. I. EL V., M. V. A, M. M. G., M. G., M. A.
, M. A. D. UT, N. A., N. G. D., N. I., N. R. B., O. I. ,
P.
A., P.
V.
N.
, P. G.
, P.
, P. A. G., P. C., P. ANA, P. C., P. I.
I., P. P. O., P. A E. S., P. T., P. V. D., R.
C., R. S., R. L. V., R. C. A., R. I., R. M., R. I., R. A.
- A., R. C., R. I., R. - H. L., S. G., S. P. - G., S. P.
D. UT, SE. I T., S. D. V., S. N., SA, S. C., S. L. C., S. Z. V., S. L. F., S. I., T. E., T. L., T. P. N.
I., T. D. O., T. G., U. AS S., V. R., V. I. M. și Z. L., instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 3820/_ pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2074/R/_ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. M. DE L. D.
D. C. C. -N. pentru membrii de sindicat susmenționați, în contradictoriu cu pârâta S. C. DE R. L. SC C. - SCRL B. SA și a fost obligată pârâta să plătească retroactiv pentru anii 2006, 2007 și 2008 fiecărui membru de sindicat un salariu suplimentar echivalent cu un salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății, iar prin Decizia nr. 1159/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, a fost obligată pârâta S. C. DE R. L. SC C. - SCRL B. SA să plătească membrilor de sindicat menționați mai sus ajutorul material pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2008.
Instanța a reținut că potrivit art. 1201 C.civ., dispoziție legală în vigoare la data formulării acțiunii, "este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Potrivit art. 166 C.proc.civ., excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs.
S-a reținut că în cauză fiind vorba de triplă identitate de păți, de obiect și de cauză, între petitul din prezenta cauză având ca obiect prima pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2008 și salariul suplimentar pentru anul 2008 pentru membrii de sindicat susmenționați și cele care au făcut obiectul dosarului nr. _
, soluționată în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 3820/_ pronunțat de Tribunalul Cluj, și a dosarului nr._ soluționat irevocabil prin Decizia nr. 1159/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel C. .
Cu privire la fondul cauzei au fost reținute următoarele:
Reclamanții A. B., A. D., A. I. S., A. C. T., A. P.
M., A. SA, B. SS, B. C. N., B. OIU M., B. A., B.
V., B. I., B. I., B. C. F., B. N. C., B. DP, B. S.
, BUD. N C., B. P., B. I. C., B. V., CA. F. V., C. M. -M.
, C. V. -F., C. S., C. G., C. V., C. G. C., C. M.
V., C. D., C. R., D. E., D. M., D. C. T., E. I., E.
C., F. C., F. S. A M., F. V., F. V. D., F. I., F. A.
, G. P. C., H. M., I. M. J., J. J. F., J. M. F., K. Z.
, K. R., L. I. EL D., L. F. G., L. F., M. M. T., M. D.
S., M. S V. C., M. I., M. P., M. G., M. C., M. I. EL V.
, M. V. A, M. M. G., M. T., M. G., M. A., M. A.
D. UT, N. A., N. G. D., N. I., N. E., N. R. B., O. I., P.
A., P. V., P. A. G., P. C., P. ANA, P. C., P. I. N.
, P. G., P. I., P. P. O., P. A E. S., P. T., P. V. D., R. C.
, R. S., R. L. V., R. C. A., R. I., R. M., R. I., R. A. -
A., R. C., R. I., R. - H. L., S. G., S. P. - G., S. P.
D. UT, SE. I T., S. D. V., S. N., SA, S. C., S. L. C., S. Z. V., S. L. F., S. I., T. E., T. L., T. P. N.
I., T. D. O., T. G., T. G., U. AS S., V. R., V. I. M. și
Z. L. au avut calitatea de salariați ai pârâtei S. C. DE R. L. SC C. - SCRL B. SA, aspect necontestat de pârâtă.
Conform dispzițiilor art. 30 alin.l din contractul colectiv de muncă (CCM) încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pentru anii 2006 - 2010, "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Instanța a mai reținut că potrivit aceluiași contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar, art. 71, "În afara ajutoarelor l acare au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; - de Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărui cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare";,
stabilindu-se că primele de Paști și de crăciun nu se vor acorda salariaților care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariaților care la momentul acordării ajutoarelor se aflau în concediu fără plată cu o durată de un an.
S-a menționat că potrivit art. 236 alin.4 din Codul Muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamanților și intervenientului, contractele colective muncă au forță obligatorie, constituind legea părților, iar conform art. 243 alin.2 din Codul Muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamanților susmenționați,
neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care sunt vinovate de aceasta.
Totodată, instanța a reținut că dreptul instituit de art. 30 alin.1, respectiv 71 din C.C.M. la nivel de grup de unități din transportul feroviar este un drept pur si simplu, astfel că acordarea sa nu este condiționată de producerea unui eveniment viitor și incert, iar în lipsa unui calcul efectuat de Consiliul de administratie cu consultarea reprezentantilor sindicatelor, acest drept salarial se acordă într-un cuantum minim, anume prevăzut în contractul colectiv de muncă (clasa 1 de salarizare).
S-a reținut că, pârâta avea obligația să plătească reclamanților drepturile salariale prevăzute de art. 30 alin.1, respectiv 71 din C.C.M la nivel de ramură.
A mai reținut instanța că pârâta nu a făcut dovada că reclamanții susmenționați ar fi fost sancționați disciplinar în anul 2009 și în anul 2010 si astfel nu ar fi întrunite criteriile care condiționează acordarea drepturilor salariale prevăzute de art. 71 din contractul colectiv de muncă în discuție.
Au fost invocate dispozițiile art. 236 al. 1 C. muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamanților,potrivit cărora contractul colectiv de muncă este obligatoriu și dispozițiile art. 40 al. 2 lit. c) C. muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamanților, potrivit cu care angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Instanța a înlăturat apărările pârâtei care vizează inexistența drepturilor invocate de reclamanți și de intervenient, întrucât contractul colectiv de muncă încheiat la un nivel superior cuprinde clauze prin care erau consacrate drepturile salariale pretinse de reclamanți prin prezenta acțiune.
Instanța a constatat că plata ajutorului de Paști și Crăciun, precum și plata ajutorului acordat de ziua Feroviarului nu este condiționată de desfășurarea ori finalizarea vreunei negocieri, nefiind o obligația stipulată sub condiție suspensivă, fiind deci o obligație pură și simplă, neafectată de modalități, suma care trebuie acordată, este stabilită imperativ, și se situează cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
S-a reținut că, contractul la nivel de ramură este aplicabil pârâtei și este obligatoriu pentru aceasta.,iar modificarea dispozițiilor CCM de la nivelul unității nu are nici un efect juridic, deoarece acest contract colectiv încheiat la un nivel inferior celui de la nivelul ramurii de activitate nu poate contraveni acestuia din urmă, astfel că orice prevedere contrară contractului colectiv de la nivelul ramurii
rămâne fără nici un efect, iar potrivit art. 38 C.muncii rep., salariații nu pot renunța la drepturile cuvenite.
Pentru aceste considerente și în baza art. 236 al. 1 C. muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamanților și intervenientului, art.40 al.2 lit.c) C.muncii în forma și numerotarea aplicabile la data nașterii dreptului la acțiune al reclamanților și intervenientului, văzând și soluția pronunțată cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta să plătească drepturile potrivit dispozițiilor hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. C. DE R.
L. C. SCRL B. SA
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat. În motivarea recursului pârâta a arătat următoarele:
Instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art.283 alin.l, lit.e din Codul Muncii, potrivit căruia "Cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori ale unor clauze ale acestuia și a soluționat greșit excepția prescripției dreptului la acțiune, care trebuia admisă iar acțiunea reclamantului trebuia respinsă.
În susținerea criticii s-a arătat că pretențiile reclamantului deriva din contractele colective de munca de la nivel de unitate 2007-2010, pe aceasta perioada neexistand cauze de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripție, pretențiile neputând fi considerate drepturi salariale in sensul art.154 alin.l si 2 si art.161 alin.l Codul muncii, deoarece nu sunt stipulate in contractul individual de munca, nereprezentand o contraprestatie a muncii depuse de angajați si nu se plătesc cel puțin o data pe luna, acestea având caracter anual. Faptul ca aceste drepturi nu sunt de natura salariata este confirmat si de denumirea ce le-a fost acordata prin contractele colective de munca, caz in care nu pot fi aplicate nici dispozițiile art. 166 si nici cele ale art.283 alin. 1 lit.c) Codul Muncii.
Tot în sprijinul criticii s-a invocat Decizia nr.300/_ a înaltei Curți de C. si Justiție în care se arata ca "noțiunea de salariu lunar brut include, pe langa salariul de baza lunar, numai sporurile, adaosurile si drepturile bănești acordate cu caracter permanent, iar nu si drepturile bănești plătite ocazional* cum ar fi premiile trimestriale, primele de vacanta sau compensarea in bani a concediilor de odihna neefectuate", insa instanța de fond retine totuși ca noțiunea de drepturi salariale include si alte drepturi derivate din salariul de baza lunar, ceea ce este cu totul greșit, dand astfel o interpretare greșita a obiectului dedus judecații.
Mai mult, s-a precizat că pretențiile reclamantului nu fac parte din salariu, deoarece urmând un astfel de raționament s-ar putea ajunge Ia situația ipotetica in care veniturile societății sa fie mai mici decât cheltuielile, dar cu toate acestea sa se plătească din aceste venituri pretențiile cerute de reclamant, fapt ce ar conduce la intrare in insolvabilitate sau chiar faliment a societății si implicit la imposibilitatea plații salariilor curente ori la reducerea activității.
Criticile cu privire la fondul cauzei au în vedere următoarele aspecte:
In conformitate cu prevederile art.30 alin 1 si 3 din Contractele Colective de Munca aplicabile pe anii_ la nivelul S.C. C. -S.C.RL. B. S.A.: "pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar." Avandu-se in vedere principiul prevăzut de dispozițiile art.982 cod civil conform cărora: " toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dandu-se fiecărei înțelesul ce rezulta din întregul
act", consideră ca prevederile art.30 alin.l si 3 din contractele Colective de Munca aplicabile pe anii_ la nivelul S.C. C. -S.C.RL. B. S.A. si prevederile din Anexa 6 la aceste contracte, ar trebui interpretate, precum si aplicate astfel: salariul suplimentar pentru munca ireproșabila sa se acorde fata de criteriile menționate in Anexa 6 la contracte, sub condiția ca societatea sa fi avut in anii_ venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu.
A fost subliniat ca aceasta condiție, respectiv constituirea fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar din veniturile realizate, nu a putut fi îndeplinita de pârâtă motivat de faptul ca S. Naționala de Transport Feroviar de Calatori " C. Calatori " S.A., este acționar unic la S.C. C. -S. B. S.A., fiind o societate cu capital de stat aflata sub autoritatea M. ui Transporturilor si unul din agenții economici monitorizați in baza prevederilor O.U.G. nr.79/2001 si
O.U.G. 79/2008 privind întărirea disciplinei economico-financiare si alte dispoziții cu caracter financiar existând obligația respectării prevederilor din acest act normativ, conform cărora: "...indicele câștigului salariul mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii, calculate in unități fizice sau dupa caz in unități valorice in condiții comparabile, in funcție de specificul activității.."
Față de aceste prevederi legale a ajuns la concluzia că i-a revenit obligația de a se incadra in fondul de salarii prevăzut in bugetele de venituri si cheltuieli aferente anilor_ .
În cadrul criticilor s-a mai evidențiat că nu s-a ținut cont in pronunțarea sentinței atacate de cele arătate de pârâtă in întâmpinare cu privire la faptul ca pretențiile reclamantului in ceea ce privește salariul suplimentar 2007, 2008, precum si Ajutorul pentru Ziua Ceferistului 2007-2009 au mai făcut obiectul dosarelor Tribunalului C. nr._, respectiv_, aspect recunoscut pana si de reclamant prin inaintarea tabelelor actualizate pentru termenul din data de_, astfel că au fost încălcate prevederile art. 163 Cod Procedura Civila si a acordat mai mult decât s-a cerut, instanța trecând cu vederea pana si tabelele anexate de reclamant pentru termenul din data de_ .
În ceea ce privește pretențiile reclamantului cu privire la ajutorul pentru Ziua de Crăciun 2009 si Ziua de Paste 2010, consideră că aceste pretenții sunt neintemeiate si totodată prescrise conform art.283 lit.e Codul Muncii, întrucât pretențiile reclamantului se refera la ajutoare acestea nereprezentand nicidecum drepturi salariale.
Ajutorul pentru Ziua de Paste 2010 si Ziua de Crăciun 2009 se acorda de către Consiliul de Administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor - prevedere care nu lasa loc de interpretare privind modul de acordare a acestor ajutoare -, ori o asemenea conciliere nu a avut loc, mai mult toate celelalte ajutoare prevăzute de art.67 din Contractul Colectiv de munca al S.C. C. SCRL B.
2009-2010 au fost acordate, mai puțin cel pentru Ziua Crăciun 2009, respectiv ajutorul material de Paste 2010 si asta din lipsa de fonduri si nu din rea credinta, dandu-se prioritate celorlalte ajutoare.
S-a arătat că în mod eronat instanța de fond susține ca in 2009 ar fi aplicabile prevederile clauzelor contractuale din Contractul Colectiv de Munca valabil pe anul 2008 ori nu este asa deoarece in Contractul Colectiv de Munca pe anul 2009-2010 la art.67 se prevede ca "In afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
cu ocazia sărbătorilor de Paști si de Crăciun se vor acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare ; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, in cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului material sunt in CFS cu durata de un an.
pentru Ziua Ceferiștilor se va acorda o premiere stabilita de Consiliul de Administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare ; Aceste prevederi se aplica cu_ ."
S-a arătat că și in Actul aditional la Contractul Colectiv de Munca nr._ s-a convenit de comun acord cu sindicatele ca aceste ajutoare se vor acorda incepand cu_, astfel că apare evident că este vorba de o prevedere contractuala, contractul fiind legea părților, contract care de altfel a fost acceptat si semnat de către parti. clauza contractuala cu care sindicatele au fost de acord, de aceea au si semnat contractul Colectiv de Muncă pe 2009-2010 respectiv actul adițional de prelungire a acestuia.
Prin întâmpinarea formulată reclamantul S. M. DE L. D.
D. C. C. -N.
, in numele membrilor de sindicat: A. B., A. D., A.
I. ȘTEFAN, A. C. T., A. P. M., A. SA, B. SS, BALAȘ C. N., B. OIU M., B. A., B. V., B. I., B. I., B. C.
F., B. N. - C., B. DP, B. ȘTEFAN, BUD. N C., B. P., B. I. - C., B. V., CA. F. V., C. M. - M., C. V. F., C.
,C.
D.
, C.
, F.
C.
, F.
, C. G., C. V., C. G. C., CRĂCIUN M.
R.
, D.
E., D.
M.
, D.
S.
A M.
, F.
V.
, F.
V.
I., F.
A.
, G.
, K.
Z.
, K.
T., E. I., E. C.
, F.
, I. M. J., J. -J. F., J. M. F.
P. C., H. M.
R., L. I. EL
D., L. F. G., L. F., M. M. T., M. D. ȘTEFAN, M. S V. C.
, M. I., MĂRGINEAN P., M. G., M. C., M. I. EL V., M. V. A,
M. M. G., M. T., M. G., M. A., M. A. D. UT, N. A.
, N. G. D., NĂSCUȚI I., N. E., N. R. B., O. I., P. A., P.
V., P. A. -G., P. C.
, P. I., P. P. O., P. A E. S.
, P.
ANA, P.
C.
, P.
T., P.
V.
, P. I. N., P. G.
D., R. C., R.
- H.
L.
, S.
G.
, S.
P.
- G.
- V.
, S.
N.
, S.
A.
, S.
C.
S., R. L. V., R. C. A., R. I., R. M., R. I., R. A. -A. ,
R. C., R. I., R. SE. I T., S. D.
, S. P. D. UT,
, S. L. - C. ,
S. Z. -V., S. L. - F., S. I., T. E., T. L., T. -P. N. I. ,
T. D. - O., T. G., T. G., U. AS S., V. R., V. I. - M., Z.
L. a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, in sensul de a obliga parata la plata salariului suplimentar pe anul 2008 numai pentru reclamanții BALAȘ C. N., M. T. si T. G., a primei de Ziua Ceferiștilor pe anii 2008, numai pentru reclamanții BALAȘ C. N., B. I., M.
T. si T. G., iar pentru toti reclamanții sa se mențină dispozițiile hotărârii, cu privire la obligarea recurentei -parate la plata salariului suplimentar aferent anului 2009, a ajutorului material de Crăciun pentru anul 2009 si a ajutorului material de Paști pentru anul 2010, toate drepturile actualizate cu rata inflației si dobânda legala la data plații efective si la plata cheltuielilor de judecata.
Solicită sa se respingă recursul ca nefondat pentru celelalte motive. În motivarea întâmpinării reclamantul a arătat următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de recurs prin care recurenta-parata, critica sentința primei instanțe pe motiv ca instanța, nu a observat ca dreptul la acțiune era prescris solicită a-l respinge ca nefondat, deoarece obiectul cererii deduse judecații il formează drepturi bănești de natura salariala si se aplica dispozițiile art.283 litera c din Codul muncii si nu litera e, termenul de formulare a acțiunii fiind de trei ani de la data nașterii dreptului.
În susținerea solicitării s-a arătat că drepturile bănești solicitate prin cererea de chemare in judecata, sunt o componenta a salariului, care asa cum este definit in cuprinsul dispozițiilor art.155 din Codul muncii se compune din salariul de baza, indemnizațiile, sporurile precum si alte adaosuri. Daca salariul se plătește in temeiul contractului individual de munca si aceste sume solicitate se plătesc in
temeiul dispozițiilor contractului colectiv de munca. Faptul ca au sorginte diferita, nu inseamna ca au regim juridic diferit sub aspectul prescripției extintive, asa incat in speța sunt incidente dispozițiile art. 166 coroborate cu dispozițiile art.283 lit.c din Codul muncii.
S-a precizat că prin acțiune reclamanții nu au invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de munca, ci au solicitat plata unor unor drepturi salariale neacordate, ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale iar aceste drepturi salariate se suporta din fondul de salarii iar nu din fondul cu destinație exclusiv sociala asa cum este definit de art.21 din Codul fiscal.
S-a precizat că textul de lege pe care 1-a invocat parata, respective art..283 lit.e, vizează alte drepturi decât cele cu caracter pecuniar, care izvorăsc din contractul colectiv de munca si prin urmare dreptul la acțiune nu este prescris.
Pe fondul cauzei au fost arătate următoarele:
Solicitarea de acordare a salariului suplimentar pentru anii_ s-a făcut in baza prevederilor art.30 (1) din contractul colectiv de munca pe anii 2007- 2008, aceleași prevederi au fost inscrise la art.30(l) din Contractul colectiv de munca pe anii 2008-2009, care prevede că "Pentru munca ireproșabila desfășurata in decursul unui an calendaristic, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv "
S-a precizat că potrivit prevederilor art 236 alin.4 din Codul muncii, contractele colective de munca incheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților iar art.30 din Contractele colective de munca pe anii 2007-2008 si 2008-2009 recunosc un drept de natura salariala si impun o obligație accesorie acestui drept.
S-a arătat că în nici un caz, o obligație contractuala nu poate fi confundata cu o condiție, fiind evident ca articolul mai sus menționat nu prevede acordarea dreptului "daca" părțile vor stabili acest lucru.
Dimpotrivă, se instituie o obligație expresa si imperativa, consecutiva recunoașterii dreptului, obligație de detaliere doar a aspectului punctual al modalității de plata. Ca atare, obligația contractuala si condiția sunt doua noțiuni juridice net distincte si inconfundabile, astfel incat in speța nu poate fi reținuta existenta vreunei condiții a actului juridic, cu atat mai puțin a unei condiții suspensive.
S-a subliniat că art.30 nu poate fi interpretat gresit(prin schimbarea înțelesului lămurit si vădit neîndoielnic), considerandu-se ca dreptul salarial ar fi supus unei condiții pur potestative din partea debitorului (societatea angajatoare parata).
În opinia reclamantului principalul argument in susținerea obligativității acordării salariului suplimentar sunt prevederile art. 30 (3) din CCM pe anii 2007- 2009 care prevede: "din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10% din fondul de salarii realizat lunar" si nu din profitul realizat cum susține parata.
S-a apreciat că acest alineat nu trebuie interpretat in sensul ca prin noțiunea de "venituri" se intelege, profitul societății sau plusul de valoare care depășește cheltuielile societății ci se arata modalitatea constituirii fondului de plata a salariului suplimentar, dar din ansamblul articolului, nu rezulta ca aceasta plata este condiționata de existenta profitului, iar singurele condiții pentru acordarea acestui salariu sunt, ca anul pentru care se solicita salariul sa fi expirat, iar salariatul sa fi desfășurat activitate in cursul acelui an calendaristic si sa nu fi fost sancționat disciplinar.
În aprecierea reclamantului, constituirea fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar nu este la latitudinea angajatorului ci reprezintă o obligație prevăzuta de CCM, dispozițiile contractuale menționate au caracter imperativ si nu sunt condiționate de situația economico-financiară a paratei. Incuba angajatorului obligația de a lua masurile necesare in vederea constituirii fondului de salarii deoarece potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, acesta este obligat sa acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractile individuale de munca.
Apărările recurentei-parate cu privire la faptul acționarul unic S. Naționala de Transport Feroviar de Calatori "C. Calatori SA a fost o societate monitorizata in baza prevederilor OUG nr. 79/2001 au fost înlăturate, deoarece parata are personalitate juridica, buget de venituri si cheltuieli propriu si independenta in gestionarea fondurilor proprii, iar faptul monitorizării acționarului unic nu este de natura a o exonera pe recurenta-parata de obligațiile pe care si le-a asumat prin încheierea unor contracte colective de munca valabile.
Referitor la O.U.G. nr.79/2008 s-a arătat că nu cuprinde si nici nu era posibil in mod legal a se cuprinde dispoziții de aneantizare a unor obligații contractuale legale asumate de angajatori, iar in plus, trimiterea pe care o face parata in mod general la dispozițiile acestui act normativ nu poate avea relevanta in soluționarea cauzei, in măsura in care nu se invoca punctual situații de exonerare de răspundere contractuala admise de legislația si doctrina actuale."
În opinia reclamantului angajatorul avea obligația la momentul negocierii contractelor colective de munca sa tina cont de prevederile OUG 79/2001, asa cum a fost modificata ulterior, care era in vigoare in anul 2007, perioada pentru care a solicitat drepturi salariate restante . De asemeni angajatorul la negocierea contractului colectiv de munca ar fi trebuit sa aiba ca punct de pornire posibilitățile financiare, in ceea ce privește acordarea drepturilor angajaților.
S-a apreciat de reclamat că aceste acte normative impun doar aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli cu respectarea unor indici financiari in ceea ce privește câștigul salariat mediu, iar nu acordarea drepturilor salariate si a celorlalte drepturi de natura salariata condiționata de asigurarea resurselor financiare pentru plata acestora, ele necuprinzând nici o prevedere care sa permită angajatorului suspendarea unilaterala a executării unor clauze a contractelor colective de munca, iar pârâta nu poate invoca in susținerea intereselor sale propria culpa ,de a fi negociat drepturi salariate cu încălcarea unor prevederi legale.
In ceea ce privește susținerea recurentei ca prima instanța a acordat prima de Ziua Ceferistului aferenta anului 2009 tuturor reclamanților este întemeiata.
În acest sens a arătat că pentru membrii de sindicat B. I. SI N. E. exista autoritate de lucru judecat cu privire la salariul suplimentar aferent anului 2008.
A arată ca la data de_ in temeiul art.281 C.proc.civila, a formulat cerere de îndreptare a erorilor materiale din cuprinsul Sentinței civile nr. 12991 din_ pronunțata de Tribunalul Cluj in dosarul nr._ * cu privire la excepția autorității de lucru judecat, insa n-a fost soluționata.
Referitor la acordarea ajutorului material de Crăciun pentru anul 2009 si Paste pe anul 2010 criticile recurentei sunt nefondate si solicită a le respinge.
Drepturile solicitate de reclamant, îi sunt conferite si de Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008
,prelungita valabilitatea pentru 48 luni prin Actul adițional înregistrat la MMFFS București sub nr.370/_, care este aplicabil si paratei.
Conform disp. art. 11(1) lit.b din Legea nr.130/1996: "Clauzele CCM produc efecte pentru toti salariații incadrati in unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel."
Conform art.238(l) Codul muncii," Contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior."
Prin urmare, CCM la Nivel de Grup de Unități, fiind incheiat la nivel superior fata de CCM al paratei, prevederile lui minimale sunt obligatorii pentru societate.
Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungita valabilitatea prin act adițional pentru 48 luni, produce efecte juridice obligatorii fata de parata datorita dispozițiilor imperative ale art.41 alin.5 din Constituție si art. 236 alin.4 din Codul muncii raportat la art.ll alin.l lit.b) din Legea nr.130/1996 si art.241 alin.l lit.b) din Codul muncii, dispoziții imperative care nu pot fi înlăturate prin simpla voința a părților.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor din motivele de recurs și a apărărilor formulate, constată că recursul este fondat în măsura și pentru considerentele ce se vor prezenta:
Criticile aduse hotărârii, pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. ele referindu-se la aplicarea greșită a prevederilor contractuale cu privire la anumite drepturi din CCM, la aplicarea greșită a dispozițiilor legale în materie de prescripție extinctivă a drepturilor salariale și la încălcarea autorității de lucru judecat.
Nu este întemeiată critica privitoare la greșita aplicare a clauzelor contractuale din CCM la nivel de unitate pe anii 2009 - 2010 privind acordarea salariului suplimentar pentru anul 2009. întrucât așa cum corect a reținut prima instanță la art.30 al.1 din CCM încheiat la nivel de grup de unitate pe 2006-2010 era prevăzut, necondiționat de vreo condiție suspensivă, dreptul membrilor de sindicat reprezentați în cauză la un salariu suplimentar pentru anul 2009, la nivelul salariului de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Corect a reținut instanța că din formularea clauzei contractuale rezultă caracterul imperativ al dreptului și nu al afectării de condiția posibilităților financiare și a monitorizării.
S-a invocat în mod just dispozițiile art.236 al.4 și art.234 al.2 din C.muncii în forma în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune care prevedeau atât caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă cât și răspunderea unității pentru neacordarea drepturilor.
Este neîntemeiată și critica privind lipsa caracterului salarial al drepturilor solicitate prin acțiune, având în vedere dispozițiile art.160 din C.muncii care prevăd că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Drepturile litigioase constituie astfel de adaosuri, un ajutor bănesc acordat în considerarea calității de angajat nu poate reprezenta decât un drept salarial, deci o contravaloare a activității profesionale prestate, fiind de la sine înțeles că angajatorul nu procedează la stipularea unui atare drept decât în considerarea acestei activități pe care angajatul o prestează în beneficiul său deci ca o bonificație prin care să sporească pachetul salarial și astfel să facă mai atractiv postul, sau să-și fidelizeze angajații, sau să mențină salariile la un nivel competitiv pe piață.
Strâns legat de această critică este și cea privitoare la greșita constatare a caracterului neîntemeiat al prescripției dreptului la acțiune, în privința drepturilor solicitate prin acțiune, critică care de asemenea este neîntemeiată.
Plecând de la caracterul salarial al drepturilor solicitate, în mod corect prima instanță a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art.171 și art.268 lit.c din C.muncii care prevăd un termen de prescripție de 3 ani.
Dispozițiile art.268 al.1 lit.e din C.muncii invocate în critică, care prevăd un termen de 6 luni, sunt aplicabile în cazul neexercitării contractului colectiv de muncă ori a unei clauze a acesteia, însă acest text de lege are un caracter de normă generală, reglementând în general situația litigiilor generate de nerespectarea unor clauze din contractele colective de muncă, pe când art.268 al.1 lit.c din C.muncii dobândește comparativ, caracter de normă specială, atunci câmnd se referă la drepturi salariale reglementate de contractul colectiv de muncă, astfel încât se va aplica norma specială, în conformitate cu dictonul "specialia generalibus derogant"; deci dispozițiile de la lit.c atunci când drepturile salariale neplătite sunt reglementate de un contract colectiv de muncă.
Considerentele deciziei nr.300/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție
invocate de pârâtă în critica nu au incidență în cauză acestea referindu-se la înțelesul noțiunii de salariu brut, raportat la un alt cadru procesual neprecizat în critică. În același timp aceste considerente nu neagă caracterul de drept salarial al celorlalte drepturi sau adaosuri acordate salariatului și oricum fiind o decizie de speță nu este obligatorie pentru instanță.
Este neîntemeiată și critica referitoare la greșita acordare a ajutoarelor de Paște pe 2010 și de Crăciun pe 2010 pentru motivul că este aplicabil contractul colectiv de muncă pentru anul 2008, întrucât în Contractul colectiv de muncă pentru 2009 - 2010 la art.67 se prevede acordarea acestor drepturi doar începând cu_ prevedere similară existând în actul adițional la CCM nr._ în sensul că aceste drepturi se acordă începând cu anul_ .
Aceasta întrucât CCM invocat este încheiat la nivel de unitate, în timp ce prima instanță s-a raportat la CCM încheiat la nivel de Grup de Unități Feroviare.
Corect a procedat prima instanță aplicând acest ultim contract întrucât pe de o parte temeiul cererii reclamantului de acordare a drepturilor a fost CCM la nivel de Grup de Unități Feroviare, astfel că a respectat cadrul legal în care trebuia judecată cererea și pe de altă parte acest contract fiind superior trebuia respectat la nivel inferior, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
Justa apreciere a instanței se bazează și pe dispozițiile art.8 al.2 din Legea nr.130/1996, în vigoare la data existenței drepturilor solicitate, care prevede că
"contrcatele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Este întemeiată critica privind neobservarea de către prima instanță și consecutiv lipsa acordării de eficiență a împrejurării că anumitor membrii de sindicat reprezentați le-au fost acordate anumite drepturi din cele solicitate în prezentul dosar, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, operând astfel autoritatea de lucru judecat.
Astfel, prin sentința civilă nr.3820/2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.2074/R/2011 a Curții de Apel C. care a respins recursul pârâtei, membrilor de sindicat B. I. ,
M. T., T. G. și Balaș C. Nicodin le-a fost acordat salariul suplimentar pentru anul 2008 pârâta fiind obligată în acest sens.
De asemenea prin sentința civilă nr.2744/2009 pronunțată în dosar nr._ a Tribunalului C. rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.366/R/2010 a Curții de Apel C., în privința ajutorului financiar pe 2009, membrilor de sindicat reprezentați în prezenta cauză, cu excepția membrilor de sindicat B. I., T. G.
, Balaș C. Nicodin, M. T. și Negrea E., le-a fosta cordat ajutorul financiar pe anul 2009.
Avându-se în vedere că prin prezentul dosar au fost solicitate și aceste drepturi se constată a fi îndeplinite cerințele art.1201 C.civil privind autoritatea de
lucru judecat, astfel că urmează să i se dea eficiență, în limitele care rezultă din cele mai sus precizate fiind evident că sub acest aspect prima instanță a greșit.
Admițând autoritatea de lucru judecat urmează a fi respinse pretențiile pentru care această autoritatea operează.
Cu excepțiile dispozițiilor din hotărâre ce rezultă din reținerea autorității de lucru judecat urmează a fi menținute celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
În consecință, față de critica apreciată întemeiată urmează ca în baza art.312 al.1 C.pr.civ. să se admită recursul și modificată hotărârea în parte, în sensul celor din dispozitivul prezentei decizii.
În baza art.274 coroborat cu art.276 C.pr.civ., urmează să fie admise în parte cererile de cheltuieli de judecată a intimatelor reprezentând onorariu de avocat, la fond și în recurs, proporțional cu pretențiile admise ale acestora.
Admiterea recursului pârâtei nu poate atrage automat respingerea cererii de cheltuieli de judecată, având în vedere că doar una din cele patru critici a fost greșit întemeiată, astfel că nu se poate considera că nu -i aparține și ei culpa procesuală în declanșarea recursului.
Este apreciat că pentru această culpă, a căzut în pretenții astfel că trebuie să suporte cheltuielile de judecată ale intimatului.
La fond, culpa procesuală îi rămâne proporțional cu admiterea pretențiilor intimatului, așa cum aceasta rezultă din prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta S. C. DE R. L. C. SCRL SC C. SCRL B. împotriva sentinței civile nr. 12991 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ *, pe care o modifică în parte, în sensul că admite excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește petitul având ca obiect plata salariului suplimentar pentru anul 2008 pentru reclamanții
T. G., B. I., BĂLAȘ C. N. și M. T. ; admite excepția autorității de lucru judecat în ce privește petitul având ca obiect plata ajutorului pt. ziua ceferistului aferent anului 2009 pentru membrii de sindicat reprezentați-cu excepția membrilor de sindicat B. C. N., B. I., M. T., T. G. și N.
E. .
Respinge pretențiile cu privire la care s-a admis excepția autorității de lucru judecat.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii. Obligă pe recurenta S. C. DE R. L. C. SCRL B. SC C.
SCRL B. să plătească recurenților suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs și la fond, parțiale.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
I.
T.
N.
M.
D. C.
G.
GREFIER
S. -D. G.
Red.N.M./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: R. -M. V.
