Decizia civilă nr. 4604/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4604/R/2013
Ședința publică din data de 4 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE
P. Ă A JUDEȚULUI M. - S. DE A. J. M. împotriva sentinței civile nr. 1285 din 10 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat M. A. D.
, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, consilier juridic D. Florin M. și reprezentanta reclamantului intimat, av. Cuibuș C., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului pârâtei recurente, care depune la dosar un set de înscrisuri în probațiune și arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul menținerii deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă al reclamantului, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs. În legătură cu aspectele invocate prin întâmpinare, arată că citarea reclamantului la comisia de disciplină a fost făcută legal, prin mandat poștal, chiar dacă dovada de înmânare a fost semnată de mama acestuia, a avut cunoștință despre aceasta, așa cum a avut cunoștință și despre cele două notificări anterioare prin care a fost convocat să se prezinte la serviciu cu acte doveditoare care să-i justifice absența și apoi să se prezinte la comisia de disciplină, notificări despre care a luat cunoștință însă le-a ignorat și nu s-a prezentat la sediul instituției. Decizia nr. 106/2011 de asemenea a fost comunicată prin mandat poștal, a avut cunoștință de aceasta fiind contestată de către reclamant în instanță. Consideră că sentința instanței de fond a fost dată cu interpretarea greșită a înscrisurilor de la dosar.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele formulate prin întâmpinare, arătând în esență că instanța de fond a considerat corect că decizia s-a emis fără efectuarea cercetării disciplinare,
considerând că lipsește convocarea legală la cercetarea disciplinară, deoarece a fost citat greșit la o altă adresă, astfel că în mod nejustificat nu s-au respectat condițiile prevăzute de lege pentru efectuarea cercetării disciplinare. Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1285 din 10 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._
s-a admis contestația formulată de contestatorul M. A. D. în contradictoriu cu intimata D. M. - S. DE A.
J. M. .
S-a constat nulitatea Deciziei nr. 106 din_ emisă de intimată.
S-a dispus reîncadrarea contestatorului în funcția deținută anterior concedierii și a fost obligată intimata să plătească contestatorului drepturile salariale la care ar fi avut dreptul începând cu data concedierii și până la efectiva reîncadrare, la valoarea majorărilor, indexărilor dacă este cazul și la valoarea actualizată în funcție de rata inflației.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit contractului individual de muncă încheiat la data de_, pe durată nedeterminată, reclamantul M. A. D. a fost angajat de pârâtul S. de A. J. M. pe postul de magaziner II la Substația de A. S. M., începând de la data de_ .
Prin dispoziția nr. 29/_ s-a dispus delegarea reclamantului în funcția de tehnician IA (șef garaj) la Substația de A. S. M., începând cu data de_ până la clarificarea definitivă și ocuparea pe durată nedeterminată a postului de tehnician IA la Substația de A. S. M., urmând ca acesta să exercite atribuțiile de serviciu conform fișei postului pentru activitatea de șef garaj auto.
În art. 3 al acestei dispoziții s-a stabilit că pe perioada exercitării acestei funcții, d-nul M. preda gestiunea magaziei substației asistentului medical Covrig
C., iar postul de magaziner I pe care reclamantul era încadrat se menținea vacant pe durată determinată.
La data de 25 iunie 2008 s-a emis dispoziția nr. 169 privind comasarea gestiunilor din substațiile de ambulanță într-o singură gestiune la nivelul unității prin care s-a dispus desființarea gestiunilor de piese auto, materiale, mijloace fixe și obiecte de inventar prin comasarea într-o singură gestiune la nivelul unității, precum și menținerea vacantei postului de magaziner ocupat de reclamant, pe durată determinată, până la expirarea perioadei cât acesta era delegat pe postul de tehnician IA, urmând ca la expirarea delegării să se clarifice situația prin oferirea unui post la unitate sau aplicarea măsurii de încetare a activității, urmare a desființării postului ocupat, conform prevederilor art. 65 din Codul muncii.
Prin dispoziția nr. 24/_ pârâtul S. de A. J. M. a dispus, începând cu data de_, încetarea atribuțiilor reclamantului de tehnician IA (șef garaj) la Substația de A. S. M., atribuții stabilite în baza deciziei nr. 29/_ și, având în vedere că de la data de_ gestiunile de piese auto și materiale din substație au fost desființate, păstrându-se un singur post de magaziner la nivelul unității, a stabilit că reclamantul M. A. D. va exercita în continuare funcția de magaziner I la Stația Centrală de A. B. M. .
Această dispoziție a fost atacată în instanță solicitându-se anularea ei, dar prin decizia civilă a Curții de Apel C. nr. 273/R din_ pronunțată în dosarul nr._ *, în mod irevocabil a fost respinsă acțiunea reclamantului.
Potrivit susținerilor pârâtei, situație necontrazisă de reclamant, până la data de_, reclamantul a beneficiat de concediu de odihnă și concedii medicale iar la data de_ s-a prezentat la cabinetul de medicina muncii, efectuând controlul medical periodic, iar la data de_, s-a prezentat la unitate unde i s-a efectuat instruirea periodică.
Începând cu data de_ reclamantul nu s-a mai prezentat la serviciu.
Prin referatul nr. 1261/_, întocmit de șeful biroului RUNOS, s-a adus la cunoștința pârâtului situația privind lipsa reclamantului de la locul de muncă, făcându-se propunerea de cercetare disciplinară a acestuia.
Comisia înființată în acest sens prin Dispoziția nr. 99/_, l-a notificat pe reclamant prin adresa nr. 1375/_, solicitându-i să se prezinte în data de_ la orele 10 la sediul societății la biroul RUNOS în vederea efectuării cercetării disciplinare. Această adresă a fost expediată cu mandatul depus în copie la dosar la fila 16, care ulterior a fost prezentat și în original în instanță, constatându-se că, copia depusă la dosar a fost conformă cu originalul.
S-a constatat că deși adresa reclamantului a fost trecută ca fiind în B. M., ștampila aplicată pe mandatul poștal a fost cea a oficiului poștal S. M., localitatea de domiciliu a reclamantului. În ce privește adresa, s-a constatat că deși în acțiunea introductivă reclamantul a indicat ca adresă str. S. B., nr. 2A din S. M., potrivit actului de identitate al acestuia, adresa sa de domiciliu este pe str. S. B., nr. 14 A, S. M., adresă la care a fost expediată notificarea din partea pârâtei, dar notificarea nu a fost primită de către reclamant, mandatul fiind semnat de mama reclamantului.
Potrivit dispozițiilor art. 251 alin. 1 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, reprezentând sancțiune disciplinară, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare.
Prima etapă în realizarea cercetării disciplinare constă, astfel cum este prevăzută în alin. 2 a art. 251 Codul muncii, în convocarea salariatului. Aceasta trebuie făcută în scris de persoana sau persoanele împuternicite a efectua cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
În situația în care salariatul refuză să dea curs convocării, cercetarea disciplinară se apreciază ca fiind legală și dacă procesul verbal sau referatul întocmit de comisie se face în lipsa salariatului.
În speță însă nu s-a putut reține că s-ar fi realizat o convocare corectă a reclamantului și că acesta ar fi refuzat a se prezenta în vederea cercetării disciplinare.
Așa cum s-a reținut deja, domiciliul din actul de identitate al reclamantului este domiciliul indicat de pârâtă în adresa de convocare, respectiv S. M., str. S. B., nr. 14A, dar pe mandatul poștal cu care a fost expediată adresa s- a trecut localitatea B. M. în loc de S. M., iar mandatul a fost semnat de primire de către mama reclamantului și nu de către acesta. Adresa indicată de reclamant în acțiunea introductivă a fost S. M., str. S. B., nr. 2/4, aceasta fiind și adresa la care reclamantul a fost citat în dosarul nr._ al T. ui M. .
Coroborând cele reținute, instanța a apreciat că, în vederea efectuării cercetării disciplinare, reclamantul nu a fost corect convocat, situație în care nu au fost incidente dispozițiile art. 251 alin. 3 Codul muncii și în consecință nu s-a putut reține efectuarea cercetării disciplinare prealabile, măsura desfacerii contractului de muncă al reclamantului dispusă prin Decizia 106/_, fiind lovită de nulitate absolută.
Față de considerentele reținute, s-a admis contestația astfel cum a fost formulată, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. DE A. J. M.
- D.S.P. M.
solicitând modificarea hotărârii instanței de fond atacate pentru motive de legalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din Cod proc. Civ., întrucât instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și menținerea dispozitivului Deciziei nr. 106/_ de desfacere disciplinară a contractului de muncă intimatului reclamant.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond a apreciat greșit situația de fapt în raport cu dispozițiile legale întrucât din conținutul prevederile art. 92 alin. 3 din Cod proc. civ. (act normativ care completează codul muncii) rezultă că "Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în căzui hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate";.
Or, instanța de fond analizând actul prin care petentul a fost convocat în fața comisiei însărcinată cu efectuarea cercetării disciplinare, a apreciat în mod greșit, că reclamantul nu a fost corect convocat, câta vreme din materialul probator administrat în dosarul cauzei(îndeosebi actul de identitate al reclamantului), precum și în cele reținute chiar de către instanță în pag. 4 penultimul aliniat din hotărâre, aceasta recunoaște și consemnează că " așa cum s-a reținut deja, domiciliul din actul de identitate al reclamantului este domiciliul indicat de pârâtă în adresa de convocare, respectiv S. M., str. S. B. nr. 14 A, dar pe mandatul poștal cu care a fost expediată adresa s-a trecut localitatea B. M. în loc de S. M., iar mandatul de primire a fost semnat de către mama reclamantului și nu de către acesta".
O astfel de interpretare contravine dispozițiilor procedurale ale art. 92 alin.3 din Cod proc. civ., care se aplică în această situație întrucât convocarea la sediul angajatorului este un act premergător procedurii de desfacere a contractului de muncă și dispozițiile Cod proc. civ., completează dispozițiile Codului Muncii (a se vedea art. 275 din Codul Muncii).
Din actele aflate la dosarul cauzei se poate ușor trage concluzia că, reclamantul nu a avut niciodată intenția de a se prezenta la locul de muncă.
Și susține aceasta întrucât începând cu data de_ până în data de _
, reclamantul nu s-a prezentat la unitate pentru preluarea gestiunii și exercitarea atribuțiilor corespunzătoare postului pe care este încadrat, justificându-și pasivitatea prin efectuarea concediului legal de odihnă și concedii medicale.
În data de_ s-a prezentat la cabinetul de medicina muncii efectuând controlul medical periodic iar, în data de_ s-a prezentat la unitate unde i s- a efectuat instruirea periodică privind sănătatea și securitatea în muncă.
Din data de_ intimatul urma să preia gestiunea din magazia unității lucru care nu s-a mai întâmplat întrucât nu s-a mai prezentat la serviciu ignorând toate adresele trimise (a domiciliul său, cunoscut, din data de_ până la data efectivă a desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
Mai mult, intimatul reclamant a sperat la o soluție favorabilă și în Dosarul nr._ * în care s-a judecat tot un litigiu de muncă cu intimatul reclamant și care s-a finalizat prin respingerea acțiunii sale și anularea hotărârii instanței de fond (a se vedea decizia civila a Curții de Apel C. nr. 273/R din_ ).
Dar indiferent care ar fi fost soluția în dosarul mai sus indicat, obligația reclamantului era aceea de a se prezenta la locul de muncă, sau măcar să fi dat curs Notificărilor înregistrate sub nr. 1265/_ semnată de primire personal și nr. 1375/_ semnată de primire de către mama acestuia.
A încercat rezolvarea acestui diferend pe cale amiabilă, a avut bunăvoință și înțelegere, dar fără nici un rezultat.
După toate acestea, este cât se poate de evident faptul că intimatul reclamant nu dorește decât să primească salariul pe acești doi ani cât a durat acest proces fără să se prezinte măcar o singură zi la locul de muncă.
Reclamantul M. A. D. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței recurate ca fiind temeinică și legală și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește condițiile în care a fost emisă decizia de sancționare, Curtea reține că potrivit prevederilor art. 63 alin. 1 din C. muncii: "Concedierea pentru săvârșirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile și în termenele stabilite de prezentul cod";.
În același sens sunt și dispozițiile art. 251 alin. 1 din C. muncii, conform cărora: "Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile";.
Potrivit art. 251 alin. 2 din C. muncii, ";în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana împuternicită de către angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora si locul întrevederii";.
În cauza de față, tribunalul, având în vedere aceste dispoziții legale imperative, în mod greșit a statuat că raportat la probatoriul administrat, reclamantul nu a fost convocat adecvat, ca să-și poate exercita dreptul la apărare.
Astfel, reclamantului i s-a emis o adresă (f. 15 dosar fond) prin care era convocat la sediul societății în vederea efectuării cercetării disciplinare, ce a fost comunicată prin serviciile poștale la domiciliul său situat în loc. S. M., str. S. B., nr. 14A, care este identic cu adresa din actul de identitate (f. 35 dosar fond), convocarea fiind primită de către mama acestuia, împrejurare care satisface exigențele prevăzute de lege, sens în care nu prezintă relevanță faptul că reclamantul și-a indicat un alt domiciliu prin cererea de chemare în judecată.
Într-adevăr, pe recipisa de confirmare a primirii (depusă în original la f. 55 din dosarul de fond) s-a menționat localitatea destinatarului ca fiind B. M., însă aceasta este o evidentă eroare materială care nu este de natură să vicieze comunicarea. Atât din mențiunile cuprinse în factura prin care s-au achitat costurile comunicării (f. 47 dosar fond), cât și din ștampila aplicată de oficiul poștal care a înapoiat comunicarea pe recipisa de confirmare, reiese că aceasta a fost predată la adresa corectă din loc. S. M. .
Pentru a reține validitatea comunicării convocării la cercetare disciplinară nu era necesar ca salariatul să primească personal recipisa de confirmare, întrucât o atare cerință nu este impusă de dispozițiile Codului muncii, astfel încât față de prevederea cuprinsă în art. 92 alin. 3 din C.proc.civ., potrivit căreia
"dacă cel citat nu se găsește la domiciliu (…) agentul va înmâna citația, în primul caz unei persoane din familie";, Curtea reține că primirea actului de către mama reclamantului nu era o piedică în efectuarea cercetării disciplinare.
În aceste condiții, Curtea apreciază ca fiind nelegală că soluția instanței de fond, prin care a fost anulată decizia de concediere, întrucât în mod greșit s-a reținut că a fost întocmită cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Având în vedere aceste considerente, întrucât prima instanță a soluționat practic cauza prin analizarea excepției nulității absolute, fără a cerceta aspectele care privesc temeinicia măsurii de sancționare disciplinară, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 alin. 5 C.proc.civ. va dispune casarea sentinței atacate și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță în vederea soluționării pe fond a litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul S. DE A. | J. | M. | - |
D.S.P. M. împotriva sentinței civile nr. 1285 din _ | a T. | ui M. |
pronunțată în dosarul nr._ pe care o casează în tot, în sensul că: Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
G.
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: C. V.
