Decizia civilă nr. 3578/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
1R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3578/R/2013
Ședința publică din 23 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. C. I. S.
Z. împotriva sentinței civile nr. 2137 din 22 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat SA
G., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente SC C. I. SRL, avocat Moga Aurel și reclamantul intimat SA G., asistat de avocat Gavriș I. Darie.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială, în copie, fluturașii de lichidare aferenți lunilor iulie - septembrie 2012 și copia unei scrisori medicale/bilet de ieșire din spital, acte care se comunică cu reprezentantul pârâtei recurente.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii, ca fiind netemeinică și nelegală, și menținerea Deciziei nr. 43 din_ .
Arată că instanța de fond a admis contestația reclamantului intimat, reținând că decizia de sancționare disciplinară a fost emisă în perioada în care acesta s-a aflat în incapacitate de muncă.
Susține reprezentanta societății recurente, că pe durata desfășurării cercetării disciplinare finalizate cu emiterea decizie nr. 43/_, societatea nu a avut cunoștință că reclamantul intimat se afla în incapacitatea temporară de muncă, nefiind depus nici un certificat medical în acest sens.
Mai arată că doar la data de 10 octombrie 2012 reclamantul intimat s-a prezentat la societate pentru a face dovada că a fost în imposibilitate să se prezinte la cercetare, prilej cu care acesta a intenționat să depună concediile medicale aferente lunilor septembrie 2012 și octombrie 2012, însă administratorul societății a refuzat primirea lor, cu argumentarea că acestea se depun cel mai târziu până la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost
acordat, în caz contrar, Casa de Asigurări de Sănătate refuzând să procedeze la plata acestora.
Solicită obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată de la fond, fiind depuse la dosarul de fond dovada justificativă a acestora, respectiv factura și ordinul de plată.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală.
Arată că motivele reale ale concedierii sunt diferite de cele reținute de societate, respectiv valoarea ridicată a salariului.
Susține că reclamantul intimat a anunțat societatea că este în concediul medical, ceea ce se poate observa și de pe fluturașul de lichidare aferent lunii septembrie 2012 unde nu apar absențe nemotivate.
De asemenea, solicită a se observa că la data la care a fost emisă decizia de desfacere a contractului de muncă, respectiv la data de_ reclamantul intimat era în spital, astfel că dacă societatea era de bună credință cum se susține de către reprezentantul pârâtei recurente, aceasta la momentul depunerii concediului medical putea să își dea seama de faptul că reclamantul intimat a făcut o greșeală care putea fi îndreptată.
Apreciază că în speță au fost încălcate dispozițiile art. 60, alin. 1, lit. a din Codul muncii, întrucât reclamantul intimat și-a îndeplinit în totalitate obligațiile pe care le-a avut ca și salariat, soluția primei instanțe fiind o soluție corectă. Nu solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin cererea sa, contestatorul SA G. a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei nr. 43 din_ de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă nr. 1 din_, încheiat de către acesta cu societatea intimată, cu consecința repunerii lui în situația anterioară prin reintegrarea în funcția avută anterior, respectiv cea de director economic, și să oblige intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile
indexate, majorate și reactualizate și de celelalte drepturi de care ar fi beneficiat până la momentul reintegrării efective pe funcția deținută anterior.
Prin sentința civilă nr. 2137/_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr._ , s-a admis contestația formulată de către contestatorul SA G. și s-a dispus anularea deciziei nr.43 din_ emisă de intimata S. C. I.
S. Z. .
S-a dispus reintegrarea contestatorului în muncă pe funcția de director economic avută anterior desfacerii contractului său de muncă nr.1 din_ .
A fost obligată intimata la plata unei despăgubiri reprezentând salariile indexate, majorate și reactualizate și toate celelalte drepturi bănești de care acesta ar fi beneficiat până la reintegrarea efectivă în muncă.
Tribunalul a reținut următoarele considerente:
La data de_, contestatorul SA G. a încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată cu intimata S. C. I. S. Z. (f.28).
La data de_ prin decizia nr.43 (f.48), contestatorului i-a fost desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art.61, lit. a din Codul muncii, din motive disciplinare, în baza referatului nr.1 din_, care consemna 4 absențe nemotivate de la locul de muncă în perioada 5 -_ .
Potrivit dispozițiilor stipulate de art.60 alin.1 lit. a din Codul muncii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.
În perioada 11 -_ contestatorul s-a aflat în concediu medial, fapt care rezultă și din statul de plată aferent lunii septembrie 2012, iar în perioada 17-_ contestatorul a fost internat în spital, acesta prezentând societății intimate concediul medical pentru perioada 17.09 -_ (f.12- 14).
Dat fiind faptul că decizia de concediere nr.43 din_ a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor stipulate de art.60 alin.1 lit. a din Codul muncii, respectiv în perioada în care contestatorul se afla în concediu medical, contestație a fost găsită fondată, astfel că a fost admisă, dispunându-se anularea deciziei atacate, reintegrarea contestatorului în funcția de director economic avută anterior desfacerii contractului său de muncă nr.1 din_ și obligarea intimatei la plata de despăgubiri reprezentând salariile indexate, majorate și reactualizate și toate celelalte drepturi bănești de care acesta ar fi beneficiat până la reintegrarea efectivă în muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. C. I. S. ,
solicitând admiterea acestuia si respingerea acțiunii formulate, decizia contestată fiind legală și temeinică.
Recurenta apreciază că decizia nr. 43, care s-a emis la data de_, ca urmare a faptului că reclamantul intimat a încălcat prevederile art. 43 al. 3 lit. A din Regulamentul Intern al societății nr. 72/_, prin lipsa nejustificată de la serviciu în perioada_ -_ (4 zile lucrătoare - 5,6,7 și_ ), este legală și temeinică.
În acest sens precizează că întrucât pentru perioada_ -_ reclamantul intimat, în calitate de director economic, nu a justificat lipsa de la locul de munca de la sediul societății, administratorul societății a emis Decizia nr. 1/_ prin care a numit comisia de cercetare disciplinara, iar prin adresa nr. 175/_, transmisa prin posta reclamantului intimat, acesta a fost convocat la data de_ ora 15:00 pentru a justifica lipsa de la locul de munca de la sediul societății pentru perioada menționată.
La data de_, ora 15:20 comisia de cercetare disciplinară a încheiat Procesul verbal de cercetare disciplinara nr. 184, care atestă că reclamantul intimat nu s-a prezentat la convocarea legal realizata. ulterior s-a emis decizia contestată.
Învederează recurenta că până la data emiterii deciziei contestate, respectiv_, intimatul reclamant nu a prezentat nicio justificare în ceea ce privește lipsa de la serviciu în datele anterior evocate. Arată că începând cu data de 18 septembrie 2012 și pana când reclamantul s-a aflat in concediu medical vizat de medicul de familie, conducerea societății nu a fost înștiințata de către acesta despre starea in care se afla.
De asemenea, precizează că la data de 10 octombrie 2012 reclamantul s-a prezentat la sediul societății pentru a depune două certificate de concediu medical - nr. 0097809, acordat la data de_, pentru perioada_ - _
si nr. 0., acordat la data de_, pentru perioada_ -_, certificate care însă nu erau vizate de medicul de familie și care prezentau o suprapunere în privința zilei de_ .
Mai arată recurenta că administratorul societății a refuzat să primească certificatul de concediu medical nr. 0097809, acordat la data de_ pentru perioada_ -_, justificat de împrejurarea că normele legale în vigoare instituie obligația depunerii la angajator a oricărui certificat de concediu medical cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul medical, obligație înscrisa pe versoul certificatului de concediu medical.
Nu s-a depus întâmpinare.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul es te f ondat pen tru cele ce ur me az ă:
Curtea reține că eșafodajul construcției logice a primei instanțe este unul incomplet, ceea ce determină netemeinicia soluției pronunțate în cauză.
În acest sens, notează că raționamentul pe care s-a întemeiat soluția de admitere a acțiunii reclamantului intimat și de anulare a deciziei de sancționare contestate, pornește de la premisa că această decizie a fost emisă în perioada în care reclamantul intimat se afla în incapacitate temporară de muncă.
Curtea opinează că existența unei situații de natură să afecteze valabilitate deciziei de sancționare disciplinară - incapacitatea temporară de muncă - trebuie analizată în întregul context probator, astfel încât să se asigure o reprezentare corectă asupra stării de fapt și de drept a cauzei, iar nu trunchiat, cum în mod greșit a procedat prima instanță.
Conform art. 50 al. 1 lit. b din Codul muncii, contractul individual de muncă este suspendat de drept pe perioada concediului pentru incapacitate temporară de muncă, iar potrivit art. 60 al. 1 lit. a din Codul Muncii, concedierea nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.
Însă aceste interdicții produc efecte doar în măsura în care angajatorul cunoaște într-un termen rezonabil împrejurarea că salariatul se află într-o asemenea situație, aspect ce trebuie să rezulte expres din dosar, nefiind instituită de către legiuitor vreo prezumție în acest sens.
Astfel, Curtea reține că prin adresa nr. 175/_, reclamantul intimat a fost convocat pentru data de_, la ora 15:00, pentru a justifica lipsa de la locul de munca pentru perioada_ -_, respectiv 4 zile lucrătoare.
Acesta nu s-a prezentat la data stabilită, astfel că s-a încheiat de către comisia de cercetare disciplinară procesul verbal nr. 184 din_ în care s-a menționat lipsa acestuia. Ulterior, la data de_ s-a emis decizia nr. 43, prin care s-a desfăcut contractul individual de muncă al reclamantului intimat în baza art. 61 lit. a din Codul Muncii, reținându-se că acesta a absentat nemotivat de la serviciu 4 zile lucrătoare.
Prima instanță a anulat decizia nr. 43, reținând că în perioada 11-_ reclamantul intimat s-a aflat în concediu medical, conform statului de plată aferent lunii septembrie 2012, iar în perioada 17-_ acesta a fost internat în spital "acesta prezentând societății intimate concediu medical pentru perioada_ -_ ";.
Ceea ce a omis prima instanță să aibă în vedere este faptul că materialul probator confirmă că societatea recurentă a cunoscut existența incapacității temporare de muncă a reclamantului intimat doar pentru perioada_ - _
, pentru care acesta a depus la societate la data de_ (f.41 fond) certificatul de concediu medical seria CCMAF nr. 0333085(f. 42 fond), certificat vizat de către medicul de familie.
De menționat însă că, cercetarea disciplinară finalizată cu emiterea decizie de sancționare nr. 43 din_, a fost demarată ulterior, respectiv la data de _
, pentru tot acest interval_ -_, societatea recurentă neavând cunoștință de existența incapacității temporare de muncă a reclamantului intimat.
Este real că din scrisoarea medicală emisă de Spitalul Salvosan C. ca I (f. 12 fond) rezultă că reclamantul intimat a fost internat în spital în intervalul _
-_, însă această împrejurarea nu este de natură să afecteze măsura dispusă de către societatea recurentă, câtă vreme aceasta nu a nu a fost cunoscută la societatea recurentă, nefiind depus la acesata nici un document în acest sens..
Reclamantul intimat se prevalează și de certificatele medicale seria CCMAF nr. 0097809(f. 13 fond) prin care i-a fost acordat concediu medical în perioada_ -_ ,_ -_ și seria CCMAF nr. 00. (f. 14 fond), prin care i- a fost acordat concediu medical în perioada_ -_, certificate care însă nu poartă viza medicului de familie.
Mai mult, acestea au fost aduse la cunoștința societății recurente doar ulterior finalizării cercetării disciplinare (_ ), respectiv la data de _ , când administratorul societății a refuzat primirea lor (f.17 fond), împrejurări necontestate de către reclamantul intimat, dar omise a fi avute în vedere de către prima instanță.
De altfel, pentru eliberarea certificatelor de concediu medical reclamantul intimat avea nevoie de adeverința de salariat, pe care însă nu a solicitat-o societății recurente, fiind evidențiată încă o dată conduita culpabilă a acestuia.
Cu prilejul dezbaterilor pe fondul cauzei, s-a susținut că societatea recurentă ar fi cunoscut împrejurarea că reclamantul intimat a fost internat în spital, astfel că în foaia de prezență aferentă lunii septembrie aceasta l-ar fi pontat prezent. Contrar acestor alegații, Curtea constată că din foaia colectivă de prezență aferentă lunii septembrie(f. 47 fond) reclamantul intimat a fost pontat prezent doar în perioada 3-4 septembrie(3-_ - prezent; 5-_ - nemotivat; 11 -_ - concediu de boală; 18 -_ - nemotivat )
Concluzionând, Curtea reține că nu poate fi validată conduita reclamantului intimat care se prevalează de propria culpă de a nu fi informat în termen rezonabil societatea recurentă cu privire la situația în care se afla, context în care însă nu se poate reține ca fiind lovită de nulitate decizia de sancționare.
Într-o altă interpretare, orice demers disciplinar al angajatorului ar ajunge să fie paralizat de salariat prin depunerea într-un termen nerezenobil, respectiv ulterior aplicării unei sancțiuni disciplinare, a unor certificate de concediu medical.
Pentru toate considerentele expuse, în conformitate cu art. 312 al. 1, 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în întregime sentința atacată și va respinge ca nefondată acțiunea reclamantului.
Ca parte căzută în pretenții, potrivit art. 274 Cod de procedură civilă va fi obligat intimatul să plătească societății recurente cheltuieli de judecată în cuantum de 2480 lei, reprezentând onorariu avocațial (f. 16 recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta S. C. I. S. împotriva sentinței civile nr. 2137 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în întregime și, în consecință, respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul SA .
Obligă pe intimatul SA să plătească recurentei suma de 2480 lei, cheltuieli de judecată în fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
L. D. D. G. S. D. C. M.
Red.DG/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: N.C.C.
